STUDIEREA LIMBII ROMANE IN CICLUL PRIMAR

STUDIEREA LIMBII ROMANE IN CICLUL PRIMAR

LIMBA ROMANA - LOCUL OBIECTULUI IN PLANUL DE INVATAMANT

Limba romana, ca limba materna si ca obiect de studiu, ocupa locul central in ansamblul general de pregatire al elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare si de informare.

Datorita functiei deosebite pe care o are in formarea si dezvoltarea itelectuala a omului, limba, ca disciplina scolara, detine in continuare o pondere importanta in numarul de ore prevazut in planurile de invatamant. Pe buna drepate ea este considerata sufletul invatamantului, deoarece pe ea se bazeaza insusirea celorlalte stiinte.

Prin toate compartimentele ei, limba romana isi aduce contributia la dezvoltarea gandirii si la modelarea sentimentelor, asigurand scolarului mic suportul evolutiei intelectuale, precum si posibilitatea integrarii in viata sociala.

Tendinta ultimilor ani, in ceea ce priveste predarea limbii romane in invatamantul primar, inclina catre initierea elevilor, in primul rand, in actul comunicarii, ceea ce presupune stabilirea unei palete de obiective si metode mult diversificate si imbogatite.

ROLUL INSUSIRII CITIT - SCRISULUI

In scoala, la toate disciplinele de invatamant, elevul dobandeste cunostinte, isi formeaza priceperi si deprinderi care sa-l faca apt pentru a trai in socieate. Insusirea temeinica a cestor cunostinte depinde in mare masura de cunoasterea si folosirea coreca a limbii romane, precum si a instrumentelor esentiale ale activitatii intelectuale, cititul si scrisul.

Actul invatarii citit-scrisului este un proces didactic esential. Metoda fonetica, analitico-sintetica este metoda de baza si este sustinuta, completata si imbogatita prin exercitiu, joc didactic, explicatie, conversatie si demonstratie.

Supus procesului de reforma, invatamantul primar continua sa functioneze si sa-si manifeste principalele functii: functia instrumentala, functia informationala si functia formativ-educativa.

Citit-scrisul solicita concomitent procesele cognitive, volitive, afective si psihomotorii, ceea ce sporeste gradul de dificultate pentru elevi, dar si pentru alegerea strategiilor didactice.

Procesul citirii la copiii incepatori se deosebeste calitativ de procesul citirii unui cititor cu experienta. Acesta din urma are format asa zisul "camp de citire" sau "camp vizual". Copilul nu are inca un "camp de citire" propriu-zis. Campul lui de citire se limiteaza la litera.

Ca sa citeasca un cuvant, el trebuie sa perceapa fiecare litera si sa isi aduca aminte de sunetul corespunzator. Pana ajung cu cititul la sfarsitul cuvantului, cei mai multi copii uita literele de la inceput. De aici reiese necesitatea ca la copii sa se formeze campul de citire egal cu o silaba. Numai astfel, treptat, copilul poate citi cuvinte intregi. Formarea campului de citire egal cu o silaba reprezinta prima particularitate a procesului citirii la elevi.

A doua particularitate consta in faptul ca el sesizeaza, cu mare greutate, sensul cuvintelor citite. Copilul percepe mai intai vizual cuvantul, il pronunta si apoi sesizeaza sensul lui, spre deosebire de adult care intelege sensul cuvintelor, odata cu perceperea lor vizuala. Deci, citirea trebuie predata fara rupturi intre tehnica citirii cuvantului si sesizarea intelesului acestuia.

A treia particularitate a citirii la incepatori consta in desele reveniri in procesul citirii, un numai pe fiecare rand in parte, ci si in cadrul acelorasi cuvinte. Aceasta revenire este determinata de campul mic de citire al copilului, de greutatea de a uni, de a sintetiza silabele in cuvinte, la vederea literelor cunoscute, de greutatea de a lega cuvintele intre ele pentru a obtine o citire cu sens a propozitiei.

Procesul scrierii pentru incepatori este un proces complex care prezinta unele particularitati:

- sa delimiteze fiecare sunet din structura fonetica a cuvantului pentru

a o transforma intr-o structura grafica ;

- sa-si concentreze atentia asupra elementelor grafice pentru a obtine

litera, si la combinarea literelor in cuvinte;

- sa-si controleze miscarile mainii pentru a da forma si marimea

corecta a scrisului ;

- sa-si controleze permanent pozitia trupului, a mainii, a stiloului

pentru a asigura corectitudinea, cursivitatea si estetica scrisului;

Analizand particularitatile fonetice ale limbii si particularitatile incepatorilor in ceea ce priveste citirea si scrierea, putem sintetiza :

- invatarea citirii si scierii trebuie sa aiba un caracter constient pe baza

analizei si sintezei fonetice si grafice a cuvintelor;

- insusirea citirii si scrierii se realizeaza cu mai multa usurinta daca

intre aceste doua activitati se stabileste o stransa corelatie;

- paralel cu activitatea de predare a citirii si scrierii trebuie sa se

urmareasca dezvoltarea spiritului de observatie, a atentiei, a

gandirii si a vorbirii elevilor, a comportamentului lor social.

In perioada de achizitii fundamentale, insusirea citirii si scrierii sunt cele mai de seama scopuri ale invatarii.

Citirea si scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se foloseste tot timpul vietii. Primele deprinderi se formeaza in clasa I, de aceea ceasta clasa este atat de importanta pentru intreaga formare a elevului.

Citirea nu este o operatie simpla. Cel care citeste rebuie sa perceapa semnificatia fiecarui cuvant, sa faca legaturi intre cuvintele unui enunt astfel incat sa inteteaga ceea ce citeste, sa retina ce i se transmite prin cuvantul scris, sa redea faptele relatate etc. A citi nu inseamna numai a transforma literele in sunete ci si a intelege, a retine si a retransmite comunicarea scrisa.

Prin citire si scriere copilul dobandeste unele capacitati intelectuale, cum ar fi: mobilitatea si flexibilitatea gandirii, educarea atentieie, curiozitatii, stimularea imaginatieie, exersarea vorbirii. Analiza si sinteza fonetica sunt calitati ale gandirii: procesul formarii lor nu este usor. Fiecare copil atinge aceste calitati in ritm propiu si cu ajutorul direct al invatatorullui.

Exersarea gandirii in actul scrierii este permanent evidenta. Scrisul cu fir uniform, putin oblic nu-l impiedica pe elev sa-si gaseasca mai tarziu un scris personal, convenabil sub toate aspectele. Corectitudinea scrisului trebuie sa se realizeze atat sub aspect grafic cat si ortografic. Ca si la citire, in perioada de formare a deprinderilor de scriere este necesar sa se respecte ritmul de lucru al fiecarui elev. In clasa I nu poate fi vorba despre o scirere rapida ci numai despre scrierea corecta.

Introducerea copilului in procesul scrierii trebuie facuta cu toata grija. Atat oasele mici ale mainii cat si muschii corespunzatori sunt in plina edzvoltare si de aceea activitatea de scriere nu trebuie sa fie obositoare. Lectiile de scriere pot fi precedate de o serie de exercitii. Insusirea scrierii literelor este o operatie mintala mult mai grea decat citirea, perceptiilor vizuale adaugandu-li-se operatiile motorii necesare pentru a executa grafemul. Gandirea este solicitata in procesul combinarii literelor in cuvinte si a cuvintelor in propozitii, pentru a aseza propozitiile in pagina, pentru a desparti in silabe, pentru a respecta semnele ortografice si de puntuatie.

Invatatorul are permanent in vedere corectarea si imbogatirea exprimarii copiilor, activitate privita nu ca un scop in sine, ci in vederea realizarii unei bune comunicari, pentru formarea elevilor ca fiinte sociale capabili sa coopereze cu cei din jur.

Comunicarea cuprind exercitii de comunicare orala si scrisa. Cele doua forme de comunicare se intrepatrund, una vine in sprijinul celeilalte, dar de fiecare data una are o pondere mai mare. Este greu sa treci la un exercitiu de comunicare scrisa fara o pregatire pe baza unor exercitii de comunicare orala. Orele de comunicare scrisa vor deveni tot mai complexe, astfel incat elevii pot lucra: scurte texte alcatuite din doua si mai multe alineate, in legatura cu textele din manual sau in legatura cu experienta de viata a elevilor.

Dezvoltarea comunicarii vizeaza pe langa cultivarea unor deprinderi de vorbire corecta si insusirea unor reguli necesare comunicarii in contextul social in relatii de cooperare. In acest proces de cultivare a limbajului se urmareste realizarea obiectivelor stabilite sub aspect fonetic, lexical, imbogatirea vocabularului cu substantive, adjective, pronume si verbe, aceste obiective ducand la redarea orala a continuturilor. Organizarea activitatilor de percepere si invatare a limbii romane, a normelor de comunicare orala, de adresare politicoasa, exprimarea nuantata prin utilizarea unor expresii artistice vor duce la formarea unor deprinderi de insusire corecta a limbii romane.

Exprimarea coreca presupune vorbirea in care se respecta regulile gramaticale, in ciclul primar se urmareste in mod deosebit realizarea treptata a formei constiente a exprimarii corecte, chiar daca numarul regulilor insusite de elevi in aceasta perioada este destul de mic. Asupra insusirii exprimarii corecte trebuie insistat mai mult in etapa de inceput a scolaritatii, deoarece in procesul dezvoltarii intelectuale a copilului ea trece de la forma constienta la faza de deprindere.

IMPORTANTA PREDARII GRAMATICII CA MIJLOC DE COMUNICARE

Gramatica (morfologia si sintaxa) este un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor si imbinarea lor in propozitii si fraze.

Fara cunoasterea gramaticii, a regulilor de functionare a limbii, aceasta nu poate fi folosita cum trebuie, nu poate servi ca mijloc de comunicare.

Necunoasterea regulilor gramaticale poate duce la grave greseli de exprimare si chiar la neputinta de intelegere intre vorbitorii aceleiasi limbi. Data fiind insemnatatea practica a cunostintelor, rolul reglator al regulilor limbii, insusirea lor constienta si temeinica este indispensabila pentru cultivarea si perfectionarea exprimarii orale si scrise a oricarui om.

In scoala primara studiul limbii are mai ales un scop practic: e vorba in primul rand de invatarea vorbirii si scrierii corecte.

Trasatura esentiala a gramaticii este caracterul ei abstract, care consta in faptul ca ea opereaza cu notiuni abstracte, ca ia acele elemente comune care stau la baza modificarii cuvintelor si a imbinarii lor in propozitii si construieste din ele reguli gramaticale, norme gramaticale.

In cadrul studierii gramaticii, operarea cu unitati abstracte, stabilirea de legi, de reguli, care se realizeaza in invatamantul modern atat pe cale inductiva cat si pe cale deductiva, contribuie la dezvoltarea gandirii logice, a gandirii abstracte a elevilor, contribuie, alaturi de matematica si alte discipline de invatamant, in mod deosebit la trecerea gandirii elevilor din stadiul ei concret spre o gandire abstracta.

In procesul insusirii cunostintelor gramaticale, a notiunilor si regulilor gramaticale, elevii analizeaza, diferentiaza, compara, clasifica, generalizeaza, adica realizeaza diferite operatii de gandire.

Inca din clasa I, dupa ce si-au insusit propozitia in mod practic, denumirea unor fiinte si lucruri (prin intuirea lor, prin povestiri etc), copiii sunt pusi sa grupeze denumirea lucrurilor si fiintelor (lucrurile scolarului, animale de pe langa casa omului, pasari calatoare etc), sa compare din punct de vedere al continutului propozitiile care cer semnul exclamarii si intrebarii, operatii ce-i vor conduce spre insusirea ulterioara a notiunii de substantiv si a notiunii de propozitie exclamativa si interogativa.

Copiii sunt pusi sa motiveze de ce un anumit cuvant reprezinta o notiune gramaticala (de ce este substantiv? - denumeste o fiinta, un lucru etc).

Printre metodele folosite in practica scolara in predarea gramaticii, un loc foarte important il ocupa analiza gramaticala, metoda specifica predarii gramaticii, ca metoda de predare a gramaticii, analiza gramaticala aduce contributii insemnate la dezvoltarea gandirii elevilor, la insusirea constienta a fenomenelor gramaticale. Dar absolutizarea ei poate constitui o piedica pentru stapanirea reala a notiunilor lingvistice si mai ales pentru formarea deprinderilor practice de vorbire.

In procesul analizei gramaticale, elevul judeca si aplica regula la un fapt singular al limbii, el face un rationament si, folosind o anumita regula gramaticala pentru a fundamenta o afirmatie, el face o argumentare.

Orice analiza gramaticala in fond este un lant de rationamente si argumentari strans legate intre ele.

Operarea in procesul analizei gramaticale cu rationamente si argumentari duce implicit la un proces activ de dezvoltare a gandirii elevilor.

Formarea si dezvoltarea gandirii gramaticale determina formarea, dezvoltarea, imbogatirea si perfectionarea continua a mijloacelor de exprimare, potrivit legaturii dialectice dintre gandire si vorbire.

Scopul final este, asadar, de a dezvolta exprimarea corecta orala si scrisa a elevilor.

Printr-o exprimare corecta se intelege o justa intrebuintare a formelor gramaticale. Exprimarea corecta presupune apoi o pronuntare corecta, conforma cu normele fonetice ale limbii noastre.

In cadrul studierii limbii in clasele I - IV se insusesc si unele cunostinte de fonetica, iar in cadrul studierii gramaticii se stabilesc fireste raporturile dintre fonetica si gramatica, "raporturi care decurg din faptul ca sunetele reprezinta aspectul material al cuvintelor" si ca impreuna sunt subsisteme ale sistemului general al limbii.

Prin lectiile de gramatica, copiii se deprind cu consecventa si coerenta vorbirii. Pentru copiii de varsta scolara mica, premisa cea mai importanta pentru formarea deprinderii de a vorbi logic consta din priceperea de a forma propozitii si fraze. Aceasta pricepere se formeaza in mare masura si la lectiile de gramatica. Pentru a se explica elevilor unele cunostinte gramaticale, este necesar sa se recurga la alcatuirea de propozitii si fraze, de exemplu: pentru a-si explica rolul substantivului in propozitie si al legaturii dintre propozitii, elevii construiesc propozitii si fraze.

Studierea gramaticii contribuie la dezvoltarea vocabularului elevilor, pe baza raportului dintre gramatica si vocabular care se reflecta in insasi notiunea de cuvant ca unitate lexicala. Este stiut faptul ca elementele vocabularului sunt imbinate intre ele datorita gramaticii.

Studiind gramatica, elevii inteleg fenomenele gramaticale, stiu sa le recunoasca intr-un text, dar, in afara de acestea, ei invata sa le foloseasca in vorbirea proprie, ca atare isi imbogatesc vorbirea.

Predarea gramaticii urmareste atat dezvoltarea gandirii cat si a vorbirii elevilor. La acestea se adauga rolul pe care il are gramatica in insusirea de catre elevi a deprinderilor de a scrie corect.

"Gramatica influenteaza regulile scrierii, ortografia si punctuatia. Acele norme ortografice se bazeaza pe doua principii gramaticale: unul morfologic si unul sintactic. In ce priveste punctuatia, ea este considerata, pe drept cuvant, auxiliarul grafic al sintaxei".

Studierea gramaticii este strans legata si de citire. Ele se completeaza reciproc, contribuind la insusirea temeinica de catre elevi a cunostintelor din domeniile respective. "Gramatica este un auxiliar absolut necesar al citirii".

Lectiile de citire pot servi la insusirea de catre elevi a cunostintelor de gramatica: fie avand un rol pregatitor pentru insusirea unor notiuni gramaticale, fie folosind ca material pentru fixarea cunostintelor gramaticale.

In legatura cu primul rol, lectiile de citire isi aduc contributia inca din perioada abecedara si postabecedara. Notiunile de nume de fiinta si de lucru devin cunoscute elevilor in mod practic.

In clasele urmatoare, datorita organizarii concentrice a materiei de gramatica, lectiile de citire ofera numeroase posibilitati de a releva in procesul analizei textelor pe fragmente o serie de note definitorii ale cunostintelor gramaticale ce se vor studia in clasele III-IV: fenomene ale naturii, stari sufletesti, insusiri si actiuni ale fiintelor, lucrurilor, numarul de ordine a fiintelor si lucrurilor etc.

Pe langa formarea unor notiuni, studiul limbii romane (al gramaticii) are sarcina de a forma si priceperea transferarii lor in practica, si deprinderea de a opera cu ele in orice situatii. De altfel, cunostintele teoretice nici nu se considera asimilate decat atunci cand devin operante, cand pot fi folosite in dirijarea, controlul si reglarea exprimarii, in rezolvarea si motivarea rezolvarii diverselor probleme ale practicii. Deci, formarea priceperilor si deprinderilor de limba aduc o contributie pretioasa la dezvoltarea gandirii si, implicit, a exprimarii elevilor.

Insusirea constienta, activa, inca din primele clase, a cunostintelor teoretice si dobandirea unor priceperi si deprinderi corespunzatoare depind intr-o foarte mare masura de activizarea proceselor de gandire, de stimularea si dezvoltarea facultatilor si capacitatilor intelectuale ale scolarilor, de actiunile practice desfasurate in acest scop.

Studierea gramaticii ii conduce pe elevi atat la dezvaluirea logicii limbii, cat si la intelegerea frumusetii limbii noastre. Invatarea gramaticii in stransa legatura cu practica exprimarii ajuta pe elevi sa cunoasca structura limbii noastre, lexicul ei bogat, multimea si varietatea de forme care permit sa se exprime in vorbire cele mai fine nuante de sens. Astfel se cultiva dragostea pentru limba patriei.

Stapanirea temeinica si folosirea corecta si precisa a limbii romane constituie nu numai o necesitate (caci ea inlesneste tuturor romanilor participarea la activitatea si viata sociala, accesul la cultura), dar si o datorie pentru toti cei ce contribuie la faurirea istoriei poporului, limba fiind una din caracteristicile esentiale, definitorii ale acestuia.

Invatatorul trebuie sa pregatesca cu toata raspunderea activitati cu serioase potente formative si informative. Ele nu trebuie sa fie intamplatoare sau pentru acoperirea unui moment din ora ramas liber. Sarcinile date elevilor pe parcursul lectiilor vizeaza inlaturarea unor neajunsuri.

STRATEGII ACTIV - PARTICIPATIVE IN PREDAREA - INVATATEA LIMBII SI LITERATURII ROMANE

Exista si se manifesta chiar si in lumea contemporana un refuz surd dar si declarat deseori, pe care elevii il opun scolii in general, si care poate fi numit "a opune rezistenta la educatie". Problema de substrat este probabil cautarea raspunsurilor la intrebarile: "la ce bun studiul unui corpus de stiinte si arte dupa niste reguli pe care unii nu le cunosc iar altii nu le accepta?" si "la ce bun studiul teoretic daca practica vietii dintotodeauna cere alte cunostinte mai putin academice?". Aceasta problema este centrul de interes al dezbaterilor pedagogice contemporane intre specialisti, parinti si elevi, toti deopotriva implicati. Aceste cvasiconflicte intre realitatea vietii sociale si pregatirea pe care o ofera scoala stau la baza reformelor in invatamant, mai exact sunt parti ale unui ansamblu de mici schimbari fundamentale in individualitatea lor si care insumate, in cele din urma, se transforma intr-o reforma.

Fara educatie initiala si continua, individul lumii contemporane se va afla intr-o pozitie de nonsens data de studiul empiric al cunoasterii, iar observarea directa a lumii fara a fi insotita de rationamente, judecati si abstractii superioare, nu-i va oferi premizele unei evolutii spirituale satisfacatoare, in armonie cu sine, cu semenii si cu universul.

Limba si literatura romana este o disciplina prin studierea careia se intentioneaza atingerea unor obiective si competente specifice iar finalitatile generale ar fi urmatoarele:

q       Formarea unui sistem de atitudini, valori si comportamente axate pe: consolidarea interesului pentru invatare si autoeducare; constientizarea valorilor spirituale si etice vehiculate prin limba si literatura; intelegerea semnificatiei limbii - si a creatiei spirituale, in general - in conturarea identitatii nationale si a integrarii acestora in universal; formarea unui profil civic si moral, premisa a insertiei active in social; structurarea unui sistem axiologic deschis , interiorizarea valorilor democratice, ale tolerantei si ale dialogului intercultural;

q       Formarea unui ansamblu de cunostinte privind: sistemul si subsistemele limbii, ca elemente de constructie ale comunicarii sociale eficiente; diversitatea, valoarea estetica a creatiilor beletristice din literatura nationala si universala;

q       Valoarea unor deprinderi integratoare de exprimare si receptare orala corecta; exprimarea in scris a unor idei, intr-o forma ordonata, clara si corecta; lectura si interpretarea apropiata a unor texte;

q       Formarea unor capacitati intelectuale privind: optimizarea operatiilor gandirii si dezvoltarea creativitatii specifice (practica rationala a limbii, formarea reprezentarilor culturale prin intermediul limbii, insusirea unor metode si tehnici de munca intelectuala);

q       Practica rationala a limbii (in scopul intelegerii structurii si functionalitatii limbii, ca sistem unitar, in permanenta evolutie, stabilirea unor reguli si modele de baza ale comunicarii orale si scrise, activarea cunostintelor de limba si adaptarea acestora la particularitatile situatiei de comunicare; comunicarea ideilor si sentimentelor intr-un mod original, accesibil si armonios;

q       Formarea reprezentarilor culturale include: dezvoltarea disponibilitatilor de receptare a mesajelor scrise, literare si nonliterare, stapanirea tehnicilor literare de analiza a textului literar sau nonliterar, interiorizarea valorilor spirituale, ca premisa a propriei dezvoltari intelectuale, afective si morale.

q       Insusirea unor metode si tehnici de munca intelectuala se realizeaza in mod progresiv prin aprofundarea cunostintelor acumulate la care se adauga permanent noi informatii.

Metodele de predare - invatare specifice limbii si literaturii romane sunt multiple. Pentru a putea dezbate importanta unor metode in asimilarea unor deprinderi si abilitati, trebuie sa cunoastem semnificatia conceptului:

Exista o suma de relatii , univoce dar si plurivoce ce rezulta: metode - obiective / competente, metoda - continut, metoda - obiective / competente - continut.

Metode de predare-invatare specifice limbii romane:

Algoritmizarea, exercitiul structural, analiza gramaticala sunt metode cunoscut, traditionale. Mai putin utilizate sunt instruirea programata si modelarea figurativa (inteleasa ca substitutii cu simboluri geometrice si nu ca scheme, care se utilizeaza destul de frecvent).

q       Modelarea figurativa

Avantajele metodei:

inlatura dificultatea pe care o opun sensurile lexicale descifrarii sensurilor gramaticale;

mareste operativitatea gandirii prin plasticizarea demersurilor ei.

q Activitatea in grup: invatarea prin cooperare - organizarea clasei pe grupuri presupune inducerea unei atmosfere de cooperare, de lucru si de disciplina in interiorul grupului sarcinile vor fi distribuite: va exista un lider, un facilitator (cel care se asigura ca fiecare sa primeasca ajutor atunci cand are nevoie, un controlor care verifica materialele inainte de distribuire, un cautator de dovezi, un furnizor, un raportor si o persoana care asigura respectarea timpului alocat.

q       Analiza gramaticala: operatie de identificare a unitatilor morfologice, sintactice si a relatiilor de la nivelul acestora pe baza elementelor formale sau de expresie.

q       Metoda exercitiului: executarea constienta si repetata a unor operatii cu scopul dobandirii unor deprinderi automatizare sau semiautomatizate.

q       Jocul didactic este o activitate cognitiva care asigura o asimilare activa si constienta a notiunilor, categoriilor si regulilor.

Conditii: - construirea din timp a materialelor, invatarea de catre invatator a protocolului si a explicatiilor, renuntarea la prea multe jocuri pentru a nu artificializa invatarea.

Din numarul metodelor prezentate si din descrierile lor trebuie sa conchidem ca exista multe modalitati de a dinamiza procesul de invatamant si de a inlatura conotatia de dificultate pe care il comporta termenul de educatie scolara. Ca si celelalte cunostinte umane si metodele de predare - invatare au evoluat, astazi fiind preferate cele preponderent interactive, participative si colaborative, si deci, centrate pe elev, in defavoarea celor centrate pe profesor. Centrarea pe elev inseamna utilizarea cunoasterii experientiale a elevului ca individ si crearea conditiilor de impartasire a acestei cunoasteri cu ceilalti indivizi care sunt formati sau educati si ei potrivit unei experiente mixte, individuale si colective, marindu-se in acest fel gradul de experienta colectiva la toti membrii grupului. Desi pare o strategie foarte democrata, nonelitista, onesta din punctul de vedere al educatiei pentru toti, exista factori obiectivi care impiedica educatia prin centrarea pe elev. Generalizarea acestui tip de cunoastere a unui individ pentru alti indivizi poate insemna limitarea la experiente fundamentale. In faza predarii - invatarii, continuturile stiintifice riguroase, dirijate, reclama centrarea pe profesor si numai in situatii potrivite centrarea pe elev. Aceasta este o abordare in logica educationala, deoarece furnizarea de informatii stiintifice apartine de responsabilitatile si activitatea profesorului, iar fixarea, care inseamna repetarea acelorasi cunostinte, poate fi interactiva, participativ - colaborativa. Se evita astfel experienta veche, fragmentara, furnizandu-se o experienta noua si comuna intregului colectiv de elevi.

Este bine ca un profesor sa cunoasca si sa aplice un numar cat mai mare de metode didactice pentru a evita devalorizarea metodei prin repetitie. Elemente de creativitate trebuie sa fie mereu prezente. Dezavantajul acesta se pare ca nu a atins metodele clasice, expozitive, explicative si interogative , utilizate pe scara larga. Cea mai mare putere de evocare o au insa metodele explicative prin artificii de cunoastere care produc o emotie intelectuala deosebit de benefica pentru elevi.

Metodele participative reclama un numar mare de ore de pregatire a lectiilor din partea invatatorului, eforturi de proiectare, eforturi de timp, materiale mari si masuri speciale de diminuare a riscului de a aparea situatii neprevazute, care ar distruge intreaga activitate. De aceea invatatorului trebuie sa aiba mai multe alternative de abordare a lectiei. Lectia insasi ar putea sa fie simtita ca prea scurta pentru desfasurarea corecta a scenariului didactic.

Caracterul discontinuu al tipului de invatare apare din cauza ca tipul de invatare participativ la scoala este diferit de cel de acasa, care este individual si reflexiv.

Spre deosebire de predarea participativa, evaluarea este oricum clasica, pentru ca se ierarhizeaza si se sanctioneaza in continuare, are valoare sociala si solicita vehiculare de continuturi si nu aptitudini de joc si / sau de integrare participativa.

Asadar, metodele activ - participative trebuie utilizate cu prudenta. Insa metodele nu trebuie ignorate pentru ca dinamizeaza procesul de invatare si motiveaza elevii.

Prin urmare in paginile care urmeaza vom dori sa ne indreptam atentia asupra jocului didactic si a rolului pe care acesta il ocupa in procesu de predare-invatare.