Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

DELIMITARI CONCEPTUALE: METODOLOGIE, TEHNOLOGIE, METODA, TEHNICA, PROCEDEU, MIJLOC, MOD/FORMA DE ORGANIZARE, STRATEGIE DIDACTICA. ANALIZA INTERDEPENDENTELOR. ROLUL INTEGRATOR AL STRATEGIILOR DIDACTICE.

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DELIMITARI CONCEPTUALE: METODOLOGIE, TEHNOLOGIE, METODA, TEHNICA, PROCEDEU, MIJLOC, MOD/FORMA DE ORGANIZARE, STRATEGIE DIDACTICA. ANALIZA INTERDEPENDENTELOR. ROLUL INTEGRATOR AL STRATEGIILOR DIDACTICE.



Dirijor al procesului educational, profesorul apeleaza la o serie intreaga de instrumente care sa faciliteze, sa accelereze si sa faca profitabila asimilarea si aplicabilitatea informatiilor, priceperilor si deprinderilor.

Variabilele cauzale ce lamuresc si isi asuma raspunderea pentru rezultatele obtinute de educat, fac trimitere directa la tehnologia didactica, metodologia didactica si la constituentii sai – metode, procedee, mijloace, tehnici, moduri si forme de organizare, strategii didactice.

Acestea, aplicate intr-o structura adaptativa, raportata la finalitati, continuturi, spatiu, timp, diferente de varsta si de personalitate ce se circumscriu unor anumite motivatii si interese specifice pot constitui garantia unor acumulari cantitative si calitative.

Metodologia didactica.

In 1982, R. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate de o stiinta si teoria generala asupra acestora.

Metodologia didactica semnifica ansamblul metodelor si procedeelor utilizate in procesul de instruire avand la baza o conceptie unitara cu privire la actul de predare-invatare, principiile si legile care-l guverneaza.

Ea pune la dispozitia celui interesat precizari cu privire la natura, functiile si clasificarile metodelor, descrieri ale caracteristicilor si posibilitatilor de adecvare a metodelor in conformitate cu specificitatea finalitatilor practice, a continuturilor, oportunitatilor si individualitatea creatoare a profesorului.

Aspectul calitativ al metodologiei este unul dintre cele mai importante si nivelul sau depinde nu numai de adecvarea si congruenta secventelor componente ale metodelor ci si de pozitivitatea coordonarii si articularii intre ele, alternanta si succesiunea lor inspirata , combinatorica, dozarea pertinenta, oportunitatea situationala, temporala, spatiala si actionala.

Euristica, activismul si creativitatea vor constitui directii catre care metodologia didactica va trebui sa se directioneze daca eficienta si calitatea vor ramane elemente esentiale ale evaluarii sale.

Tehnologia didactica

Desemneaza demersul intreprins de profesor in vederea aplicarii principiilor invatarii intr-o situatie practica de instruire (R.J.Davitz, S.Ball,1978, pag 106)

Conceptul se vehiculeaza sub doua acceptiuni:

a) sens restrans - ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate in practica educativa

b) sens larg, generalizat in literatura de specialitate – ansamblu structurat al metodelor, mijloacelor de invatamant, a strategiilor de organizare a predarii puse in aplicatie in interactiunea dintre educator si educat printr-o stransa corelare a lor cu obiectivele pedagogice, continuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalitati de evaluare.

Structura ei se realizeaza in raport cu componentele procesului de invatamant dar luand in consideratie si determinarile exterioare procesului care tin de dinamica stiintelor si tehnicii, rezultatele de ultima ora ale cercetarii din domeniul educatiei, mutatiile conceptuale cu privire la manageriat.

Tehnologia didactica vizeaza si aspecte ale mass-mediei si aparatura tehnica adecvata, toate concertate cu continuturile, strategiile didactice, procedeele evaluative si autoevaluative, specificitatea relatiei educationale.

Ca urmare, ea nu se va reduce niciodata numai la utilizarea in transmiterea informatiilor a unor mijloace tehnice ci va include toate componentele procesului de invatamant cu accent pe interdependenta dintre continut si aspecte de genul organizarii, relationarii interindividuale, strategiilor didactice.

Metoda.

Derivat etimologic din grecescul „ methodos”- (odos = cale, drum, metha = spre, catre), cuvantul metoda semnifica drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop determinat in prealabil, modul de cautare ,de descoperire a adevarului sau „ drum care conduce la cunoasterea realitatii si la transformarea acesteia pe baza cunoasterii” ( I.Cerghit 2001)

Tinand cont de faptul ca sfera si continutul notiunii s-au extins, ea poate fi definita ca:

  • -instrument de lucru in activitatea de cunoasterea si de formare a abilitatilor,

priceperilor si deprinderilor.



  • -succesiune de operatii realizata in perspectiva atingerii unui scop, un plan de actiune
  • -modalitate de actiune, un plan de actiune, un mod de actiune cu ajutorul caruia ,

independent ( profesorul oferind elevilor oportunitatea de a-si gasi propria cale, de a-si construi raspunsuri la propriile probleme de invatare, a redescoperi adevaruri sau a elabora cunostinte si comportamente adecvate) sau sub indrumarea profesorului, elevii/studentii isi insusesc cunostinte,isi formeazadeprinderi si priceperi, isi dezvolta atitudini si aptitudini ( M.Ionescu, V.Chis)

  • -un mod eficace de a folosi un material in vederea atingerii unui scop (J.Dewey)
  • -tehnica de realizare a unui act de predare-invatare
  • -ansamblu de operatii mentale si practice ale binomului educational
  • -ansamblu organizat, corelat de procedee oportune pentru o situatie de invatare 

In sens larg, metoda este o practica rationalizata, o generalizare confirmata de experienta curenta sau de experimentul psihopedagogic care serveste la transformarea si ameliorarea naturii umane. (M.,Ionescu,V.,Chis)

Ioan Cerghit considera ca metoda „ este o cale eficienta de organizare si conducere a invatarii, un mod comun de a proceda care reuneste intr-un tot familiar eforturile profesorului si ale elevilor sai.”

Chiar daca metodele de instruire si educare sunt asemanatoare celor de cercetare ale stiintei, ambele conturand fapte, descrieri, interpretari cat mai aproape de realitate, primele prezinta si vehiculeaza cunoasterea existenta la un moment dat, in timp ce celelalte produc si elaboreaza cunostinte. Adica transmit si urmaresc cum se asimileaza cunostinte, se dezvolta calitati intelectuale, socio-afective, etc. si bine inteles, controlul evolutiei lor.

Esenta metodei de invatamant rezida din esenta activitatii de invatare si din sistemul conditiilor externe ale invatarii .Existand doar ca un mod de a trata materialul, metoda nu este antitetica fata de obiectul de invatamant ci fata de actiunea intamplatoare si negativa.

Gaston Mialaret (1981, pag. 46) considera ca orice metoda pedagogica rezulta din intalnirea mai multor factori si, din acest punct de vedere, educatia va ramane mereu o arta: arta de a adapta la o situatie precisa, indicatiile generale date de cartile de metodologie.

In viziune praxiologica, metoda este un mod eficient de actiune iar din perspectiva cibernetica o tehnica de executie a actiunii ce implica elemente de programare, comanda, dirijare, conexiune inversa, evaluarea si corectarea progresiva a evolutiei invatarii.

Metodele de invatamant sunt selectate de profesor in functie de finalitatile educationale, particularitatile individuale si de varsta ale elevilor, continutul procesului de predare-invatare, natura mijloacelor de invatamant, specificitatea grupului scolar si bineinteles competenta si experienta sa didactica.

Datorita caracterului lor polifunctional, ele pot realiza mai multe obiective instructionale si educationale simultan sau succesiv insotind actiunea instructiva dar niciodata identificandu-se cu ea.

In cadrul procesului de invatamant, metodele indeplinesc cateva functii, unele cu caracter general si comun, altele cu caracter particular. Specialistii in metodologia didactica acrediteaza teza ca metodele detin mai multe FUNCTII SPECIFICE:

a). functia cognitiva – pentru elev, metoda constitue o cale de acces spre cunoassterea adevarurilor, spre insusirea stiintei si tehnicii, a culturii si a comportamentelor umane; metoda devine pentru elev un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi.

b). functia formativ-educativa – de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, concomitent cu insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor, de influentare si modelare a atitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor etc.

c). functia instrumentala – metoda serveste drept tehnica de executie, mijlocind atingerea obiectivelor instructiv- educative; de intermediar intre elev si material de studiat, intre obiective de indeplinit si rezultate.



d). functia normativa (de optimizare a actiunii) – prin aceea ca metoda arata cum trebuie sa se procedeze, cum sa se predea si cum sa se invette astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate in conditiile date; prin intermediul metodei, profesorul stapaneste actiunea instructiva, o dirijeaza, o corecteaza si o regleaza continuu.

e). functia motivationala – de stimulare a curiozitatii, de trezire a interesului si a dorintei de a cunoaste si actiona; de energizare a fortelor intelectuale ale elevilor.

In afara de acestea, fiecare metoda detine, de obicei, o functie specifica, prin care se impune fata de alte metode care-i confera o anumita identitate. De exemplu, exercitiul este exercitiu si nu altceva, tocmai prin functia lui aparte, formativa de noi structuri operatorii, de noi priceperi ti deprinderi, prin repetitie a unor acttiuni sau operatii.

Alte metode pot detine si unele functii adaptate unor sarcini concrete. De exemplu, conversatia poate servi simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective:

la descoperirea unor cunostinte noi (sub forma de concluzii, generalizari) obtinute pe baza prelucrarii datelor existente deja in mintea elevilor (conversatia euristica);

la fixarea ori sistematizarea si verificarea cunostintelor insusite;

la dirijarea invatarii.

CARACTERISTICILE METODELOR DIDACTICE, ca existente de sine statatoare, cu un statut epistemic, praxiologic si pedagogic bine precizat, sunt date de urmatoarele insusiri:

caracter obiectiv dat de faptul ca, an plan teoretic, metodele exista ca atare, constitue un sistem care prefigureaza activitatea didactica si ii asigura normativitate (alaturi de priincipiile didactice). Fie ca vor sau nu elevii sau profesorii, metodele exista, se caracterizeaza printr-un anume profil din care rezulta utilitatea lor. In raport cu ele se poate actiona prin cunoastere, folosire, optimizare, inovare, dar nu prin ignorare.

caracter social-istoric, exprimat prin modificarea anumitor metode, a continutului si ponderii utilizarii lor in trecerea de la un timp istoric la altul si de la o societate la alta. Au existat chiar perioade marcate de predominanta unei anumite metode, de dorinta identificarii celui mai bun traseu.

caracter polivalent (polifunctional ) relevat de posibilitatea valorificarii metodelor in diferite directii. Acestea pot fi utilizate in diverse tipuri de lectii, in relativ oricare moment important al lectiei, pentru a realiza diverse scopuri.

In acceptia moderna, continutul invatamantului se apropie tot mai mult de continutul stiintei, iar modalitatile de asimilare a stiintei devin tot mai mult modalitati de cucerire a ei.

Indrumat si ajutat de profesor, elevul este pus tot mai frecvent in situatia de a cerceta fenomenele, de a descoperi cunostintele. Metodele de invatamant dobandesc treptat caracteristicile metodelor de investigatie, de cunoastere stiintifica a lumii.

Procedeul didactic

Daca metoda poate fi considerata o entitate cuprinzatoare, procedeul se poate materializa in mod concret de valorificare a metodei, element de sprijin al metodei, parte alcatuitoare a unei metode. El reprezinta o secventa a metodei, un detaliu, o tehnica mai limitata de actiune (M.Debesse) pornind de la o simpla componenta sau particularizare a metodei, astfel incat, metoda poate fi definita ca ansamblu corelat de procedee.

Intr-un anume context, metoda deveni procedeu in timp ce un simplu procedeu se poate ridica la statutul de metoda indeplinindu-si cu stiinta si gratie rolul

In sens restrans, metoda poate constitui o tehnica de care partenerii procesului de educatie se folosesc pentru a concretiza proiectul mintal al predarii-invatarii in conformitate cu o strategie adecvata.



Modul de organizare a invatarii

Complexitatea epistemica si combinatia diferitelor secvente procedurale structureaza in planul metodologiei didactice o anumita ierarhie.

Concept supraordonat celui de metoda si procedeu didactic, modul de organizare a invatarii este definit de George Vaideanu ca fiind „ un grupaj de metode sau procedee care opereaza intr-o anumita situatie de invatare ( ore duble sau succesive, patru-cinci clase grupate intr-o sala si/sau in asociere cu o noua modalitate de realizare a invatarii: invatare asistata de ordinator (IAO) , invatarea bazata pe manuale si caiete programate, etc.( 1988-pag 203)

Valoarea lui este data de posibilitatea circumscrierii unor aspecte metodologice asimilate de cele mai multe ori metodelor simple sau procedeelor.

Este aproape imposibil sa sustii puritatea, autonomia sau mentalitatea unei metode in raport cu anumite componente ale strategiei didactice datorita impregnarii metodologiei didactice de specificul mijlocului de invatamant

Dar putem considera, apeland la conceptul anterior definit, ca unele structuri ce nu pot fi definite ca simple metode, procedee sau tehnici datorita faptului ca includ atat elemente organizationale cat si tehnologice pot fi incadrate in categoria unor complexe metodologice mai largi de genul celor preconizate de M. Montessori, Claparède, O. Decroly etc.

Ele ar putea fi foarte bine denumite moduri de „ realizare a invatarii” pentru ca depasesc cu mult spectrul organizational.

Forma de organizare

Maniera sau modul de lucru in care se desfasoara activitatea instructionala si educationala la nivelul parteneriatului profesor – elev, individual sau in grup ( grup mobil, permanent sau partial stabil ) ar putea defini conceptul de forma de organizare si desfasurare a activitatii didactico-educative.

Mijloc didactic.

In sens restrans -) mijlocul didactic este considerat un ansamblu de instrumente materiale produse, adaptate si selectionate in mod intentionat pentru a servi nevoilor organizarii si desfasurarii procesului instructiv –educativ. (Cerghit, I.,1988)

Intr-un alt context, mijloacele didactice sunt definite ca resurse materiale investite in mod special cu anumite functii pedagogice pentru a usura comunicarea, intelegerea, formarea notiunilor si deprinderilor, fixarea, evaluarea, aplicatiile practice fie ca instrumente sau complexe instrumentale care faciliteaza transmiterea informatiilor, formarea de deprinderi si priceperi si evaluarea unor acumulari cognitive si afective si aplicarea practica a acestora .

Strategia instruirii

Definita initial ca ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice si principiile de utilizare a lor cu ajutorul carora se vehiculeaza continuturi in vederea atingerii unor obiective, strategia instruirii poate fi echivalenta cu o operatie de proiectare, organizare si realizare a unei suite de situatii de invatare.

Prin intermediul acestora, elevul asimileaza sistematizat, logic si eficient informatii, isi formeaza priceperi si deprinderi, isi dezvolta abilitati prevazute in programele scolare ca fiind imperios necesare.

Calitatea si eficienta sa va depinde intotdeauna de: obiective educationale stabilite,consistenta, caracterul stiintific si tehnic aplicativ al continuturilor informationale ce vor constitui subiecte ale activitatilor instructiv-educationale, specificitatea mediului instructional, coerenta si oportunitatea metodelor si mijloacelor tehnice ce urmeaza a fi utilizate pentru realizarea optima a sarcinilor, formele si modurile de organizare a actiunilor de predare-invatare

Fie ca ea actioneaza la nivel micro (pedagogia invatarii), la niveluri intermediare sau la nivel macro ( macropedagogie, pedagogia sistemelor ) trebuie sa se tina cont de faptul ca adecvarea ei va putea fi realizata doar daca se iau in calcul toate efectele pozitive sau negative pe care le pot genera anumite finalitati si continuturi, tipuri de cunoastere si evaluare a randamentului (scolar) .

Numai asa poate exista certitudinea unei actiuni eficiente.

Rolul integrator al strategiilor didactice ca „ moduri deliberate de programare a unui set de actiuni sau operatii de predare invatare orientate spre atingerea in conditii de maxima eficacitate si eficienta a obobiectivelor prestabilite” este evident cu atat mai mult cu cat absenta lor este aproape imposibila si nepermisa.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4976
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site