CARACTERIZAREA PLURIDIMENSIONALA A VARSTELOR SCOLARE

CARACTERIZAREA PLURIDIMENSIONALA A VARSTELOR SCOLARE

Etapa de varsta scolara care acopera perioada adolescentei este de la 16 la 18 ani.

Adolescentii aflati la aceasta varsta pot trai o stare de confuzie privind relatiile sexuale; de asemenea, aceasta stare de ambiguitate poate fi determinata si de mediul social in care a crescut si care si-a extins presiunea erotica (in special, prin mass-media, grupuri de aceeasi varsta).

Pe de alta parte, la un numar mare de adolescenti, normele si valorile societatii, responsabilitatile si implicarea imaginii de sine actioneaza in sensul autocontrolului, al evaluarii mature a situatiilor de viata si a oamenilor, a consecintelor actelor acestora.

Grupul constituie, in aceasta etapa, o prezenta vie, concreta in viata adolescentului, mai apropiata decat cea a parintilor si a profesorilor. Mai mult, lui chiar ii place sa apartina unui grup, sa stea cu el si sa fie implicat in actiunile acestuia. Intr-un fel, gasca il izoleaza de lume. Lumea (mare si indeterminata) nu mai exista; nu mai este atat de constrangatoare.

In gasca, adolescentii se simt in centrul atentiei, se simt pe scena, in rol. Ei se intrec sa-si starneasca rasul, sa socheze, sa surprinda. Fiecare asteapta reactia imediata a celorlalti, care, in fapt, nici nu intarzie sa apara. Raspunsurile sunt imediate si particularizate. Adolescentul este foarte sensibil la reactiile grupului sau.

El vrea sa fie pe placul grupului, sa-si consolideze pozitia. Vrea sa produca reactii in lant, sa amplifice, sa dinamizeze viata grupului, sa-si accentueze starea de voluptate.

Majoritatea coplesitoare a celor prezenti reactioneaza ferm pentru a descuraja net orice tentativa de cultura autentica, de tot ce ar putea aminti de scoala. Pentru ei, scoala este un corp strain, o imixtiune scandaloasa, e tot ce poate fi mai monoton si constrangator. Daca adolescentii cred ca ceea ce fac ei exprima autenticul in sine, experienta la cota zero, atunci scoala apare ca unul dintre lucrurile false si ineficiente ale lumii.

Nevoia intelegerii, a dialogului, a deschiderii si a sprijinului discret, dar oportun si eficient al adultului ramane o sursa pretioasa pentru hranirea stimei de sine.

Din punct de vedere cognitiv, la aceasta varsta mintea este echipata pentru un demers cognitiv complex. Efortul ii va impune - mai devreme sau mai tarziu - pe cei dedicati autentic "aventurii cunoasterii". Din punct de vedere formativ, este momentul autenticului parteneriat cognitiv, in care respectul pentru cel care se formeaza se traduce prin gasirea oportunitatilor care sa-l stimuleze si sa-i mentina treaza forta mintii. (Gabriel Albu, op. cit., p. 133-144)

Sunt multi, foarte multi adolescenti, majoritatea, care se gandesc la cariera lor viitoare, la viata lor in comunitate, intr-o posibila familie sau intr-un posibil colectiv de munca. Sunt multi adolescenti care citesc, cerceteaza, cauta, invata, se intreaba, lucreaza pentru atingerea unor performante unice, de exceptie. Sunt multi adolescenti care isi dau seama ca viata inseamna daruire, angajare, responsabilitate, care stiu ca in viata sunt obstacole, probleme, dificultati, tradari si infidelitati si ca depasirea fiecareia dintre ele inseamna oportunitate a cresterii valorii lor intrinseci, a maturizarii lor reale. Exista adolescenti care au proiecte, ambitii mari si care stiu sa depuna un efort pe masura acestora.

Se poate spune ca nu exista un tablou unic al varstelor. Intre conceptiile care s-au ocupat de stadialitatea vietii individuale exista multe neconcordante, plecand de la numarul stadiilor, reperelor cronologice si pana la caracteristicile lor sau accentele puse. Toate aceste neconcordante sunt in parte determinate de preocuparile dominante ale autorilor, fie pe anumite procese psihice, fie pe anumite varste). (Gabriel Albu, op. cit., p. 106)