Consiliere pentru copii

Consiliere pentru copii

Procesul terapiei

Faza initiala de evaluare este faza de pregatire a consilierii,

se aduna informatii despre copil, despre problemele sale: informatii despre comportamentele, starile emotionale ale copilului, personalitatea sa, istoria de viata, mediul in care traieste.

obtinem informatii de la cel ce aduce sau trimite copilul la consiliere, chiar daca acea informatie nu este corecta, ea totusi ne ajuta sa intelegem mai bine ceea ce se intampla.

Se recomanda o sedinta cu parintele in care se semneaza un contract cu acesta in privinta acordului pentru consultatia copilului.

se culeg date biografice despre copil si se informeaza parintele in legatura cu procesul terapeutic (modelele pot fi consultate in Anexa 5).

Atentie la emotiile parintilor.

ingrijorare, cei cu copii cu probleme mai grave anxietate, se ingrijoreaza in legatura cu ce se poate intampla pe parcursul sedintelor cu copilul, cu atat mai mult cu cat consilierul este un strain cu care copilul lor urmeaza sa vorbeasca despre probleme personale.

TEAMA - Altii nu se vor simti confortabil in ceea ce priveste rolul de parinte, poate aparea teama ca vor fi invinovatiti de catre consilier pentru problemele copilului.

i se da parintelui posibilitatea sa vorbeasca despre procesul consilierii dar si despre propriile sale anxietati.

Este de asemenea important ca parintele sa inteleaga exclusivitatea relatiei terapeutice, importanta respectarii confidentialitatii, asigurandu-i ca-i vom tine la curent cu procesul general si vor afla orice informatie pe care este important ca ei ca parinti sa o cunoasca

Terapia propriu-zisa

alegerea materialelor si a activitatii,

relationarea cu copilul

aflarea povestii copilului.

Alegerea materialelor si a activitatii

Atunci cand alegem materialele si activitatile trebuie sa tinem cont de urmatorii factori:

nivelul de dezvoltare al copilului,

daca vom recurge la consiliere individuala sau de grup

scopurile curente ale consilierii copilului.

Castigarea controlului asupra evenimentelor trecute

Copilul are nevoie sa fie implicat in acele activitati si sa foloseasca acele materiale care ii permit crearea unui mediu imaginativ in care exista roluri puternice, aceste roluri sunt imaginative care ii confera copilului puteri supranaturale de a se confrunta cu situatia.

Cartile si povestile incurajeaza copilul sa le modifice, copilul poate proiecta asuprapersonajelor rezultatele pe care doreste ca el sa le aiba.

Desenele pot exprima evenimente traumatizante, dar copilul se si poate reprezenta pe sine ca fiind puternic si in control asupra situatiei.

Calatoriile imaginative invita copilul sa reviziteze evenimente semnificative de viata, pot introduce comp. noi cu scopul de a intelege mai bine situatia si de a o controla mai bine.

Jocul cu rol de a-si alege un rol puternic pe care sa-l joace.

Pictura si colajul pot fi folosite in acelasi mod ca si desenul.

Papusile, jucariile, simbolurile si figurinele ofera de asemenea ocazia copilului de a juca un rol puternic.

Cutia cu nisip se poate transforma intr-un mediu creat de copil in care el are control deplin.

Exprimarea emotiilor

Lutul promoveaza exprimare emotiilor de furie, tristete, frica si ingrijorare.

Desenul ajuta copilul sa descopere atat gandurile pe care si le proiecteaza in desen cat si emotiile.

Pictatul cu degetul poate folosit pentru exprimarea fericirii, celebrarii, bucuriei.

In pictura si colaj copilul poate conecta textura materialelor cu emotiile.

Dezvoltarea abilitatii de rezolvare de probleme

-cere explorarea optiunilor, alegerea solutiei, asumarea riscului, punerea in practica a solutiei si a noilor comportamente.

Povestile si cartile pot oferi solutii alternative, modele de rezolvare de probleme.

Papusile si jucariile copilul poate realiza un dialog in care sa rezolve problemele dintre personaje.

In cutia cu nisip poate rearanja lucrurile astfel incat sa satisfaca anumite nevoi.

Simbolurile si figurinele pot avea o utilizare similara papusilor si jucariilor.

Fisele de lucru se pot adresa direct acestui aspect al rezolvarii de probleme.

Deprinderi de interactiune cu ceilalti, de comunicare, de ascultare, de asertivitate, de a-si face noi prieteni

Pentru a invata, se vor folosi acele activitati si mijloace care ii ofera posibilitatea copilului de a experientia consecinte ale comportamentului social.

Jocul cu alti copii, jocul cu rol, papusile si jucariile de plus, fisele de lucru ajuta copilul sa invete si sa practice deprinderi sociale.

Conceptul de sine si stima de sine

Pictatul cu degetul nu cere deprinderi sofisticate asa ca toata lumea va inregistra progres.

Desenul poate reprezenta prin personaje comice sau de desene animate evolutia calitatilor copilului de-a lungul varstei.

Jocurile pot fi selectate in functie de inclinatiile copilului, astfel incat acesta sa inregistreze succes.

Jocul cu rol ii confera copilului roluri de lider sau de cel ce ajuta, reliefandu-se astfel calitatile si punctele forte ale acestuia.

Ca si pictura cu degetul pot fi folosite pictura si colajul.

Fise speciale se pot adresa conceptului si stimei de sine.

Imbunatatirea deprinderilor de comunicare

povestilor, calatoriei imaginare permite copilului sa-si aminteasca anumite lucruri si apoi sa relateze perceptia sa asupra evenimentelor mult mai usor),

animale in miniatura (ofera imagini vizuale care incurajeaza copilul sa vorbeasca despre experientele sale),

jucariile si papusile exprima emotiile si perceptiile personajelor, care sunt de fapt proiectii ale emotiilor si perceptiilor copilului,

simbolurile si cutia cu nisip il pot ajuta sa dezvolte imagini ale evenimentelor si sa plaseze aceste evenimente in ordine cronologica, povestirea lor fiind astfel mai usor de realizat.

Pentru a se intelege pe sine si pe altii

-copilul are nevoie sa inteleaga care este implicarea sa in evenimentul respectiv.

Povestile si cartile pot fi folosite pentru a intelege comportamentul si consecintele inevitabile ale acestuia.

Desenul il poate ajuta pe copil sa inteleaga implicarea sa in eveniment, desenand caractere comice in secventa evenimentelor trecute.

Calatoria imaginativa permite retrairea evenimentului respectiv si intelegerea mai profunda a acestuia.

Jocul cu rol permite copilului sa joace rolul altei persoane implicate, putand mai bine sa inteleaga gandurile si comportamentele persoanei respective.

Animalele miniaturale prin plasarea lor impreuna sau separat pot conduce la insight-ul copilului asupra celor intamplate. Similar cu jocul cu roluri, pot fi folosite papusile, jucariile, simbolurile si figurinele.

Cutia cu nisip permite reprezentarea evenimentelor asa cum au fost sau cum ar fi putut sa fie.

Relationarea cu copilul

Este important ca ei sa se simta bine-veniti, de aceea este necesar sa se uzeze de ospitalitate.

Este indicat ca terapeutul sa intalneasca parintele si copilul in camera de asteptare, sa intrebe parintele, in prezenta copilului care sunt cauzele apelarii la consiliere.

I se lasa posibilitatea sa colinde cladirea, va sti unde il va astepta parintele, se reduce astfel anxietatea copilului.

Unii vor avea probleme in a se desparti de parinte, in acest caz se invita parintele si copilul in camera de joaca, rugam copilul sa exploreze camera, in timp ce putem vorbi cu parintele sau apartinatorul.

Treptat introducem copilul in conversatie, invitandu-l sa ne spuna ce obiecte din incapere il intereseaza.

Putem ruga parintele sa se joace cu copilul pana ce acesta se simte in siguranta.

Alti copii, se vor alatura consilierului fara nici o problema, ba dimpotriva foarte obedienti.

Stilul de relationare cu consilierul are o valoare diagnostica.

Caracteristici ale relatiei terapeutice in consilierea pentru copii Geldard si Geldard (1998)

Relatia terapeutica are rolul de a conecta consilierul cu lumea copilului

Ca si consilieri, in primul rand este necesar sa ne relationam cu copilul, sa patrundem in interiorul perceptiilor acestuia.

Conceptia copilului asupra situatiei poate fi total diferita de cea a parintilor sau a altor persoane implicate, rolul consilierului este sa ramana in cadrul de referinta al copilului.

Prin relatia terapeutica, se realizeaza legatura consilierului cu lumea copilului, aceasta ajutand consilierul sa inteleaga experienta copilului.

Atunci cand conceptia copilului este una ireala, este responsabilitatea consilierului sa-l ajute pe copil sa-si testeze realitatea si sa descopere posibilitati de schimbare;

Relatia consilier - copil trebuie sa fie exclusiva

Sa nu fie influentata de altii cum ar fi parintii, fratii, ceilalti nu vor fi implicati fara permisiunea copilului.

Se cere informarea parintilor, a adultilor in general despre importanta exclusivitatii in relatia terapeutica, despre faptul ca nu le vor fi dezvaluite anumite informatii pe care copilul nu doreste ca ei sa le afle, dar ca in mod sigur vor primi informatia de care vor avea nevoie pentru ca ei ca parinti sa se asigure ca totul este in regula cu copilul lor.

Se creeaza o relatie de incredere cu parintii si se constientizeaza dreptul la intimitate pe care fiecare dintre noi il are, dar pe care parintilor le vine foarte greu sa-l respecte pentru proprii copii;

Relatia terapeutica sa fie securizanta

Consilierul va crea un mediu permisiv in care copilul se va simti liber sa actioneze si sa vorbeasca despre propriile sentimente fara ca acestea sa fie urmate de repercusiuni asupra copilului.

Pentru a asigura siguranta copilului, este necesar sa oferim posibilitatea de predictibilitate a evenimentelor si de aceea avem nevoie de structura.

Structurare inseamna: trasarea regulilor comportamentale, informarea copilului despre ceea ce o sa se intample in sedinta si despre durata acesteia.

De obicei sunt trei reguli: 1)copilului nu i se va permite sa-si faca rau in timpul sedintei, 2) copilului nu i se va permite sa-i faca rau consilierului si 3) copilului nu i se va permite sa distruga proprietatea.

Nerespectarea acestor reguli atrage dupa sine incheierea consilierii, lasand posibilitatea copilului de a se intoarce altadata si atunci se va fixa o alta intalnire.

Securizarea se asigura si prin alegerea jucariilor sau altor materiale de lucru in consiliere.

Jucarii care se rup repede pot constitui o sursa de anxietate pentru copii;

Relatia trebuie sa fie bazata pe sinceritate - interactiunea cu copilul sa fie spontana, naturala, fara inhibitie, fara cenzura, fara anxietate, sinceritatea sa se imbine cu jocul;

Confidentialitatea sa fie respectata - despre confidentialitate si limitele ei trebuie discutat cu copilul inca de la inceputul relatiei.

I se comunica copilului ca poate vor fi informatii ce vor fi importante pentru a fi dezvaluite altor persoane, dar in aceste cazuri consilierul impreuna cu copilul vor discuta despre cum si unde va fi destainuita acea informatie. In acest fel copilul va avea control asupra actiunilor si deciziilor luate in procesul consilierii, iar relatia de incredere nu va fi afectata, copilul nu se va simti tradat.

Atunci cand va veni momentul divulgarii informatiei se discuta cu copilul consecintele pozitive si negative ale acestui fapt, astfel incat copilul sa fie pregatit.

De exemplu, se pot intreba:

Vrei sa le spui tu parintilor?

Doresti ca eu sa fiu prezent(a) atunci cand le spui asta parintilor?

Preferi sa le spun eu parintilor in timp ce tu esti de fata?

Se informeaza copilul si asupra implicatiilor si demersurilor legale atunci cand acestea sunt implicate;

Relatia nu este una intruziva dorim ca in sedinta de consiliere, copilul sa se simta confortabil si de aceea atunci cand aflam informatii despre familia copilului, despre mediul sau de provenienta se impune sa fim atenti la ce intrebam si cat de mult intrebam.

Copilul poate sa simta ca spatiul sau intim a fost invadat sau ca a destainuit informatii prea intime, fapt insotit de vinovatie si teama;

Scopurile sa fie foarte clar formulate -unii dintre parinti nu vor informa corect copilul despre consiliere, nu-l vor pregati pentru acest lucru.

De aceea este foarte important sa se discute cu copilul la inceputul sedintei despre expectantele cu care el a venit acolo, despre informatiile pe care le are de la parinti.

Este important sa inteleaga cauzele pentru care a venit la consilier, astfel scopurile vor fi mai clare si relatia terapeutica va fi una mai buna.

Totdeauna consilierul sa se asigure ca orice activitate pe care o desfasoara cu copilul (fie ca aceasta este una de joc sau de povestire) are un scop.

Invitam copilul sa-si spuna povestea

esential este ca inainte de a-l invita pe copil sa-si povesteasa problemele, relatia de incredere sa fie stabilita,

de aceea este important sa nu ne grabim, sa respectam ritmul propriu al copilului, ne vom adapta deprinderile de consiliere in functie de copil.

Este important sa lasam copilul sa se joace liber la prima intalnire.

Este important sa ne asiguram ca am ales materialele potrivite de joc, se realizeaza o permanenta evaluare a acestora.

Se pune in evidenta orice reusita a copilului, orice calitate a lui.

Se informeaza parintele, profesorul despre noile comportamente insusite de copil, se explica mecanismul prin care a fost sustinut comportamentul vechi si dezadaptativ, se arata parintelui cat de important este sa se implice si sa sustina noul comportament.

De asemenea, schimbarea poate fi precedata de o regresie sau stagnare a comportamentului copilului, se informeaza parintele despre acest lucru.

Terminarea si evaluarea terapiei

-evaluarea se face impreuna cu familia.

Fenomene care pot impiedica terminarea terapiei ar fi:

Regresia in comportament a copiilor anxiosi in legatura cu terminarea terapiei si atunci se discuta problema separarii, abandonului, respingerii;

Ridicarea unor noi probleme, in functie de gravitate problemei, consilierul ii poate permite sau nu copilului sa reintre in consiliere;

Copilul atinge nivelul de plato si crede ca se cere inca interventie, este un indiciu pentru terminarea consilierii, copilul este pregatit sa integreze deprinderile insusite.

Se pregateste copilul pentru terminarea prin discutia despre separare si a sentimentelor sale in legatura cu asta. Se poate dedica o sedinta intreaga acestui lucru.

Utilizarea povestii in consilierea pentru copii

O strategie de utilizare a metaforei este continuarea metaforei copilului.

In acest caz, consilierul evita interpretarea oricarei metafore folosite de copil atunci cand comunica ceva despre el sau problema sa.

De exemplu, daca Iulian spune o poveste despre o familie de ursuleti si se pare ca aceasta simbolizeaza familia lui Iulian, consilierul va continua sa puna intrebari despre familia de ursuleti si nu despre familia lui Iulian.

Consilierul demonstreaza astfel respect fata de copil si dorinta sa de a comunica in stilul sau propriu si natural.

O alta strategie este constituita din utilizarea metaforelor terapeutice

Exista doua tipuri de metafore terapeutice pentru copii: cele desemnate sa ajute copilul sa-si exprime si sa-si rezolve emotiile si cele desemnate sa ajute copilul sa-si schimbe comportamentele (Lankton si Lankton, 1989).

Sa-si exprime si sa-si analizeze emotiile

Selectarea si descrierea personajului principal al naratiunii;

Selectarea si descrierea altor personaje ale naratiunii;

Stabilirea relatiei dintre personajul principal si celelalte personaje sau cu elementele povestirii. Astfel de relatii trebuie sa implice emotii, va fi incorporata acea emotie care vom dori sa fie exprimata si analizata de catre copil;

Descrierea unor intamplari care sa afecteze relatia dintre personaje.

Acestea pot fi fie negative, fie pozitive.

Se va descrie detaliat eforturile personajului principal de a depasi problema.

Se va povesti rezolvarea conflictului si orice schimbare a sentimentelor sau comportamentelor personajului principal.

Este importanta includerea unei sarbatori sau celebrari a rezolvarii conflictului care ajuta la constientizarea cat mai buna a oricarei schimbari a sentimentelor personajului principal si a imaginii de sine a acestuia;

In timp ce povesteste, consilierul sa se focalizeze asupra sentimentelor personajului principal, dar si ale celorlalte personaje. Se vor descrie chiar si manifestarile nonverbale ale copiilor manifestate in timpul ascultarii naratiunii.

Schimbarea comportamenetelor

Selectarea si descrierea personajului principal al naratiunii;

Selectarea si descrierea altor personaje ale naratiunii;

Se explica conflictul metaforic si se descrie scopurile comportamentului personajului principal. Aceste scopuri vor fi paralele cu comportamentul care se doreste a fi dezvoltat la copil;

Se descrie cum personajul principal raspunde dilemei metaforice. Vor fi accentuate eforturile si actiunile acestuia de a depasi problema;

Se va detalia dialogul intern si comportamentele neobservabile ale personajului principal din timpul confruntarii sale cu problema. Copiii vor identifica si vor inteleage mai usor orice schimbare de comportament daca vor fi descrise gandurile, sentimentele si modul in care sunt luate deciziile de catre personajul principal;

Daca este posibil, vor fi incluse in poveste mai multe repetitii ale comportamentelor dorite.

Un mod eficient de a face acest lucru este de a relata cum personajul principal observa acel comportament la altcineva.

Un alt personaj poate de asemenea observa personajul principal realizand comportamentul scop, sau poate personajul principal ii va aminti cuiva sa execute acel comportament;

Dupa ce personajul principal a reusit cu succes sa foloseasca toate comportamentele scop, el va fi implicat intr-un fel de sarbatoare sau ceremonie sau petrecere care vine sa sarbatoreasca invatarea noilor comportamente si depasirea obstacolelor.

Biblioconsilierea

In biblioconsiliere, fie ca sunt citite de consilier copilului, fie insusi copilul este cel care citeste, fie consilierul impreuna cu copilul lectureaza si apoi discuta carti sau povestiri despre situatii similare cu cea cu care se confrunta clientul si ale caror personaje sunt sau seamana cu copilul sau adolescentul cu care lucram.

Din povestirile selectate, copiii pot invata solutii alternative la problemele lor si noi moduri de a se comporta, citind despre altii pot sa inlature sentimentele de singuratatea si de a fi diferit de ceilalti.

Scopurile biblioconsilierii Watson (1980, apud Muro si Kottman, 1995)

a) ofera un mod constructiv si pozitiv de gandire,

b) incurajeaza libera exprimare a emotiilor, c) ajuta indivizii sa-si analizeze prorpiile atitudini si comportamente,

d) ofera solutii alternative,

e) incurajeaza clientul sa se adapteze la problema nu sa intre in conflict cu societatea,

f) permite copilului sa vada

Scopuri - Muro si Kottman (1995)

identificare (cu personajul),

catarsis (exprimarea emotiilor datorita implicarii sale in viata personajului),

insight (aplica si adapteaza solutiile personajului)

universalizare (copilul recunoaste ca dificultatile sale nu sunt unice si ca altii se confrunta cu situatii similare).

Pasi in utilizarea biblioconsilierii Shrank (1982)

Selectarea unei carti potrivite.

-Cartea aleasa trebuie sa sa fie potrivita pentru copilul respectiv si situatia sau problemele sale specifice,

-sa fie potrivita pentru nivelul de dezvoltare si vocabularul copilului, pentru capacitatile sale de a asculta si citi, sa fie bine scrisa, atragatoare, sa incurajeze imaginatia, creativitatea si sa implice sistemele cognitive, afective si senzoriale ale copilului;

Se citeste cu atentie povestea. Se acorda un interes deosebit temei, intrigii, atitudinilor si dezvoltarii personajului;

Se vor folosi activitati introductive pentru a implica subiectul in poveste si se incepe prin a face o conexiune intre poveste si viata copilului;

Se citeste povestea;

Se ofera copilului timp pentru a se gandi la poveste, la emotiile si reactiile generate de aceasta.

Se discuta povestea, sentimentele si reactiile clientului. Se pot utiliza aici si desenul, jocul de rol, compunerile etc.

O alta modalitate de a folosi cartile in consilierea pentru copii este de realiza carti pentru si impreuna cu copiii.

Utilizarea artei in consilierea pentru copii

Modul in care copilul se angajeaza in activitatea de desen sau alta activitate artistica denota stilul sau caracteristic de a se implica si in alte activitati.

Copilul care se arunca in activitate fara sa-si faca o imagine despre cum ar trebui sa se intample lucrurile, probabil ca procedeaza la fel si in alte activitati, cum ar fi cele scolare.

Copilul care cere explicatii, are nevoie de aprobare, de permisiunea consilierului, acel copil nu este sigur pe ceea ce face, nu are incredere in sine, asteapta aprobarea sau dimpotriva anumite pedepse.

Daca copilul sterge mereu, se critica atat pe el cat si produsul realizat, este nemultumit, manifesta perfectionism atat in relatia cu sine cat si cu ceilalti.

Materialul din care este confectionat produsul poate fi emblematic pentru personalitatea copilului.

Un copil foarte increzator in sine poate alege sa deseneze cu carioci permanente, implicandu-se destul de repede in activitate.

Un copil timid va alege poate plastelina si se va gandi destul de mult inainte de a incepe, stricand de multe ori ceea ce a modelat si remodeland din nou.

Subiectul produsului poate sa spuna cate ceva despre copil.

un copil care a fost trimis la consilier pentru comportament agresiv se poate sa aleaga sa deseneze un supraerou batand 'baietii rai' sau poate folosi plastelina sa modeleze un pistol.

Un copil retras poate alege sa deseneze un soricel mic gonit de un caine sau poate modela un gard care sa apere un copil.

Marimea produsului, exista o corelatie intre marimea produsului si stima de sine a copilului (Kaufman si Wohl, 1992, apud Muro si Kottman, 1995).

Produsele de marime medie sunt caracteristice pentru copiii care nu manifesta probleme majore de relationare sau legate de propria

Marimile mici sau prea mari dimpotriva denota astfel de probleme.

Calitatea si tonul global al imaginii desenului ofera anumite indicii despre conceptul de sine al copilului si despre interactiunile sale.

Consilierul va fi interesat daca imaginea este trista sau vesela, elaborata sau simpla, organizata sau haotica, linistita sau turbulenta.

Plasarea figurii in pagina ofera de asemenea informatii, copiii ce vor desena de obicei in centru paginii indica securitate, autodirectionare, centrare pe sine, tendinta de a trai aici si acum.

Copiii care deseneaza in topul paginii au tendinta de a urmari scopuri de neatins iar cei care deseneaza la baza paginii pot avea tendinta de insecuritate si depresie.

Cei care deseneaza in dreapta foii tind sa se focalizeze pe viitor, cei care deseneaza in stanga se focalizeaza pe trecut.

In desenul familiei plasarea membrilor unul fata de altul indica modul lor de interactionare. Cei mai apropiati au relatii stranse decat cei mai departati.

In ceea ce priveste cantitatea detaliilor,

copiii bine adaptati au anumite detalii relatand faptul ca sunt le cunosc si sunt interesati de lume.

Cei care deseneaza detalii excesiv au nevoie puternica de control asupra mediului in care traiesc sau sunt minutiosi, fiind interesati de amanunte.

Cei care accentueaza fiecare detaliu sunt focalizati pe sine, nu acorda prea mare atentie restului lumii, pot fi introverti, depresivi, cu nivel scazut de energie.

Tipul detaliilor

Indica importanta acordata de subiect lucrurilor respective. De exemplu, un copil deseneaza o casa lipsita de detalii, dar cu usi si ferestre cu multe incuietori si decoratii, acest lucru ar putea insemna ca are o mare nevoie de control sau limitare a accesibilitatii sale.

Stersaturile pot fi de asemenea interesant de analizat.

O persoana bine adaptata va avea mai putine stersaturi.

Daca un copil sterge, deseneaza, sterge, deseneaza imaginea deteriorandu-se, acest lucru poate spune ca acel copil simte un anume grad de conflict, sau ambiguitate in legatura cu subiectul respectiv sau este o personalitate perfectionista sau pesimista in legatura cu sine.

Utilizarea excesiva a stersaturilor indica insecuritate si nesiguranta

Calitatea liniilor si apasarea pensulei releva de asemenea anumite informatii despre copil.

• Persistenta, securitatea, determinismul sunt trasaturi ale celor care traseaza linii drepte.
• Flexibilitatea si dorinta de a se abate de la traditie sunt caracteristici ale celor care vor folosi linii curbe.
• Linii si trasaturi de pensula moderate sunt semn al unei bune sanatati mentale.
• Liniile subtiri sau trasaturile usoare de pensula denota insecuritate, timiditate, frica, nesiguranta.
• Liniile drepte expreima compulsivitate, liniile groase agresivitate.
• Prezenta umbrei ar pute sustine un nivel ridicat de anxietate si agitatie, partea umbrita este sursa interna de conflict.

Organizarea detaliilor, dupa varsta de 7 ani, desenele copiilor devin mai simetrice.

• asimetrie exagerata ar putea sugera lipsa echilibrului intr-o anumita arie, coordonare saraca, impulsivitate, agresivitate, insecuritate.
• Simetria perfecta exprima lipsa flexibilitatii, caldurii, a abilitatii de a se apropia de ceilalti.
• preocupare excesiva de echilibrare poate sustine prezenta depresiei, a comportamentului obsesiv-compulsiv sau a supraintelectualizarii.

Desenul familiei in actiune (Burns si Kaufman, 1970, apud Bonchis, 2003)

• este un instrument care ajuta consilierul sa inteleaga mai bine dinamicile de familie, de asemenea poate fi folosit pentru a ajuta copilul sa-si formeze strategii mai bune de coping si de reducere a sentimentelor negative din familie. I
• instructia clasica este: 'Deseneaza o imagine a intregii tale familii facand ceva, incluzandu-te pe tine. Incearca sa desenezi persoane adevarate, nu personaje din desene animate, nici persoane fixe. Amiteste-ti, ele trebuie sa faca ceva - o actiune.'

Deseori copiii vor intreba pe cine sa deseneze din familie (de obicei cei care provin din familii divortate, adoptati etc.).

Li se raspunde sa deseneze pe oricine care crede ca face parte din familie.

Interpretarea face apel la principiile generale de interpretare a unui desen dar si la unele specifice acestui instrument.

Burns si Kaufman (1970) au realizat o lista de intrebari pe care consilierul le adreseaza copilului in legatura cu cele desenate.

• De obicei ele se refera la numele fiecarei persoane desenate, varsta ei, relatia ei cu copilul, ce face persoana in imagine sau care sunt cele mai importante caracteristici ale acesteia.
• Ce gandeste aceasta persoana?,

Ce simte aceasta persoana?,

Ce iti place mai mult la aceasta persoana?,

Ce nu-ti place la aceasta persoana?,

• Cum se intelege aceasta persoana cu celelalte?,
• Ce se va intampla cu aceasta persoana in viitor?,
• Ce ti-ar place sa schimbi la aceasta persoana?,
• Ce fac persoanele din aceasta familie sa se distreze?,
• Ce s-a intamplat in aceasta familie inainte de a desena aceasta imagine?,
• Ce se va intampla in aceasta familie dupa ce am desenat aceasta imagine?

Alti autori sugereaza analiza persoanelor, obiectelor si ariilor specifice de interes cum ar fi actiunile dintre personaje, caracteristicile individuale, pozitia, distanta, barierele, stilul si simbolurile.

Este important sa se observe interactiunile dintre personaje, expresiile faciale, activitatile individuale.

Actiunile de obicei denota cum artistul vede persoana respectiva, importanta pe care o are in familie.

Examinarea obiectelor poate indica ce materiale au semnificatie pentru copil, pozitia obiectelor fata de persoane, umbra acelui obiect, marimea lui si utilizarea acelui obiect.

Persoanele apropiate obiectului sunt cele care au legatura cu acel obiect.

Pe masura ce deseneaza, copilul se va opri asupra obiectelor importante sau amenintatoare pentru el.

Daca un copil este pedepsit de tatal sau prin bataia cu cureaua, copilul probabil va desena cureaua cu o presiune accentuata de pensula.

Utilizarea obiectelor este de asemenea importanta, atentie la utilizarea ciudata, neasteptata a unor obiecte, acest lucru are o semnificatie pentru copil despre care consilierul trebuie sa intrebe.

O arie specifica de interes este cea a actiunilor dintre personaje,atentie la ce se intampla intre membrii familiei.

O alta arie este cea a caracteristicilor figurale (o larga reprezentare a sa poate exprima tendinte agresive, o reprezentare mica a sa, lipsa increderii in sine, concept sarac despre sine; similaritatea dintre propria reprezentare si reprezentarea celorlalti denota admiratia artistului fata de acea persoana, omiterea unei persoane din familie poate insemna ostilitate fata de acea persoana).

Pozitia, distanta, barierele sunt de asemenea elemente importante. Consilierul trebuie sa exploreze plasarea personajelor unele fata de altele, integrarea lor (cum sunt orientate fata de celelalte persoane), ordonarea lor (aranjarea figurilor; distanta dintre ele), barierele (tipul lor, plasarea lor, figurile separate de bariere). Consilierul va pune intrebari vis-a vis de aceste chestiuni.

Compartimentarea - trasarea de linii intre personaje este de asemenea ceruta spre investigare.

Cand copilul deseneaza o multime de linii sau mazgaleste excesiv in susul sau josul paginii ar putea exprima un anume tip de anxietate.

Linierea deasupra ar puta sustine ideea ingrijoraririi copilului. Copilul simte ca lumea sa are nevoie de o mai buna fundatie decat a avut pana acum daca foloseste linierea in josul paginii.De exemplu un copil dintr-o familie cu probleme financiare va desena un nor intunecat de ploaie deasupra familiei sau o scena elaborata pentru a sustine familia.

Daca sunt subliniate anumite figuri, copilul este ingrijorat privind anumite aspecte ale relatiei dintre figurile accentuate. Copilul are tendinta de a sta de o parte si de a privi viata fara a fi parte din interactiuni daca deseneaza personajele pe marginea hartiei.

Cand copilul deseneaza simboluri, intrucat exista multe semnificatii ale simbolurilor, se intreaba copilul despre semnificatia pe care el o confera simbolurilor desenate.

Desenul scolii in actiune

Instructia este: 'Deseneaza o imagine a scolii tale. Deseneaza-te pe tine, unul sau doi profesori si prieteni. Deseneaza persoane adevarate care fac ceva'.

Se pot pune intrebari cum ar fi: Ce ti-ar placea sa schimbi in clasa ta?, Cum ti-ar placea sa fie la scoala?Cum ti-ar placea ca scoala ta sa fie?, Cum se inteleg persoanele din aceasta clasa?, Cum se distreaza ei?, Ce fac ei de au probleme?, Ce se intampla cand ei au probleme?

Interpretarea face apel la principiile generale de interpretare a unui desen dar si la cele specifice acestui instrument.

Focalizarea principala este cea asupra activitatii personajelor; caracteristicilor figurale, pozitia, distanta, barierele si stilul.

Un copil care are un conflicte de putere cu profesorul se va desena pe sine subtire si pe profesor lat.

Un copil cu dificultati la invatatura dar bun la sport se va desena probabil jucand fotbal sau un alt joc.

Instrumentul poate fi folosit si in interventie - schimbarea atitudinii, sentimentelor, comportamentelor copilului.

Conturul corpului

Copilul sta pe podea intins pe o foaie imensa de hartie, iar consilierul traseaza conturul corpului sau. Copilul este intrebat 'Cine vrei sa fie acesta?'.

Copilul poate alege sa fie el, realizand un autoportret din care consilierul afla informatii legate de copil si de modul in care el se percepe.

Poate alege sa fie o alta persoana pe care o admira sau o uraste, una reala sau imaginara oferind informatii despre cum copilul se vede pe sine, altii sau lumea.

Pe masura ce copilul deseneaza, consilierul poate sugera ca partile corpului pot vorbi si intreaba ce vor spune partile corpului.

Se poate utiliza pentru a discuta despre calitatile fizic si psihice ale copilului.

Consilierul poate de asemenea invita copilul sa deseneze alte lucruri importante pentru el inafara liniilor care contureaza corpul, afland astfel mai multe despre lumea copilului.

Desenul animat

Copilul deseneaza pe o hartie o frica, o ingrijorare, o durere, apoi pe o alta foaie de hartie un personaj de desen animat care ar putea ajuta sa se rezolve problema.

Pe o lata foaie de hartie se va desena cum arata problema cand va fi rezolvata.

Dupa ce copilul deseneaza problema, se poate sa se deseneze un dar pe care l-ar putea aduce un personaj de desen animat, astfel incat sa se rezolve problema si la sfarsit se deseneaza problema rezolvata.

Arta sentimentelor

este o tehnica ce poate fi folosita in consilierea de grup sau activitatile de ghidare.

Consilierul poate cere explorarea unor anumite sentimente sau sa lase copiii sa exploreze propriile lor sentimente.

Consilierul poate folosi aceasta tehnica pentru a dezvolta vocabularul de sentimente ale copiilor, sa invete comunicarea legata de sentimente, sau explorarea unor situatii care evoca anumite sentimente.

Consilierul poate folosi aceasta tehnica si pentru a reduce frica.

Astfel Kissel (1983) sugereaza jocul 'Sterge o Frica'

• consilierul roaga copilul sa scrie propozitia: 'Eu ma tem de '
• Apoi cere copilului sa stearga ultimul cuvant din propozitie si sa farmiteze hartia.
• Apoi pe alta foaie de hartie roaga copilul sa scrie 'Eu ma tem de' apoi sa stearga ma tem de si sa distruga hartia.
• In final pe o alta foaie de hartie sa scrie cuvantul Eu, inconjoara cu un cerc cuvantul, adauga doi ochisori si un zambet.

Consilierul concluzioneaza: 'Este greu sa-ti fie frica cu un asa zambet pe fata!' Copilul vede astfel ca el poate sa-si controleze sentimentele.

Desenul serpuit

-este o tehnica propusa de Winnicoutt,

consilierul traseaza o linie serpuita sau un zigzag si roaga copilul sa transforme linia intr-o imagine, acesta este versiunea originala.

Claman (1980) aduce modificari - copilul sa foloseasca linia serpuita sa deseneze o imagine si sa spuna o poveste despre imaginea respectiva.

Copiii care vor spune povesti elaborate, indrugand verzi si uscate sunt prea 'slobozi' pot fi impulsivi, au dificultate in a prezice consecintele comportamentelor lor si respectarea drepturilor altora.

Copiii care vor refuza sa spuna povesti sau vor spune povesti prea scurte sunt prea 'incordati', anxiosi, fricosi, perfectionisti, au dificultate in a se exprima pe sine. Cele doua atitudini pot fi diagnosticate prin aceasta metoda si se pot genera metode de interventie.