Horticultura ecologica (Poluarea)

Poluarea in sistemul horticol se manifesta destul de frecvent atat in plantatii, in camp,

cat si in sere. Ea provine de la pulberile industriale foarte fine, cum este fumul de la intreprinderile metalurgice si praful de la fabricile de ciment. Acestea se depun pe frunzele plantelor in straturi de diferite grosimi. Ele impiedica procesul de fotosinteza sau il reduc. Pulberile se depun de asemenea pe serele din sticla si din plastic. Ele reduc astfel lumina solara care patrunde in sera. Din aceasta cauza plantele dau productii scazute, sau infloresc si nu fructifica. Depunerile de pe sticla si plastic se curata foarte greu, cu cheltuieli mari.

Foarte periculoase pentru plantele horticole sunt substantele toxice ca amoniacul, dioxidul de sulf, compusii fluorati ca acidul fluoric si fluorura de siliciu. Exista si alti poluanti fitotoxici ca clorul, acidul clorhidric, mercurul, erbicidele. Poluantii sulfurasi actioneaza asupra fotosintezei si distrug tesuturile frunzelor. Fluoratii se acumuleaza in frunze si in sol, iar clorul influenteaza culoarea florilor. Poluanti pot deveni si erbicidele folosite in cantitati mari in sol. De aici ele pot patrunde in fructe, mai ales la tomate.Substantele fitofarmaceutice cand nu sunt aplicate rational, mai ales in sere, devin toxice pentru oameni. In horticultura se iau masuri de protectie a mediului inconjurator, a culturilor de legume, pomi, flori si vita de vie.Se fac analize periodice pentru verificarea prezentei unor substante toxice. Se stabileste concentratia admisa a diferitilor poluanti.Culturile se amplaseaza mai departe de industriile care emana cantitati mari de pulberi. Se fac irigari periodice prin aspersiune, pentru curatirea frunzelor si florilor.Prin metode ecologice se obtin legume fructe si struguri sanatosi, curati, nepoluati sub denumirea de produse , bio-produse, eco-produse prin agriculultura biologica cu o calitate superioara si la preturi mai mari fata de produsele obisnuite .