CARACTERISTICILE PERIOADEI ADOLESCENTEI

CARACTERISTICILE PERIOADEI ADOLESCENTEI

ADOLESCENTA reprezinta acea perioada a vietii care se situeaza intre copilarie, pe care o continua, si varsta adulta. Este o "perioada ingrata", marcata de transformari corporale si psihologice care incep pe la 12 sau 13 ani si se termina intre 18 si 20 de ani. Aceste limite sunt vagi, deoarece aparitia si durata adolescentei variaza dupa sex, rasa, conditiile geografice si mediul socio-economic. Pe plan psihologic, adolescenta este marcata de activarea si inflorirea instinctului sexual, de confruntarea intereselor profesionale si sociale, a dorintei de libertate si de autonomie, de amplificarea vietii afective. Inteligenta se diversifica, puterea de abstractizare a gandirii creste, aptitudinile particulare se precizeaza. Functia adolescentei este de a recunoaste, in toata paleta de virtualitati existente, posibilitatile fiecaruia, care le vor permite indivizilor sa-si aleaga o cale si sa se angajeze in viata adulta. Dar este si aceea de a descoperi mai indeaproape fiintele umane, pe sine insusi si pe ceilalti si de a stabili noi raporturi cu anturajul: distantarea fata de parinti, apropierea de cei de-o seama. Adolescentii constituie un ansamblu social deosebit de bogat in virtualitati si de dinamic. (Norbert Sillamy, op. cit., p. 15)

Luand in considerare aspectele generale ale intregii perioade, se pot evidentia o serie de caracteristici ce ii dau o nota de specificitate in raport cu celelalte etape ale varstelor umane. Astfel, printre cele mai semnificative sunt dezvoltarea constiintei si a constiintei de sine, in care sunt implicate identitatea ego-ului si plasarea subiectului in realitate. Adolescentul este confruntat, obiectiv si subiectiv, cu schimbari multiple legate de maturizarea sexuala si de descoperirea dimensiunilor realitatii sociale. Demnitatea si onoarea, la care aspira atat de mult, sunt influentate de experientele personale si de acumulari in plan socio-cultural si profesional.

Apartenenta la o anumita familie si la un anumit grup presupune adaptarea si depasirea situatiilor infantile, frustrante, de nesiguranta si de dependenta. Identitatea vocationala se cupleaza la acestea si se bazeaza pe stabilitatea trasaturilor de personalitate in care cerinta de exprimare aptitudinala si atitudinala devine conditie a afirmarii. Din aceasta perspectiva, E. Erikson a analizat specificul adolescentei in care constituirea identitatii personale, cu accent pe implicarea constiintei de sine, devine punctul central interpretativ si de evidentiere a caracteristicilor ce o definesc.

In dezvoltarea constiintei de sine, imaginea corporala contribuie la organizarea identificarii caracteristicilor organice pe care adolescentul incearca sa le perceapa in amanuntime si cu un fel de admiratie, ceea ce da o nota de usor narcisism. Personalitatea este formata dintr-un nucleu format din "eu" si "sine", ceea ce ii da un caracter de dualitate.

Perceptia de sine a adolescentului poate imbraca o forma negativa sau pozitiva. Cand intervin esecuri in adaptare (scolara sau profesionala) sau cand estimatia de sine este joasa, tanarul se subestimeaza, nu are incredere in fortele proprii, nu manifesta initiativa si perseverenta in activitate. Pe fondul unor succese si a expectantei de sine inalte, manifesta incredere, putere de actiune, dorinta de a invinge dificultatile, autoconstiinta onoarei si datoriei.

In adolescenta, aparitia conflictelor si a frustratiilor este relativ frecventa, dar ele nu au un caracter devestator. Apar conflicte pubertare, manifestate in relatia cautarii de sine si raportarea la modul de a fi si de a se comporta a celor din jurul copilului, conflicte din prima perioada a adolescentei aparute pe baza aspiratiilor formate si nivelul realizarii efective de sine, conflicte din perioada adolescentei propriu-zise rezultate din indeplinirea rolului si a statutului,  a relatiei dintre vocatie si exercitarea unei anumite profesiuni. Acestea mobilizeaza eforturile adolescentului in afirmarea potentialului sau si in raportarea expectatiilor sale la situatiile reale.

Dezvoltarea intelectuala a adolescentului reflecta aviditatea pentru achizitii de cunostinte si disponibilitatea pentru confruntarea de idei cand se apeleaza la forme verbale precise si elevate. Se evidentiaza gandirea discursiva si se constituie conceptia despre lume si viata. Aceste progrese din planul gandirii apar, pregnant, in expunerile originale si autocontrolate. Vehicularea cunostintelor se bazeaza pe memoria logica, ce atinge si ea o dezvoltare complexa.

Comportamentele de invatare capata un anumit specific pentru aceasta perioada, datorita faptului ca sunt numeroase forme ale inteligentei, ale afectivitatii si ale motivatiei ce imprima intregii activitati un caracter selectiv si o incarcatura de investitii psihice complexe. Aceste forme il plaseaza pe adolescent intr-un context mai larg in care se exprima atributele adaptarii. Adaptarea adolescentului la viata scolara este facilitata de capacitatea decodificarii de cunostinte, imagini si reprezentari pe care le ordoneaza, le seriaza si le include in sisteme ale cognitiei si comprehensiunii ce ii sunt caracteristice..Adolescentul ramane, in buna masura, dependent de familie, dar se straduieste tot mai mult sa iasa de sub tutela ei. Relatiile dintre familie si adolescent se deterioreaza, ceea ce determina repercursiuni negative si asupra adaptarii generale a tanarului din perioada de varsta ulterioara.

Adolescentul se construieste pe sine prin continue cautari si diferentieri fata de altii, din care nu lipsesc tensiunile, conflictele si frustrarile. Personalitatea nu evolueaza in mod linear, ci cu oscilatii, cu perioade de inegalitate si chiar dizarmonii din care se dezvolta o serie de structuri pozitive sau negative, dependente de conditiile factorilor educationali sociali si de cei ce tin de dobandirea unor particularitati ereditare.

Adolescentul incearca sa se cunoasca si sa se autoevalueze in raport cu realizarile sale si ale altora. El se intreaba, adeseori, "cine sunt eu?", iar raspunsurile ce si le da se bazeaza pe maturizarea intelectual - afectiva foarte evidenta pentru unii adolescenti, chiar de pe la 16 ani, iar pentru altii la 18 ani. In desfasurarea conduitelor umane, motivatia ocupa un rol important. Alaturi de abilitati si atitudini, motivatia energizeaza sau estompeaza rezervele psihice, intretine starea tensionala sau o inhiba si in felul acesta se creeaza modalitatile actionale de o anumita factura si intensitate. Conditiile in care se desfasoara activitatea influenteaza si ele motivatia, ca variabila intermediara de natura psihica foarte sensibila la modificarile ce au loc in mediu. Orice activitate umana are la baza o forma sau alta de motivatie din care se constituie motivul. Prin intermediul acestuia se realizeaza selectarea si ierarhizarea scopurilor si intereselor, ajungandu-se la formarea de aspiratii in care componenta afectiva este deosebit de activa in adolescenta. Din intersectarea motivatiei si afectivitatii, la adolescent, se constituie o serie de comportamente ce sunt legate de conduite de amor propriu, politete, reticente, evitare, rusine, bunavointa, compasiune, etc. Complexitatea comportamentelor, ce caracterizeaza adolescentul, este amplificata si de varietatea trebuintelor care se activeaza mai mult sau mai putin, in raport de situatia data si de aspiratiile ce le are fiecare.

Adolescentul se simte fericit, plin de fantezie, cu visuri de erou in care proiectia viitorului nu are limite. Pe aceste baze, socializarea si erotizarea investitiilor psihice, legate de scopuri, interese, idealuri, aspiratii contribuie la organizarea structurilor de personalitate si manifestarea de comportamente complexe. Aptitudinile si insusirile de caracter, ca disponibilitati ale personalitatii, genereaza, la aceasta varsta, interese, curiozitate, perspicacitate, spirit critic, autoanaliza si raportari la cei din jur pentru a-si putea dezvalui conduite legate de acceptorii morali si valorici, ce ii permit o integrare activa si eficienta in viata social - profesionala.

Adolescentii traverseaza mai multe etape ale dezvoltarii personalitatii si comportamentului, printre care :

cresterea simtului de responsabilitate, de datorie si proiectie a personalitatii in devenirea si afirmarea sociala, culturala, profesionala;

maturizarea personalitatii si elaborarea de comportamente integrative, bazate pe cresterea fortei intelectuale, volitive si motivationale, prin trairea experientelor afective si cognitive care fac posibila integrarea cultural -  sociala si circumscrierea in cadrul originalitatii atat de ravnite;

dezvoltarea capacitatii de autocontrol si stapanire de sine, prin exercitarea unor conduite de sacrificiu si proiectarea aspiratiilor pentru servirea cauzelor generoase.

(Emil Verza, Florin Emil Verza, op. cit., p. 189 - 208)