PRINCIPII DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A INVATARII COPIILOR DIFERITI DE ETNIE, NATIONALITATE, RASA

PRINCIPII DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A INVATARII COPIILOR DIFERITI DE ETNIE, NATIONALITATE, RASA

Principiile de organizare si functionare a invatarii persoanelor cu aceste tipuri de copii diferiti din punct de vedere al diversitatii ca etnie, nationalitate, religie sau diferite handicapuri sunt:

1.Principiul prevenirii acestor discriminarii are in vedere necesitatea unei diversitati de actiuni specializate in domeniul de sanatate, educatie, munca.

2.Principiul interventiei educationale precoce -sa fie cat mai timpurie in raport cu momentul integrarii cerintelor educative evaluarea, etc.

3.Principiul abordarii globale si individuale -se refera la evaluarea si stimularea tuturor capacitatilor individului diferit.

Nivelul de inteligenta se determina:

- prin nivelul de invatare.Invatarea insa nu se realizeaza numai in scoala.

- disponibilitatea de limbaj, psihomotorica si social adaptabile existenttei sale sau a potentialului sau.

4.Principiul drepturilor si sanselor egale care presupune actiunea persoanelor diferite sa vizeze atat satisfacerea cerintelor individuale cat si eliminarea obstacolelor sociale.

Se doreste ca acesti copii sa participe la o serie de programe.

5.Principiul asigurarii unei educatii culturale cu cea oferita copiilor de aceeasi varsta in conditii de organizare cat mai apropriat de cele ale altor institutii.

6.Principiul asigurarilor de sprijin necesar in functie de amploarea si necesitate specific copilului respectiv .

8.Principiul cooperarii si parteneriatului in educatia interculturala care implica colaborarea cadrelor didactice si a specialistilor din domeniul respectiv, asociatile si organizatiile de profil cu cele ale parintiilor.

9.Principiul starii de toleranta-diferentele fiind suportate, trecute cu vederea.

10.Principiul starii de acceptare -in care diferentele sunt cunoscute si recunoscute ,nemaifiind negate sau respinse fara apel.

11.Principiul respectului reciproc- se manifesta prin admiratie si apreciere fata de diversitate, diferentele dintre elevi constituie puncte de plecare in activitati educative.

12.Principiul de afirmare si solidaritate este nivelul la care este evidenta preocuparea pentru echitate si justitie sociala. Acest nivel este sustinut de catre educatia interculturala a elevilor -multiculturalitatea devine obiectiv al interventionalului intercultural care poate determina schimbari de atitudini si la nivel comportamental. De exemplu"Cum putem construi impreuna o lume mai buna?"In diversitatea etniilor de pe pamant consta frumusetea omenirii,fiecare dintre acestea contribuind la patrimoniul cultural mondial cu specificul sau .Istoria, traditiile, cultura fiecarei etnii reprezinta un capitol important al universalitatii.

Pluralismul cultural vine cu ipoteza ca minoritatile etnice au un stil diferit de invatare si ca programa analitica in scoli si curriculumul educational ar trebui revizuite pentru a veni in intampinarea stilului cognitiv si profilul spiritual al elevilor ce fac parte din diferite grupuri etnice. Planul de invatamant si programele analitice ar trebui structurate astfel incat sa integreze social individul cu un rol mare de incluziune sociala, pentru o mai buna relationare, indepartarea sterotipurilor si prejudecatilor. Intr-un cadru social -istoric, elementul de esenta al acestui demers educativ il constituie centrarea sa asupra realizarii intelegerii, acceptarii si asumarii diversitatii umane, in toate ipostazele sale (Tayor,1992,Vinsonneau,1997).

"Pregatirea fiintei umane pentru a trai diversitatea ca un fapt cotidian, a-l considera natural si evident, a-l repera si explica ;educarea atitudinii fata de diversitate pentru a o percepe si trai ca sursa de interes si dezvoltare; exersarea capacitatii de relationare, reciproc avantajoasa in cadrele diversitatii umane "(Fourier,Vemer ,1994,p.135).

Dar cand etichetele categoriale intervin, stereotipurile (trasaturile legate de etichetele categoriale in memoria semantica )sunt si ele, de regula, activate (Dovidio,Evans,Tyler 1986).

Informatia legata de aceste stereotipuri usureaza judecarea acelui individ.Explicatia oferita de psihologia cognitiva, care sustine ca stereotipurile sunt mecanisme mentale de economisire a energiei (Macrae,Bodenshausen,Milne,1995) afirma ca exista doua tipuri de strategii de procesare a informatiei : top-down si bottom-up.Ultima se bazeaza pe informatia noua, in timp ce prima domina informatia anterioara.Stereotipurile sunt vazute ca prototipuri, scheme care descriu in general categorile sociale."Evitarea sau controlarea sterotipurilor si prejudecatiilor, precum si lupta impotriva discriminarii si marginalizarii presupun cunoasterea acestor elemente care sunt definitorii pentru membrii unei anumite culturi si acceptarea lor."(Ciolan,2000).Toti egali, toti diferiti a fost sloganul sub egida caruia s-au desfasurat manifestarile din cadrul Campaniei

impotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei, organizata de Consiliul Europei in anii 1990.Pentru a-si pune in valoare statutul de cetatean, omul are nevoie de competentele civice necesare, de achizitiile culturale si comportamentale adecvate.

Educatia pentru minoritatile etnice vest -europene

Tarile est-europene incearca sa consolideze demersuri educationale pentru imigrantii din minoritatea rroma de pe teritoriul respectiv. Practic si persoanele straine se pot bucura de libera trecere pe teritoriul respectiv, de buna colaborare si adaptare la normele si accesul egal la oportunitatile, servicile publice, politice, socio-culturale, de sanatate etc.din tara respectiva.

In Germania de Est, problema imigratiei nu era recunoscuta si dezbatuta deschis :"Diferentele nu exista"a fost concluzia lui Kruger-Portratz(1991) in legatura cu existenta grupurilor de imigranti si a celor de minoritare nationale.S-au adoptat diverse politici educationale al tarii de origine pentru minoritati cum ar fi si doua din anul 1964:

1.integrarea acestora in sistemul educational german, ceea ce presupunea pregatirea suplimentara pentru invatarea limbii germane.

2.reintegrarea in sistemul educational al tarii de origine, si pregatirea suplimentara pentru invatarea limbii materne .Acest al doilea registru a fost abandonat in 1971, ca urmare a evolutiilor demografice. Iar primul a constituit fundamentul politicii educationale destinate minoritatilor etnice.Au fost infintate asa-numitele clase pregatitoare pentru invatarea limbii germane ca a doua limba, organizate cu 1-2 ani inainte de debutul educatiei obligatorii.

In 1994 erau 1.122010 elevi din minoritati etnice (imigranti ) inscrisi la scolile publice germane, ceea ce reprezenta peste 9% din intreaga populatie scolara. Cei mai multi dintre acestia apartineau comunitatii turce si iugoslave.

Participarea elevilor apartinand minoritatilor nationale in programe educationale speciale (1995-1996)

In Franta - educatia primara este de 5 ani (6-10 ani), iar programele educationale destinate minoritatilor sunt subsumate titulaturii ELCO (Enseignement des Langueset Culture d'Origine).

Cu toate acestea invatamantul primar din regiunea Alsacia, limba germana beneficiaza de un statut privilegiat :aproape 75%din elevii de varsta scolara mica urmeaza cursurile optionale de germana (2ore/pe saptamana).Limbi ca brasca, bretona, catalana sunt insa rar predate in scoala primara.Programe de invatare a limbilor minoritatiilor au debutat sub semnul finalitatii de reintoarcere a imigrantilor in tara de origine.

Elevii din scolile primare franceze care urmeaza programe de invatare a limbii si culturii materne au nevoie de consimtamantul parintilor, dar si al directorului scolii. In general, aceste programe sunt finantate si organizate de consulatele tarilor de origine .

Situatia organizarii acestora este dupa cum urmeaza:

Programe in limbile minoritatilor (1989-1990),apud Husen,1992,p.194

In anul scolar 1990-1991, aproximativ 30% dintre elevii portughezi, turci, italieni, spanioli si din tarile fostei Iugoslavii au participat la programe de invatare a limbii si culturii materne, in timp ce doar 20% dintre elevii provenid din comunitatiile arabe au optat pentru traseu educational.

In Olanda -limbile minoritatilor traditionale s-au studiat in paralel cu limba oficiala, bucurandu-se de acelasi statut legal privilegiat in invatamantul primar si nu numai.

Introducerea limbii frizone inca din invatamantul primar a fost considerata indispensabila dupa ce studii laborioase au demonstrat ca esecul scolar al elevilor din acesta comunitate se datoreaza inexistentei unui demers bilingv in derularea programelor educationale obisnuite.

In invatamantul primar limba frizona este obligatorie in nordul Olandei, in timp ce in gimnaziu si liceu are un caracter optional(Broeder si Extra ,1997).In 1974 programele educationale speciale au fost introduse in invatamantul primar fara nici o pregatire prealabila, fara asigurarea asistentei psihopedagogice necesare, a suporturilor curriculare, chiar fara fundament legal.

In acest tabel de mai sus sunt prezentate date cu privire la participarea elevilor din grupuri minoritare la programe educationale speciale.Programele educationale speciale necesare mai ales in primii ani de scolarizare raspund in mod deosebit nevoii de acordare a conditiilor familiale cu cele scolare .

In Romania

Evolutia ratei brute de participare scolara in invatamantul primar si gimnazial 1989-1999 :

• 98,2% Albania
• 95,1%Solvenia 
• 95,0%Letonia
• 94,4%Lituania
• 94,15%Moldova
• 92,8% Ungaria
• 95,8% Romania
• 98,5%Ungaria
• 98,4%Bulgaria
• 97,9%Polonia
• 97,9% Cehia
• 96,2%Estonia

Sursa datelor :TransMonee Database, 2001, cifrele reprezinta ponderea copiilor care frecventeaza o forma de invatamant in total copii de varsta scolara (in Romania 7-13 ani) si pot depasi 100%.

In Romania sunt cei mai numerosi romi fata de celelate tarii, unde au fost cunoscuti prin emigrare acestora.Recesamantul din 1992 s-au declarat romi 409,723 reprezentand 1,8% din totalul populatiei. Sigur ca aceasta cifra oscileaza inspre mai mult sau mai putin depinzand de fiecare cum se declara a fi. Agenda 2000 , document complex intocmit de Comisia Europeana la cererea statelor membre ale Uniunii Europene, in sectiunea referitoare la politica fata de minoritatile statelor candidate, estimeaza ca grupurile minoritare reprezinta 13-15% din populatia Romaniei intre acestea, tiganii ar fi aproximativ 7-7%.Potrivit aceluiasi document, in Cehia ,tiganii reprezinta 2-3 din populatie ,in Bulgaria 3,3-7%,in Ungaria 4-5%, iar in Slovacia -4,8-10%.

Astfel, din totalul copiilor si tinerilor romi cuprinsi in sistemul de invatamant (7-16 ani), 53,1% sunt baieti si 46,9% sunt fete.

Conform lui "Oxford English Dictionary ,editia 1989" tigan este un membru al unei rase nomade de origine hindusa.despre care s-a crezut ca provine din Egipt. Acestia au pielea de culoare roscat inchis si parul negru. Isi castiga existenta din confectionarea de cosuri, din geambasie, din ghicit etc. si de obicei trezesc suspiciune datorita vietii nomade si obiceiurilor lor .Limba lor este un dialect hindus ,foarte stalcit,cu un numar mare de cuvinte provenind din diferite limbi europene." Rromii sunt raspanditi in lumea intreaga si cunoscuti sub mai multe nume: in Anglia-travellers sau gypsies, in S.U.A.,Canada,Australia -romanichal , in Spania-  gitanos si lista poate continua.Limba rromani,dupa o evolutie de peste un mileniu ,inca nu are o varianta standard,ci pot fi gasite   peste 60 dialecte doar in Europa ,cu inrudire intre ele ,dar uneori reciproc neinteligibile. Dezradacinati din India si ducand o existenta mobila ,identitatea instabila a devenit inevitabila pentru rromi.Etnicitatea lor avea sa fie croita si modelata de o multitudine de influente interne si externe . Ei vor asimila nenumarate elemente care nu au nici un fel de legatura cu India si , in cele din urma, vor inceta sa mai fie indieni. Totusi identitatea cultura lor in ciuda transformarilor, va ramane net distincta de cea a populatiei " gadze" care ii inconjoara si de care depinde existenta lor economica.

Revenind la istoria rromilor de pe teritoriul tarii noastre ,iata cateva aspecte relevate de cercetatorul istoric  Viorel Achim  in cartea sa "Tiganii in istoria Romaniei ". Multa vreme rromii au fost o populatie ignorata datorita situatiei de robi care a facut sa fie marginalizati .Totusi la mijlocul secolului trecut reprezenta 7% din populatia Principatelor .Istoria rromilor se caracterizeaza prin supravietuirea ,de-a lungul secolelor ,a unor trasaturi  specifice si caracteristici culturale. Cea mai veche mentiune a existentei lor in Balcani, unde au venit dupa o perioada destul de lunga petrecuta in Imperiul Bizantin ,o avem din 1348 ,in Serbia .Din Balcani  au ajuns si pe teritoriul Romaniei ,fiind mentionati in documente din 1385 in Tara Romaneasca, circa 1400 in Transilvania si 1428 in Moldova .In 1385 , domnitorul Dan I al Tarii Romanesti daruieste manastirii Tismana  40 salase de tigani care fusesera ai manastirii Vodita .Este prima atestare documentara a existentei rromilor pe acest teritoriu .Inca de la inceput,documentele vorbesc despre ei ca despre robi si vor ramane in  aceasta conditie sute de ani , pana la jumatatea sec. al XIX-lea. Robia-sclavia cu caracter casnic- a existat peste tot in Europa .Romanii au preluat-o din sistemul social al tatarilor ,singurii robi din tara fiind tiganii,de unde si termenul de tigan a ajuns sinonim cu cel de  rob. Existau mai multe categorii de robi: domnesti, manastiresti, boieresti.Avand in vedere aceasta situatie, in Planul National Anti-Saracie si Promovare a [1] Incluziunii Sociale (PNAinc), obiectivele strategice se refera la cresterea participarii scolare la toate nivelurile de educatie a copiilor proveniti din medii defavorizate, in special a copiilor romi.

In privinta resurselor alocate (infrastructura, dotari, resurse umane) nu exista diferente, pe genuri, atat fetele cat si baietii beneficiind de acelasi sistem de oportunitati.

De altfel, in vederea cresterii calitatii educatiei s-au derulat o serie de programe care au vizat ameliorarea infrastructurii invatamantului (Programul de reabilitare a constructiilor scolare co-finantat de Banca Mondiala si Fondul de Dezvoltare Sociala), precum si dotarea cu echipamente, material didactic si mobilier scolar a unitatilor de invatamant din mediul rural (Programul de relansare a invatamantului rural co-finantat de Guvernul Romaniei si Banca Mondiala).

Principalele prioritati pe care se vor concentra actiunile de reforma educationala in Romania sunt urmatoarele:

. Asigurarea educatiei de baza pentru toti cetatenii si dezvoltarea competentelor cheie ;

. Realizarea echitatii in educatie ;

. Cresterea calitatii procesului de predare/invatare, precum si a celorlalte servicii

educationale ;

. Fundamentarea invatarii pe baza nevoilor de dezvoltare personala si profesionala a

tinerilor, din perspectiva dezvoltarii durabile si a asigurarii coeziunii economice si sociale ;

. Asigurarea si recunoasterea complementaritatii dintre educatia formala, non-formala si

informala, invatarea permanenta devenind unul din pilonii de baza ai politicii educationale ;

. Deschiderea sistemului educational si de formare profesionala catre societate in ansamblu, catre mediul economic, social si cultural.

Echitatea este o finalitate majora a politicilor publice din Romania. Din perspectiva educatiei sunt de relevat indeosebi urmatoarele obiective:

. asigurarea accesului egal si universal la educatia de nivel primar si secundar inferior; cresterea sanselor educationale pentru zonele si segmentele sociale defavorizate (mediul rural, populatia de etnie roma, persoanele marginalizate sau in situatie de saracie severa, copii cu nevoi educative speciale);

. cresterea oportunitatilor de participare scolara si formare profesionala, asigurarea unei

educatii de calitate, inclusiv pentru zonele si categoriile de populatie defavorizate;

. posibilitatea profesionalizarii absolventilor invatamantului obligatoriu in vederea insertiei efective pe piata muncii;

. imbunatatirea si diversificarea formelor de suport pentru persoanele copiii cu nevoi speciale de educatie; extinderea principiului educatiei inclusive prin cresterea participarii la invatamantul obisnuit.

Principalele grupuri educationale vulnerabile vizate de politicile de incluziune sociala sunt reprezentate de:

. populatia din mediul rural si zonele defavorizate;

. populatia de etnie roma;

. copiii cu nevoi speciale de educatie;

. alte grupuri vulnerabile (copiii institutionalizati, migranti, copiii strazii, cu diverse boli,virusi hepatici B,C ,copiii HIV pozitivi s.a.)

In scopul asigurarii accesului la o educatie de calitate a categoriilor de populatie defavorizata si a grupurilor vulnerabile, pe langa cadrul legislativ care garanteaza dreptul la educatie, a fost dezvoltat un sistem de reglementari centrate pe aspecte specifice, s-au elaborat planuri nationale si strategii de incluziune sociala, au fost puse in aplicare programe de interventie destinate diferitelor grupuri tinta cum ar fi:

• cresterea accesului membrilor comunitatilor rome la servicii de educatie, sanatate, piete de aprovizionare si desfacere prin imbunatatirea infrastructurii de acces, a calitatii constructiilor existente sau prin construirea unor noi elemente de mica infrastructura;
• imbunatatirea conditiilor de locuire si igiena prin reparatii de mica anvergura a locuintelor individuale, prin asigurarea apei potabile si a unor servicii de canalizare;
• protejarea mediului prin realizarea unor lucrari de refacere a mediului natural.

• crearea/dezvoltarea unor servicii sociale ce raspund unor nevoi de baza ale comunitatii;
• cresterea oportunitatilor de angajare prin formare si orientare profesionala a beneficiarilor;
• crearea de oportunitati pentru participarea la viata sociala la nivelul comunitatii;
• implicarea comunitatii in protejarea si curatirea mediului inconjurator.