CULTURA NUCULUI

Cultura nucului

Juglans regia L.    Fam. Juglandaceae

1.Importanta culturii

Nucul este una dintre cele mai importante plante de cultura, avand intrebuintari alimentare, in industria lemnului si mobilei, industria farmaceutica si nu in ultimul rand ca planta decorativa. Miezul de nuca contine: substante grase 52-77%, substante proteice 12-25%, hidrati de carbon 5-24%, substante minerale 1,3-2,5%, vitaminele A, B, C, P etc. Valoarea energetica a unui kilogram de nuci echivaleaza cu urmatoarele alimente: 1 kg paine + 0,5 kg carne + 0,5 kg cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune + 1 kg de pere (Cociu V. si colab., 1983). Nucile sunt cele mai bogate dintre fructe in Cu si Zn si contin cantitati mari si de alte elemente: K, Mg, P, S, Fe, Ca etc. Miezul de nuca este cautat in patiserie si cofetarie, in industria dulciurilor etc. Din miez se poate extrage un ulei foarte fin mult cautat in industria alimentara, in pictura, industria usoara etc. Valoarea alimentara ridicata nu se datoreaza numai aportului energetic ci si diversitatii si calitatii substantelor componente, cu functii importante in metabolismul organismului uman. Astfel, substantele grase sunt alcatuite in principal din acizi grasi nesaturati, usor asimilabili, iar proteinele contin numerosi aminoacizi esentiali.

Din fructele verzi se prepara dulceata si lichior de calitate foarte buna, mezocarpul, frunzele si scoarta se folosesc pentru extragerea taninului, endocarpul se foloseste pentru obtinerea carbunelui activ etc.

Ca planta medicinala, nucul a fost folosit din cele mai vechi timpuri in medicina traditionala. In prezent, din fructele verzi si din frunze se extrag o serie de substante pe baza de iod folosite pentru vindecarea dispepsiilor, avitaminozelor, a dereglarilor intestinale, a rahitismului etc.

Ca planta tehnica, nucul asigura materia prima pentru numeroase ramuri ale industriei. Cea mai valoroasa materie prima este lemnul, care datorita insusirilor sale fizico-mecanice si decorative este foarte solicitat pentru fabricarea mobilelor de calitate, in sculptura etc.

Nucul este mult folosit ca planta decorativa, prin dimensiunile si forma coroanei, prin frunzisul bogat care emana un miros specific. De asemenea umbra nucului este mult mai odihnitoare decat a altor specii datorita ionilor negativi pe care ii emana nucul, fiind o specie mult folosita in statiunile balneare.

Desi a avut o mare extindere in teritoriu, mai ales ca pom izolat sau de aliniament, odata cu colectivizarea, majoritatea nucilor izolati au fost taiati. In prezent este din nou in atentia pomicultorilor si silvicultorilor pentru a-l extinde in toate zonele favorabile atat pentru fructe cat si pentru lemn.

2.Originea si aria de raspandire

Se pare ca nucul este una dintre speciile cu cea mai mare vechime pe Pamant, forme similare speciei Juglans regia fiind descoperite in straturile de sol guaternal, perioada in care a aparut si omul. Scrieri despre nuc apar din vremea lui Ovidiu. Ca zona de origine, nucul provine dintr-un areal vast ce cuprinde: Iranul, Irakul, India si sudul Rusiei, unde se pare ca a rezistat ultimei glaciatiuni (Cociu V., 1958). Pe masura incalzirii climei, nucul s-a extins din aceste zone, ocupand in prezent numai o mica parte din zona initiala. Nucul a fost luat in cultura cu mult inainte de Cristos, la inceput in India, China si Japonia si mai tarziu in Europa.

In prezent nucul se cultiva in toate zonele cu climat temperat, intre paralelele de 10 si 50 (Bergougnoux si Grospiere, 1975). Este mult cultivat in California, Turcia, Franta, Italia, Grecia, Bulgaria, India, China, unde poate ajunge pana la altitudinea de 800-1000 m. Cele mai mari tari producatoare de nuci sunt: SUA, Franta, Italia, Turcia (tabelul 27).

Tabelul 27

Tarile mari producatoare de nuci la nivel mondial (t)

(Buletin FAO, 1999)

In majoritatea tarilor de pe glob, nucul are un caracter extensiv, cu multi pomi izolati, fara lucrari de intretinere specifice si de aceea productiile sunt mici si variabile.

Pe teritoriul tarii noastre nucul are o vechime foarte mare. Exista o serie de localitati care au numele care se trage de la aceasta specie: Nucet (din jud. Sibiu si Dambovita), Nucsoara (langa Hateg si Curtea de Arges) Valea Nucarilor (jud. Tulcea) etc. Desi inainte de primul razboi mondial nucul detinea in Romania locul trei ca numar de pomi si productie dupa prun si cires, in prezent suprafata si productia s-a redus considerabil. La nivelul anului 1998, productia totala de nuci a fost de 32,8 tone, din care 99% a fost obtinuta in sectorul particular. Cele mai mari productii se obtin in judetele: Vrancea, Valcea, Bacau, Neamt, Hunedoara etc. (tabelul 28).

In prezent exista interes pentru relansarea culturii nucului, atat la nivel zonal cat si national. Au fost puse la punct o serie de proiecte in domeniul pomiculturii si silviculturii pentru a valorifica o serie de suprafete prin cultura nucului pentru fructe sau pentru fructe si lemn.

Tabelul 28

Productia de nuci in Romania - 1998 (tone)

(Anuarul statistic al Romaniei, 1998)

3.Particularitati biologice

3.1.Particularitati de crestere

Cresterea sistemului radicular este in functie de tipul de sol si varsta pomilor. Pe majoritatea tipurilor de sol, radacinile sunt situate intre 20 si 60-70 cm, iar adancimea maxima ajunge la 80 cm pe podzol, 140 cm pe nisipuri si 110 cm pe celelalte tipuri de sol. Nucul nu formeaza pivot puternic, dupa o adancime de 60-100 cm, radacina ramifica mult, iar directia de crestere devine aproape orizontala. In conditiile in care apa freatica este la suprafata, radacinile nu patrund mai mult de 30-35 cm in profunzime. Extinderea in plan orizontal a radacinilor depaseste cu mult proiectia coroanei ajungand la valori de 4-7 ori mai mari decat raza coroanei, dar cu un maxim al radacinilor active la 3-4 m de trunchi. Radacinile pomilor vecini se intrepatrund, nu se evita. Radacinile active nu au perisori absorbanti, locul lor fiind luat de micorize. Cresterea lor are loc la temperaturi de peste 5C si este aproape continua, dar cu intensitati diferite.

Partea aeriana creste foarte incet dupa plantare. Nucul este sensibil la transplantare, se prefera de multe ori plantarea portaltoiului in livada si altoirea la locul definitiv al soiurilor dorite. Dupa 2-3 ani cu crestere mica, intensitatea cresterii se amplifica, astfel ca in final, nucul depaseste cu mult, ca vigoare, celelalte specii pomicole. Dimensiunile coroanelor pomilor maturi pot ajunge la 20 m inaltime, 15-20 m diametru si o grosime a trunchiului de cel putin 60-70 cm. In livada, nucul altoit ramane de dimensiuni mai mici, iar la folosirea nucului negru ca portaltoi, vigoarea se reduce considerabil.

Nucul are o mare capacitate de regenerare, prin emiterea unui mare numar de lastari din zona de proiectare a coroanei. Pornirea in vegetatie a nucului se realizeaza numai dupa atingerea unor temperaturi medii de 9C, existand biotipuri locale, care pornesc in vegetatie numai in a doua parte a lunii mai.

3.2. Particularitati de fructificare

Fiind o specie unisexuat monoica, pe ramuri, are muguri vegetativi, micsti si de amenti, dispusi solitari sau serial cate doi. Mugurii vegetativi se afla pe toata lungimea la ramurile anuale ale pomilor tineri. La pomii pe rod mugurii sunt dispusi grupat serial, in cadrul grupului existand 2 muguri, care pot fi: mixt si florifer mascul, mixt si vegetativ sau florifer mascul si vegetativ. Din mugurii micsti se formeaza lastari purtatori de inflorescente. La soiurile existente in sortimentul national, numai din mugurii terminali se formeaza lastari cu inflorescente. De data recenta exista cateva selectii la care si o parte din mugurii laterali de pe ramurile anuale formeaza lastari cu inflorescente. Pe plan mondial exista soiuri cu fructificare laterala, acest obiectiv fiind prioritar in lucrarile de ameliorare a soiurilor.

Diferentierea amentilor are loc inaintea florilor femele. La 2-3 saptamani de la formarea mugurilor, viitorii muguri amenti se deosebesc de ceilalti prin forma lor conica si aspectul solzos. La intrarea in repaus, lungimea mugurilor amenti estre de 1-2 cm, iar grosimea de 4-8 mm.

Maturarea gametilor in cele doua tipuri de flori se poate realiza simultan (soiuri homogame: Sibisel 44, Productiv de Geoagiu), mai intai cele mascule (soiuri protandre: Sibisel precoce) sau mai intai cele femele (soiuri protogine: Germisara, Orastie, Novaci). Florile femeiesti apar solitare sau in grupuri de 2-4, mai rar mai multe, terminal in varful lastarilor in crestere. Dupa aparitia florilor, in scurt timp se formeaza stigmatul, dublu, cu aspect pufos, asemanatoare antenelor unui fluture. La aparitie, cei doi lobi ai stigmatului sunt paraleli, dupa care ei se curbeaza usor catre exterior, pana devin opusi. Perioada de receptivitate pentru polen se suprapune peste perioada de curbare a lobilor stigmatului.

Inflorirea amentilor se face dupa ce in prealabil s-au alungit si au atins 6-10 cm, faza in care se observa bine florile prinse de rahis. Un pom matur elibereaza 5-20 miliarde de graunciori de polen, astfel ca la inflorirea maxima, la fiecare mm² de livada cad in 24 de ore 1-8 graunciori de polen.

Polenizarea se face aproape exclusiv prin vant, iar distanta maxima dintre doua soiuri care se polenizeaza incrucisat este de 100 m. Durata infloririi este de circa 2-3 saptamani pentru florile femeiesti si de 4-6 zile pentru amenti, la o temperatura de 12-15C.

Intrarea pe rod este diferita in functie de tipul pomului, altoit sau nu, si de portaltoi. Pomii nealtoiti intra pe rod dupa 8-10 ani, cei altoiti pe nucul comun dupa 5-8 ani, iar pe nucul negru american dupa 5-6 ani. De la formarea primelor fructe pana la productii economice mai trec 5-6 ani. Perioada de fructificare este mare, in jur de 80-100 de ani la pomii nealtoiti si se reduce la 30-60 de ani la cei altoiti, avand cea mai mare longevitate dintre speciile de cultura de la noi din tara.

Potentialul de productie a nucului in plina productie este de 3-4 t/ha. Pe pomi izolati, de dimensiuni mari, se pot obtine 100-500 kg fructe.

3.3.Specii, soiuri si portaltoi

Din cele peste 40 de specii ale genului Juglans, in tara noastra prezinta interes numai doua-trei:

Juglans regia - nucul comun, care a contribuit la formarea soiurilor si a unor portaltoi, creste aproape in toate tarile cu climat temperat, unde temperatura medie este cuprinsa intre 7 si 10C. Se adapteaza la o gama destul de larga de soluri, dar nu suporta solurile grele si umede. Imprima vigoare mare si intrare tarzie pe rod, iar puietii sunt destul de neuniformi. Recent a fost obtinuta o selectie de nuc numita Tg. Jiu 1, care este toleranta la bacterioza si antracnoza si are un bun procent de rasarire (64,5%).

Juglans nigra - nucul negru american, este mai rezistent la ger decat nucul comun, prefera soluri profunde, drenate, este sensibil la seceta, la excesul de apa si cloroza ferica. Imprima soiurilor o vigoare mai redusa, grabeste intrarea pe rod si reduce usor longevitatea pomilor in livada.

Juglans cinerea, imprima vigoare foarte mare, este rezistent la temperaturi scazute, are afinitate buna la altoire, este sensibil la asfixierea radiculara si cloroza ferica. Are clone cu inmultire prin marcotaj.

Principalele soiuri din sortiment

Soiurile acceptate la inmultire, trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte dintre care: sa aiba endocarpul cat mai neted si subtire, cele doua valve sa fie bine sudate, miezul sa umple bine interiorul fructului, sa se scoata usor intreg sau in sferturi, sa reprezinte cel putin 40% din greutatea fructului, sa aiba calitate buna etc. Soiurile recomandate la inmultire sunt:

Sibisel precoce - are vigoare mijlocie si inflorire tarzie, este protandru, are fructe mari, ovoidale, cu endocarpul cafeniu-deschis, subtire, miezul reprezinta 50% din greutate, are calitate buna. Se matureaza in prima jumatate a lunii septembrie.

Jupanesti - are vigoare mijlocie, este protogin, foarte productiv, are fructe mijlocii, oval-alungite, cu endocarpul cafeniu-galbui, miezul reprezinta 52% din greutate. Se matureaza in prima jumatate a lunii septembrie.

Bratia - soi viguros, protogin, cu fructe mari, ovoide, endocarpul cafeniu-deschis si 49% miez. Se matureaza in decada doua a lunii septembrie.

Geoagiu 65 - are vigoare mijlocie, este protandru, productiv, are fructe mari, elipsoidale, endocarpul cafeniu-deschis si 50% miez. Se matureaza in decada a doua a lunii septembrie.

Orastie - are vigoare mijlocie, este protogin, are fructe mari, elipsoidale, cu endocarpul de culoare galben-pai si 53% miez. Se matureaza in decada a doua a lunii septembrie.

Mihaela - soi de vigoare mijlocie, protogin, cu fructe mijlocii, ovoidal-alungite si 49% miez. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.

Novaci - soi de vigoare mijlocie, protogin, foarte productiv, cu fructe mijlocii, sferice, endocarpul cenusiu-galbui si 44% miez. Se matureaza in ultima decada a lunii septembrie.

Pestisani - soi de vigoare mare, homogam, autofertil, rezistent la ger si inghetul de revenire. Fructele sunt mari, ovoide, cu endocarpul subtire, de culoare cenusiu-galbuie si 46,4% miez ce contine 73% lipide si 20,4% proteine. Se matureaza in prima decada a lunii octombrie.

Victoria - are vigoare mijlocie, este homogam si autofertil. fructele sunt mijlocii, ovoide, cu endocarpul potrivit de gros, cenusiu-galbui si 50,6% miez de calitate foarte buna, ce contine 69,4% lipide si 21,6% proteine. Se matureaza in prima decada a lunii octombrie.

Mihaela - are vigoare mijlocie, este protogin sau partial homogam. Fructul este mijlociu, oval-alungit, cu endocarpul potrivit de gros, miezul reprezinta 49,5% din greutatea fructului, are 63,3% lipide si 19,5% proteine. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.

Roxana - are vigoare mijlocie, este protogin are rezistenta buna la antracnoza si bacterioza. Fructul este de marime mijlocie, cu endocarpul aproape neted, mijlociu de gros, miezul reprezinta 52,4% din greutatea fructului, are 63,5% lipide si 19,4% proteine. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.

Germisara - are vigoare redusa, este protogin si autosteril. Fructele sunt mari, ovoidale, cu baza rotunjita, au tegumentul potrivit de gros, 53% miez de calitate, ce contine 69% grasimi si 17,5% proteine. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.

Portaltoii nucului. Ca portaltoi la nuc se folosesc speciile J. regia si J. nigra si pe scara mult mai redusa se folosesc speciile J. mandshurica Maxim, J. rupestris Engelm, J. hindsii Jeps si unii hibrizi interspecifici obtinuti recent.

3.4.Cerintele nucului fata de factorii de mediu

Caldura. Nucul este o specie iubitoare de caldura, suporta greu temperaturile scazute din timpul iernii si gerul de revenire din primavara. Da rezultate bune in zonele cu temperatura medie anuala de 9-10,5C, iar in luna august temperatura medie de peste 20C. Pragul biologic este in jur de 10C, temperatura la care mugurii incep hidratarea. Temperatura optima pentru inflorire si fecundare este de 15-20C. Pomii tineri si cei in declin sunt mai sensibili la temperaturi scazute decat pomii maturi. Temperatura minima la care poate rezista nucul este de -20-25C, in functie de zona de cultura, de soi si de caracteristicile iernii. Scaderea brusca a temperaturii la inceputul iernii, poate afecta nucul chiar la -15C. In timpul infloritului temperatura de -2C determina inghetarea florilor si a lastarilor. Nici temperatura prea ridicata din timpul verii nu este bine suportata. Pentru a evita arsita din timpul verii, nucul se poate planta pe expozitii nordice in zona de silvostepa. Pentru a evita eventualele efecte ale inghetului de revenire, se studiaza o serie de elite cu inflorire tarzie, care pot fi cultivate in zonele de risc pentru actualele soiuri.

Apa. Pretentiile fata de apa sunt destul de mari, reusind bine in zonele cu 600-700 mm precipitatii anual. Nevoile maxime de apa sunt in faza de crestere intensa a lastarilor si la intarirea endocarpului. In zonele in care, in lunile mai si iunie cad cate 100 mm precipitatii, se asigura cele mai bune conditii pentru cultura nucului. In conditii de stres hidric, pomii au cresteri mici, formeaza un numar mic de muguri micsti, productie mica si de calitate mai slaba. Umiditatea atmosferica ridicata favorizeaza atacul bacteriozei, iar stagnarea apei in sol produce asfixierea radacinilor. Perioada cea mai critica pentru apa este la 5-6 saptamani de la inflorit, deoarece este perioada de crestere intensa a fructelor, cand acestea ajung la dimensiunea specifica soiului.

Lumina. Nucul este o specie pretentioasa la lumina, se comporta foarte bine ca pom solitar si ceva mai dificil la plantatiile in masiv. Fiind o specie de talie mare, are nevoie de distante mari de plantare. Pretentiile fata de lumina reies si din comportamentul la distante mici. Spre deosebire de alte specii, nucul nu isi intersecteaza coroana la pomii vecini, ramurile se orienteaza pe verticala catre lumina. In lipsa luminii coroana se degarniseste mult, zona de fructificare se muta la periferie. Pentru a asigura o buna iluminare, nucul se planteaza pe versantii bine expusi, cu expozitie sudica si numai in zona joasa de cultura merge si pe expozitiile nord-vestice si nord-estice.

Solul. Prefera solurile moderat fertile, permeabile si profunde, slab acide sau neutre si cu textura usoara. Valorifica totusi si solurile mai sarace, subtiri sau slab erodate, insa productia este mai mica. Se poate cultiva si pe nisipuri in conditii de irigare. Prefera o reactie aproape de neutra, pH-ul de 6-7,5, solul bogat in calciu si panza de apa freatica la 3-3,5 m. Pe solurile mai acide, sudura valvelor nucilor este slaba, iar pe solurile alcaline este supus clorozei. Suporta mai greu solurile puternic erodate, reci, umede si bogate in schelet (gresii, marne etc.).

4.Particularitati tehnologice

4.1.Producerea materialului saditor

Se planteaza atat nuc din samanta cat si altoit. Desi cel altoit este mai uniform, mai productiv si precoce, cantitatea care se produce anual este mult sub cererea de pe piata si atunci se apeleaza la pomi nealtoiti, mai ales pentru mica livada de langa casa, unde se planteaza 2-3 pomi. Altoirea nucului la noi in tara este inca dificila si procentele de prindere sunt nesatisfacatoare. Slaba prindere a nucului, se datoreaza necorelarii perfecte a metodei si momentului de altoire cu conditiile climatice din fiecare zona, in special cu caldura. Pentru a avea rezultate bune la altoirea in camp, temperatura medie pe perioada mai-septembrie trebuie sa fie de peste 18,5C. Se practica altoirea in camp, primavara-tarziu sau vara si altoirea la masa cu fortarea materialului altoit in camere incalzite sau cu instalatii de incalzire a punctului de altoire. Ca portaltoi, se folosesc puieti de nuc comun sau nuc negru american cu varsta de 1-2 ani, care au in punctul de altoire grosimea de 1-2 cm. Ramurile altoi se recolteaza din plantatii speciale, unde prin taieri adecvate se asigura cresteri anuale de 50-100 cm, cu diametrul de 1-2 cm, rotunde in sectiune, cu maduva putina si muguri bine dezvoltati. Atat puietii cat si ramurile altoi trebuie sa fie libere de boli si daunatori, iar in momentul altoirii sa aiba o stare normala de hidratare.

Pentru altoirea la masa urmata de fortare, in camere speciale sau prin incalzirea punctului de altoire, puietii se scot toamna si se stratifica in nisip pana in momentul altoirii. In ziua sau preziua altoirii, se scot de la stratificare, se fasoneaza sistemul radicular si se preforteaza cateva zile. Altoirea se executa mecanic sau manual in copulatie perfectionata. Se recomanda o prefortare de 2-4 zile si a ramurilor altoi. Fortarea in camere se face similar vitelor altoite, la temperatura de 27-28C si umiditate de 80-90%. Pentru evitarea deshidratarii, punctul de altoire si altoiul se parafineaza, prin cufundare timp de cateva secunde intr-un amestec de ceara si colofoniu, la temperatura de 45-50C. Fortarea prin incalzirea punctului de altoire consta in asezarea puietilor altoiti cu punctul de altoire pe o instalatie, prin care se recircula apa calda la 27-29C. Pentru o uniformizare mai buna a caldurii, punctul de altoire se protejeaza cu o folie de aluminiu cu latimea de maxim 10 cm. Perioada de fortare dureaza de obicei 2 saptamani, este precedata de o perioada de prefortare in care temperatura creste uniform la 27-28C si o perioada de calire dupa fortare cand temperatura si umiditatea relativa se scad progresiv. Trecerea materialului altoit in camp este dependenta de conditiile climatice din fiecare zona in parte.

4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de nuc

Plantarea nucului in gospodarie se poate face in aproape toate zonele din tara, dar plantatii in masiv se vor infiinta cu precadere in zona dealurilor, unde se cultiva vita de vie, unde temperatura medie anuala este de 9-11C, fara geruri mari si cu precipitatii suficiente in lunile mai-iunie.

Distantele de plantare sunt mult mai mari decat la alte specii, ajungand la 10-12 m intre randuri si 8-10 m intre plante pe rand la pomii altoiti pe nucul comun si 8-10 m intre randuri si 6-8 m pe rand, la pomii altoiti pe nucul negru american. Pentru plantare se folosesc pomi altoiti de 2-3 ani, care se scot din pepiniera in momentul plantarii cu cat mai multe radacini. Nucul este destul de pretentios la transplantare, caldura, vantul sau temperaturile scazute pot afecta mult prinderea pomilor. Se asociaza in parcele pomi protandri cu protogini, pentru a se putea poleniza reciproc.

4.3. Specificul intretinerii plantatiilor de nuc

Taierea nucului este simpla, consta in scurtarea vergilor la plantare pentru proiectarea coroanei, scurtarea elementelor de schelet pentru stimularea garnisirii lor si eventual suprimarea ramurilor lacome, concurente sau incrucisate la pomii in plina crestere. Taierea nu se face la inel ca la celelalte specii, se lasa cepi mici care se usca si cad natural din punctul de ramificare. Avand maduva groasa, taierea la inel creeaza porti de intrare a agentilor patogeni. Se preteaza a fi condus in forme de vas si piramida neetajata. Nucul fiind pretentios la lumina, formeaza coroane rare, care nu se intersecteaza la pomii vecini. Daca pomii sunt prea desi, ramurile cresc pe verticala spre lumina, fara a se intrepatrunde. Pe perioada fructificarii, se poate interveni periodic pentru intinerirea semischeletului, prin taieri de reductie, limitarea extinderii coroanei, iar in a doua parte de viata a pomilor, se pot face cu succes taieri de regenerare.

Intretinerea solului. In livezile tinere, pentru valorificarea spatiului mare care ramane intre pomi, se pot planta specii pomicole precoce si cu longevitate mica: piersic, alun, capsun, arbusti, sau se cultiva cu plante legumicole. Trebuie acordata atentie mare adancimii de lucru a solului, deoarece radacinile sunt destul de superficiale. Aratura nu se face mai adanc de 15-16 cm, iar lucrarile din perioada de vegetatie nu vor depasi 10-12 cm. La pomii tineri, trebuie mentinuta o banda in lungul randului lucrata pentru a evita concurarea pomilor de catre cultura intercalata, stiind ca, nucul creste destul de greu in primii ani de livada. Se poate practica cu succes mulcirea pomilor, mulciul conservand bine apa la nivelul sistemului radicular. In livezile pe rod, datorita umbrei dese, nu se poate cultiva intervalul dintre pomi, se mentine ca ogor lucrat sau inierbarea intervalului, cu lucrarea unei benzi in lungul randului de pomi.

Fertilizarea se aplica in primii ani de livada, pentru stimularea cresterii slabe, cu ingrasaminte pe baza de azot, aplicate localizat sub coroana, cate 200-500 g/pom in functie de vigoare. Dupa intrarea pe rod sunt necesare circa 100-120 kg/ha azot, aplicat fractionat inaintea pornirii in vegetatie si dupa legarea fructelor, 60-80 kg/ha fosfor si 80 kg/ha potasiu aplicate toamna odata cu aratura.

Irigarea este indispensabila acolo unde nu sunt 100 mm precipitatii in luna mai. La pomii tineri se aplica 2-3 udari cu 300-400 m³/ha, iar la pomii maturi cantitatea de apa se dubleaza. Irigarea se poate face prin brazde sau localizat pentru a proteja frunzele sensibile la bacterioza.

Combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai pagubitoare boli sunt: bacterioza si antracnoza, care ataca lastarii, frunzele, florile si fructele, putand compromite recolta. Dintre daunatori, mai importanti sunt viermele nucilor si paduchii testosi. Se fac tratamente cu produse specifice, atat in repaus cat si in perioada de vegetatie. Prin 6-7 tratamente se poate asigura o protectie corespunzatoare plantatiilor de nuc.

Maturarea si recoltarea fructelor

Recoltarea nucilor se face diferit in functie de modul de valorificare. Pentru dulceata de nuci verzi, ele se recolteaza cand au diametrul de 1,5-2 cm. Pentru lichior, se recolteaza inainte de intarirea endocarpului, iar pentru miez se recolteaza la maturitatea deplina.

Nucile se matureaza esalonat, iar recoltarea se face pe masura ce cad din pom, la 2-3 treceri, prin adunare de pe sol. Se poate practica si recoltarea mecanizata prin scuturare pe prelate a nucilor cu mezocarp, depozitarea acestora in straturi de 50-60 cm pentru macerare si curatarea ulterioara a mezocarpului. Nu se recomanda 'baterea nucilor' inaintea craparii mezocarpului, deoarece prinderea lor de ramura este foarte buna, iar prin batere cu prajina, se rupe o mare parte a ramurilor de rod. Scuturarea in 2-3 reprize la interval de 4-6 zile, asigura o recoltare aproape totala a fructelor cu pastrarea integritatii coroanei.

In tarile mari producatoare de nuci, recoltarea se face mecanizat prin scuturarea pomilor, adunarea fructelor in brazde pe interval si ridicarea din brazde cu masini speciale. Pe scara destul de larga se practica si recoltarea semimecanizata, prin adunarea fructelor cazute pe sol cu masini prevazute cu ventilatoare puternice ce aspira fructele si le aduna in containere.

La recoltarea mecanizata sau semimecanizata, este necesar ca in prealabil, terenul sa fie cosit daca solul este inierbat sau tavalugit daca se mentine lucrat pentru a usura recoltarea.

Dupa curatarea de mezocarp, nucile se spala si se usuca, pana la reducerea umiditatii la 5-8%, pentru a se putea pastra bine pana la valorificare. Valorificarea nucilor se poate face in coaja, ca miez proaspat sau miez uscat, in functie de traditie si cererea de pe piata.

Pentru valorificarea nucilor in coaja, acestea se supun unor procese de inalbire folosind o solutie de hipoclorit de calciu (6%) si carbonat de sodiu (3,5%), la care se poate adauga 0,5 litri otet pentru 20 l solutie, pentru o inalbire mai buna.

Nucile bine uscate, se pot pastra in locuri racoroase (<10C), aerisite si uscate timp de 1 an. Daca se extrage miezul, perioada de pastrare este scurta fara o ambalare sub vid, deoarece grasimile de rancezesc si miezul nu mai poate fi valorificat.