EVALUAREA-COMPONENTA FUNDAMENTALA A PROCESULUI DE INVATAMANT

EVALUAREA-COMPONENTA FUNDAMENTALA A PROCESULUI DE INVATAMANT

In sensul sau cel mai larg, evaluarea surprinde eficienta functionarii unui sistem raportat la sine insusi si, in egala masura, la celelalte componente ale macrosistemului din care face parte.

Evaluarea didactica cuprinde 3 momente:

. masurarea consecintelor instruirii - consta in atribuirea unor simboluri menite sa cuantifice achizitionarea unor comportamente de catre elevi.

. aprecierea - semnifica emiterea unei judecati de valoare privitor la un comportament observabil raportat la un cadru de referinta.

. decizia - prelungeste actul aprecierii intr-o nota, caracterizare, etc. si recomanda masuri de ameliorare a activitatii didactice ulterioare.

Aceste 3 momente sunt strans relationate intre ele, fapt ce reiese si din etapizarea procesului evaluarii, propusa de Tyler:

. definirea obiectivelor procesului de invatamant.

. crearea situatiilor de invatare care sa permita elevilor achizitionarea comportamentelor preconizate prin obiective.

. selectarea metodelor si instrumentelor de evaluare necesare.

. desfasurarea procesului de masurare a cunostintelor achizitionate.

. evaluarea si interpretarea datelor obtinute.

. concluzii si aprecieri diagnostice si prognostice

Evaluarea este o componenta a procesului instructiv - educativ.

Procesul de invatamant este abordat deseori ca o relatie intre predare-invatare-evaluare, altfel spus evaluarea este "punctul final intr-o succesiune de evenimente' ce urmaresc crearea unui comportament dezirabil la elevi in situatii diverse.

 In mod curent prin evaluare in invatamant se intelege actul didactic complex integrat intregului proces de invatamant care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor dobandite si valoarea, nivelul performantelor si eficienta acestora la un moment dat oferind solutii de perfectionare a actului de predare-invatare.

Evaluarea are rolul de a masura si aprecia, in functie de obiective, eficienta procesului de predare - invatare, raportata la indeplinirea functiilor ei, la cerintele economice si culturale ale societatii contemporane. Sistemul de evaluare din invatamant vizeaza:

. Evaluarea obiectivelor curriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul rezolvarii acestora.

. Evaluarea activitatii de predare-invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de invatamant.

. Evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor (cognitive, operationale, psihomotrice, atitudinal-valorice).

. Evaluarea performantelor profesionale.

. Evaluarea intregului sistem de invatamant.

. Informarea elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si asupra cauzelor nerealizarii obiectivelor curriculare propuse.

. Diversificarea metodelor si tehnicilor de evaluare, prin utilizarea unor procedee alternative.

A evalua inseamna deci a determina masura in care obiectivele programului de instruire au fost atinse precum si eficienta metodelor de predare-invatare folosite.

Termenul de evaluare scolara desemneaza actul prin care - referitor la o prestatie orala, scrisa sau practica - se formuleaza o judecata prin prisma unor criterii. Evaluarea si notarea scolara alcatuiesc o modalitate de codare numerica - insotita de aprecieri calitative - a rezultatelor obtinute de elevi, servindu-se de scara de la 1 la 10.

Prin evaluare se intelege masurarea si apreciere cantitativa a efectelor invatarii scolare.

Evaluarea este aplicabila in doua planuri:

1. cu referire la efectele invatarii

2. cu referire la insusi procesul instructiv-educativ

Primul plan vizeaza relatia profesor-elev: nivelul de pregatire a elevilor si evolutia acestuia in timp, in functie de posibilitatile lor reale de invatare prin raportare a performantelor obtinute de scoala la cele asteptate de societate.

Al doilea plan vizeaza autoestimarea profesorului, factorii de indrumare si control ai invatamantului in vederea asigurarii unei verificari sistematice si integrale a performantelor elevilor, a conceperii si realizarii unui proces instructiv-educativ capabil sa cultive interesul ptr studiu al elevilor.

Verificarea si aprecierea cunostintelor dobandite de elevi in scoala detin o pondere insemnata in munca profesorului la clasa. Pe langa prezentarea metodelor de predare, pregatirea psihopedagogica trebuie sa include si familiarizarea cu tehnicile de examinare si notare.

In vederea surprinderii nivelului de pregatire teoretica si practica a elevilor, M. lonescu face distinctia intre verificarea si evaluarea didactica, desi aceste doua componente sunt indisolubil legate intre ele. Astfel, din punctul de vedere al continutului, verificarea este ,,o operatic de examinare si controlare a abilitatilor intelectuale si practice ale elevilor', iar din cel al scopului ,,o operatie de raportare a nivelului cognitiv al elevului la cerintele programei scolare'. Evaluarea didactica reprezinta o activitate prin care evaluatorul prelucreaza informatiile obtinute in urma verificarii si emite judecati de valoare asupra performantelor scolare ale elevului. Se impune totusi precizarea ca, aceasta distinctie se apropie de triada masurare/apreciere/decizie, atat timp cat masurarea isi gaseste echivalentul in verificare, iar aprecierea si decizia - in evaluarea propriu-zisa.