METODELE ALTERNATIVE DE EVALUARE SI SISTEMUL DE NOTARE IN INVATAMANTUL PRIMAR

1 - Metode alternative de evaluare

Dintre cele trei componente ale spiralei educatiei, predare-invatare-evaluare, cea din urma este considerata un subiect sensibil deoarece efectele actiunilor evaluative se fac simtite nu numai in interiorul sistemului educational, ci si in afara lui, respectiv in plan cultural, social si chiar politic.

Pe de alta parte, intre instruire-invatare-evaluare exista o relatie de interconditionare reciproca, fiecare dintre ele realizandu-se prin raportare la celelalte. Nu este corect sa evaluam ceea ce nu s-a predat, respectiv invatat, dar nici nu are sens sa se predea, respectiv invata, ceea ce nu se evalueaza.

"Folosirea acestor metode de evaluare este cruciala, ca garantie a faptului ca predarea si evaluarea sunt complementare si ca sunt folosite procedee potrivite gradului de dezvoltare a copilului ( C.Petrovici si M. Neagu, 2002, p.80)

a. Observatia sistematica a elevilor poate fi facuta pentru a evalua performantele elevilor dar mai ales pentru a evalua comportamente afectiv-atitudinale.

Caracteristici ce pot fi evaluate:

concepte si capacitati

organizarea si interpretarea datelor

selectarea si organizarea corespunzatoare a instrumentelor

descrierea si generalizarea unor procedee, tehnici, relatii

utilizarea materialelor auxiliare pentru a demonstra ceva

identificarea relatiilor

atitudinea elevilor fata de sarcina

implicarea activa in rezolvarea sarcinii

punerea unor intrebari pertinente invatatorului

completarea indeplinirea sarcinii

revizuirea metodelor utilizate si a rezultatelor

Toti invatatorii practica observarea continua. Pentru a evalua copii in mod corect, invatatorul trebuie sa efectueze observarea cu un scop specific.

Pentru a practica aceasta metoda invatatorul are la dispozitie trei modalitati:

fisa de evaluare

scara de clasificare

lista de control

Fisa de evaluare este completata de invatator, in ea inregistrandu-se date factuale

despre evenimentele cele mai importante pe care invatatorul le identifica in comportamentul sau in modul de actiune al elevilor sai ( fapte remarcabile, probleme comportamentale, evidentierea unor aptitudini deosebite). La acestea se mai adauga interpretarile invatatorului asupra celor intamplate, permitandu-i acestuia sa surprinda modelul comportamental al elevilor sai.

Avantajul acestor fise este acela ca nu depind de capacitatea de comunicare a elevului cu invatatorul, cel din urma fiind cel care inregistreaza si interpreteaza comportamentul si performantele elevului.

Dezavantajul de care trebuie tinut seama, il constituie marele consum de timp pe care il implica, la care se adauga faptul ca aceste observatii nu au o cota ridicata de obiectivitate.

Scara de clasificare insumeaza un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluarii, insotit de un anumit tip de scara, de obicei scara Likert. Potrivit acestui tip de scara, elevului ii sunt prezentate un numar de enunturi in raport de care acesta trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul pe 5 trepte : puternic de acord; acord; indecis; dezacord; puternic dezacord.

Secretul construirii unei astfel de scari il constituie redactarea unui bun enunt la care elevul sa poata raspunda.

Lista de control pare asemanatoare cu scara de clasificare prin maniera de structurare ( e un set de enunturi, caracteristici, comportamente etc.), insa se deosebeste prin faptul ca prin intermediul ei doar se constata prezenta sau absenta unei caracteristici fara a emite o judecata de valoare oricat de simpla.

Avantajul listei de control este acela ca se elaboreaza relativ usor, fiind si simpla de aplicat elevilor.

Pentru a fi eficiente, observatiile trebuie sa fie inregistrate sistematic, obiectiv, selectiv, exhaustiv si atent.

b.Investigatia atat ca modalitate de invatare cat si ca modalitate de evaluare, ofera posibilitatea elevului de a aplica in mod creativ cunostintele insusite, in situatii noi si variate, pe parcursul unui interval mai lung sau mai scurt. Ea "consta in solicitarea de a rezolva o problema teoretica sau de a realiza o activitate practica pentru care elevul este nevoit sa intreprinda o investigatie (documentare, observarea unor fenomene, experimentarea etc.) pe un interval de timp stabilit." (I. T. Radu,1981,p.226)

Indeplineste mai multe functii:

. acumularea de cunostinte;

. exersarea unor abilitati de investigare a fenomenelor (de proiectare a actiunii, alegerea metodelor, emiterea unor ipoteze, culegerea si prelucrarea datelor, desprinderea concluziilor);

. exersarea abilitatilor de evaluare a capacitatii de a intreprinde asemenea demersuri;

Activitatea didactica desfasurata prin intermediul acestei practici evaluative poate sa fie organizata individual sau pe grupuri de lucru, iar aprecierea modului de realizare a investigatiei este de obicei, de tip holistic.

Cu ajutorul acestei metode profesorul poate sa aprecieze:

gradul in care elevii isi definesc si inteleg problema investigata;

capacitatea de a identifica si a selecta procedeele de obtinere a informatiilor, de colectare si organizare a datelor;

abilitatea de a formula si testa ipotezele;

felul in care elevul prezinta metodele de investigatie folosite;

conciziunea si validitatea raportului-analiza a rezultatelor obtinute;

Toate acestea, corelate cu gradul de complexitate al sarcinii de lucru si cu natura disciplinei de studiu fac din metoda investigatiei un veritabil instrument de analiza si apreciere a cunostintelor, capacitatilor si a personalitatii elevului.

Aportul acestui tip de activitate asupra dezvoltarii capacitatilor de ordin aplicativ ale elevilor este considerabil, mai ales in cazul rezolvarii de probleme, al dezvoltarii capacitatii de argumentare, al gandirii logice etc.

c.Proiectul este o activitate mai ampla decat investigatia care incepe in clasa prin definirea si intelegerea sarcinii( eventual si prin inceperea rezolvarii acesteia), se continua acasa pe parcursul a catorva zile sau saptamani( timp in care elevul are permanente consultari cu invatatorul) si se incheie tot in clasa, prin prezentarea in fata colegilor a unui raport asupra rezultatelor obtinute si daca este cazul, a produsului realizat.

Proiectul poate fi individual sau de grup iar titlul/ subiectul va fi ales de catre invatator sau elevi.

Criterii de alegere a proiectului.

Elevii trebuie:

v     sa aiba un anumit interes pentru subiectul respectiv;

v     sa cunoasca dinainte unde isi pot gasi resursele materiale;

v     sa fie nerabdatori in a crea un produs de care sa fie mandri;

v     sa nu aleaga subiectul din carti vechi sau sa urmeze rutina;

Capacitatile competentele care se evalueaza in timpul realizarii proiectului:

v     metodele de lucru;

v     utilizarea corespunzatoare a bibliografiei;

v     utilizarea corespunzatoare a materialelor si echipamentului;

v     acuratetea tehnica;

v     generalizarea problemei;

v     organizarea ideilor si materialelor intr-un raport;

v     calitatea prezentarii;

Elementele de continut ale proiectului se pot organiza dupa urmatoarea structura:

v     pagina de titlu

v     cuprinsul

v     introducerea

v     dezvoltarea elementelor de continut

De asemenea in realizarea proiectului , urmatorii pasi sunt important de retinut:

v     stabilirea domeniului de interes

v     stabilirea premiselor initiale - cadru conceptual, metodologic, datele generale ale anchetei;

v     identificarea si selectarea resurselor materiale;

v     precizarea elementelor de continut ale proiectului

Avantajele folosirii acestei metode:

v     ofera sansa de a analiza in ce masura elevul foloseste adecvat cunostintele, instumentele, materialele disponibile in atingerea finalitatilor propuse;

v     este o metoda alternativa de evaluare care scoate elevii si cadrul didactic din rutina zilnica;

v     pune elevii in situatia de a actiona si a rezolva sarcini in mod individual sau in grup, autotestandu-si capacitatile cognitive, sociale si practice;

Pentru fixarea si evaluarea cunostintelor, profesorul poate recurge - in special dupa parcurgerea etapei de culegere, organizare, prelucrare si evaluare a informatiilor la un test criterial; acesta va contine un numar de itemi obiectivi si semiobiectivi, dar si un numar oarecare de itemi subiectivi care sa dea posibilitatea elevilor sa reflecteze sistematizat asupra procesului de invatare si a produselor obtinute.

d. Portofoliul reprezinta "cartea de vizita" a elevului, prin care profesorul poate sa-I urmareasca progresul - in plan cognitiv, atitudinal si comportamental - la o anumita disciplina, de-a lungul unui interval de mai lung de timp (un semestru sau un an scolar).

Reprezinta un pact intre elev si profesorul care trebuie sa-l ajute pe elev sa se autoevalueze. Profesorul discuta cu elevul despre ce trebuie sa stie si ce trebuie sa faca acesta de-a lungul procesului de invatare. La inceputul demersului educativ se realizeaza un diagnostic asupra necesitatilor elevului de invatare pentru a stabili obiectivele si criteriile de evaluare. Diagnosticul este facut de profesor si este discutat cu elevul implicat in evaluare.

Portofoliul cuprinde:

lista continutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecarei lucrari/fise,etc. si numarul paginii la care se gaseste);

argumentatia care explica ce lucrari sunt incluse in portofoliu, de ce este importanta fiecare si cum se articuleaza intre ele intr-o viziune de ansamblu a elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;

lucrarile pe care le face elevul individual sau in grup;

rezumate;

eseuri;

articole, referate, comunicari;

fise individuale de studiu;

proiecte si experimente;

temele de zi de zi ;

probleme rezolvate;

rapoarte scrise - de realizare a proiectelor;

teste si lucrari semestriale;

chestionare de atitudini;

inregistrari, fotografii care reflecta activitatea desfasurata de elev individual sau impreuna cu colegii sai;

observatii pe baza unor ghiduri de observatii;

reflectiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucreaza;

autoevaluari scrise de elev sau de membrii grupului;

interviuri de evaluare;

alte materiale, harti cognitive, contributii la activitate care reflecta participarea elevului/ grupului la derularea si solutionarea temei date;

viitoare obiective pornind de la realizarile curente ale elevului/grupului, pe baza intereselor si a progreselor inregistrate;

comentarii suplimentare si evaluari ale pro-fesorului, ale altor grupuri de invatare si/sau ale altor parti interesate, de exemplu parintii;

Portofoliul se compune in mod normal din materiale obligatorii si optionale, selectate de elev si/sau de profesor si care fac referire la diverse obiective si strategii cognitive. Portofoliul cuprinde o selectie dintre cele mai bune lucrari sau realizari personale ale elevului, cele care il reprezinta si care pun in evidenta progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contributiilor personale. Alcatuirea portofoliului este o ocazie unica pentru elev de a se autoevalua, de a-si descoperi valoarea competentelor si eventualele greseli.

In alti termeni, portofoliul este un instrument care imbina invatarea cu evaluarea continua, progresiva si multilaterala a procesului de activitate si a produsului final. Acesta sporeste motivatia invatar

Utilitatea portofoliilor este data de faptul ca:

elevii devin parte a sistemului de evaluare si pot sa-si urmareasca, pas cu pas, propriul progres;

elevii si invatatorii pot comunica(oral sau in scris) calitatile, defectele si ariile de imbunatatire a activitatilor;

elevii, invatatorii si parintii pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realize, atitudinea fata de o discoplina si despre progresul care poate fi facut la acea disciplina in viitor;

factorii de decizie, avand la dispozitie portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai buna asupra a ceea ce se intampla in clasa;

Tipuri de portofolii

Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selectie a celor mai importante lucrari);

Portofoliu de progres sau de lucru (contine toate elementele desfasurate pe parcursul activitatii);

Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)

Evaluarea portofoliului incepe de obicei prin explicarea de catre profesor, la inceputul perioadei, a obiectivelor invatarii in perioada pentru care se va primi nota. Profesorul si elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie sa le contina portofoliul si care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor invatarii (multi profesori le reamintesc aproape zilnic elevilor sa puna in portofoliu esantioane care sa le aminteasca mai tarziu de munca depusa).

Atunci cand elevul isi prezinta portofoliul, profesorul realizeaza de obicei un interviu cu acesta, trecand in revista lucrarile anexate, analizand atitudinea lui fata de munca depusa, laudandu-l pentru lucrurile bune, si ajutandu-l sa se concentreze asupra aspectelor care trebuie imbunatatite. Evaluarea acestor produse se face multicriterial.

De exemplu, criteriul conformitatii la teoria predata poate fi completat cu cel al inovativitatii si originalitat Fiecare produs cuprins in portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ (numarul de pagini, de exemplu), dar mai ales calitativ: creativitatea produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte, etc.

De asemenea evaluarea portofoliului va fi supusa evaluarii efectelor pe care acest gen de evaluare l-a avut asupra dezvoltarii personalitatii, a capacitatii de autoevaluare si a competentelor de intercomunicare.

Portofoliul reprezinta un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate sa includa si alte elemente catre care se indreapta interesul elevului si pe care doreste sa le aprofundeze.

Aceasta metoda alternativa de evaluare ofera fiecarui elev posibilitatea de a lucra in ritm propriu, stimuland implicarea activa in sarcinile de lucru si dezvoltand capacitatea de autoevaluare.

"Raportul de evaluare" - cum il numeste prof. I. T. Radu - are in vedere toate produsele elevilor si, in acelasi timp, progresul inregistrat de la o etapa la alta. El se substituie tot mai mult modului traditional de realizare a bilantului rezultatelor elevului(lor) prin media aritmetica "saraca in semnificatii privind evolutia scolara a acestuia".

Cuprinzand obiectivele activitatii desfasurate de elev, o selectie a continuturilor, resursele folosite, gandurile elevilor asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare, materialele pot fi citite atat de profesor cat si de parinti sau colegi, fiind o sursa foarte buna de cunoastere a elevului care a lucrat la alcatuirea portofoliului.

Este o mapa deschisa in care tot timpul se mai poate adauga ceva, iar nota nu trebuie sa fie o presiune. Evaluarea portofoliului se face prin calificative acordate conform criteriilor de apreciere si indicilor stabiliti intr-un tabel de genul urmator:

Fisa de evaluare a portofoliului

Tabelul 1 (Crenguta Oprea , www.unibuc.ro)

Avantajele folosirii portofoliului:

portofoliul este un instrument flexibil, usor adaptabil la specificul disciplinei, clasei si conditiilor concrete ale activitatii;

permite aprecierea si includerea in actul evaluarii a unor produse ale activitatii elevului care, in mod obisnuit, nu sunt avute in vedere; acest fapt incurajeaza exprimarea personala a elevului, angajarea lui in activitati de invatare mai complexe si mai creative, diversificarea cunostintelor, deprinderilor si abilitatilor exersate;

evaluarea portofoliului este eliberata in mare parte de tensiunile si tonusul afectiv negativ care insotesc formele traditionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivanta si nu stresanta pentru elev;

dezvolta capacitatea elevului de autoevaluare, acestia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci si asupra progreselor inregistrate;

implica mai activ elevul in propria evaluare si in realizarea unor materiale care sa-l reprezinte cel mai bine;

Dezavantajul portofoliului este acela ca nu poate fi repede si usor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem strict deoarece reflecta creativitatea si originalitatea elevului.

Ca metoda alternativa de evaluare, portofoliul solicita mai mult o apreciere calitativa decat cantitativa si este mai usor de aplicat pe grupuri mai mici. Profesorul il poate folosi pentru a evalua performantele elevilor, iar elevii il pot folosi pentru autoevaluare si ca modalitate de reflectie asupra invatar

Portofoliul nu este numai o metoda alternativa de evaluare a elevului. Prin materiale pe care le contine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii unei institutii cum ar fi Scoala Nr. . sau Liceul Nr. ., folosit fiiind ca "o modalitate de a reprezenta un grup, o scoala chiar; este un exemplu reprezentativ al activitatii si al performantelor cursantilor unei scoli". Institutia scolara respectiva incearca astfel sa-si creeze o imagine in randul viitorilor cursanti ori in randul parintilor, aratandu-le mostre ale activitatilor si actiunilor desfasurate de elevi in scoala respectiva.

Portofoliul reprezina un veritabil "portret pedagogic" al elevului relevand nivelul general de pregatire, rezultatele deosebite obtinute, interesele si aptitudinile demonstrate, capacitatile formate, atitudinile, dificultatile in invatare intampinate, corelatiile interdisciplinare, resursele pentru o invatare ulterioara, disponibilitatile de comunicare si de lucru in echipa, gradul de implicare in sarcina de lucru, perseverenta si constiinciozitatea, trasaturile de personalitate.

e. Examinarea asistata pe calculator - se realizeaza cu ajutorul unor aparate ce permit un contact mai strans cu toti elevii, acest mijloc faciliteaza un control mai temeinic si mai operativ, constituindu-se intr-o tehnica aparte, complementara celei clasice, ce va fi la indemana invatatorului, intr-un viitor apropiat.

In acest scop, calculatorul este prevazut cu terminale corespunzatoare, prin intermediul carora se stabileste un dialog cu elevul; se prezinta informatiile, se verifica asimilarea cunostintelor, se propun exercitii, dupa cum se urmareste ca dominanta transmiterea de cunostinte, verificarea sau formarea de priceperi si deprinderi.

Cand are rol de a verifica cunostintele, calculatorul afiseaza intai intrebarea care apare proiectata pe ecran si la care cel examinat trebuie sa raspunda. Se inregistreaza apoi in memoria calculatorului raspunsul dat si timpul de gandire. Daca raspunsul dat este corect, se afiseaza o noua intrebare. Daca raspunsul este gresit sau daca elevul nu raspunde in intervalul de timp acordat pentru gandire, calculatorul pune si cateva intrebari ajutatoare. Daca cel examinat nu raspunde corect nici dupa aceste intrebari, calculatorul afiseaza pe ecran raspunsul corect.

La sfarsit, in functie de raportul dintre numarul de raspunsuri corecte si incorecte, calculatorul pune nota.

Cu ajutorul calculatorului se poate realiza o retea complexa de instruire existand posibilitatea controlului simultan al unui numar mai mare de elevi, care utilizeaza terminalele conectate la un pupitru central, prin intermediul caruia se poate urmari si dirija desfasurarea procesului.

Avantaje

contribuie la o insusire a cunostintelor mai rapida si mai temeinica, deoarece receptivitatea pe cale vizuala este mai mare decat pe cale auditiva;

reprezinta o metoda eficienta in activizarea elevilor, antrenandu-i in studiu individual, in ritm propriu;

in aprecierea cunostintelor prezinta avantajul obiectivitatii si insensibilitatii la reactii afective legate de notare;

Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca se masoara mult mai greu abilitatile, starile afective, atitudinile si conduita elevului.

De aceea invatatorul va trebui sa fie preocupat permanent de cautarea unor forme cat mai adecvate pentru cunoasterea nivelului de dezvoltare a gandirii, a capacitatii de creatie, a gradului de intelegere si dragoste pentru invatatura, pentru cultivarea spiritului de ordine si disciplina, a perseverentei, a dorintei de a invinge dificultatile, pentru conturarea trasaturilor de vointa si caracter ce vor deveni viitoarea personalitate.

f.Autoevaluarea este o forma de organizare si apreciere reprezentand expresia unei motivatii launtrice fata de invatare. Ea are efect formativ si se raporteaza la diferite capacitati ale elevului in functie de progresul realizat si de dificultatile pe care le are a depasi.

Elevul are nevoie sa se autocunoasca, fapt cu multiple implicatii in plan motivational. El trebuie sa aiba un program propriu de invatare, sa-si autoaprecieze, valoreze si sa-si puna in valoare propriile atitidini. Sarcina cadrului didactic este de a pregati elevii pentru autoevaluare, de a-i face sa inteleaga criteriile dupa care isi apreciaza propria activitate. Informatiile obtinute in urma autoevaluarii pot fi folosite pentru a le compara cu cele ale colegilor, pentru a le prezenta periodic parintilor si pentru a-si completa portofoliul sau .

Modalitati de autoevaluare la elevi

O modalitate de evaluare cu largi valente formative o constituie autoevaluarea elevilor. Autoevaluarea poate sa porneasca de la autoaprecierea verbala si autonotarea supravegheata eventual de invatator.

Pentru perfectionarea practicilor de evaluare, urmeaza o centrare pe obiective mult mai bine determinate. Trecerea de la evaluarea produsului la evaluarea procesului modifica insesi functiile evaluar Evaluarea procesului devine un moment central si permite un demers circular sau in forma de spirala, prin care se asigura ameliorarea din interior a intregului sistem.

In timp ce evaluarea traditionala, menita a garanta obiectivitatea, este pusa in situatia de exterioritate in raport cu ceea ce urmeaza a fi evaluat, demersul sistemic se bazeaza pe autoevaluare, ea insasi asociata unei deschideri. La limita se poate ajunge la o evaluare fara judecare, fondata numai pe constatari.

Altfel spus, obiectivul evaluarii nu consta in a raporta o actiune educativa la un ansamblu de valori, mai mult sau mai putin absolute, in vederea unei condamnari sau aprobari, ci de a ajunge la o deschidere suficient de sistematica pentru a putea percepe legaturile intre diferite elemente si, in caz de necesitate, de a actiona asupra unora dintre ele pentru a le modifica pe altele.

Componentele autoevaluarii

Elevul isi va dezvolta abilitatile de autoevaluare in cazul in care profesorul va demonstra o atitudine binevoitoare fata de el, incredere in fortele lui, dorinta de a-l ajuta sa invete pe toate caile posibile;

Este important ca elevul sa poata sa-si dea o caracteristica succinta, sa-si poata autoregla activitatea de instruire. Baza activitatii de autoevaluare include: dezvoltarea unei atitudini critice fata de sine, activizarea proceselor de gandire, organizarea eficienta a activitatii mintale si practice;

Educarea nivelului realist de cerinte a elevilor, a abilitatilor de autoevaluare necesita un nivel inalt al acestui proces, formarea caruia cere eforturi si timp.

Efectele implicarii elevilor in autoevaluare

Invatatorul obtine confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor, referitoare la rezultatele constatate;

Elevul exercita rolul de subiect al actiunii pedagogice, de participant la propria sa formare;

Permit elevilor sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;

Cultiva motivatia interioara fata de invatatura si atitudinea pozitiva, responsabila, fata de propria activitate.

Accente privind autoevaluarea

In invatamantul formativ este necesara substitutia notei in sensul traditional al ei cu mecanismul de autoevaluare;

Continutul autoevaluarii elevului este determinat de caracterul si formele de evaluare ale activitatii invatatorului;

Nivelul format de autoevaluare a elevilor este diferit. Invatatorul trebuie sa observe etapele de trecere a elevilor de la orientarea pentru nota spre autoevaluare si insistent sa-i dirijeze in aceasta directie;

Merita atentie deosebita functia de proiectare a autoevaluarii, care permite elevului sinestatator sa determine continutul etapei ulterioare;

Formarea deprinderilor de autoevaluare cere o munca insistenta din partea invatatorului in educarea elevilor in scopul determinarii nivelului realist al cerintelor.

Functiile autoevaluarii

de constatare (ce stiu bine din continuturile invatate si ce stiu mai putin bine?)

de mobilizare (eu am reusit sa fac mult, dar la tema respectiva mai am rezerve.)

de proiectare (ca sa nu am probleme in continuare, trebuie sa repet urmatoarele.)

Cai de formare si de educare a spiritului de evaluare obiectiva(C. Cucos,1998, p.189):

Autocorectarea sau corectarea reciproca. Este un prim exercitiu pe calea dobandirii autonomiei in evaluare. Elevul este solicitat sa-si depisteze operativ unele erori, scaderi, in momentul realizarii unor sarcini de invatare. In acelasi timp, pot exista cazuri de corectare a lucrarilor colegilor. Depistarea lacunelor proprii sau pe cele ale colegilor, chiar daca nu sunt apreciate prin note, constituite un prim pas pe drumul constientizarii in mod independent a rezultatelor obtinute in procesul de invatare.

Autonotarea controlata. In cadrul unei verificari, elevul este solicitat sa-si acorde o nota, care este negociata, apoi, cu invatatorul sau impreuna cu coleg Invatatorul are datoria sa argumenteze si sa evidentieze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor propuse.

Notarea reciproca. Elevii sunt pusi in situatia de a se nota reciproc, fie la lucrari scrise, fie la raspunsurile orale. Aceste exercitii nu trebuie neaparat sa se concretizeze in notare efectiva.

Metoda de apreciere obiectiva a personalitat Consta in antrenarea intregului colectiv al clasei, in vederea evidentierii rezultatelor obtinute de elevi prin utilizarea a cat mai multe informatii si aprecieri - eventual, prin confruntare - in vederea formarii unor reprezentari complete despre posibilitatile fiecarui elev in parte si ale tuturor la un loc.

Intrebari pe care elevii ar trebui sa si le puna:

Exista un alt mod (metoda) de a rezolva aceasta sarcina?

Am rezolvat sarcina suficient de bine?

Ce ar trebui sa fac in pasul urmator?

Ce produs, care ma reprezinta, ar trebui sa-l valorific?

Conditii necesare pentru formarea deprinderilor autoevaluative la elevi:

Prezentarea obiectivelor pe care elevii trebuie sa le atinga;

Incurajarea elevilor in a-si pune intrebarile de mai sus si de a da raspunsul in scris;

Incurajarea evaluarii in cadrul grupului;

Completarea, la sfarsitul unei sarcini importante, a unor propozitii de genul:

Am invatat.

Am fost surprins de faptul ca.

Am descoperit ca.

Am folosit metoda.deoarece.

In realizarea acestei sarcini am intampinat urmatoarele dificultati.

Grilele de autoevaluare permit elevilor sa-si determine, in conditii de autonomie, eficienta activitatilor realizate. Valentele formative ale activitatilor de autoevaluare pot fi sintetizate astfel:

- ajuta elevul sa se implice in procesul evaluarii si in felul acesta sa constientizeze criteriile specifice de evaluare, ceea ce il face sa inteleaga si sa aprecieze eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor, sa inteleaga semnificatia calificativelor acordate de invatator;

- incurajeaza elevul sa-si dezvolte procesele metacognitive, de autoreglare a proceselor de construire a propriilor cunostinte;

- contribuie la formarea reflexivitatii asupra propriei activitati, la constientizarea conduitei si a gradului de adaptare a acesteia la cerintele invatarii si activitatii scolare;

- devine disponibilitate in raport cu invatarea, fiind privita ca un proces de autoreglare care accelereaza invatarea;

- dezvolta o atitudine critica fata de sine, ajutand elevul sa-si dea seama singur de limitele sale, de pozitia pe care se situeaza in raport cu colegii sai;

- dezvolta capacitatea de identificare a propriilor progrese si de ameliorare a performantelor propr

Prin noile metode de evaluare se urmareste diversificarea controlului activitatii scolare avand ca finalitate formarea unor competente si capacitati operationale in mai multe domen

Evaluarea trebuie sa stimuleze elevii pentru a-si ameliora rezultatele, sa evidentieze progresul si nu incapacitatea lor de a realiza anumite cerinte scolare.

Finalitatea evaluarii trebuie sa ofere "o oglinda" a nivelului de pregatire a elevului de-a lungul unei perioade de scolaritate.

2 - Tipologia itemilor

In demersul de proiectare a oricarei probe de evaluare, etapa imediat urmatoare o constituie scrierea efectiva a itemilor, principalele componente ale instrumentului de evaluare. Itemul este definit ca fiind o intrebare ce este formulata intr-un anumit format incat sa fie primit un raspuns asteptat.

Criteriile de clasificare a itemilor pot fi multiple, clasificarile ce deriva din aplicarea acestor criterii fiind si ele numeroase.

Itemii obiectivi - solicita din partea elevului evaluat selectarea raspunsului corect sau a celui mai bun raspuns, dintr-o serie de variante.

La randul lor itemii obiectivi cuprind urmatoarele tipuri de itemi:

cu alegere duala - elevul este solicitat sa selecteze un raspuns corect din doua raspunsuri posibile oferite;

cu alegere multipla - acesti itemi solicita elevului evaluat alegerea raspunsului corect sau a celui mai bun raspuns dintr-un numar de variante construite deja. Sunt construiti dintr-o premisa(stimulul pentru obtinerea raspunsului) si un numar de variante, raspunsuri posibile, dintre care unul corect, iar restul numiti distractori.

de tip pereche(de asociere) - sunt formati din doua liste si instructiuni care precizeaza modul in care se va realiza asocierea elementelor acestora si modul de inregistrare.

Itemii semiobiectivi - solicita elevului "producerea" unui raspuns , de regula scurt

ce va permite din parte evaluatorului formularea unei judecati de valoare privind corectitudinea raspunsului oferit de subiect.

Clasificarea itemilor semiobiectivi:

cu raspuns scurt - solicita elaborarea unui raspuns limitat ca spatiu, forma si continut; este necesara demonstrarea abilitatii de a elabora si structura cel mai potrivit si scurt raspuns.

de completare - solicita persoanei evaluate producerea unui raspuns care sa completeze o afirmatie incompleta sau un enunt lacunar si sa-i confere valoare de adevar.

intrebarile structurate - sunt sarcini alcatuite din mai multe subintrebari, de tip obiectiv si semiobiectiv, legate printr-un element comun; ele acopera un vid intre tehnicile de evaluare cu raspuns liber si cele cu raspuns limitat impuse de itemii obiectivi.

Itemii subiectivi( care solicita un raspuns deschis) - acesti itemi solicita

subiectului evaluat un raspuns care este foarte putin orientat in elaborarea sa prin structura sarcin Astfel, cel evaluat decide singur care vor fi elementele ce vor fi incluse in raspunsul sau.

Tipuri de itemi subiectivi:

rezolvarea de probleme - sau mai exact rezolvarea unor situatii problema; cel evaluat este confruntat cu o situatie nefamiliara iar solutia nu va fi un rapida. Necesita o etapizare in rezolvarea acestor exemple( identificarea problemei, analiza si selectarea datelor concludente, formularea unor ipoteze ce vor fi evaluate, si eventual validate, identificarea metodei de rezolvare, crearea unor modele, propunerea unor solutii, evaluarea solutiei obtinute, formularea concluziei).

eseul - subiectul evaluat este solicitat sa produca un raspuns liber, conform cerintelor si criteriilor formulate.

Eseul structurat - este un item in care raspunsul asteptat este orientat prin cerintele formulate, libertatea de organizare a raspunsului nefiind totala.

Eseul liber - aceasta categorie raspunde unor obiective ce vizeaza originalitate, creativitatea, scrierea imaginativa.

3 - Sistemul de notare in invatamantul primar

Numai prin masurare, rezultatele nu au nici o semnificatie. Ele capata semnificatie in urma aprecier Aprecierea este un act valorizator si ca toate actiunile de acest fel implica raportarea la un sistem de valori, la anumite criter

Masurarea si aprecierea sunt de fapt doua operatii complementare, prima ofera un suport matematic celeilalte, in timp ce a doua stabileste conditiile necesare efectuarii masurator

In practica scolara sunt folosite mai multe moduri de exprimare a aprecierilor asupra rezultatelor scolare.

Rezultatele scolare se pot aprecia verbal prin laude sau observatii critice, prin mijloace monoverbale ( gestic, mimica ), prin atribuirea unor calificative ( foarte bine, bine, suficient, insuficient ), atribuirea unor note, folosirea culorilor.

Oricare ar fi sistemul de notare folosit, aceste moduri de expresie a aprecierilor sunt conventionale si reprezinta simboluri utilizate pentru evaluarea rezultatelor constatate, indeplinind prin acestea mai multe functii: exprima aprecierea rezultatelor masurate; permite clasificarea elevilor, determinarea rangului fiecaruia in cadrul grupului ( clasei ); contribuie la cultivarea motivatiei elevilor fata de invatatura; ofera elevilor repere de autoapreciere a rezultatelor si le cultiva capacitatea de autoevaluare.

In aprecierea scolara sunt utilizate numeroase sisteme de notare. In functie de mijloacele de expresie folosite, sunt sisteme de notare: numerice, literale, prin culori, prin calificative.

Notarea numerica consta in folosirea cifrelor ordonate pe o scara mai mult sau mai putin lunga.

In ceea ce priveste scara notelor, in unele tari aceasta este de 10 note ( Romania, Finlanda ), in altele de 7 note ( Suedia, Norvegia ), de 6 note ( Bulgaria, Ungaria ). In cateva sisteme se folosesc scale cu mai mult de 10 note: 13 note ( Danemarca ), 20 note ( Franta ).

Notarea literala este utilizata in sistemul de invatamant anglo-saxon, cifrele sunt inlocuite cu litere, ordinea lor alfabetica fiind corelata cu ordinea descrescatoare a rezultatelor ( de la cele mai bune spre cele mai slabe ).

Notarea prin culori este un sistem foarte vechi, se foloseste mai ales in invatamantul prescolar sub forma unor stelute de diferite culori marcand comportamentul general al copiilor la activitatile instructiv-educative organizate in gradinita.

Notarea prin calificative este folosita prin convertirea notei in calificative (foarte bine pentru 9-10, bine pentru 7-8, suficient pentru 5-6, insuficient pentru note de la 1 la 4).

Sistemul cel mai simplu de notare este cel binar ( admis-respins ) si se foloseste mai ales in aprecierea rezultatelor activitati mai complexe (examenele).

Notarea rezultatelor scolare ca expresie a aprecierii acestora constituie unul din aspectele activitatii educatorului care genereaza numeroase probleme si atitudini diferite din partea acestora. De o parte, o atitudine de subapreciere a rolului si functiilor actului de evaluare a rezultatelor, concretizata in folosirea ' neglijata ' a sistemului de notare; de alta parte ' fetisizarea ' acestui act, considerandu-l apt sa rezolve ceea ce invatatorul trebuie sa realizeze prin alte mijloace ( cultivarea interesului elevilor pentru studiu, a responsabilitatii fata de indatoririle scolare, a deprinderii de a invata sistematic, disciplinarea lor ).

Notarea rezuma rezultatul unei examinari si urmareste, in primul rand, cunoasterea elevilor si a progresului lor la invatatura.

a)      Una din problemele importante ale aprecierii rezultatelor scolare o constituie stabilirea criteriului la care sunt raportate aceste rezultate

In conditiile in care activitatea de instruire se desfasoara pe baza unor programe care stabilesc continutul ce trebuie insusit, aprecierea obiectiva a rezultatelor obtinute de elevi presupune raportarea lor la cerintele programei scolare.

Aceasta pune in evidenta definirea cat mai precisa a obiectivelor pedagogice, care sa permita verificarea si aprecierea prin raportarea la ceea ce s-a propus. Obiectivele au functia de criterii de referinta in formularea unor judecati de valoare asupra rezultatelor obtinute. Prin urmare, obiectivele pedagogice, ca expresie a cerintelor programelor scolare, constituie criteriul fundamental si formele de apreciere a performantelor scolare.

Acest criteriu este influentat de un criteriu informal, nivelul general al clasei. Aceasta se exprima in tendinta de apreciere mai generoasa ( supraestimare ) a rezultatelor elevilor dintr-o clasa cu nivel mai scazut si mai sever a celor dintr-o clasa buna.

b) Un alt fenomen care constituie obiectul a numeroase investigatii in problematica evaluarii rezultatelor il constituie variabilitatea aprecierilor rezultatelor scolare care dau erori in evaluarea didactica.

Efectul halo

Aprecierea unui elev la o anumita materie, se face potrivit situatiei obtinute la alte discipline, sub influenta impresiei bune, elevul este supraapreciat. Cei mai supusi acestui efect sunt elevii buni.

Educatorul, in virtutea unor judecati anticipate, nu mai observa eventualele lipsuri ale elevilor buni, dupa cum nu este dispus sa observe nici unele progrese ale elevilor slabi. Pentru diminuarea consecintelor negative, presupuse de acest efect, se pot da lucrari cu caracter secret sau, in cazul testelor, pot fi numiti alti invatatori sa corecteze.

Efectul 'de anticipatie' apare atunci cand aprecierea rezultatelor obtinute de unii elevi este puternic influentata de parerea nefavorabila pe care educatorul si-a format-o despre capacitatile acestora. Convingerea propunatorului ca un elev nu poate satisface cerintele scolii, conduce la esecul acestuia. Se produce si un ' efect de contrast 'sau ' de ordine , constand in accentuarea diferentelor dintre performantele unor elevi. De multe ori, o lucrare sau un raspuns oral sunt apreciate mai bine daca urmeaza unui raspuns mai slab sau mai exigent, atunci cand urmeaza dupa unul mai bun.

Exista, de asemenea, si o ecuatie personala a examinatorului, numita ' eroarea individuala constanta ' care se manifesta prin aceea ca unii educatori sunt mai generosi - fiind inclinati sa tina seama, in aprecierea rezultatelor de eforturile depuse pentru obtinerea lor, iar altii sunt mai severi, totdeauna gata sa sanctioneze orice esec; unii sunt impresionati de originalitatea raspunsurilor,in timp ce altii manifesta preferinta pentru raspunsul 'conform' celor predate sau cat mai 'fidel ' textului din manual.

Unele erori sunt facilitate de specificul disciplinei la care se realizeaza evaluarea. Obiectele exacte se preteaza la o evaluare mai obiectiva, pe cand cele umanistice si sociale sunt predispuse la aprecieri marcate de subiectivitatea invatatorului.

Efectele mentionate pot aparea si prin implicarea factorilor de personalitate, atat cei care tin de invatator, cat si cei care tin de elevi. Starea de moment, oboseala si factorii accidentali pot influenta, de asemenea, aparitia unor erori in evaluare.

Aceste efecte trebuiesc preintampinate respectandu-se criteriile sau normele de docimologie. 

Pentru o notare obiectiva si stimulativa ne conducem dupa urmatoarele criterii:

Avem in vedere cantitatea si calitatea cunostintelor dobandite, raportate la cele prevazute de programa prin obiectivele pedagogice propuse;

Luam in consideratie calitatile si performantele capacitatilor intelectuale manifestate in desfasurarea actului didactic, cum sunt calitatile si performantele memoriei, gandirii indeosebi creative, imaginatiei, spiritul de observatie, spiritul critic etc.;

Avem in vedere consecventa in invatare, constiinciozitatea efectuarii temelor pe tot parcursul semestrului si a anului scolar;

Luam in considerare rezultatele obtinute la diferite probe (extemporale, lucrari de control, fise de munca independenta) date in timpul semestrului;

Nu notam primele lucrari pana nu citesc mai multe pentru a evita efectul contrast.

Motivatia schimbari sistemului de notare

Evaluarea este parte integranta a procesului de predare-invatare, furnizand in primul rand cadrelor didactice si elevilor informatiile necesare desfasurarii optime a acestui proces. Importanta demersului evaluativ devine din ce in ce mai accentuata si recunoscuta in legatura cu reforma educationala intreprinsa in momentul de fata.

O reforma in domeniul evaluarii rezultatelor scolare in invatamantul primar se produce cu siguranta dar nu in sensul revizuirii si imbunatatirii sistemului actual, ci al crearii unui sistem complet nou de evaluare. Acesta are la baza. criterii unitare, la nivel national, de apreciere a performantelor elevilor - numite descriptori de performanta - care realizeaza o evaluare mult mai obiectiva ( utilizand patru trepte de notare ).

Necesitatea inlocuirii sistemului de notare cifric prin sistemul de evaluare cu calificative bazate pe descriptorii de performanta decurge din urmatoarele considerente:

notele nu sunt acordate elevilor unor criterii, ci in stransa legatura cu

experienta si perceptia fiecarui cadru didactic. Din aceasta cauza, notele reprezinta. simple simboluri, fara sa aiba o baza stiintifica. bine conturata.

• in cadrul actualului sistem de notare, pe o scara de 10 trepte, sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. Sistemul de notare prin calificative ( foarte bine - F.B., bine - B., suficient - S., insuficient - I.) bazat pe descriptori de performanta, asigura coerenta, comparabilitatea in notare si o mai mare usurinta in utilizare.

• sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. prin niveluri de performanta superioara, medie si minima.

• acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de fina ca sistemul cifric. In invatamantul primar, acest fapt nu este atat de important pentru evaluarea curenta, accentul urmand a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa decat pe cel de competitie.

Elementele schimbarii

• Renuntarea la mediile generale  anuale;
• Intocmirea cataloagelor si carnetelor elevilor cu alte mijloace de inregistrare a rezultatelor scolare;
• Prezentarea rezultatelor scolare sub forma descriptiva;
• Renuntarea la premii si inlocuirea acestora cu alte distinct

Evaluarea in invatamantul primar va avea un caracter formativ, urmand ca inregistrarea rezultatelor elevilor in cataloage si carnete sa se realizeze ca rezultat a mai multor evaluari, in anumite momente stabilite de cadrul didactic. Astfel, nu orice rezultat al unei evaluari de mai mica intindere ( de exemplu raspunsurile la 1-2 intrebari scurte orale ) nu este automat inregistrat in catalog, ci intr-un caiet special al cadrului didactic.

Calificativul consemnat in catalog si in carnetului de elev va fi rezultatul catorva evaluari de acest tip. Se pot inregistra direct in catalog calificative obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate ( probe scrise cu un numar suficient de cerinte, lucrari practice etc.).

Principiul inregistrarilor ritmice a rezultatelor se pastreaza, constituind o constanta definitorie a noului sistem.

In actualele documente scolare se vor inregistra, in locul notelor, calificativele foarte bine, bine, suficient, insuficient si datele acordarii acestora.

Aceste calificative se acorda pe baza descriptorilor de performanta elaborati de Serviciul National de Evaluare si Examinare ( S.N.E.E., 2001, p.125 ).

Calificativul semestrial la fiecare disciplina va fi decis astfel:

se aleg doua calificative cu frecventa mai mare, acordate in timpul semestrului;

in cele trei saptamani de evaluare de la sfarsitul semestrului, in urma aplicarii probelor de evaluare sumativa, cadrul didactic va opta pentru unul dintre cele doua calificative.

De exemplu, sa presupunem ca un elev a obtinut in timpul semestrului, inainte de saptamanile de evaluare, calificativele: F.B., B., F.B., S., F.B., B. Se observa ca F.B. si B. au cea mai mare frecventa, urmand ca in saptamanile ce urmeaza, pe baza evaluarilor, sa decide asupra unuia din aceste calificative. Acesta va fi calificativul semestrial.

Un elev este declarat 'promovat ' la o disciplina, daca a obtinut cel putin calificativul semestrial 'suficient'.

Calificativul anual la fiecare discipline va fi unul dintre calificativele

semestriale, stabilit de cadru didactic in baza urmatoarelor criterii orientative :

progresul sau regresul in performanta elevului ;

raportului efort-performanta realizata;

cresterea sau descresterea motivatiei elevului;

realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregatire sau din cel de recuperare stabilite de cadru didactic.

La sfarsitul anului scolar elevii nu mai primesc premii, ci distinctii stabilite de consiliul profesoral al scol

Descriptorii de performanta sunt elaborati cu noul curriculum pentru invatamantului primar.

Au fost alese la fiecare disciplina un numar de capacitati si subcapacitati esentiale pe care elevii trebuie sa le demonstreze dupa anumite perioade de instruire.

Petru fiecare capacitate si subcapacitate au fost elaborati descriptorii de performanta pentru calificativele foarte bine, bine, suficient.

Aceste capacitati corespund obiectivelor cadru sau obiectivelor de referinta descrise in curriculum.

4 - Valente formative ale metodelor alternative de evaluare

Este recunoscut faptul ca aceste metode de evaluare constituie o alternativa la formulele traditionale a caror prezenta domina. Alternativele oferite constituie optiuni metodologice si instrumentale care imbogatesc practica evaluativa evitand rutina si monotonia. Valentele formative le recomanda sustinut in acest sens.

Este cazul, in special, al portofoliului, al proiectului, al investigatiei care, in afara faptului ca reprezinta importante instrumente de evaluare, constituie in primul rand sarcini de lucru a caror rezolvare stimuleaza invatarea de tip euristic.

Valentele formative care sustin aceste metode alternative ca practici de success atat pentru evaluare cat si pentru realizarea obiectivului central al invatamantului si anume invatarea, sunt urmatoarele:

stimuleaza implicarea activa in sarcina a elevilor, acestia fiind mai constienti de responsabilitatea ce si-o asuma;

asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor in variate contexte si situatii;

asigura o mai buna clarificare conceptuala si o integrare usoara a cunostintelor asimilate in sistemul notional, devenind astfel operationale;

unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai lunga de timp, depasind neajunsurile altor metode traditionale de evaluare cu caracter de sondaj in materie si intre elevi;

asigura un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificand si stimuland potentialul creativ si originalitatea acestuia;

descurajeaza practicile de speculare sau de invatare doar pentru nota;

reduce factorul stres in masura in care profesorul este un consilier, iar evaluarea are ca scop in primul rand imbunatatirea activitatii si stimularea elevului si nu sanctionarea cu orice pret, activitatile de evaluare cuprinzand materiale elaborate de-a lungul unui interval mai mare de timp;

Referinte bibliografice:

Cerghit, I., Radu,I.T., Popescu, E., Vlasceanu, L., 1993, "Didactica, Manual pentru clasa a X-a", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

Cucos, C., 1998, "Psihopedagogie", Editura Polirom, Iasi.

Gherghina, G., 1999, " Limba Romana in scoala primara", Editura Didactica Nova, Craiova

"Metodica predarii matematicii la clasele I-IV", 1998, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Petrovici, C.si Neagu, M., 2002, "Elemente de didactica matematicii in gradinita si invatamantul primar", Editura Pim, Iasi.

Radu,T.I., 1981, "Teorie si practica in evaluarea invatamantului", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

S.N.E.E., 2001, "Evaluarea curenta si examenele", Editura ProGnosis, Bucuresti.