Catre o abordare interdisciplinara prin evaluarea autentica

Catre o abordare interdisciplinara prin evaluarea autentica

Masurile de reforma a educatiei s-au impus ca adaptare a invatamantului la schimbarile sociale, politice si economice din ultima perioada, in general, si ca raspuns la evolutia stiintelor educatiei si a psihologiei invatarii, in special. Rapoartele Comisiei Europene si ale Biroului International pentru Educatie (UNESCO) reliefeaza tendintele majore ale reformelor curriculum-ului in plan european: educatia pentru toti, adecvarea instruirii la nevoile fiecarui individ, predarea si invatarea centrate pe elev, relevanta curriculum-ului pentru individ si pentru societate, dezvoltarea unor atitudini si valori dezirabile, dezvoltarea gandirii critice, evaluarea autentica a performantelor scolare.La nivelul activitatii din clasa, aceste linii de politica educationala exprima necesitatea unei mai bune cunoasteri a elevilor, pentru a identifica nevoile, interesele de cunoastere si ritmul dezvoltarii fiecaruia, formarii capacitatii cadrelor didactice de a adecva situatiile de invatare, continuturile si materialele educationale la caracteristicile individuale ale elevului, implicarii elevilor in invatare prin crearea unor situatii de invatare apropiate de viata concreta. Abordarea interdisciplinara si evaluarea autentica sunt alte doua solutii metodologice recomandate prioritar de politica reformei educatiei din tara noastra.

I. Premise ale abordarii interdisciplinare

Premisa abordarii interdisciplinare a continuturilor invatarii este aceea de a asigura unitatea cunoasterii si depasirea granitelor disciplinelor de invatamant. Este unanim acceptat ca, in viata de zi cu zi, nu folosim cunostinte disparate acumulate la anumite discipline si nu valorificam capacitati specifice unei materii de studiu. Abordarea integrata a cunoasterii nu este un element de noutate, pedagogii subliniind, inca de la vechii greci, importanta transmiterii cunoasterii ca un tot unitar. Viata noastra este una complexa, unitara, prin urmare ar trebui sa studiem fenomenele din perspectiva diferitelor discipline, intercorelate si, mai mult, din perspectiva valorificarii invatarii nonformale si informale in context formal

Literatura pedagogica ofera mai multe solutii metodologice moderne: pluridisciplinaritatea sau abordarea tematica, interdisciplinaritatea sau abordarea integrata, transdiciplinaritatea sau abordarea cross-curriculara.

Perspectiva interdisciplinara faciliteaza elevului 'formarea unei imagini unitare asupra realitatii' si dezvoltarea unei 'gandiri integratoare' (Stanciu, M., Reforma continuturilor invatamantului. Cadru metodologic, 1999, Iasi, Polirom, p.165). Corelatiile interdisciplinare sunt legaturi logice intre discipline, in sensul ca explicarea unui fenomen solicita informatii si metode studiate la diferite materii. Acestea pot fi spontane sau planificate si pot fi legate de definirea unor concepte / notiuni, de utilizarea unor metode sau instrumente in contexte noi, de transferul unor valori si formarea unor atitudini prin diferite discipline.

Abordarea interdisciplinara nu elimina organizarea curriculum-ului pe discipline, ci este un demers complementar

II. Evaluarea autentica: principii

Pana nu demult, evaluarea acorda mare atentie preciziei masurarii rezultatelor elevilor, ca modalitate de asigurare a obiectivitatii si comparabilitatii notelor/ calificativelor. Analiza efectelor negative ale evaluarii asupra curriculum-ului si asupra activitatii de predare-invatare (se preda ceea ce se evalueaza, elevul invata pentru examene etc) a generat un interes crescut pentru un nou mod de a gandi evaluarea, ca proces integrat in cel de predare-invatare, care are loc in situatii concrete, obisnuite. Evaluarea autentica sprijina invatarea si predarea, fara a le 'distorsiona', monitorizeaza calitatea instruirii si faciliteaza dezvoltarea competentelor de autoevaluare ale elevilor.

Multi specialisti in educatie au criticat testele tip grila deoarece acestea nu masoara aspecte importante si nu au capacitatea de a evalua competentele superioare ale elevilor, ci doar capacitatile de memorare, recunoastere si rezolvare de probleme. De asemenea, testele nu explica de ce elevii au ajuns la acele performante, adica au valoare diagnostica redusa. Un studiu realizat de Centrul National de Cercetari din Statele Unite ale Americii a demonstrat ca numai 5-10% dintre elevii cu rezultate bune la teste standardizate pot argumenta raspunsurile pe care le-au selectat / formulat.

Evaluarea autentica propune modalitati de evaluare care sa 'provoace' analiza, integrarea si valorificarea cunostintelor, creativitatea. Denumirea sa subliniaza ideea de a solicita elevului sa demonstreze ce poate face in situatii similare din afara scolii, rezolvarea de sarcini complexe, cautare de solutii, elaborarea unor produse, care le permit sa integreze cunostintele dobandite si sa genereze cunostinte noi. In loc sa rezolve itemi cu alegere multipla, elevii sunt angajati in experimente stiintifice, conduc cercetari sociale, scriu referate si eseuri, citesc si interpreteaza opere literare, rezolva probleme de matematica in contexte reale. Profesorul proiecteaza oportunitati de invatare adecvate pentru elevi, implica parintii, elevii, colegii - invatatori si profesori - in evaluare. Pentru aceasta, profesorii au nevoie de mai multe informatii despre 'cum invata elevii'. Evaluarea trebuie contextualizata, bazata pe legatura dintre experientele concrete de viata si ceea ce se invata la scoala.

Sumarizand, caracteristicile definitorii ale evaluarii autentice sunt date de:

1. relevanta sarcinilor de evaluare pentru performantele elevilor si punerea elevilor in situatii asemanatoare celor din viata reala: realizeaza experimente, nu memoreaza informatii; rezolva probleme concrete de viata, reflecteaza asupra a ceea ce invata si isi pot exprima stilul de invatare, aptitudinile, interesele, ca sursa de dezvoltare a competentelor si ca identificare a punctelor forte;
2. surprinderea aspectelor esentiale prin criteriile de evaluare si asigurarea unitatii cunoasterii, conform premisei 'intregul este mai important decat partea';
3. dezvoltarea capacitatii de autoevaluare: elevii isi analizeaza rezultatele, le compara, isi revizuiesc strategia de invatare;
4. sentimentul elevilor ca munca lor este importanta, si nu doar rezultatele finale.

III. Contributia evaluarii autentice la proiectarea interdisciplinara a invatarii

Evaluarea autentica se caracterizeaza prin integrarea sa in curriculum, astfel incat sa devina dificil de delimitat de instruire. Scopurile specifice evaluarii se diversifica si se combina cu scopuri specifice predarii si invatarii. Evaluarea devine intr-adevar o modalitate de a sprijini/ transforma procesul de predare-invatare, de a intari aspectele pozitive si de corectare rapida si eficienta a lacunelor.

Un alt aspect semnificativ pentru a analiza contributia evaluarii autentice la proiectarea interdiciplinara a cunoasterii consta in specificul metodelor de evaluare. Metodele 'alternative', specifice evaluarii autentice - proiectul, portofoliul, investigatia etc. - sunt in acelasi timp metode de predare-invatare si metode de evaluare. Ele permit profesorului sa analizeze direct activitatea elevului, sa evalueze procesul prin care se ajunge la anumite rezultate, si nu numai rezultatele/ produsele finale.

In 'Cadrul de referinta al Curriculumului National pentru Invatamantul Obligatoriu', principiile privind predarea si invatarea accentueaza urmatoarele idei:

• respectarea particularitatilor de varsta si individuale - reper fundamental in construirea situatiilor de predare-invatare;
• diversificarea si flexibilizarea situatiilor de predare - invatare prin utilizarea de metode si procedee variate, interactive care sa motiveze, sa stimuleze copilul, sa antreneze initiativa, imaginatia, creativitatea, dorinta de a invata;
• centrarea pe obiective care urmaresc formarea de capacitati, competente, atitudini;
• centrarea pe copil in proiectarea activitatilor de invatare.

Prin urmare, adecvarea procesului didactic la particularitatile elevilor necesita o noua abordare a activitatii, mai flexibila si mai apropiata de experientele reale ale elevilor. Interdisciplinaritatea este, in acest context, o solutie metodologica adecvata. Ca si in cazul altor elemente ale procesului didactic, nu este suficienta o singura interventie novatoare. Abordarea integrata sau interdisciplinara a continuturilor trebuie insotita de modernizarea celorlalte aspecte ale procesului de invatamant: finalitatile, modurile de organizare a invatarii, strategiile, metodele si mijloacele folosite, evaluarea etc.

In cele ce urmeaza, analizand contributia evaluarii autentice la proiecatrea interdisciplinara a invatarii, voi pune in discutie doua dintre metodele alternative de evaluare care au un potential major in acest sens: proiectul si portofoliul.

Proiectul este o metoda complexa, care necesita o perioada mare de timp (una sau mai multe saptamani). A aparut la inceputul secolului XX, datorita nevoii de flexibilitate si de relevanta sociala a curriculum-ului, precum si ca modalitate de egalizare a sanselor. Proiectul solicita elevului sa realizeze planul unor activitati desfasurate in scoala, dar mai ales in afara scolii, sub coordonarea invatatorului, pornind de la identificarea unei probleme. De exemplu, un proiect la 'Educatie civica' poate aborda problematica drepturilor copilului sau diferite aspecte morale. Alte proiecte pot viza cauzele sau efectele poluarii mediului. Pentru elaborarea lor, elevii trebuie sa caute informatii, sa le combine, sa formuleze probleme si sa caute solutii, valorificand informatii de la diferite discipline. Trebuie sa combine textul cu desenul, colajul etc. Proiectul se poate realiza individual sau in grup. Organizarea sa in grup aduce mai multe beneficii. Particularitatile individuale reclama organizarea activitatilor in grupuri mici, unde sarcinile pot fi individualizate si pot fi mai usor masurate performantele si progresul inregistrat. Invatarea reciproca este un tip de invatare eficient si, de obicei, putin valorificat in scoala, care apare in contextul invatarii in grupuri mici si in derularea de proiecte. Strategiile didactice trebuie sa includa invatarea prin cooperare, invatarea prin descoperire, jocul, intrucat acestea sunt modalitatile de abordare interdisciplinara care creeaza un context al invatarii placut, stimulativ, care valorifica interesele, nevoile copilului si experientele lor de viata si creeaza premisele invatarii automone si ale reusitei scolare.

Portofoliul include rezultatele relevante, obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare (probe scrise, verificari orale, probe practice, autoevaluare, proiect, observarea sistematica a comportamentului etc.) sau prin activitati extracurriculare. Reprezinta 'cartea de vizita' a elevului, urmarindu-i progresul pe o perioada de timp. Structura sau elementele portofoliului sunt, in general, definite de profesor. Elevul are insa libertatea de a cuprinde in portofoliu materialele pe care le considera necesare sau care il reprezinta cel mai bine. Desi unele elemente ale portofoliului au fost evaluate separat, la momentul respectiv, de catre profesor, se poate face o apreciere globala a portofoliului. In aceste situatii, profesorul stabileste criterii clare, holistice, pe care le comunica de la inceput elevilor.

Din perspectiva proiectarii interdisciplinare a invatarii si a evaluarii, proiectul si portofoliul prezinta urmatoarele avantaje:

• promoveaza dezvoltarea globala a personalitatii, prin valorificarea achizitiilor de la diferite discipline de studiu, prin integrarea cunostintelor, a capacitatilor, deprinderilor si atitudinilor/ valorilor;
• stimuleaza responsabilitatea elevului, prin libertatea de selectare a temelor si a mijloacelor de realizare;
• evalueaza elevii in actiune / in procesul de invatare;
• pun accent pe identificarea/ formularea problemelor si apoi pe rezolvarea lor;
• angajeaza elevii in situatii reale de viata; au semnificatii practice, sociale, economice si implicatii in educatia morala;
• deplaseaza accentul de la 'a invata despre', la 'a sti cum'; promoveaza invatarea prin contactul direct cu lucrurile (scoala activa);
• incurajeaza autoevaluarea, gandirea, mai degraba decat memorarea sau recunoasterea unei informatii;

sunt interactive, angajeaza elevii in intelegerea evaluarii.

Abordarea integrata a invatarii si utilizarea metodelor alternative de evaluare stimuleaza crearea unei relatii de colaborare, de incredere si respect reciproc intre invatator si elevi si intre elevi. Elevul nu se simte 'controlat', ci sprijinit. Invatatorul trebuie sa fie mai mult un organizator al situatiilor de invatare si un element de legatura intre elev si societate, care mediaza si faciliteaza accesul la informatie. Implicarea elevilor in procesului didactic trebuie realizata in toate laturile acestuia: predare-invatare-evaluare.

IV. Concluzii

Reforma evaluarii in invatamantul primar, trecerea de la un sistem bazat pe note la unul bazat pe calificative, a avut la baza conceptia potrivit careia scopul evaluarii, in special in invatamantul primar, nu trebuie sa fie nicidecum pedepsirea sau rasplatirea punctuala a elevilor, in ideea stabilirii unor ierarhii, ci motivarea elevilor pentru invatare, in acelasi timp cu observarea si stimularea progresului acestora, utilizand descriptorii de performanta.

Reforma curriculum-ului a urmarit flexibilizarea ofertei de instruire, asigurarea relevantei cunostintelor dobandite si egalizarea sanselor de educatie prin adecvarea curriculum-ului la particularitatile elevului

Utilizarea metodelor alternative sau complementare de evaluare incurajeaza crearea unui climat de invatare placut, relaxat, elevii fiind evaluati in mediul obisnuit de invatare, prin sarcini contextualizate: realizeaza experimente, elaboreaza proiecte, alcatuiesc portofolii, acestea fiind in acelasi timp sarcini de instruire si probe de evaluare. Este important ca elevii sa inteleaga criteriile de evaluare, procesul evaluativ, pentru a putea reflecta asupra performantelor obtinute, a le explica si a gasi modalitati de progres. Elevii nu trebuie evaluati unii in raport cu ceilalti, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a vedea evolutia, progresul, achizitiile.

Abordarea interdisciplinara reprezinta o cale eficienta pentru modernizarea finalitatilor si a continuturilor educatiei. Metodele alternative de evaluare impun proiectarea interdisciplinara a continuturilor, ca premisa pentru evaluarea autentica.

Bibliografie:

1. MEC, Sistemul de invatamant din Romania, Raport national, 2001.

2. MEC, CNC, Curriculum national pentru invatamantul obligatoriu. Cadru de referinta, Bucuresti, 1998, p.15-16

3. Darling-Hammond, L., Ancess, J., Falk, B, Authentic Assessment in Action. Studies of Schools and Students at Work, Teachers College Press, Columbia University, 1995

4. Gipps, C., Beyond Testing: Towards a Theory of Educational Assessment, The Falmer Press, 1994

5. Stanciu, M., Reforma continuturilor invatamantului. Cadru metodologic, Iasi, Polirom, p.165, 1999