COMUNICAREA EDUCATIONALA

COMUNICAREA EDUCATIONALA

Comunicarea, din perspectiva managementului educational a fost definita de Level & Galle a1988), avezi, Level & Galle, 'Managerial Management', Syx Press, London, 1988), ca 'o comuniune a elementelor cognitive, afective cu scopul de a trasnmite informatia, a inspira o credinta, a induce o emotie, sau a da la iveala un comportament printr-un proces alternant de interactiune intre scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv, simbolic si comportament'. Caracteristicile comunicarii interpersonale sunt: simbolistica, bipolaritatea, adapabilitatea, intentionalitatea, afectivitatea, etc.

Formele de comunicare interpersonala evocabile in urma definirii anterioare a conceptului sunt

- comunicarea verbala are ca principal instrument de realizare limbajul si ca modalitati de 'exprimare':

-comunicare verbala simpla;

-convingerea;

-sugestia.

In timp ce primele doua exploateaza functia cognitiva si comunicativa a limbajului furnizeaza procedeele schimbului reciproc de informatie rationala, sugestia utilizeaza cu precadere functiile expresive si persuasive a limbajului ce furnizeaza procedeele schimbului reciproc de informatie emotionala;

- comunicare non-verbala: instrumentul de realizare a acestei forme de comunicare este constituit din elemente paralingvistice; aceasta forma de comunicare este folosita pentru exprimarea atitudinilor interpersonale, a starilor psihice afective, dar si pentru consolidarea, nuantarea si precizarea ideilor trasnmise. Comunicarea nonverbala este o realitate si o permanenta a relatiilor educationale, transmitand sensuri revelatoare. In aceeasi masura insa, putem constata gradul sau de ambiguitate, existand chiar riscul unor induceri in eroare in cazul in care nu se tine seama de context, de cultura careia ii apartin elevii, de desfasurarea relatiei cu emitatorul sau de starea afectiva a momentului respectiv. Functiile comunicarii nonverbale includ repetarea aintarirea mesajului verbal), substituirea ainlocuirea exprimarii verbale a unei stari de spirit), complementaritatea acompleteaza, precizeaz tipul de relatie a interlucutorilor), accentuarea asubliniere unr parti din mesaj), ajustarea aindica disponibilitatea spre dialog), contrazicerea aexistenta unor mesaje duble in sens evident sau subtil).

Modelele de comunicare interpersonala au fost restructurate in ultima perioada de timp ca urmare a definirii comunicarii in sens de imbinare a unui proces cu o interactiune comportamentala. Astfel, modelele rezultate in urma sintezei sunt

a.Modelul procesual

b.Modelul interactiv

c.Modelul sistemic

d.Modelul comportamental

Contextul in procesul de comunicare interpersonala este un fapt deosebit de important si este considerat ca fiind 'o organizare ale carei proprietati specifice sunt date de intentia de a comunica, de sensul comunicat, de posibilitatea de interpretare din partea receptorului', de o anumita situatie in care se inscrie aTatiana Slama-Cazacu 'Introducere in psiholingvistica', Bucuresti, EDP, 1968). Functiile contextului in comunicarea interpersonala sunt: selectiva, de individualizare, complementare, creative, transformative, orientative. Totodata sunt de mentionat si limitele contextului asupra comunicarii interpersonale educationale.

Principiul pe care trebuie sa-l respecte managerul educational la acest palier al analizei este principiul adaptarii la context. Adevaratii maestri ai comunicarii, cadre didactice nu sunt aceia care fac apel la semne rare si nici cei ce se multumesc cu clisee, ci cei care manipuland codurile obisnuite, reusesc sa-si exprime complet mesajul, folosind toate mijloacele organizarii expresive prin adaptare la context. Aceasta este o tehnica productiva, bazandu-se pe un raspuns adecvat la situatii, implicand atat permanenta acordare a axei bipolare -emitere-receptare- prin organizarea contextuala a expresiei si interpretarii,dar si conectarea procesului comunicarii la realitatea educationala imediata.

Relatiile interpersonale din colectivul educational sunt indestructibil legate de procesele de comunicare. O anumita functie care exercita o multitudine de implicatii asupra comunicarii educationale in grup este functia metalinvistica

Opiniile de pana acum referitoare la comunicarea educationala considera activitatea anterioara nu numai ca rezultat imediat al coincidentei repertoriilor celor doi agenti ai comunicarii ci, au in vedere si permanenta preocupare a interactantilor de a intelege si de a se face intelesi prin ceea ce comunica. Acesta a doua conditie a unei bune comunicari constituie, in fapt, substanta functiei metalingvistice a comunicarii.

Continutul functiei metalingvistice la nivelul celor doi agenti se prezinta astfel:

-pentru emitator: in procesul comunicational suntem siliti sa facem unele precizari 'de suprafata', de ordin formal, care sa faciliteze orientarea atentiei celui care receptioneaza catre ceea ce ne-am propus sa-i comunicam. Expresii ca: 'trebuie sa privesti problema din aceasta perspectiva', 'trebuie sa ai in vedere urmatorul aspect', 'spunand acestea ma refer la'; evidentiaza preocuparea emitatorului de a se face inteles, de a preciza contextul care insoteste informatia si in care aceasta este valabila.

-pentru receptor: acesta, atunci cand nu intelege ce i se transmite ,cere unele lamuriri, de obicei, sub forma de intrebare: 'Ce vreti sa spuneti ? 'La ce va referiti cand', 'Definiti exact termenii 'Din ce perspectiva priviti'.

Asadar functia metalingvistica a limbajului presupune centrarea mesajului asupra codului, corespunzator preocuparilor de a intelege si de a fi inteles. Aceasta functie e frecvent intalnita si in comunicarea scrisa sub forma apozitiilor explicative. De multe ori este inlocuita de paranteze ase dau exemple, se fac prcizari, se fac clarificari) sau de liniile de pauza, ori punctele de suspensie, pentru delimitarea unei explicatii suplimentare.

Impactul acestei functii in procesul educational este major, respectarea acesteia influentand succesul comunicarii, prin decodificarea exacta a mesajului. Precizarile de ordin metalingvistic nu contin o informatie stiintifica, nu constituie esenta comunicarii, dar absenta lor conduce la neintelegeri, si la interpretari eronate sau la reinterpretari. Pana la un punct aceste reinterpretari, de multe ori subiective, pot stimula gandirea imaginatia aprin jocul ideilor) dar perpetuarea lor creeaza confuzie, divergente, fenomene de disonanta.

Ca urmare a cerintei de a se face inteles, cadrul didactic va trebuie sa dezvolte o serie de conduite cum ar fi:

-explicarea termenilor si a calificativelor utilizate, folosind pauzele in vorbire, sau apeland la expresii suplimentare;

-precizarea punctelor de vedere, a perspectivelor din care cadrul didactic abordeaza o situatie, de invatare normala sau de criza, obisnutindu-i pe elevi sa practice si ei acelasi stil metalingvistic;

-anticiparea inca din timpul proiectarii continutului informational a multor nelamuriri care pot aparea in timpul desfasurarii activitatii. Incercarea de depasire a situatiei se va face tinand cont de volumul vocabularului elevilor si de stadiul dezvoltarii gandirii acestora.

De cele mai multe ori elevii / studentii nu au curajul sa recunoasca faptul ca nu au inteles, si cu atat mai mult sa intrebe, sa puna intrebari suplimentare. Nu e vorba numai de lipsa curajului ci si de faptul ca nu li s-a dschis o asemenea perspectiva aefecte ale comunicarii unidirectionale de genul: trasnmitere - receptare pasiva). In consecinta, elevii / studentii trebuie invatati sa intrebe. Aceasta presupune o receptare activa a celor comunicate si o acceptare critica, supusa unei judecati de valoare aacceptare dupa trecerea ideii prin filtrul propriei sale personalitati). Si aici rolul cadrului didactic este important in stimularea acestui mod de a gandi la elevi, prin solicitarea opiniei acestora si a propriei interpretari. E important de asemenea ca elevii / studentii sa-si puna intrebari si sa puna intrebari, de fapt sa fie lasati si educati sa puna intrebari. Toate acestea in conditiile specifice ale predarii stiintelor sociale ajuridice), vor capata valente suplimentare.

Paravarbal si nonverbal in comunicarea interpersonala au un rol major. Paraverbalul reprezinta modul concret in care 'curge' vorbirea noastra. De foarte multe ori insa insuccesul unei prezentari e determinat tocmai de acest aspect: constatam ca un vorbitor, cum este cadrul didactic, ii face pe elevi / studenti sa caste din cauza monotoniei discursului, altul striga prea tare acoperind intreaga receptie a mesajelor. Iar, ceilalti elevi / studenti, in calitate de auditoriu nu pot sa inteleaga nimic din ceea ce doreste sa transmita cadrul didactic, fie depun eforturi substantiale pentru patrunderea mesajului din discurs.

Concret, aspectul paraverbal al discursului nostru, contine, ca elemente de baza, forta sau volumul, ritmul si fluenta, inaltimea sau tonalitatea si modul de articulare a cuvintelor. De regula 'manipulam' aceste aspecte in mod inconstient, ca rezultat al inzestrarii naturale sau al experientei de viata. Cele cateva reguli ale paraverbalului pe care cadrul didactic, in calitate de manager al grupului trebuie sa le respecte din acest punct de vedere

Volumul vocal trebuie sa varieze de la un momemt al discursului la altul; este recomandabil sa se vorbeasca mai tare si cu mai mult entuziasm la inceputul si la sfarsitul prezentarii, pentru a sublinia obiectivele si concluziile. In general volumul sonor trebuie adaptat ambiantei: redus daca sala este mica si ridicat daca sala este mai mare. In orice caz, este bine sa nu dati impresia de tipat, imprima o nota de disperare

Ritmul vorbirii trebuie sa fie si el variat pentru a 'sparge' monotonia. E bine sa se vorbeasca mai rar cand se subliniaza ideile principale, sa se mareasca ritmul la pasajele de tranzitie si sa se mentina alert la pasajele descriptive si la cele familiare grupului. Este recomandabil sa se evite vorbirea 'impiedicata' aruperi prea dese de ritm) care afecteaza atat intelegerea problemei cat si discursul.. Ritmul poate fi corectat prin miscari corporale adecvate. Pauzele in vorbire isi au rolul lor foarte bine precizat: pregatirea clasei pentru o idee foarte importanta , captarea atentiei. Evitati 'sunetele fara cuvinte'

Tonalitatea trebuie sa fie normala. Ridicarea tonului este recomandabila pentru a sublinia ideile esentiale si pentru 'calmarea' unei sali turbulente. Adesea se poate obtine un efect similar numai prin coborarea brusca a tonalitatii. Tonul ascutit poate fi considerat ca agresiv si anticipant al unei reactii de atac. Articularea cuvintelor trebuie sa fie clara, distincta si corecta, fara a putea fi invinuita de 'pedanterie' amai ales la numele proprii si la termenii de specialitate din limbile straine). Este bine sa se evite inghitirea unor silabe, primele si ultimele, ale unor cuvinte, deoarece creeaza o impresie de superficialitate si neglijenta

Nonverbalul in relatiile interpersonale se refera la modul in care privirea, corpul si gesturile noastre acompaniaza discursul propriu-zis, fortificand sau reducand efectele lui asupra clasei. In timp ce aspectul verbal si cel paraverbal, sunt predominant constiente si, deci controlabile, cel nonverbal este cu precadere inconstient, ceea ce face ca posibilitatile de a-l controla sa fie foarte reduse adar nu inexistente). Primul demers este acela al decodificarii limbajului, atunci cand asistam la prezentari ale elevilor ainsoteste de cele mai multe ori feedback-ul). De multe ori, calitatile mesajului pot fi viciate de contradictiile existente intre mesajul verbal afoarte usor de manipulat) si mesajele nonverbale amult mai dificil de controlat). Totul este ca sa aducem indicatorii unei asemenea situatii la nivelul constiintei. Ca atare s-au dezvoltat discipline stiintifice intregi care abordeaza asemenea aspecte si care studiaza: aspectul fizic, pozitia corpului, miscarile corporale amai ales cele de apropiere sau de departare) gesturile mainilor, privirea si miscarile ochilor, chiar si imbracamintea si bijuteriile ce pot fi proiectate cu diverse ocazii. Si la acest nivel, la fel ca in cazul elementelor paraverbale 'rafinarea' aspectelor nonverbale se realizeaza pe masura ce inaintam in varsta si experienta. Gesturile, din punct de vedere nonverbal nu au neparata valoare in sine, ci doar in combinatii si, evident in functie de situatie. De exemplu, o incrucisare a bratelor sau a picioarelor poate indica, pur si simplu ca este frig in sala de clasa. Chiar daca aspectul inconstient primeaza, anumite gesturi pot fi exersate, mai ales atunci cand exprima adevaratele noastre intentii. Astfel, putem face mai mult in directia detensionarii atmosferei, pentru cresterea increderii reciproce sau a eficacitatii generale a discursului, prin anumite atitudini si gesturi corporale. Aici se poate adauga ca 90 % din opinia care ne-o facem despre alta persoana, sau pe care acesta si-o face despre noi insine aavem in vedere la acest nivel relatia profesor-elev / student), se construieste in primele 50 de secunde ale intalnirii, timp in care , cu certitudine, nu poate fi realizat un schim de replici. Prima impresie se schimba foarte greu, deci, atentie cadre didactice la nonverbal

Tot ceea ce inseamna comunicare interpersonala in grupul educational se prezinta ca fiind o componenta esentiala a managementului grupului, disciplina de studiu, din campul stiintelor sociale, aflata in atentia si la dispozitia cadrului didactic.