COMPONENTE SI VARIANTE ALE INSTRUIRII SI INVATARII

COMPONENTE SI VARIANTE ALE INSTRUIRII SI INVATARII

Activitatea sistematica si organizata care se desfasoara in scoala, sub indrumarea cadrelor didactice, in vederea educarii elevilor se numeste proces de invatamant.

Procesul de invatamant reprezinta o parte componenta a procesului pedagogic de ansamblu ce se desfasoara in scoala, in scopul formarii unei personalitati multilaterale si armonios dezvoltate.

Procesul de invatamant este o activitate la care participa simultan cadrele didactice si elevii. Activitatea desfasurata de cadrele didactice este numita predare, iar cea depusa de elevi este numita invatare.

Procesul de invatamant include ca elemente componente, predarea si invatarea, aflate in stransa legatura.

Componentele de baza ale procesului de invatamant sunt :

- obiectivele invatamantului

- agentii actiunii (profesori, elevi)

- campul relational (profesor-elev, elev-elev)

- principiile procesului de invatamant

- curiculum scolara (continutul invatamantului)

- metode de invatamant

- mijloacele de invatamant

- forme de organizare si proiectare didactica

- evaluarea in procesul de invatamant

Avand ca punct de plecare varietatea situatiilor de invatare, gradul diferit de intentionalitate actionala al acestora si distinctia dintre actiunile si influentele educative, educatia se poate obiectiva in trei ipostaze principale: educatia formala, educatia nonformala si educatia spontana sau informala.

Educatia formala

Educatia formala se refera la ansamblul actiunilor sistematice si organizate, elaborate si desfasurate in cadrul unor institutii de invatamant specializate (scoala, universitate, etc.) in scopul formarii personalitatii umane. In acest context educatia si instruirea sunt explicite, desfasurate in virtutea atingerii unor obiective clar formulate iar procesul educativ se caracterizeaza prin intensitate, concentrare a informatiilor si continuitate.Pregatirea elevilor este elaborata in mod constient si esalonat, fiind asigurata de un corp de specialisti anume pregatiti in acest sens. Informatiile transmise sunt atent selectate si structurate, caracterizandu-se prin exactitate si rigurozitate stiintifica, permitand o asimilare sistematizata a cunostintelor si facilitand dezvoltarea unor abilitati si deprinderi necesare integrarii individului in societate. Educatia formala este puternic expusa exigentelor si comandamentelor sociale iar rezultatele actiunii educative sunt supuse unei activitati evaluative realizata in modalitati si dupa criterii riguros stabilite.

Avantajele principale ale educatiei formale sunt reprezentate de posibilitatea realizarii unei evaluari individualizate de tip formativ si dezvoltarea sistematica a deprinderilor de munca intelectuala ale celui care se educa.

Educatia formala prezinta si anumite dezavantaje sau inconveniente dintre care amintim: centrarea excesiva pe realizarea competentelor prevazute de programa scolara si restrangerea libertatii de actiune a elevului, fapt ce poate conduce la aparitia dezinteresului, plictiselii sau monotoniei.

Educatia nonformala

Educatia nonformala include un ansamblu de actiuni si influente educative, structurate, organizate si institutionalizate, dar desfasurate in afara sistemului de invatamant. Educatia nonformala include astfel multiple activitati de educatie si instruire extrascolare, actiunile situate in acest context caracterizandu-se printr-o mai mare varietate si flexibilitate, oferind o mai buna posibilitate de pliere pe interesele si abilitatile si optiunile particulare ale elevilor.

Educatia nonformala include in structura sa doua tipuri de activitati:

activitati parascolare (de perfectionare, reciclare, etc.);

activitati periscolare (vizite la muzeu, excursii, cluburi, cercuri stiintifice, vizionari de filme);

Educatia nonformala permite largirea orizontului cultural, imbogatirea cunostintelor din anumite domenii, dezvoltarea unor aptitudini si interese speciale etc.

Educatia nonformala prezinta avantajul unui spatiu instructiv-educativ mult mai flexibil decat cel strict scolar, oferind astfel individului o mai mare libertate de actiune, permitand o mai buna selectare a informatiilor resimtite ca necesare de catre cei care se instruiesc.

Dezavantajul major al educatiei nonformale este legat de absenta unor demersuri evaluative sistematice, fapt care in absenta unei autoevaluari riguroase si obiective poate conduce la serioase ramaneri in urma ale beneficiarilor acestei forme de educatie. Din acest motiv se recomanda o alternanta judicioasa a educatiei nonformale cu cea formala.

Educatia informala

Educatia informala se refera la totalitatea influentelor educative neorganizate, nesistematice si nesubordonate unor finalitati educationale explicite. Educatia informala include astfel totalitatea informatiilor vehiculate in contextul situatiilor cotidiene cu care este confruntat individul, informatii ce nu sunt selectate, prelucrate pedagogic sau transmise in conformitate cu principiile de organizare si desfasurare a procesului instructiv-educativ.

Informatiile si cunostintele transmise in contextul educatiei informale sunt informatii aleatorii, neselectate in functie de valoarea lor euristica si achizitionate de cele mai multe ori involuntar in imprejurarile particulare ale existentei cotidiene a individului (mass-media, discutii ocazionale, etc.).

Precizam faptul ca educatia formala este aceea care, in ultima instanta, organizeaza si structureaza sistemul cognitiv, aptitudinal si atitudinal al individului de o maniera care sa permita ulterior receptivitatea fata de informatiile si valorile vehiculate prin intermediul educatiei nonformale sau informale.

Cu toate acestea educatia informala nu-si pierde importanta si valoarea, stiut fiind faptul ca aceasta forma a educatiei ofera individului o mai mare libertate de actiune si posibilitatea de a gestiona procesul de formare al propriei personalitati. Coordonarea si integrarea celor trei ipostaze ale educatiei, ipostaze intre care exista certe raporturi de complementaritate, este o problema extrem de dificila si complexa.

Cu toate ca fiecare tip de educatie are propria sa maniera de actiune si propria functionalitate, este necesara asigurarea unui spatiu instructiv-educativ la nivelul caruia cele trei forme de educatie trebuie sa se sprijine si sa se potenteze reciproc.