ADOLESCENTA - ETAPA IN FORMAREA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII - ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA STADIALA

ADOLESCENTA - ETAPA IN FORMAREA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII - ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA STADIALA

Termenul de personalitate denumeste fiinta umana considerata in existenta ei sociala si inzestrarea ei culturala.

Personalitatea este, la nivelul omului integral, un sistem bio - psiho -socio - cultural, ce se constituie fundamental in conditiile existentei si activitatii din primele etape ale dezvoltarii in societate.(Paul Popescu Neveanu,Mielu Zlate,Tinca Cretu,op. cit ,p.151).

Personalitatea este subiectul uman privit in cele trei ipostaze ale sale:

1) subiect pragmatic - al actiunii (homo faber), cel ce transforma lumea si tinde sa o stapaneasca;

2) subiect epistemic - al cunoasterii (homo sapiens), cel ce ajunge la constiinta de sine si de lume, intrucat beneficiaza de cunostinte si participa la procesul gigantic si nelimitat de cunoastere realizat de omenire;

3) subiect axiologic - purtator si generator al valorilor (homo valens), acea fiinta care fara a se rupe de natura a depasit-o totusi pe aceasta si a intrat sub imperiul culturii, al valorilor adevarului, binelui si frumosului, calauzindu-se dupa semnificatii, credinte si idealuri, conferind un sens superior propriei vieti. (Paul Popescu Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Cretu, op. cit., p. 151).

Personalitatea reprezinta elementul stabil al conduitei unei persoane; este ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana. Fiecare individ are particularitatile sale intelectuale, afective si conative (vointa, temperament), al caror ansamblu organizat determina personalitatea. Fiecare om este asemanator cu ceilalti membrii ai grupului si diferit de ei prin amprenta unica a trairilor sale. Ansamblul structurat al dispozitiilor innascute (ereditate, constitutie) si dobandite (mediu, educatie si reactiile la aceste influente) este acela care determina adaptarea originala a individului la anturajul sau. Aceasta organizare se elaboreaza si se transforma continuu sub influenta maturizarii biologice (varsta, pubertate, etc.) si a experientelor personale (conditii socio-culturale si afective). Mai mult decat factorul biologic, caruia nu trebuie sa-i minimalizam importanta, conditiile psihologice joaca un rol considerabil in elaborarea personalitatii. (Norbert Sillamy, Dictionar de Psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000, p. 231)

Personalitatea este intotdeauna unica si originala. Fiecare porneste de la o zestre ereditara unica, singulara si, mai departe, in campul existentei sociale concrete, fiecare strabate un drum anume. Este cu desavarsire imposibil ca la nivelul de suprema complexitate pe care il prezinta personalitatea sa existe doi oameni identici. Fiecare om are un mod propriu si concret, irepetabil de a fi, de a gandi si simti.

Personalitatea este un agregat de aptitudini care are in centrul sau Eul ca un factor de integrare si coordonare. Eul este subiectul la nivelul caruia se intretaie trei predicate: "a fi", "a avea", "a face". Eul, ca formatiune psihologica, se constituie in procesul multiplelor interactiuni cu lumea, in special cu oamenii.

In dezvoltarea sa, Eul se constituie succesiv, parcurgand trei etape si anume: etapa Eului corporal, apoi cea a Eului social, si in final, definirea Eului spiritual. Achizitionarea acestor etape se suprapun una peste alta si se cointegreaza in conditiile in care cele trei laturi ale Eului se dezvolta pe parcursul vietii.

Treptat, Eul se dedubleaza in Eul activ, ce realizeaza afirmarea fiintei si coordonarea tuturor demersurilor (presupune predictia "a fi") si Eul pasiv, care este insasi prezenta propriei fiinte cu toate atributele ei somatice, psihice, sociale si spiritual - valorice (presupune predictia "a avea", sau un termen special "proprium"). Intre cele doua laturi ale Eului este un raport de interactiune si unitate. (Paul Popescu Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Cretu, op. cit., p. 152, 155-156).

Pe tot parcursul existentei sale, omul traverseaza schimbari, transformari si prefaceri, concretizate in evolutia biologica, ce privesc modificarile fizice, morfologice si biochimice, in evolutia psihica ce duc la cristalizarea si transformarea intregii activitati psihice si evolutia sociala tradusa in structurarea conduitelor de adaptare fata de normele mediului social. In felul acesta, se poate sublinia unitatea evolutiei individului din perspectiva bio - psiho - sociala. Omul normal se realizeaza printr-o dezvoltare de la simplu la complex, ca urmare a faptului ca fiecare acumulare este o conditie a unor achizitii superioare, iar in fiecare stadiu se pregatesc conditiile stadiului urmator astfel incat maturizarea bio - psiho -  sociala se finalizeaza cu o dezvoltare complexa a personalitatii. Intre factorii biologici, psihologici si sociali, apar interactiuni si interdependente care determina salturi calitative si cantitative, din perspectivele enumerate, cu un inalt grad de specificitate pentru perioada sau stadiul ce il traverseaza fiecare individ. Dominarea tipului de conditii se raporteaza si la varsta cronologica si la nivelul experientelor dobandite pana la un moment dat. astfel, la varstele mici, factorii biologici imprima un ritm alert sau pot limita modul cum se structureaza functiile psihice; in adolescenta, tinerete si maturitate preponderent devin factorii psihologici si sociali prin care se valorifica nivelul acumularilor biologice, iar in varstele de trecere spre si in batranete factorii biologici incep din nou sa-si puna amprenta asupra capacitatilor de adaptare din unghiul psiho - social.

Evolutia copilului spre maturitate se produce in etape, cu salturi calitative si cantitative, cu transformari de ordin biologic si psihologic, proiectandu-l ca un adult in devenire.

In evolutia si dezvoltarea  psiho - fizica intervin tot felul de conditionari din ce in ce mai complexe care se finalizeaza, pe de o parte, cu imbogatirea vietii interioare, iar pe de alta parte, cu elaborarea de conduite prin care se exprima personalitatea umana. Atat varsta psihologica, cat si varsta cronologica, fara sa coincida in totalitate, se constituie ca repere din punct de vedere al maturizarii psihologice si sociale. Viata omului se formeaza si se dezvolta, asadar, la confluenta dintre activitate si conditiile bio - psiho - sociale ce il influenteaza de la nastere pe tot parcursul vietii. Procesul este viu si complex si se finalizeaza in matrite ale evolutiei si dezvoltarii psihice a omului. (Emil Verza, Florin Emil Verza, Psihologia varstelor, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 2000, p. 261-262, 268-269)