Elemente de istorie a didacticii

Elemente de istorie a didacticii

Cele mai importante momente in dezvoltarea teoriei si practicii instructiei in plan diacronic sunt prezentate in tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Momente principale in dezvoltarea teoriei si practicii instructiei

La inceputul secolului XX a inceput sa se manifeste tot mai accentuat o dinamica a gandirii pedagogice, determinata atat de noile necesitati sociale, cat si de aparitia diferitelor curente de gandire in a doua jumatate a secolului XIX. Aceste curente au determinat ca didactica sa-si extinda preocuparile pana la invatamantul mediu, vizand un continut mai bogat de cunostinte si abilitati, precum si alte forme de organizare, in afara sistemului de invatamant pe clase si lectii, cunoscut pana atunci. In centrul preocuparilor de didactica, aceste curente plasau individualitatea copilului, ceea ce a reprezentat un lucru cu totul nou (vezi tabelul 6.1.)-

Tabelul 6.1.

Curente noi in didactica la inceputul secolului XX

Curentul in ce a constat

Caracteristici

Reprezentanti

Scoala activa

- Curent pedagogic fecund pentru dezvoltarea gandirii pedagogice si a invatamantului contemporan, integrat in marea directie a "educatiei noi'.

- Sustinea valorificarea tendintei spre activitate si efort propriu al copilului, iar principalul instrument de realizare a scopului il constituiau metodele active din educatia fizica, intelectuala si morala. Scopul educatiei era pregatirea copilului astfel incat sa se asigure dezvoltarea plenara a personalitatii sale:

- Sustinea urmatoarele principii fundamentale ale educatiei: principiul activitatii proprii, principiul activitatii practice, principiul intuitiei, principiul respectarii individualitatii copilului.

- Se disting urmatoarele orientari:

a) orientarea rnanualista, care punea accent pe munca manuala si din care s-a dezvoltat "Scoala muncii';

b) orientarea intelectualista, care punea accent pe activitatea intelectuala;

c) orientarea integrala, care preconizeaza o armonizare a activitatii practice, manuale, cu cea intelectuala si moral-cetateneasca.

Termenul de "scoala activa' a fost lansat de Pierre B o vet in 1917 Adolphe Ferriere (1879-1960) 1-a fundamentat teoretic in lucrarile sale: "Scoala activa', "Practica scolii active', "Autonomia scolarilor' s.a.

a) Georg Kerschensteiner

b) Wilhelm August Lay

c) Adolphe Ferriere, Ovide Decroly, Celestin Freinet

Ion Gavanescu, George G. Antonescu, I.C. Petrescu, I. Nisipeanu, A. Manolache, T. Geanta

Scoala muncii

- Este un curent in cadrul scolii care a implicat munca manuala in procesul instructiv-educati v, in mod direct.

- W.T. Booker a organizat o scoala normala si industriala in statul Alabama, unde, viitorii invatatori invatau si o alta meserie: agricultura, zidaria, dulgheria s.a.

- Georg Kerschensteiner (1854-1932) a elaborat o conceptie originala, imbinand educatia prin munca cu educatia cetateneasca.

- Simion Mehedinti (1862-1962)________

Pedagogia experimentala

- Este un curent care a abordat problematica .instruirii si educatiei in spirit pozitiv, similar stiintelor naturii si societatii.

- A utilizat cu precadere metoda experimentala.

- In Europa: Alfred Binet, Wilhelm August Lay, Ernst Meumann, Eduard Claparede, Nicolae Vaschide

- in Statele Unite: H. Mann, Stanley Hali, J.M. Rice, W.H. Kilpatrick, J. Dewey, Ed. Thorndike

- in tara noastra: Radulescu-Motru, Grigore Tabacaru, Vladimir Ghidionescu, Gheorghe Comicescu, Petru Ilcus_______

Educatia libera

- Este un curent aparut la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, care sustinea libera dezvoltare a individualitatii copilului si noninterventia educatorului, pentru a nu inabusi dotarea ereditara a acestuia.

- Radacinile acestui curent se afla in conceptiile lui Jean Jacques Rousseau si H. Spencer. in diferite formulari si grade de acceptare, la reprezentantii acestui curent, regasim idei din "educatia noua' sau "educatia scolilor noi'.

Lev Tolstoi, Maria Montessori si Elen Key