APRECIEREA REZULTATELOR SCOLARE

APRECIEREA REZULTATELOR SCOLARE[1]

Cuvinte cheie: apreciere, sisteme de exprimare a aprecierilor (laude, observatii critice, moduri de notare, calificative s.a.), subaprecierea, "fetisizarea" notarii, factori aleatori in notare.

1. Sensul aprecierii rezultatelor scolare

Rezultatele obtinute la probele de evaluare dobandesc semnificatie numai in urma aprecierilor prin raportarea lor la anumite criterii. In practica scolara sunt folosite diferite sisteme de exprimare a aprecierilor asupra rezultatelor scolare: comentarea lor prin laude sau observatii critice, precum si diverse moduri sau observatii critice, diverse moduri de notare (cifrice, literale, calificative, color s.a.). Oricare ar fi sistemul de apreciere folosit, aceste forme de expresie de "masurare" sunt conventionale. Ele sunt simboluri, indeplinind, totusi, clasificarea, determinarea rangului elevilor in cadrul grupului din care face parte (clasa, scoala), contribuie la cultivarea motivatiei pentru invatare, ofera elevilor repere de autoapreciere a propriilor rezultate si le cultiva capacitatea de autoevaluare.

In sistemul nostru scolar, aprecierea rezultatelor se exprima prin note, de la 10 la 1. Incepand cu anul scolar 1998-1999, la clasele primare aprecierea se face prin calificative: Foarte bine, Bine, Suficient, Insuficient. Deseori, aprecierea se face prin admis/respins sau prin satisfacator/nesatisfacator s.a.

Notarea rezultatelor scolare genereaza, frecvent numeroase probleme si atitudini diferite din partea celor angajati in acest proces. Fie ca e vorba de atitudine de subapreciere a rolului si functiilor actului de evaluare, manifestata prin usurinta cu care se acorda nota, fie prin "fetisizarea" acestui act, considerat a fi in stare sa rezolve prin ceea ce ar trebui solutionat prin alte mijloace (cultivarea interesului fata de studiu, a motivatiei invatarii, a responsabilitatii fata de obligatiile scolare).

De aceea in notare este necesara respectarea unor cerinte cum sunt: stabilirea criteriilor la care se raporteaza rezultatele (concretizate in calificative), deci asigurarea unei obiectivitati depline; raportarea calificativelor la cerintele programelor, la obiectivele pedagogice, care reprezinta "rezultatele dorite", "asteptate".

Deseori aprecierea rezultatelor este influentata de nivelul general de pregatire al clasei de elevi, de unde se ajunge la "indulgenta" sau la exigente care corespund realitatii. Alteori, aprecierea se "abate" de la obiectivele propuse, de unde se realizeaza o stimulare fara temei. Un alt fenomen destul de frecvent este "variabilitatea" aprecierilor, determinata de diversi factori.

Ca urmare, notarea unor elevi se face sub influenta impresiei generale, care poate cuprinde o clasa intreaga sau sub forma "efectului bland" care consta in aprecierea cu indulgenta a elevilor. Alte manifestari cu semne de intrebare au primit denumiri care se autodefinesc: "efectul de contaminare" (influenta notelor obtinute de la alti profesori), "efectul de anticipatie" (aprecierea unor elevi influentata de parerea nefavorabila formata de profesor).

2. Cultivarea capacitatii de autocontrol

Participarea elevilor la aprecierea propriilor rezultate scolare este o modalitate de constientizare a concordantei sau neconcordantei dintre aprecierile facute de profesor, concretizate in simbolizarea sub diferite forme si nivelul real de pregatire al lor. Pe aceasta cale, profesorul dobandeste confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor cu privire la rezultatele constatate, iar elevul exercita rolul de subiect al actiunii pedagogice, de participant la propria sa formare, ceea ce il ajuta sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor propuse, sa-si aprecieze corect performantele obtinute.

Tehnicile folosite in scopul cultivarii capacitatii de autoapreciere sunt variate. Iata, doar enuntate cateva:

- autonotarea controlata; propunerea de nota o face chiar elevul examinat, fiind revazuta si definitivata de catre profesor, eventual cu consultarea celorlalti elevi;

- autocorectarea sau corectarea lucrarilor colegilor (prin schimb de lucrari), efectuate in cadrul evaluarii formative, prin aplicarea probelor pe frecvente mai mici. Chiar si fara a se nota, delimitarea raspunsurilor corecte de cele corespunzatoare si, in consecinta, a starii de reusita, de starea de esec, ofera elevilor repere convingatoare pentru aprecierea performantelor obtinute;

- "notarea reciproca" realizata de grupuri de elevi, prin rotatie, sub indrumarea profesorului.

Evaluarea randamentului scolar este, asadar, o conditie necesara pentru orice decizie luata corect, care sa confere activitatii didactice o eficienta sporita.