ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUARII IN CONTEXTUL CALITATII ACTULUI EDUCATIONAL

ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUARII IN CONTEXTUL CALITATII ACTULUI EDUCATIONAL

Evaluarea este o componenta independenta a actului didactic, prin care se evidentiaza cantitatea de cunostinte si abilitati dobandite, precum si valoarea acestora. Procesul de instruire depinde si de modul in care este proiectata evaluarea.

In procesul de predare-invatare, evaluarea vizeaza colectarea, organizarea si interpretarea informatiilor, cu scopul de a eficientiza functionarea intregului sistem educational.

Evaluarea reprezinta, cu certitudine , o variabila importanta a procesului instructiv ce implica imbinarea unei masurari riguroase si precise cu aprecierea si emiterea unor judecati de valoare avand in primul rand un rol de feed-back pentru elevi, profesori, parinti si factori de decizie.

Scopul major al evaluarii este sa ofere datele necesare care sa permita luarea celor mai bune decizii educationale. Este procesul prin care se stabileste daca sistemul educational isi indeplineste functiile, daca obiectivele sistemului sunt realizate.

In esenta, evaluarea presupune realizarea mai multor operatii, care au in vedere masurarea, interpretarea, aprecierea datelor obtinute, precum si adoptarea deciziilor.

Evaluarea rezultatelor scolare are implicatii in decizia educationala, apreciaza masura in care rezultatele invatarii sunt in concordanta cu obiectivele propuse, vizeaza totalitatea proceselor si produselor ce masoara natura si nivelul performantelor atinse de elevi.

Exista o interdependenta intre cele trei elemente ale evaluarii: informatii, aprecieri, decizii. Informatiile sunt baza de date care, prelucrate, duc la formularea aprecierilor. Aprecierile sunt estimari ale situatiei prezente sau prognoze ale rezultatelor viitoare, iar deciziile sunt opinii pentru anumite modalitati de actiune. In acelasi timp, informatiile culese prin evaluare sunt functie de deciziile ce urmeaza a fi adoptate.

Actul de evaluare nu se rezuma la o singura actiune, ci se constituie dintr-o succesiune de activitati etapizate, avand caracter de proces. Acesta are avantajul de a focaliza atentia asupra acelor efecte, intentii si asteptari ale procesului educational aflate in prim plan.

Evaluarea in invatamant este un teritoriu inca problematic si in acelasi timp un domeniu de expertiza de mare complexitate. Formularea explicita a scopului este relevanta pentru domeniul evaluativ, asigurand delimitarea acestuia si specificitatea proiectarii sale.

Evaluarea se poate raporta astfel la unul sau mai multe dintre urmatoarele scopuri:

a)     Fundamentarea deciziilor

b)     Constientizarea problemei

c)     Influentarea evolutiei sistemului evaluat

Modalitatile de evaluare constituie prin ele insele un subsistem bine evidentiat al procesului de invatamant. Prin tipurile de itemi si testele utilizate s-a realizat o buna individualizare a rolului evaluarii in verificarea atingerii obiectivelor si realizarii competentelor. Acest subsistem a avut si are o puternica influenta asupra rezultatelor instruirii, deoarece descrie foarte exact nivelul atins in evolutia procesului educational si in randamentul acestuia.

Evaluarea este un proces care, pe langa faptul ca implica subiecti concreti si are efecte in mintea si constiinta elevilor, ea implica aproape in

toate cazurile si judecati de valoare, raportare la valori morale si la insusiri de caracter. O nota scolara sau un calificativ exprima, de cele mai multe ori,

nu numai peformante si capacitati "pure" de tipul inteligenta, memorie, imaginatie, cunostinte, deprinderi, ci si calitati de ordin moral, insusiri de vointa si caracter cum sunt: seriozitate/neseriozitate, vointa puternica/ vointa slaba, corectitudine/ incorectitudine etc.

Evaluarea scolara are, de asemenea, implicatii social-morale mult mai largi. Ea vizeaza parintii, comunitatea sociala, relatiile dintre profesori, interesul pe care societatea il manifesta fata derezultatele procesului evaluativ.

Evaluarea poate fi corecta sau incorecta nu numai sub raportul adevarului sau corectitudinii logice, dar si sub aspect etic. Subiectivismul profesorului este adesea pus in discutie si nu arareori el este invocat drept cauza a multor dezechilibre ce se produc la nivelul procesului educational.

Manifestarile de subiectivism se reflecta, de asemenea, in actul evaluarii, in criteriile folosite, in ,,ecuatia personala a profesorului". Este esentiala preocuparea de a asigura demersului evaluativ calitati precum validitatea, fidelitatea sau relevanta, care pot fi concretizate in prescriptii riguroase. Uneori, evaluatorul va fi ghidat de criterii dificil de formalizat, iar alteori de criterii usor aplicabile.

Importanta criteriilor in cadrul demersurilor intelectuale sistematice este evidentiata de teoreticienii comparativismului in educatie sub forma celui de al treilea termen de comparatie. Existenta unei perspective normative concretizata in criterii la care se raporteaza datele este caracteristica pentru evaluare, cu toata extrema diversitate a criteriilor potential utilizabile si indiferent de faptul ca acestea rezulta din prelucrarea statistica a unui mare volum de date de evaluare sau din contextul demersului evaluativ.

Deontologia evaluarii (considerata un caz particular al deontologiei pedagogice) are ca referential un set de valori ce pot fi considerate esentiale pentru procesul evaluativ. Dintre acestea pot fi diferentiate urmatoarele categorii:

1.Valori care sunt importante pentru evaluator (diferentierea diferitelor tipuri de rezultate ale invatarii, asocierea acestor rezultate ale invatarii cu indicatori cantitativi sau calitativi, posibilitatile sau dificultatile de interpretare a rezultatelor procesului evaluativ etc.);

2.Valori care sunt importante pentru cel evaluat (recunoasterea efortului pe care cel evaluat il investeste in pregatirea pentru examen, identificarea pozitiei pe care el o ocupa intr-o ierarhie, modalitatile prin care rezultatele procesului evaluativ reflecta aspiratiile celui evaluat);

3.Valori care sunt importante in raport cu procesul insusi al evaluarii ( ideea de obiectivitate a evaluarii, capacitatea de discriminare a diferitelor tipuri de rezultate, acuratetea masurarii performantelor, surprinderea valorii adaugate etc.);

4.Valori care sunt importante pentru societate atat pe termen lung cat si pe termen scurt (obtinerea unor informatii despre modul in care au fost valorificate investitiile facute in educatie, obtinerea unor informatii despre calitatea pregatirii absolventiilor de pe diferite trepte ale sistemului de invatamant, posibilitatea de folosire a rezultatelor evaluarii ca indicator al selectarii elevilor, absolventilor, pentru o noua treapta de scolarizare sau pentru integrarea lor pe piata muncii).

Este important de semnalat faptul ca identificarea si/ sau descrierea unor astfel de valori nu este de nici un folos daca nu se iau in consideratie consecintele ce pot aparea in exercitiul practic al operarii cu ele. Valorile amintite au capacitatea de a influenta intr-un mod decisiv comportamentul celor implicati in procesul evaluativ (evaluatori sau subiecti evaluati) chiar si atunci cand ei nu constientizeaza atasamentul profund pe care il au fata de unele sau altele dintre acestea. De aici decurge si dificultatea creerii unui context impersonal pentru procesul de evaluare stiut fiindca, in astfel de situatii, actiunea factorilor personali nu poate fi stopata niciodata in mod complet.

In linii generale, deontologia procesului de evaluare se afla intr-o relatie intrinseca cu codul deontologic al profesiei de educator. Accentul se pune, in cazul celei dintai, pe modul in care actorii implicati in procesul de masurare si apreciere a rezultatelor in invatare ale elevilor respecta principiile specifice ale acestei activitati.

Codul deontologic al profesiunii de educator este axat pe urmatoarele principii :

1. Angajamentul fata de elevi.

2. Angajamentul fata de profesiunea didactica.

3. Comportamentul etic fata de colegii de profesie.

4. Angajamentul fata de comunitatea scolara si sociala.

Din caracterizarea profesorului-evaluator de geografie actual nu trebuie sa lipseasca trei insusiri fundamentale:

a) profesionalism ;

b) obiectivitate ;

c) corectitudine.

Combinand aceste elemente definitorii putem contura un anumit profil de personalitate al profesorului-evaluator la nivelul caruia se evidentiaza:

o foarte buna pregatire de specialitate;

abilitati in domeniul designului procesului evaluativ;

capacitate de a identifica, masura, aprecia corect efortul si performantele in invatare ale elevilor;

capacitate discriminativa;

abilitati organizatorice si de lucru in echipa;

abilitati de colectare corecta a datelor si informatiilor care sa-l ajute sa faca o evaluare adecvata a performantelor celui evaluat;

capacitate de a analiza cu precautie si cu responsabilitate datele si informatiile respective;

capacitate de a-si elabora strategii proprii de culegere a datelor relevante pentru calitatea procesului de evaluare si care sa ofere raspunsuri adecvate la intrebarile ce apar pe parcursul procesului evaluativ;

abilitati de a formula recomandari privind imbunatatirea, pe viitor, a procesului de evaluare si/ sau a instrumentelor de evaluare aflate in uz;

capacitatea de a adera si de a-si asuma orientarile generale, criteriile si standardele de evaluare promovate la nivel de politica educationala;

asumarea elementelor de deontologie profesionala asociate procesului evaluativ;

capacitatea de a sustine prin diferite mijloace orientarea oficiala in domeniul evaluarii in scopul asigurarii unei anumite coerente a actului evaluativ si a pastrarii unei atitudini de echidistanta in raport cu cei supusi testarii, implicit evaluarii;

asumarea efectelor directe si indirecte ale procesului evaluativ la care participa;

capacitate de a reactiona cu promptitudine ori de cate ori identifica o eroare sau atunci cand constata o inadvertenta sau o abatere de la principiile morale.

Un bun evaluator trebuie sa fie competent din punct de vedere profesional, sa posede cunostinte, aptitudini si competente de geografie. Acest aspect implica un nivel superior de studii de specialitate, experientaprofesionala adecvata si pregatire continua prin lectura individuala. Formarea continua in sensul educatiei permanente este absolut necesara.profesorul trebuie sa tina pasul cu permanentele schimbari si noutati aparute in domeniul geografiei. Se impune informarea permanenta si educarea capacitatii de a reformula periodic proiectarea didactica si de a imbunatati continuu competentele profesionale cerute de metodele si tehnicile de evaluare.

Evaluatorul trebuie sa fie impartial in apreciere si notare si sa-si exercite atributiile de evaluator cu corectitudine si responsabilitate Este necesar sa se evite subiectivismul si comiterea unor erori in aprecire si notare. Se pastreaza secretul continutului itemilor pana la sustinerea probelor de evaluare, cat si rezultatele evaluarii pana la anuntarea lor oficiala.

Calitatea serviciilor educationale se reflecta direct in aspectul intelectual al societatii.cea mai eficienta diagnoza o ofera evaluarea rezultatelor invatarii.

Sistemul de invatamant si metodologia de organizare si desfasurare a tezelor cu subiect unic trebuie sa tina pasul cu tendintele si orientarile actuale ale societatii europene.In prezent, teza cu subiect unic la geografie , care trebuie sa se adreseze cunostintelor acumulate in decursul unui semestru, se sustine cu mult inainte de finalizarea acestuia, astfel ca, pe de o parte materia este comprimata inutil, iar pe de alta parte, motivatia pentru invatare dispare ulterior.

Importanta evaluarii a crescut continuu, deoarece aceasta indica foarte clar eficienta procesului educational si randamentul acestuia.Stabilirea unor criterii si standarde referitoare la calitatea procesului de instruire a influentat sensibil insasi desfasurarea sa. Cu toate acestea, ridicarea eficientei instruirii se realizeaza partial, in masura mai mica decat e posibil.