APARITIA SI DEZVOLTAREA CONSILIERII - CONSILIEREA SCOLARA

Consilierea isi are originea in orientarea si selectia profesionala, activitate conturata teoretic si practic la inceputul secolului 20 in SUA. In aceea perioada marile centre industriale americane atrageau paturi largi de emigranti, in special europeni.

Frank Parsons a fost angajat de primaria New York-ului sa cerceteze problema integrarii socio-profesionale a tinerilor care vagabondau. Parsons a cautat sa cunoasca aptitudinile prin intermediul unor intrebari, a unor probe experimentale si a unor chestionare.Cercetarile dupa 1909 au fost publicate sub titlul "Choosing a vocation". Cercetarile lui Parsons au fost punctul de plecare a unei noi discipline: psihologia profesionala.

Parsons pe baza experientei sale a institutionalizat in America un program de orientare si selectie profesionala structurat in 3 etape:

1. Diagnoza aptitudinilor indivizilor.

2. Informarea indivizilor asupra meseriilor si a solicitarilor acestora.

3. Plasarea individului intr-o meserie adecvata aptitudinilor si intereselor sale.

Tot in perioada lui Parsons a inceput sa patrunda masiv psihologia in industrie. A inceput analiza psihologica a profesiilor, Cattel a introdus testul psihologic, se dezvolta testul si testarea, psihodiagnoza. Toate aceste evenimente au luat o mare amploare in tarile europene. Ele au dus la fundamentarea unui suport teoretic pentru orientarea scolara si profesionala. Testarea profesionala a fost treptat preluata si adaptata la specificul orientarii si selectiei profesionale. S-a constatat ca plasarea individului intr-o meserie nu este suficient de eficienta, nu raman foarte multi unde au fost plasati. Trebuie consiliere, asa consilierea a fost introdusa in a 3-a etapa a modelului lui Parsons aceea de plasare a individului. Pentru prima data este institutionalizata consilierea pe a 2-a treapta de catre americanul Wiliamson la universitatea Minesota- primul departament de consiliere profesionala.

Din acest moment s-a dezvoltat consilierea sub forma consilierii profesionale. Fundamentul teoretic al consilierii a devenit fundamentul programului de selectie si orientare profesionala "trait and factor" trasatura si factor oconceptie rigida si a supravietuiot pana la mijlocul secolului 20.

De la aparitia sa , consilierea a cunoscut o evolutie marcata de cateva evenimente social-politice, economice, militare, tehnice dintre care cele mai importante sunt:

Primul razboi mondial a determinat in SUA testarea sanatatii mintale a recrutilor precum si testarea diferitelor aptitudini legate de abilitatile militare.Dezvoltarea testarii a dus la includerea evaluarii psihologice ca functie importanta a consilierii.Consilierul in prima etapa trebuie sa-si dea seama ce structura de personalitate are clientul, ce problema are.

Evaluarea de natura social-economica- in criza economica din anii 1929-1930 cand s-a mers pe reconversie profesionala.

Nevoile psihologice si profesionale ale veteranilor din al 2-lea razboi mondial ,acestia nu puteau sa se integreze datorita marilor schimbari petrecute in timpul razboilui. Atunci s-a apelat la consilieri care au constatat un lucru: nu este vorba de reconversie ci exista probleme de natura psihica. Folosirea unor bombe speciale au dus la un soc al soldatilor de pe front, in felul acesta s-a dezvoltat serviciul de consiliere pentru veterani.

De natura stiintifico-tehnica: lansarea lui Sputnik I.Dupa razboi a fost o concurenta intre SUA si Uniunea Sovietica pe toate planurile, lansarea a stimulat adoptarea unei legi de catre Congresul american, cu privire la reforma invatamantului si alocarea de fonduri pentru pregatirea specialistilor in consiliere.

Protestele sociale ale tineretului din anii '60. Aceste proteste sociale au determinat SUA si Europa sa dezvolte consilierea spre consiliere de grup. Astfel s-au infiintat unele agentii specializate in consiliere in diverse domenii.

Spre mijlocul secolului 20 conceptia trait and factor a fost inlocuita cu teoria nondirectiva a lui Rogers prin consilierea si psihoterapia centrata pe client. Aceasta orientare pune accentul pe factorii emotionali si in genere afectivi. La mijlocul secolului 20 activitatea de consiliere a fost recunoscuta drept o profesiune in cadrul psihologiei.

Un factor favorizant a fost ca multe din problemele veteranilor erau de fapt disfunctii psihocomportamentale generate de stres si dezechilibre psihologice profunde. Tot atunci s-a produs o incorporare masiva in consiliere a numeroase teorii si principii psihologice: teoria dezvatarii, teoria imaginii de sine, teoriile invatarii etc.

Abordari ale consilierii au fost de natura psihanalitica, cognitiv- comportamentala, experentiala. S-a constatat ca nici una din abordari luata separat nu rezolva problema consilierii, atunci au aparut tendinte integraliste terapii integraliste. In perioada contemporana a consilierii si terapiei avem o abordare electiva, ca fundament filosofic teoretic fiind conceptia existentialista.

Tehnicile si strategiile utilizate in consiliere sunt imprumutate in functie de ce este nevoie. Ecletismul presupune preluarea din fiecare abordare a unor entitati viabile si sintetizarea lor pe fundalul teoretic al conceptiei existentialiste.

Consilierea  scolara ca domeniu interdisciplinar

In sens larg consilierea este un proces intensiv de acordare a asistentei psihopedagogice a elevilor, studentilor si profesorilor, parintilor, tuturor celor implicati in procesul de invatamant. Rolul consilierii este unul proactiv: de prevenire a situatiilor de criza personala, educationala si sociala. Consilierea urmareste cu precadere dezvoltarea armonioasa a individuluii toate planurile vietii sale: cultural, social etc. Actiunea de consiliere scolara se axeaza pe unitatea familie-copil-scoala. Ea se preocupa in primul rand de realizarea unei armonii intre cei 3 termeni ai relatiei in vederea dezvoltarii unei educatii complete si in vederea dezvoltarii optimea personalitatii copilului.

Exista mai multe tipuri de consiliere:

-consiliere psihologica- legata de psihoterapie

-consiliere spirituala-are radacini in practica religioasa

-consilierea familiei-are mai multe variante: consilierea premaritala; consilierea maritala; consilierea divortului.

-consilierea specifica orientarii scolare

-consilierea profesionala- consilierea carierei

-consilierea de reabilitare-pentru cei cu dizabilitati

-consilierea pentru angajare si plasare

CONSILIEREA SCOLARA

      prezinta 2 componente esentiale:

-consilierea psihopedagogica

-consilierea carierei

Acestea doua sunt valabile pentru elevi, profesori si parinti.

Pe ansamblu, in procesul de consiliere se incearca schimbarea unei.. in atitudinea si comportamentului clientului. Schimbarile sunt ale subiectului, noi il ajutam sa-si provoace schimbari si incercam o dirijara dinumbra, prin consiliere. Deci sfatul de orientare are un caracter facultativ. Strategiile folosite in acest scop depind atat de scopurile clientului cat si de orientarea teoretica a consilierului. Indiferent de natura celor 2 elemente, strategiile adoptate de consilieri nu trebuie sa se rezume la sfaturi si .dar nici la constrangeri si amenintari. Prin metodele si tehnicile utilizate consilierul trebuie sa ofere sprijin clientului pentru ca acesta sa se adapteze mai bine atat propiei personalitati cat si realitatii in care traieste.

Consilierea are ca scop fundamental sprijinirea clientului pentru ca acesta sa se ajute, sa se inteleaga singur atat pe sine insusi cat si realitatea inconjuratoare.

      trasaturile definitorii ale consilierii scolare

Majoritatea specialistilor preocupati de conturarea consilierii scolare au stabilit ca aceasta are cateva trasaturi definitorii:

Dimensiunea consilierii ca dimensiune scolara:

Ca dimensiune de dezvoltare, consilierea scolara este prin definitie un proces de dezvoltare, spre deosebire de psihoterapie care este un proces revendicativ. Caracterele primordiale ale celor doua activitati de sprijin difera atat in ceea ce priveste scopul urmarit cat si procesul ca atare. Psihoterapeutul opereaza pe baza unui model de interventie in situatie de criza. El intra in vata noastra atunci cand lucrurile au luat-o pe o cale nefireasca ( dupa criza ). Consilierul are menirea si responsabilitatea de a initia un program coerent de activitati si experiente care sa duca la dezvoltarea sociala, profesionala, educationala, familiala a grupului.Consilierea scolara se confrunta cu crize care pot sa apara si in randul elevilor, profesorilor, parintilor. El intervine insa si cand nu sunt crize in viata grupului solar.

Rolul proactiv al consilierii scolare:

Psihoterapeutul intervine doar in criza, deci psihoterapia are un rol reactiv. Consilierul are un rol proactiv, adica de prevenire a situatiilor de criza personala, sociala, educationala, de aceea consilierul merge la persoana sau grup cu activitati si programe concrete, cu scopul de ai ajuta in planul dezvoltarii; el trebuie sa previna aparitia situatiilor de criza. El descopera indivizii care au nevoie de consiliere.

Responsabilitatea mai complexa si mai larga a consilierului scolar.

Responsabilitatea sa este de a optimiza felul cum scoala se raporteaza la elev ca individ. Datorita pozitiei si functiei sale in scoala consilierul are o privire de ansamblu asupra nevoilor educationale ale elevilor si a relatiilor interpersonale dintre elevi. Din aceste motive consilierul are si responsabilitatea de a oferii profesorilor informatiile necesare pentru ai ajuta in activitatea instructiv formativa.

Legatura indisolubila dintre diversele probleme ale subiectului consiliat.

Subiectul consiliat vine cu o problema pe care o poate depasii dar are si alte probleme personale, educationale, sociale, de orientare in cariera etc. De regula nu se poate face o separare transanta intre problema cu care se confrunta si celelalte probleme din viata lui.

Ex. nu se poate separa problema educationala si de orientare de problemele profesionale si sociale ale subiectului.

Din asemenea motive consilierul trebuie sa abordeze problemele clientului sau intotdeauna cu celelalte probleme ale sale.

Variabilitatea gradului de profunzime si intensitate a activitatii de consiliere precum si a problemelor consiliatului.

Unii autori in incercarea de a face distinctie transanta intre consiliere si psihoterapie sustin ca activitatea de consiliere se ocupa de probleme mai putin profunde ( de suprafata ), in timp ce psihoterapia se ocupa cu probleme mult mai grave.

Consilierea scolara se ocupa de sfera normalului.

Psihoterapia de sfera anormalitatii.

Dupa opinia consilierilor scolari din scolile americane, consilierea scolara poate sa aiba orice grad de profunzime sau intensitate. De multe ori actiunea de consiliere implica examinarea unor motive, temeri si obiective. Un program eficient de consiliere este destul de complex si el necesita intr-o mai mare masura decat psihoterapia o gama mai larga de activitati. Consilierea necesita de multe ori solicitarea si coordonarea eforturilor consilierului cu eforturile altor persoane din mediul de viata al celui consiliat.