Cercetarea pedagogica. Inovarea teoriei si practicii educationale

Cercetarea pedagogica. Inovarea teoriei si practicii educationale

1. Cercetarea pedagogica - concept, specific, roluri, functii, tipologie

Relatia cercetare - teorie - practica educationala

Cercetarea pedagogica este activitatea profesorului de a cauta raspunsuri, solutii la problemele de interpretare si ameliorare, optimizare a procesului de invatamant sau de aplicare la conditiile concrete a unor ipoteze, solutii, rezultate ale cercetarii pedagogice specializate, teoretice si exprimarea opiniilor, constatarilor proprii.

Cercetarea are ca rol o mai buna intelegere a teoriei pedagogice de catre profesor, o adaptare la stilul sau de activitate, dar si o afirmare a contribuitiei personale la dezvoltarea procesului de invatamant si chiar a teoriei pedagogice.

Pentru a intelege si efectua cercetare pedagogica, profesorul trebuie sa-si formeze si perfectioneze anumite caracteristici ale personalitatii: interes pentru teoria psihopedagogica, deprinderea de studiu individual a documentelor pedagogice, capacitatea de analiza, de sinteza, de interpretare a datelor teoretice; capacitatea de exprimare proprie fata de ipotezele si constatarile proprii; capacitatea de a organiza experimente pedagogice, de a sesiza schimbari in procesul de invatamant, de a depista factori favorabili si defavorabili, de a propune ipoteze noi si de perfectionare privind diferite probleme ale invatamantului; capacitatea de a proiecta o cercetare proprie, de a urmari efectele, rezultatele, de a consemna si a interpreta teoretic si practic constatarile in raport cu ipotezele de lucru.

Cercetarea facuta de profesor este una de tip aplicativa, in sensul ca fie aplica date ale cercetarii teoretice, fie forumuleaza singur noi ipoteze si organizeaza experimente potrivit conditiilor concrete in care lucreaza spre deosebire de cercetare teoretice realizata de specialisti in pedagogie.

Scopul cercetarii pedagogice a profesorului este acela de ameliorare, de perfectionare a procesului de invatamant la o disciplina in conditii limitate.

In continut cercetarea profesorului se refera la modalitatile de stabilire a obiectivelor operationale, la prezicerea sarcinilor de lucru ale elevilor, la modalitatile de organizare a continutului invatamantului dupa nivelul elevilor, la alegerea si imbunatatirea strategiilor, metodelor, mijloacelor de invatamant, la activizarea elevilor in lectii, la utilizarea materialelor auxiliare in invatare, la relatiile intre activitatea scolara si extrascolara, la formarea capacitatilor intelectuale ale elevilor, la dezvoltarea motivatiei elevilor sau la probeleme educative cu elevii prin lectii, dirigentie sau la relatia scoala familie, sau la formarea elevului pentru autoeducatie, autoinstruire sau la imbunatatirea orientarii scolare si profesionale, la formarea conduitei morale, la realizarea educatiei estetice.

Practic orice problema a educatiei si instructiei poate constitui tema de cercetare pentru profesor.

Rezultatele obtinute constitue inovari aduse practicii scolare curente si mijloacelor pentru perfectionarea acestei practici.

Inovarea in invatamant se refera la toate aspectele didacticii, dar mai ales inovarea fata de profesor se refera la elaborarea manualelor scolare, la conceperea si realizarea mijloacelor de invatamant adecvate, se refera la oferirea de modele de organizare a activitatilor didactice, caoncretizate in diverse materiale metodice sau comunicari stiintifice. Inovarea pedagogica se gaseste mai ales in domeniul metodic, al strategiilor didactice pentru ca e reflecta cautarea profesorilor pentru ridicarea calitatii invatamantului.

In lucrarea 'Inovatia in Invatamant' Hassenfarder, ne spune ca inovatia poate fi facuta in orice unitate de invatamant in functie de problemele nerezolvate in respectiva unitate pentru gasirea solutiilor de ameliorare. Problemele apar din analizele facute la nivelu unitatii sau al claselor din compararea dintre asteptari si conditiile concrete sau din posibilitatea adaptarii unor alte experiente anterioare sau din literatura pedagogica.

In aceste unitati, cercetarea poate fi facuta individual sau in grup de profesori.

Inovatia poate decurge si din adaptarea teoriei pedagogice la particularitatile elevilor de astazi. Hassenfarder arata ca introducerea cercetarii, a inovatiei in scoala, intampina anumite rezistente datorita mentalitatii ca profesorul nu trebuie decat sa predea, ca profesorul nu este si cercetator, ca practica scolara nu are legatura cu teoria pedagogica. Alte forme de rezistenat deriva din conservatorism, teama fata de rezultate necorespunzatoare, rezistenta empirica, dominanta, durata prea lunga a unei cercetari, controlul slab al factorilor care influenteaza rezultatele, necuprinderea tuturor aspectelor problemei sau nerecunoasterea contributiilor aduse.

Lazar Vlasceanu in 'Decizie si inovatie in invatamant' subliniaza necesitatea inovarii sub diferite aspecte ale invatarii pentru a ridica nivelul de autonomie al activitatii profesorului, pentru a studia mai bine situatiile concrete si pentru a folosi rezultatele cercetarilor in luarea de decizii privind dezvoltarea, reformarea invatamantului.

Adrian Neculau in 'Psihopedagogie', precizeaza ca inovatia in invatamant contribuie la realizarea de schimbari in instructia si educatia sau dezvoltari, imbunatatiri si ea se bazeaza pe efectuarea de sondaje, organizarea de experiente, selectarea resurselor umane si materiale si formularea de decizii de organizare a invatamantului.

Aceste inovatii se pot petrece la nivelul sistemului de invatamantin relatie cu sistemul social sau la nivelul componentelor sistemului instructiv-educativ. Schimbarile asteptate pot fi materiale, schimbari de conceptie asupra procesului su schimbari in relatiile interpersonale, schimbari imediate sau schimbari de lunga durata.

Formele cercetarii dupa scopul urmarit: cercetari fundamentale, cercetari aplicative, cercetari de dezvoltare, cercetari mixte, cercetari experimentale, cercetari neexperimentale, cercetari spontane sau sistematice, cercetari de laborator, cercetari naturale.

Cercetarea fundamnetala sau teoretica are rol de a explica logic, rational, fenomenele in procesul de invatare, sensul actiunilor didactice, educative, probleme privinde esenta educatiei sau a predarii, constituirea de modele teoretice, de concepte, de realizare a procesului instructiv educativ si ajuta la proiectarea activitatii concrete.

Cercetarea aplicativa sau concreta sau ameliorativa se ocupa cu cautarea si verificarea de solutii concrete ca raspuns la problemele practicii educative, le pune in evidenta fenomenele, mai des intalnite, greseli tipice in aplicarea teoriei pedagogice si modalitati de prevenire si combatere a lor. In cercetarea aplicativa profesorul isi aduce contributia cu deosebire.

Cercetarea de dezvoltare sau operationala se refera la cautarea solutiilor de imbunatatire a etapelor, a organizarii, a tehnicilor tehnologiei didactice si ofera solutii noi, fie prin combinare, fie prin formulare de noi modele. Ea porneste de la experienta cadrelor didactice.

Cercetarea experimentala are un caracter organizat pe o durata limitata, cu anumita ipoteza de lucru, cu grupe, clase de experimentare si control, cu o faza de analiza initiala, apoi de introducere a noi experimente si apoi de verificare a solutiilor gasite.

Cercetarea neexperimentala se bazeaza pe studiul documentar comparativ cu gasirea asemanarilor si deosebirilor intre teorii si modele pedagogice si gasirea, construirea de noi modele proprii. Aceste cercetari pot fi descriptive sau operationale.

Cercetarea spontana se contureaza pe experienta curenta si apare ca o intrebare, o situatie problematica ce s-a conturat in practica scolara si la care profesorul cauta o solutie din mai multe posibile, solutie care este verificata si la alte clase, dar nu este generalizata.

Cercetarea sistematica este opusa celei spontane care arata continuarea cautarilor la o ipoteza formulata, extinderea variabilelor, a factorilor, a modurilor de lucru si urmarirea efectelor in timp.

Cercetarea mai poate fi, in al doile rand, diferentiata dupa modelul de actiune, de realizare: cercetarea pedagogica generala care se refera la toata problematica pedagogiei (educatie si instructie), cercetare didactica care se refera numai la probelemel de instructie scolara, predare - invatare - evaluare; cercetare privind resursele invatamantului (de ergonomie scolara); cercetare de sociologie a educatiei referitoare la gasirea factorilor capabili care determina rezultatele scolare; cercetare de psihologie pedagogica sau psihologia educatiei care se refera la problemele de invatare scolara, de cunoastere a elevilor, de tratare diferentiata, la problemele de formare a notiunilor, educatiilor; cercetarea de metodica conform disciplinelor respective (metodica didactica aplicata).

Functii:

- functia aplicativa, specifica cercetarii pedagogice fundamentale orientate spre noutate stiintifica ce conduce la elaborarea unor modele teoretice explicative necesare cunosterii relgitatilor fenomenelor educationale;

- functia praxiologica in sensul ca, cercetarea aplicativa prin investitiile empirice contribuie la cresterea eficientei actiunilor educationale si la inovarea practicii scolare, prin introducerea de noi modele actionale;

- functia sistematizatoare: cercetarea pedagogica ofera baza logica de sinteza, de organizare si prelucrarea datelor experimentale;

- functia referential-informationala asigura culegerea informatiilor cu privire la functionalitatea procesului instrucitv-educativ, raportand datele cercetarii pedgogice la un sistem teoretic general, cu valoare explicativa;

- functiile de evaluare si control stiintific a procesului de instruire si formare a personalitatii, raportate la cerintele sociale;

- functia de perfectionare si inovare a invatamntului si educatiei in raport cu cerintele dezvoltarii stintei, tehnicii, culturii si economiei de piata;

- functia predicativa adica de anticipare a unor modele educationale, cerute de perspectivele dezvoltarii social economice.

2. Proiectul de cercetare. Etapele cercetarii in stintele educatiei

Proiectul de cercetare este o sinteza a organizarii cercetarii pe etape si poate sa aiba urmatoarea structura:

- tema (problema) de cercetat: importanta si actualitate;

- motivarea alegerii temei: scopul si modul de evaluare;

- istoricul cercetarii problemei: stadiul actual;

- ipoteza generala, ipoteze partiale si obiectivele cercetarii;

- metodologia cercetarii, durata cercetarii, locul, echipa de cercetare, etape, variabile dependente si independente, esantion, metode, tehnici si mijloace de invatamant, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);

- verificare ipotezei de cercetare prin teste finale sau alte modalitati;

- finalizarea cercetarii.. implementarea concluziilor etc)

Etapele cercetarii

1. Definirea si formularea problemei, a temei de cercetare

2. Documentarea in problema

3. Formularea ipotezei si a obiectivelor cercetarii, proiectarea cercetarii

4. Folosirea metodelor, a instrumentelor de cercetare, organizarea experimentelor

5. Desfasurarea cercetarii

6. Analiza si interpretarea rezultatelor

7. Verificarea, concluzionarea si redactarea concluziilor, generalizarea rezultatelor in practica scolara

1. Definirea si formularea problemei, a temei de cercetare.

Problema poate fi teoretica sau factual-teoretica, cum sunt temele pentru lucrarile metodico-stiintifice care trebuie sa ne conduca la progrese teoretice si practice. In acest sens se impune ca tema sa fie actuala, sa evidentieze o dificultate in practica sau in teorie care trebuie rezolvata, sa ceara noi lamuriri, noi solutii, sa se refere la conditiile concrete ale problemei, sa intereseze un grup mai mare de profesori sa aduca o contributie originala, sa poata fi verificata in diferite conditii, sa fie formulata precis, sa aiba un rol teoretic suficient, sa aiba o valoare aplicativa corespunzatoare.

2. Documenatrea este strict necesara in delimitarea problemei pentru a constata care este stadiul cercetarii in problema, cat s-a studiat, cine a studiat, sub ce aspecte a studiat, ce probleme au ramas nesolutionate in teorie. Documentarea presupune din partea profesorului anumite deprinderi intelectuale de studiu individual: alcaturirea unei bibliografii, a unei teme, deprinderi de sistematizare a datelor, a informatiilor, de ordonare dupa anumite obiective, de interpretare, de comparare a unor opinii, de sinteza contributiei in problema si a problemei nerezolvate cu formulare pozitiei critice, personale rezultata din experienta anterioara.

3. Formularea ipotezei si a obiectivelor cercetarii. Ipoteza de lucru este o presupunere sau un enunt cu valoare ipotetica rezultat din compararea practicii curente cu documentarea si posibilitatile de imbunatatire, de ameliorare, de rezolvare a situatiei problematice conturata anterior si nerezolvata. Ipoteza se formuleaza dupa trecerea in revista a situatiei initiale si a documentarii sub forma unui rationament ipotetic (daca.. atunci.) sau (este poosibil sa schimbam cu .. introducand metodele ..). Ipoteza reprezinta o prima solutionare generala, o posibilitate de rezolvare a viitoarei actiuni, se contureaza un prim model teoretic de solutionare. Din formularea ipotezei generale deriva ipoteze particulare sau obiective ale cercetarii.

4. Stabilirea metodologiei in aceasta etapa se definitiveaza obiectivele si in general se stabilesc niste masuri: durata cercetarii, extinderea timpului de activitate, se stabileste esantionul experimental. Esantionul scolar poate fi alcatuit dintr-o clasa aleasa aleator, poate fi alcatuit dintr-un grup experimental sau poate fi alcatuit din elevi selectionati din diverse clase sau se poate ramane la o singura clasa dar urmarita in evolutia ei, aceasta se numeste cercetare actiune sau cercetare panel. Se mai stabilesc etapele de constatare initiala, apoi etapa de stabilire a introducerii experimentului si apoi etapa de finalizare a experimentului si apoi se stabileste proiectul de cercetare, se stabilesc colaboratorii, se stabilesc metodele de cercetare, de constatare, de acumulare a datelor, metodele de interventie (experienta pedagogica propriu-zisa) si metodele de interpretare, de valorificare.

5. Desfasurarea cercetarii consta in:

- documentare, de interpretare a documentarii, de stabilire a obiectivelor;

- introducerea masurilor experimentale in lectii, in activitati, acumularea rezultatelor, efectelor;

- consumarea finala a ultimilor rezultate, plicarea testelor sumative, a chestionarelor, studiul documentelor scolare.

Ca instrimente de cercetare profesorul utilizeaza pentru documentare lista bibliografica, analize,sinteze, fise bibliografice, proiectul de cercetare in mai multe variante, registrul de consemnare a rezultatelor, a constatarilor, observatiilor, a evolutiei elevilor, tabele, grafice calcule, interpretari partiale, noi ipostaze sintetizatoare, redactarea rezultatelor in raport cu ipoteza sub forma unei comunicari stiintifice, a unui studiu, publicatii.

6. Analiza rezultatelor. Gruparea datelor dupa anumite criterii, ordonarea intr-un anumit sens, formularea unor corelatii, gruparea datelor in jurul unui obiectiv, foemularea de interpretari personale, teoretice si practice, este posibil sa formulam alte ipoteze, sa reformulam problema.

7. Verificarea ipotezei. Se aplica experimentul la aceeasi clasa sau la alta clasa dar redus (1-2 lectii). In aceasta etapa sintetizarea contributiilor aduse, stabilim modalitatile de prezentare a rezultatelor, redactam materiale finale si le sustinem.

3. Repertoriul metodelor si tehnicilor implicate in cercetarea specifica stiintelor educatiei: analiza, relatii, avantaje, limite.

Literatura pedagogica sintetizeaza urmatoarele metode de cercetare:

1. acumulare de informatii, de date privind cercetarea, de constatare a situatiei initiale sau in curs de derulare.

2. metode ameliorative de interventie, de schimbare.

3. metode de interpretare, de prelucrare a datelor.

1. Metodele costatative de acumulare a datelor se refera la acumularea, la constatarea tuturor observatiilor, efectelor, manifestarii factorilor care apar in etapele cercetarii, cu incercari de explicare cauzala si de corelare cu alte manifestari, cu alte influente. Metoda observatiei presupune urmarirea comportamentelor elevilor in diferite situatii, sesizarea abaterilor pozitive si negative de la media stabilita, sesizarea manifestarilor in diferite situatii a acelorasi elevi, pentru aceasta se alcatuieste un plan de observare cu indicatorii urmariti si o grila de observatie. Observatia poate fi spontana sau stiintifica, sistematizata in anumite situatii stabilite. In observatie poate fi antrenat si elevul (observatia participativa). Important este sa existe cineva care observa si consemneza observatia.

In analiza produselor activitatii elevilor (lucrari, caiete, notite, desene, lucrari practice) se analizeaza potrivit criteriilor stabilite in ipoteza, se consemneaza frecventa unor date, calitatea lucrarilor in raport cu elevii, greseli tipice. In studiul documentelor scolare (cataloage, foi matricole, dosare de cunoastere), urmarim aspecte ale evolutiei elevilor, ale rezultatelor in raport cu experimentul nostru, cauze care au influentat rezultatele respective.

Metoda bibliografica la elevi, pentru a urmari in timp evolutia problemei cautam factorii si cauzele care influenteaza problema.

Metode sociometrice de tipul anchetei, interviului, testul sociometric se arata pozitia elevului intr-un colectiv scolar, relatii cu alti elevi, manifestarea comportamentului in scoala si in afara ei.

Metoda studiului de caz care pune accent pe analiza unui elev tip (pozitiv sau negativ) in analiza problemei noastre.

Metoda panel de studiu, urmarirea unei clase, a unui grup in timp (testul psihologic) pentru cunoastrea diferitelor trasaturi ale personalitatii in pas cu evolutia experimentului.

Testul docimologic sau de cunoastere pentru a vedea rezultatele in mod periodic dupa anumite etape, pe colectivele cercetarii.

2. Metodele de cercetare ameliorative

- Efectuarea unor experiente didactice in sensul introducerii unor masuri de ameliorare pe timp scurt pentru a incerca daca ipoteza este valabila sau nu;

- Experimetul pedagogic, introducerea unor masuri verificate prin experiente premergatoare la un esantion bine stabilit, cu consemnarea datelor. Intr-un experiment stabilim variabilele dependente, independente, parazite. Acest experiment poate fi natural, adica se desfasoara in conditiile naturale ale scolii si experiment de laborator, adica in anumite scoli si scoli pilot. Experimentul mai poate fi dupa participanti: individual sau colectiv. O alta clasificare constatativ de verificare a unor date si ipoteze si creativ. Dupa durata: de lunga durata, de durata medie, si de scurta durata.

3. Grupul de metode de interpretare, de prelucrare: cantitative si calitative. Aceste metode se refera la inregistrarea, clasificarea, ordonarea, compararea si generalizarea datelor.

Metode cantitative:

- metode statistice, redarea datelor sub forma de tabele, grafice, histograme, curbe, calcularea coeficientului de corelatie, etc.

- metode sociometrice. intrepretam datele sub forma unor sociograme, matrice sociometrice, indicatori de sociabilitate, tabele.

- metoda intocmirii scalelor de masurare, scale de atitudini, scale nominale, scale ordinale.

Metode calitative:

Din punct de vedere al calitatii utilizam ca metode: metoda diferentelor, comparam rezultatele finale cu cele initiale; metoda corelatiilor; metoda variatiilor concomitente, asocierea de calificative sau intocmirea de aprecieri, caracterizari pe indicatori, pe puncte; metoda ramasitelor, adica punem in evidenta si acele date care nu sunt incadrate, adica se manifesta izolat, metoda istorica.

4. Institutii, orientari, teme si programe de cercetare educationala in reforma invatamantului din Romania

Institutiile implicate in cercetarea educationala sunt:

- Institutul de Stinte al Educatiei - Bucuresti;

- Universitatile prin departamentele de cercetare si catedrele;

- Invatamantul preuniversitar (cadrele didactice din invatamantul preuniversitar care pentru obtinerea gradului didactic I sunt obligate sa elaboreze o lucrare metodico-stiintifica)

Investitiile sunt efectuate de M.E.C., Banca Mondiala si de catre Uniunea Europeana prin diferite programe in vederea realizarii reformei in invatamantul romanesc.

Dintre temele prioritare citam: reforma curriculara, elaborarea programelor si a manualelor alternative pe baza unei conceptii didactice moderne, managementul educational, informatizarea invatamantului, formarea formatorilor, evaluarea prin grile in procesul de invatamant.