SOIUL, BIOTIPUL SI CLONA LA VITA DE VIE

SOIUL, BIOTIPUL SI CLONA LA VITA DE VIE

Denumirea de soi sau "cultivar" se folosesre pentru un grup de plante cultivate, care se deosebesc de alte grupuri din aceeasi specie prin unele insusiri ca: adaptabilitatea la conditiile pedoclimatice, rezistenta la unele boli si insecte, caracteristici de calitate etc.

Soiul prezinta anumite insusiri generate de specia sau speciile din care provine, dar si de catre actiunea modelatoare a omului. Soiul inglobeaza o serie de insusiri biologice si economice, care fac parte din unul din mijloacele cele mai importante de productie.

Din punct de vedere biologic, soiul la vita de vie este definit ca fiind un grup de indivizi (populatie de indivizi), cu o anumita constitutie genetica, adaptat conditiilor de mediu si posedand anumite insusiri fiziologice, biologice si economice. Taxonomic, soiul nu reprezinta o unitate biologica de sine statatoare, dar se incadreaza intotdeauna intr-o unitate sistematica sau apartine unei anumite varietati sau forme botanice.

Din punct de vedere genetic, soiul este definit tot ca o populatie de indivizi, consitutita din mai multe biotipuri cu fond de gene valoroase, in cadrul carora se stabileste un echilibru temporar si care raspunde anumitor criterii de omogenitate biologica.

Biotipul, reprezinta un grup restans de indivizi din cadrul soiului (populatiei), avand aceeasi structura morfologica si insusiri biochimice. El se constituie ca un element fundamental in structura genetica a soiului.

De cele mai multe ori biotipurile care alcatuiesc soiul, sunt asemantoare din punct de vedere morfologic (fenotipic). Intre biotipurile apartinand aceluiasi soi, exista insa anumite deosebiri fiziologice cum ar fi rezistenta la ger, la seceta, la boli, precum si deosebiri agroproductive.

Nu exista soiuri absolut homozigote, lipsite de biotipuri. In cadrul fiecarui soi avem de a face cu o variobilitate genetica, care difera de la un soi la altul. Bogatia soiului in biotipuri, indica caracterul de adaptare ecologica. Prin lucrarile de selectie se urmareste alegerea celor mai valoroase biotipuri din cadrul soiului, care sa fie inmultite si extinse in cultura. Acest lucru se realizeaza prin selectie clonala.

Clona (clonul), este definita ca fiind descendenta vegerativa provenita dintr-o singura celula. In sens practic, viticol, clona reprezinta descendenta vegetativa rezultata de la o singura planta (vita). Se pleaca totdeauna de la biotipul cel mai valoros din cadrul soiului, alegandu-se indivizii cei mai reprezentativi.

Originea soiurilor nu este intotodeauna monoclonala, adica nu provin dintr-un singur individ. Majoritatea soiurilor au origine policlonala. Originea policlonala ne apare cea mai profitabila, cand se observa populatiile naturale de soiuri, la care suntem frapati de omogenitatea lor fenotipica. Aceasta omogenitate fenotipica si dificultatea de indentificare a clonelor a facut ca viticultorii sa perpetueze soiurile sub forma lor policlonala.

De la acelasi soi se pot obtine deci mai multe clone: exemplu, de la soiul Cabernet Sauvignon au fost obtinute pana in prezent 4 clone: Cabernet Sauvignon clona 4, care da productii de 13,1 tone struguri la hectar; Cabernet Sauvignon clona 7- 10,0 t/ha; Cabernet Sauvignon clona 33 - 17,4 t/ha, Cabernet Sauvignon clona131 -14,1t/ha.

Facand o sinteza a cerintelor de ordin biologic, genetic si economic la care trebuie sa raspunda soiul la vita de vie, M. A. NEGRUL (1946) l-a definit astfel:"populatie de indivizi caracterizata prin uniformitate biologica, recunoscuta si inmultita vegetativ timp de mai multi ani in conditii de cultura, adaptata conditiilor de mediu, cu insusiri stabilite in timp si care satisface unele cerinte economice".

Ca unitate functionala, soiul se deosebeste de specie-unitatea biologica de baza, prin aceea ca la vita de vie soiul nu poate fi inmultit prin seminte, deoarece isi pierde din insusirile valoroase dobandite in timp.

Desi soiul reprezinta o populatie neomogena, el este destul de stabil. Stabilitatea se reflecta prin capacitatea de a-si transmite caracterele din generatie in generatie. Aceasta stabilitate este insa relativa, fiind influentata de o serie de factori biologici ca: mutatiile spontane, incrucisarile naturale, segregarea in cazul soiurilor obtinute prin hibridare. Stabilitatea se mentine, in general, la soiurile constituite din populatii mari de indivizi. La populatiile mici, stabilitatea este mai fragila deoarece frecventa genotipurilor este supusa fluctuatiilor intamplatoare de gene, mult mai numeroase.

ORIGINEA SOIURILOR LA VITA DE VIE

Din punct de vedere al originei lor, soiurille la vita de vie se grupeaza in doua mari categorii:

soiuri locale (populatii locale), rezultate prin conlucrarea selectiei naturale indelungate cu selectia primitiva practicata de viticultorii anonimi. Acestea s-au format in conditii pedoclimatice specifice si sunt bine adaptate la conditiile respective. Pe aceasta cale au rezultat soiurile vechi, autohtone de vita de vie din podgoriile noastre: Grasa de Cotnari, Galbena de Odobesti, Tamaioasa romaneasca, Mustoasa de Maderat etc.;

soiuri ameliorate, rezultate in urma procesului de ameliorare, prin hidridare sexuata, controlata. Pe aceasta cale au fost obtinute majoritatea soiurilor la vita de vie. De la aceeasi combinatie de genitori Bicane x Muscat de Hamburg facuta la Statiunea viticola Greaca, au rezultat soiurile noi Xenia, Tamina si Donaris cu caractere morfologice si insusiri tehnologice deosebite.

Obtinerea soiurilor pornind de la formele valoroase in natura s-a petrecut la toate plantele din flora spontana trecute in cultura si care se inmultesc pe cale vegetativa. Aparitia formelor valoroase este rezultatul evolutiei indelungate la plante; ele pot sa apara si pe calea mutatiilor, prin salturi vegetative determinate de influenta mediului. Mutatiile sunt frecvente la vita de vie, dand nastere la soiuri noi. Exemplu, soiul Babeasca gri care este o mutanta fenotipica a soiului Babeasca neagra.

Soiurile se pot obtine si pornind de la anumite biotipuri care apar in interiorul populatiei. Exemplu este soiul Furmint de Minis, care a rezultat dintr-un biotip aparut in populatia veche a soiului Furmint.

Sub influenta portaltoiului care actioneaza ca mentor, in cazul soiurilor, apar variatiile somatice, exprimate prin gustul aromat al strugurilor sau schimbarea de culoare a strugurilor. Astfel de influente somatice s-au inregistrat la soiurile Sauvignon, Chardonnay, Traminer si altele.

Soiurile care se aseamana prin insusirile lor morfologice (fenotipice), constituie asa numitele ecotipuri de soiuri. In cadrul ecotipului exista soiul sintetic, din care au deviat celelalte soiuri. Exemplu de soi sintetic este Galbena de Odobesti, din care se presupune ca au rezultat soiurile: Zghihara de Husi, Batuta neagra, Cabasma alba, Cabasma neagra, Berbecei, Cruciulita si Alb romanesc.

FACTORII CARE MODIFICA STRUCTURA GENETICA A SOIURILOR

Sub influenta diferitilor factori (climatici, edafici, conditii nefavorabile de cultura, hibridare naturala), structura genetica a soiurilor se modifica in sensul deprecierii valorii lor biologice. Selectia naturala, elimina in general, biotipurile intensive, fiind favorizate biotipurile extensive care sunt mai rezistente la actiunea conditiilor de mediu nefavorabile.

Cauzele care duc la schimbarea constitutiei si echilibrului genetic al soiurilor, pot fi impartite in doua categorii cauze de natura genetica     si cauze datorate interactiunii dintre genotip si mediu. Cauzele de natura genetica se datoresc unui complex de factori si anume:

factori care determina variatii sisitematice cu reperare neintrerupta, cum sunt mutatiile recurente cu o frecventa medie cuprinsa intre 10^-4 si 10^-6, infiltratiile de gene straine prin contaminare cu polen strain, selectia naturala etc.;

factori care determina variatii intamplatoare;

factori care determina variatii singulare, cum sunt infiltratiile de gene ocazionale si schimbarile neregulate ale directiei de selectie.

In ceea ce priveste interactiunea genotip-mediu, valorile extreme ale anumitor factori de mediu necontrolabili de om, pot provoca segregari care afecteaza si modifica caracterele soiului.

Soiurile de vita de vie se caracterizeaza in acelasi timp si prin fenomenul de homeostazie genetica, care confera capacitatea de a-si pastra structura genetica fata de actiunea factorilor externi.