STILURI DE INVATARE

STILURI DE INVATARE

Stilul de invatare reprezinta un demers coerent prin care subiectul isi exprima preferinta pentru un anumit mod de a se angaja in procesul cunoasterii.

Fiecare stil de invatare se poate defini printr-o structura de factori constitutivi in care elementele esentiale sunt:

Modul de organizare a cunoasterii

Prelucrarea informatiei

Modul propriu de exprimare

Observatie!

Nu exista stil de invatare pozitiv sau negativ, ci e preferabil sa discutam despre paradigme in stilurile de invatar. O astfel de paradigma este cea bipolara: paradigma analitic-sintetic.

Stilul analitic

Examinarea partiala a materialului de studiu sau a datelor unei situatii de  invatare

Nu se elaboreaza concluzii pana cand subiectul nu isi formuleaza enunturi partiale

Opereaza cu foarte multe argumente

Subiectul are o dorinta foarte mare de succes, de aceea isi argumenteaza foarte bine concluziile

Stilul sintetic

Preferinta pentru esential printr-un comoprtament de eliminare a argumentelor

Subiectul prezinta un comportament contrastiv, impulsiv, exploziv

Capacitate mare de organizare globala a materialului

Atentia, concentrarea este difuza cu mari riscuri de a deveni superficial

Alta paradigma este cea reprezentata de stilul ofensiv- impulsiv sau stilul rezervat-reflexiv.

Preferinta unui subiect pentru un stil in aceasta paradigma exprima calitati in ceea ce priveste forta de angajare in selectarea si prelucrarea situatiei problematicesi conflictuale. Conform acestei paradigme au fost identificate mai multe stiluri rezolutive:

Stilul rezolutiv impulsiv:

Capacitate de autocontrol scazuta, compensata de o mare capacitate de anticipare a efectelor

Subiectul se angajeaza brusc in rezolvare, nu adopta o pozitie critica si autocritica in procesul rezolutiv

Ipotezele pe care le formuleaza sunt pripite, lipseste analiza profunda

Stilul rezolutiv cu risc:

Capacitate de anticipare a rezultatelor problemei este mai mare decat capacitatea de control

Ipotezele sunt formulate rapid, iar subiectul devine mai atent in analiza si prelucrarea datelor, controlul creste, isi corecteaza ipotezele progresiv

Graba in definirea rezultatului final

Evaluarea finala a demersului e corecta

Prezinta risc pentru ca demersul este sincopat iar subiectul isi asuma riscul acestor sincope

3. Stilul rezolutiv echilibrat:

Capacitatea mare de anticipare a subiectului, corelata cu un bun control si autocontrol

Subiectul este permanent preocupat de confruntarea datelor cu rezultatele pe care le obtine tocmai din nevoia de control

Alegerile intre mai multe demersuri posibile sunt bine cantarite

Dezavantaj: subiectul evita sa formuleze clar enunturile, concluziile

Stilul rezolutiv prudent:

Nevoie si capacitate de control mult mai mare decat capacitatea de anticipare

Subiectul este tot timpul atent in demersul parcurs, face des aprecieri critice si este sensibil la aprecieri critice

Subiectul nu formuleaza concluzii finale, din prudenta, de multe ori demersul nu e finalizat

Stilul rezolutiv pasiv:

Slaba capacitate de anticipare

Lipsa capacitatii de mobilizare in control si autocontrol

Ritm lent in definirea ipotezelor de lucru

Decizii greoaie

Reveniri frecvente la punctul de plecare

nesiguranta

In paradigma referitoare la dependenta / independenta de camp, stilurile de invatare sunt intelese ca structuri perceptive, informationale si referentiale.

Stilul independent de camp:

subiectul isi alege sursa de informatie si extrage elementele de care are nevoie fara ajutor din afara

capacitate mare de a face fata dificultatilor de invatare

capacitate mare de concentrare pe ceea ce e relevant

domina spiritul logic

atitudinea fata de o situati e mai mult neutra decat implicativa

are sensibilitate scazuta fata de nuantele afective ale unei situatii

se caracterizeaza prin abilitati de manifestare, de expresie proprie prin detasare fata de sursele de informatie si prin capacitate mare de construire a situatiilor problematizante (e critic, stie sa puna intrebari)

Stilul dependent:

subiectul se desprinde greu de o situatie, este mai impresionabil si simte nevoia surselor externe si a ajutorului, a sigurantei acestor surse pe care le percepe ca pe o autoritate

acest stil se caracterizeaza prin implicare, concentrare pe detaliu, de multe ori din motive emotionale, capacitatea subiectului de concetrare pe datele campului problematic e foarte slaba

Observatie!

Explicatia care a fost data stilului dependent / independent s-a situat la nivelul ereditatii sociale: patternul familial explica preferinta pentru dependenta / independenta datorita starilor de ne/satelizare fata de campul familial ( date de tipul de atasament fata de familie).

Paradigma convergenta / divergenta in invatare este prezenta in stilurile:

Stilul convergent:

presupune scheme de invatare relativ stabile, in care domina structurile algoritmice

preferinta pentru deductie logica si nevoia de identificare a unor informatii de intrare care sa-l conduca pe subiect la un raspuns unic

nevoia de dirijare, pas cu pas, a demersului

nu favorizeaza conduita euristica si e concentrat pe gasirea caii de solutionare a problemei mai multe decat pe formularea de probleme

Stilul divergent:

stil ofensiv- se cauta si se construiesc probleme

preferinta pentru abstractizare si restructurare permanenta a informatiilor si experientei

mare capacitate de investigare prin ipoteze

Observatie!

Nu exista un stil unic la care subiectul sa faca apel, ci e de preferat sa se construiasca o matrice in care sa se defineasca dominantele fiecarei paradigme. In functie de combinatiile care au reiesit sa fie surprinse elementele care necesita dezvoltare sau disfunctiile care trebuie compensate.

Stilul de invatare este strans legat de caracteristicile situatiei de invatare, adica un anumit tip de predare si de evaluare solicita stiluri anume de invatare.