Demonstratia – metoda didactica

DEMONSTRATIA – METODA DIDACTICA

Demonstratia reprezinta o metoda didactica/de învatamânt - actiunea de cercetare indirecta a realitatii, care valorifica îndeosebi resursele rationamentului de tip deductiv. Acesta actiune implica prezentarea unor obiecte si fenomene din natura si societate, reale sau substituite, în vederea stimularii capacitatii elevilor de descoperire si de argumentare a esentei acestora.

Proiectarea metodei demonstrapei presupune prezenta mijloacelor de învatamânt care asigura sustinerea actiunii didactice la niveluri de perceptie si de gândire concreta, indispensabile mai ales în învatamântul prescolar si primar, care angajeaza resursele specifice rationamentului inductiv.. De aici tendinta definirii demonstratiei (si) ca 'metoda intuitiva' (vezi Cerghit, Ioan, 1980, pag 171; Bontas. Ioan. 1994, pag. 156).

în plan tehnologic, metoda demonstratiei raspunde, însa, cerintelor pedagogice formulate la nivelul principiului interdependentei, necesare în cadrul activitatii didactice, între cunoasterea senzoriala, intuitiva si cunoasterea logica, rationala. în aceasta acceptie, metoda demonstratiei urmareste, pe fond, stimularea rationamentului deductiv, tipic cercetarii stiintifice, respectând conditiile pedagogice pi oprii fiecarei trepte sau discipline de învatamânt.

In didactica traditionala, metoda demonstratiei îndeplinea doar functia de 'a imprima în minte' imaginea obiectelor reale sau substituite, prezentate de profesor elevului în vederea inducerii, pe aceasta cale, a notiunilor respective.

în didactica moderna, metoda demonstratiei preia functia stimularii operatiilor logice, care asigura prelucrarea datelor concrete, intuitive, în vederea deducerii si a argumentarii notiunilor sugerate altfel prin obiectele reale sau substituite prezentate elevului de profesor.

în didactica postmoderna. cuniculs;â, metoda demonstratiei dezvolta functia stimularii operatiilor logice la nivelul unor repere prioritar formative incluse în structura obiectivelor pedagogice concrete, în termeni de întelegere, analiza-sinteza, aplicare a notiunilor dobândite în conditii de optimizare a mijloacelor de instruire.

Angajarea demonstratiei la nivel curricular presupune valorificarea resurselor tehnologice ale unor metode implicate ca procedee didactice, sustinute prin mijloace de instruire adecvate, care confera o cale proprie de realizare a activitatii de predare-în-vafare-evaluare. în aceasta acceptie metoda demonstratiei poate fi proiectata pedagogic în variante de actiune didactica, organizate ca:

demonstratie observationala, numita si 'demonstratie vie', bazata pe prezentarea unor obiecte si fenomene reale, din natura si societate;

demonstratie experimentala, bazata pe prezentarea unor obiecte si fenomene substitute în conditii de laborator;

demonstratie grafica, bazata pe prezentarea unor obiecte si fenomene prin intermediul unor fotografii, tabele, planse, statistici, scheme scrise la tabla etc;

demonstratie documentara, bazata pe prezentarea obiectelor si fenomenelor pe baza unei documentatii specifice domeniului de studiu respectiv;

- demonstratie analogica, bazata pe prezentarea unor obiecte si fenomene prin intermediul unor modele;

demonstratie programata, bazata pe prezentarea obiectelor si fenomenelor prin intermediul tehnicilor speciale de instruire programata sau de instruire asistata pe calculator.

Toate variantele evocate pot integra mijloacele de instruire bazate pe o tehnologie moderna (radio, televiziune, casetofon, video, computer), prezentate uneori în literatura de specialitate ca o modalitate specifica de organizare a metodei demonstratiei. Valorificarea acestor mijloace, în complementaritatea si integralitatea lor, confera fiecarei variante a demonstratiei atuuri metodologice superioare în raport cu:

tehnicile de instruire auditive, bazate doar pe ceea ce elevul aude, care asigura însusirea a 20% din materialul propus învatarii;

- tehnicile de instruire vizuale, bazate doar pe ceea ce elevul vede, care asigura însusirea a 30% din materialul propus învatarii;

- tehnicile de instruire audio-vizuale, bazate pe asocierea a ceea elevul aude si vede în acelasi timp, care asigura însusirea a 65% din materialul propus învatarii (vezi Cerghit, loan, 1980, pag. 175).

Implicarea în actul didactic a unor mijloace audio-vizuale, bazate pe aplicarea u-nor tehnologii electronice si informative de vârf, permite rafinarea 'intuitiei simbolice'- folosita altfel, ca 'suport al conceptualizarii' - în contexte de instruire complexe, care vizeaza demonstratia spatiului, demonstratia timpului, demonstratia miscarii, productiva în realizarea obiectivelor specifice, proprii mai multor domenii si discipline de învatamânt (Idem, vezi 175-177). - Vezi Metodele didactice/ de învatamânt.