Elemente de psihologia dezvoltarii copilului si adolescentului

Elemente de psihologia dezvoltarii copilului si adolescentului

1.Analiza conceptelor fundamentale : personalitate,dezvoltare,maturizare,stadialitate in dezvoltare

Personalitate.Este un fapt evident ca oamenii se aseamana si totodata se deosebesc unii de altii.Se aseamana prin alte trasaturi comune , general umane ,se deosebesc prin acele trasaturi particulare care confera fiecarui individ un anumit specific.Cunoasterea fiintei umane atat in ceea ce are ea general cat si in ceea ce are specific are o mare importanta in domeniul practic ,mai les pentru domeniul instructiv educativ.

Problematica fiintei umane e deosebit de controversata in psihologie.

O dovada e faptul ca fiinta umana e definita prin termeni  diversi:individ,individualitate,persoana,personalitate.

Fenomenul de personalitate nu se identifica insa cu fenomenele de individ ,individualitate,persoana ci doar le implica pe acestea ,depasindu-le calitativ.

Fiinta umana este in primul rand un individ ,adica un organism unitar structurand o multitudine de trasaturi anatomo-fiziologice prin care se asigura adaptarea la mediul fizic.Deteriorarea acestei structuri duce la pierderea specifitatii.Fiinta umana este insa o realitate capabila sa se adapteze nu numai la mediul fizic ,ci si la mediul social ambiant.In acest sens ea se prezinta ca realitate psihologica complexa ,altfel spus sa se prezinte ca individualitate.

Desfasurand o existenta sociala ,fiinta umana interactioneaza pe plan social ,dobandeste cunostinta de sine ,exercitand numeroase si variate roluri sociale ,manifesta anumite trasaturi ,anumite atitudini fata de realitate .In aceasta ipostaza sociala fiinta umana dobandeste calitate sociala si se manifesta ca persoana.Omul este o persoana incat el isi desfasoara in mod constient atitudinile fata de anumite aspecte si laturi ale realitatii.

In ceea ce priveste fenomenul de personalitate acesta este mult mai complex si mai dificil de definit, dovada ca exista peste de 160 de definitii si teorii toate partial acceptate .Din aceste teorii si definitii rezulata insa un consens si anume ca omul este un punct de intersectie,o unitate tridimensionala bio-psiho-socio-culturala.Ca atare este o realitate complexa structurand in mod unitar o componenta psihologica si o alta social-culturala.

Personalitatea in sensul cel mai larg poate fi definita ca fiind o caracteristica general umana avand o structura multidimensionala care prezinta o deosebita complexitate factoriala si o inalta organizare integrabilitate ,esentiabilitate si specificitate .Ea se constituie,se dezvolta repetat si se afirma sub influentele determinante ale conditiilor vietii sociale si se manifesta de regula printr-un indice superior de eficienta in viata sociala.Sub aspect strict psihologica personalitatea se refera la ansamblul de particularitatii(caracteristici psihologice )care concretizeaza si definesc fiecare individ uman in parte.

Cele mai imortante componente psihologice ale personalitatii sunt:temperamentul,caracterul interesele ,aptitudinile .Fiecare componenta la randul ei este o complexa structura de factori ,toti laolalta in ansamblul personalitatii se afla intr-o structura unitara ,ca atare unii factori ocupa o pozitie centrala ,cardinala sau periferica.In structura de ansamblu ,personalitatea prezinta integerabilitatea si relativa stabilitate;pe de alta parte ea prezinta si o nota de plasticitate in sensul ca structura personalitatii se modifica in functie de in modificarile produse in conditiile de viata si activitate ale individului.

Dezvoltarea psihica este un proces dinamic de formare si reconstructie continua, prin invatare, a structurilor cognitiv operationale,psiho-dinamico-energetice ,afectiv motivationale si atitudinale ,manifestate in comportament.

Definita din perspectiva genetica dezvoltarea psihoindividuala este un proce sintern ,care evolueaza odata cu varsta printr-o constructie progresiva a structurilor psihice ,in scopul unei adaptari din ce in ce mai perfectionate ,pe baza schimbarilor bio-psiho-sociale intervenite.

Privita din perspectiva psihoindividuala ,ea este inteleasa ca un proces dinamic si constructiv de la simplu la complex ,de la actiune la gandire ,de la prelogic la logic ,de la empiric la stiintific ,proces realizat prin invatare ,sub influenta mediului socio-cultural(P.Golu).

In determinarea dezvoltarii psihice ,rolul principal il are interactiunea dintre componenta genetica si factorii de mediu.Componenta genetica se manifesta in premisele ereditare:insusiri fizice ,biochimicesi functionale ,in plasticitatea sistemului nervos central ,intensitatea,

echilibrul si mobilitatea proceselor ce excitatie si inhibitie ,irirgarea cu sange a creierului, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor si ale glandelor cu secretie interna .

premisele ereditare capata continut si se dezvolta sub influenta factorilor din mediul socio-cultural,in cadrul carora educatia are rol hotarator.

Maturizarea este un proces complex de schimbari neuro -bio-psihofiziologice,prin care se realizeaza mielinizarea axonilor ,stabilirea conexiunilor intre sinapse si organizarea sistemelor functionale neuropsihice ,sub influenta invatarii.Copilul devine astfel capabil de raspunsuri si actiuni in mediul in care traieste ,prin maturizarea functiilor analitico-sintetice ale creierului .Aceste schimbari au loc sub influenta unor factori bio-fizico-chimicisi a factorilor socio-culturali,care prin procesul invatarii grabesc dezvoltarea proceselor psihice cognitive si valitive.

Stadiile sunt"decupaje" in dezvoltarea genetica ,stabilind ordinea neschimbata a diferitelor achizitii psihice.Ele desemneaza structuri psihice pentru fiecare varsta ,care pregatesc structurile urmatoare .Studiu genetic al proceselor psihice nu coincid cu studiul de varsta.

J.Piaget si altiispecialisti in domeniu folosesc trei notiuni in fixarea stadiilor:actiunea,reprezentarea (imaginea)si limbajul.

Pe baza reperelor psihogenetice au fost stabilite trei stagii in dezvoltarea intelectuala a copilului :stadiul actional-obiectual ,ca forma primara a inteligentei ,stadiul gandiri in imagini,stadiul gandiri verbal-logice.

2.Stadiile dezvoltarii psiho-somatice

a)Varsta anteprescolara(0-3 ani)din punct de vedere educational ridica probleme in fata mamei in deosebi ,dar si a medicului pediatru , in ceea ce priveste dezvoltarea fizica(aceasta desfasurandu-se intr-un ritm accelerat in perioada de inceput a vietii)si psihica(cea mai intensa dezvoltare a contextului are loc la copii normali pana la 3 ani).Ulterior transformarile in scoarta cerebrala se manifesta mai ales in directia diferentierii si maturizari celulelor nervoase ,a implicarii si complexificarii relatiilor dintre ele ,a perfectionari functiilor analitice si sintetice ale creierului.

b)Varsta prescolara(3-6 ani)se caracterizeaza prin dezvoltarea psihicului ,materializata in special in sentimente necunoscute pana atunci cum ar fi emotivitatea ,germenii sentimentelor morale ,estetice si intelectuale.In formarea acestora un rol deosebit revine jocul ,dar si unor preocupari in gradinitele de copii ,ca si in familie ,pentru dese modelaje ,precum si a unor forme usoare de munca.

Prin joc copilul se dezvolta si isi dezvolta mobilitatea ,ca urmare a redominarii proceselor de excitatie fata de cele de inhibitie ;are loc si o dezvoltare a gandiri ,in stransa legatura cu limbajul (spre sfarsitul acestei probleme majoritatea copiilor stapanesc lexicul de baza si structura gramaticala a limbi materne).

c) Varsta scolara mica (6-10 ani)-corespunzatoare primei trepte scoala se caracterizeaza printr-o dezvoltare fizica lenta ,dar prin procese biologice esentiale (dezvoltarea muschilor ,osificarea oaselor membrelor superioare etc.),grija pentru o pozitie fireasca a coloanei vertebrale ,creierul al 12 ani este la circa 90% din cel al unui adult ,apare desprindera de ainvata ,dezvoltarea limbajului ,exprimarea in scris si prin rezolvari de probleme,gandire rationala ,memoria ,etc.

d)Varsta scolara mijlocie(10-14 ani )-adica preadolescenta :cresterea in inaltime ,in greutate,crestera inimi,a membrelor disproportionat,oboseala creierului(nu e irigat bine)

,hormoni tiroidieni se dezvolta ,mamorarea se face dupa plan si impartirea pe fragmente interesul exagerat pentru sine ,nu inteleg adultii,se supraestimeaza viseaza si isi proiecteaza viitorul pe cai accesibile.

e)Varsta scolara mare (14-15 pana la 18-19 ani)-adolescenta ,raportul dintre masa corpului si inima se chilibreaza ,apar trasaturile fetei ,capacitatea de munca sporeste,atentia e activa si creatoare isi supraevalueaza fortele fiind exigentii cu profesorii si parintii,increderea in sine.

f)Tineretea (18-19 pana la 23-24 ani)-fiziologic si (28-30ani)-spiritual : dezvoltarea la un inalt nivel de calitate ,profilul caracterial(aptitudinisi convingeri).Mediul social are rol in formarea personalitatii si eliminarea aspectelor negative (antimultumire,delicventa ,aventura)

g)Adultii(peste 24 ani )isi continua procesul educativ prin autoeducatie si educatie permanenta

3.Metode si tehnici de cunoastere a particularitatilor de varsta si individuale ale copilului si adolescentului (observatia ,amneza,studiul produselor activitatii ,testele,chestionarul ,experimentul psiho-pedagogic,studiul de caz )pentru organizarea corecta a procesului instructiv-educativ prin cunoasterea la fiecare elev a aptitudinilor ,intereselor.

METODE OBSERVATIEI :cunoasterea capacitatii intelectuale a elevului ,motivatii ,convingerii ,temperament ,caracter ;observatia se face la lectii ,pe strada in familie si se face spontan dupa un plan care cuprinde scopul si locul observarii ,inregistrarea datelor ,analiza ,prelucrarea si interpretarea lor dar elevul sa nu realizeze ca e observat.

AMNEZA(analiza cazului)prin culegere de informatii discutand direct cu subiectul pentru a stabili modalitatile optime de actiune in viitor studiindu-se modul concret unde este crescut ,comportarea in familie ,scoala,societate.

METODA studiului produselor activitatii scolare pentru determinarea de inclinatii si aptitudini realizandu-se:compuneri rezolvari de probleme ,lucrari.

TESTELE(proba de scurta durata -tema ,prelucrarea rezultatelor)pentru orientare sau selectie profesionala;Testele sunt:pedagogice ,sociometrice,etc.

METODA CHESTIONARULUI(numar de intrebari de cultura generala sau de specialitate ,stil de viata) care ulterior sunt interpretate.

METODA EXPERIMENTULUI PSIHOLOGIC-izolarea unui fenomen psihologic sau pedagogic de altele pentru a-l studia mai bine necesare pentru cercetarea psiho-cognitiva,afectiva ,volitiva,aptitudini,metode de invatare.

Fisa de caracterizare psihopedaogice .Valori instrumentale ,valorizare,limite.

Legea invatamantului prevede ca sub indrumarea dirigintelui clasei sa fie intocmita pe baza uacestor metode si tehnici de investigare -o fisa de caracterizare psihopedagogica pentru fiecare elev din invatamantul preuniversitar.O astfel de fisa trebuie sa aiba urmatoarele componente esntiale:

1.Date generale despre elev

2.Date despre familie

3.Dezvoltarea fizica si date medicale

4.Particularitati psihice

5.Concluzii psihopedagogice

6.Orientarea scolara si profesionala

Valorile instrumentale.Fisa de caracterizare psihopedagogica reprezinta un instrument de valoare pentru a cunoaste notele dominante ale personalitatii elevilor ,pentru a determina motivele care ii determina sa actioneze intr-un fel sau altul si a prevede ce ne putem astepta de la el.Fisa devine astfel un instrument de diagnostificare a profilului pedagogic al elevilor.

Valorizare.Fisele de caracterizarepsihopedagogica a elevului si a clasei de elevi trebuie valorificate in scopul proiectarii celor mai eficiente metode si activitati educationale ,in raport cu particularitatile deuvoltarii fizice si psihice de varsta si individuale ale elevilor.Deci ,fisa de caracterizare psihopedagogica are:

-o valoare praxilogica ,intrucat poate asigura eficienta activitatii de instruire ,de formare si dezvoltare a personalitatii elevilor;

-o valoare diagnostica prin care se contureaza profilul personalitatii fiecarui elev si profilul psihologic al clasei de elevi;

-o valoare prognostica ,prin care se anticipeaza dinamica dezvoltarii personalitatii elevului.

Limitele fisei rezulta din caracterul subiectiv al unor constatari;atunci cand elevul se stie observat isi poate denatura comportamentele ,sau cand rezultatele obtinute nu sunt confruntate cu cele obtinute si prin alte metode ,sau dupa o repetare a observatiei ,a unui test ,etc.