| CATEGORII DOCUMENTE |
Clasificarea si diviziunea
Clasificarea este un procedeu (operatie logica) prin care notiuni mai putin generale sunt grupate, pe baza anumitor note din continutul lor, in notiuni mai generale. Clasificarii ii corespunde procesul rational de formare a claselor (multimilor), adica reunirea obiectelor individuale in clase de obiecte, a claselor de obiecte in clase de clase de obiecte si asa mai departe. Asemanator definitiei, ea este o operatie de mare insemnatate pentru organizarea stiintifica a unui ansamblu de notiuni. Pe aceasta cale se obtine un sistem ierarhizat de notiuni, in care fiecare are in final un loc bine determinat in raport cu celelalte, fapt care confera clasificarii o valoare teoretica si practica deosebita.
1. Structura clasificarii
Clasificarea presupune trei componente:
a) Elementele clasificarii - notiunile ce vor fi supuse clasificarii si care formeaza obiectul acesteia, in multe cazuri ele fiind notiuni individuale;
b) Clasele - notiunile obtinute ca rezultat al clasificarii;
c) Fundamentul (criteriul) clasificarii - proprietatile pe baza carora se realizeaza gruparea elementelor clasificarii in clase.
Exemplu
Consideram ca notiuni cu un grad de generalitate mai redus multitudinea obiectivelor urmarite in procesul educational. Ele pot fi grupate in mod diferit, evident daca pentru aceasta vom apela la criterii diferite de clasificare, cum ar fi gradul de generalitate sau natura comportamentului vizat. Dupa natura comportamentului vizat, obtinem clasele: obiective cognitive, obiective afective, obiective psihomotorii. La randul lor, aceste clase pot fi reunite in clasa obiectivelor educationale, careia ii corespunde o notiune mai generala decat oricare din cele care au precedat-o. Altfel spus, fiecarui obiectiv luat unul cate unul ii corespunde o notiune individuala, iar notiunile "obiective cognitive", "obiective afective", "obiective psihomotorii", pe de o parte, si notiunea "obiective educationale", pe de alta parte, reprezinta, in aceasta ordine, cele doua trepte distincte ale clasificarii.
De retinut ca anumite notiuni luate ca elemente ale clasificarii pot fi grupate treptat, pe baza unor noi criterii, in clase din ce in ce mai generale, pana ajungem la notiuni atat de generale, incat nu mai pot fi grupate in notiuni mai generale decat ele. Asa se intampla in cazul finalitatilor educatiei, cand se merge, in functie de gradul de generalitate, pe relatia obiective-scopuri-ideal educational.
2. Regulile clasificarii
a) Clasificarea trebuie sa fie completa, ceea ce inseamna ca fiecare din elementele care formeaza obiectul ei trebuie introdus intr-o clasa.
Exemplu:
O clasificare a unitatilor de masura pentru lungime, in care unul din submultiplii milimetrului - micronul, de exemplu - nu s-ar regasi in nici una din clasele obtinute ar fi incompleta.
b) Pe fiecare treapta a clasificarii, intre clasele obtinute trebuie sa existe raporturi de opozitie, altfel spus, nici unul din elementele clasificarii nu trebuie asezat in doua clase diferite aflate pe aceeasi treapta a clasificarii.
Exemplu:
1. Triunghi:
(1.1) Triunghi oarecare (scalen)
(1.2) Triunghi dreptunghic
(1.3) Triunghi plan
(1.4) Triunghi sferic
(1.1.1) Triunghi echilateral
(1.2.1) Triunghi isoscel
(1.1) Triunghi curbiliniu
c) Pe aceeasi treapta, fundamentul clasificarii trebuie sa fie unic. Daca s-ar folosi simultan (pe aceeasi treapta) criterii diferite s-ar obtine clase intre care nu exista un raport de opozitie.
Exemplu:
1. Arbori
(1.1) Arbori inalti
(1.2) Arbori scunzi
(1.3) Arbori cu frunze cazatoare
(1.4) Arbori mereu verzi
(1.5) Alti arbori
(1.3.1) Arbori umbrosi
(1.3.2) Arbori fructiferi
(1.1) Brazi
(1.2) Molizi
d) Asemanarile dintre obiectele aflate in aceeasi clasa trebuie sa fie mai importante decat deosebirile dintre ele.
Exemplu
Delfinii, desi sunt animale acvatice ca si pestii, cu care au si alte asemanari, nu pot fi asezati in aceeasi clasa cu acestia, deoarece aceste asemanari sunt mult mai putin importante decat deosebirile dintre pesti si delfini. Printre altele, insusirea pestilor de a fi vertebrate cu cea mai simpla organizare interna este incompatibila cu insusirea delfinilor, care, ca mamifere, sunt vertebrate cu o organizare interna dintre cele mai complexe.
3. Diviziunea
Diviziunea nu este decat o operatie inversa clasificarii, cu care de altfel se completeaza reciproc, altfel spus, gandirea parcurge un drum in sens invers: de la notiuni generale spre notiuni din ce in ce mai putin generale. Numita uneori si "clasificare analitica", diviziunea presupune ca, pornind de la o notiune generala, sa dezvaluim mai intai speciile acesteia, apoi subspeciile ei, continuand astfel, din treapta in treapta, pana ce punem in evidenta obiectele individuale, care apartin clasei reprezentata de notiunea initiala.
In structura diviziunii aflam practic aceleasi componente ca la clasificare asezate in ordine inversa: punctul de plecare, adica obiectul diviziunii, este o notiune generala si, pe baza anumitor note care formeaza fundamentul diviziunii, dezvaluim speciile, subspeciile etc. notiunii care, in totalitatea lor, reprezinta membri (elementele) diviziunii.
In ceea ce priveste regulile diviziunii nu exista decat o singura deosebire fata de clasificare, mai exact regula a patra: diviziunea nu trebuie sa faca salturi. Intelesul ei este ca diviziunea sa fie astfel operata, incat notiunile de pe o treapta sa-si afle pe treapta imediat anterioara propriul gen proxim si nu un gen mai departat decat acesta. In cazul nerespectarii acestei reguli apare pericolul ca diviziunea sa nu fie completa, pierzandu-si astfel capacitatea de a fi un mijloc eficace in organizarea riguros stiintifica a unui ansamblu de notiuni.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3620
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
