Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

Metodologia invatarii centrate pe elev

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Metodologia invatarii centrate pe elev

Tabla de materii  Pagina



Introducere

Definitii

Principii

Trecerea de la axarea pe predare la axarea pe invatare

Evaluarea

Bibliografie

Introducere

Acest document defineste conceptul de invatare centrata pe elev. Sunt subliniate motivele care duc la schimbarea metodologiei predarii, astfel incat sa fie satisfacute necesitatile fiecarui elev in parte. De asemenea, sunt abordate principiile care stau la baza schimbarilor propuse. Sunt prezentate sfaturi si indrumari practice care pot folosi cadrelor didactice care se pregatesc pentru invatarea centrata pe elev, astfel incat acestia sa isi poata asuma rolul de facilitator al invatarii. Acest lucru va permite cadrelor didactice sa sustina si sa administreze procesul de invatare al fiecarui elev si sa maximizeze invatarea pe plan individual. Se subliniaza de asemenea autoevaluarea cadrelor didactice, precum si practica reflectiei, cu scopul de a inlesni dezvoltarea profesionala continua.

Definitii

Gibbs (1992) da o definitie utila a invatarii centrate pe elev. El afirma ca invatarea centrata pe elev “ofera elevilor o mai mare autonomie si un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de invatare si la ritmul de studiu” (pag. 23). Aceasta perspectiva subliniaza caracteristicile fundamentale ale invatarii centrate pe elev, promovand ideea ca studentilor trebuie sa li se ofere un control sporit asupra invatarii prin asumarea responsabilitatii cu privire la:

ceea ce se invata,

modul cum se invata si de ce

momentul cand se invata.

O consecinta importanta a acestei definitii o reprezinta necesitatea ca elevii sa isi asume un inalt grad de responsabilitate in contextul invatarii si sa isi aleaga in mod activ scopurile, precum si sa isi administreze invatarea. Ei nu se mai pot baza pe faptul ca profesorul ori persoana care preda la clasa le va spune ce, cum, unde si cand sa gandeasca. Ei sunt cei care trebuie sa inceapa sa o faca.

Recomandarea pentru trecerea responsabilitatii de la profesor la elev este raspandita in pedagogia contemporana. Intr-o prezentare succinta a caracteristicilor persoanelor care invata eficient, de la Harpe, Kulski si Radloff (1999) arata ca o persoana care invata eficient:

Are scopuri clare privitoare la ceea ce invata,

Are o gama larga de strategii de invatare si stie cand sa le utilizeze,

Foloseste resursele disponibile in mod eficace,

Stie care ii sunt punctele forte si punctele slabe,

Intelege procesul de invatare,

Isi controleaza sentimentele in maniera adecvata,

Isi asuma responsabilitatea pentru procesul lor de invatare si

Isi planifica, isi monitorizeaza, isi evalueaza si isi adapteaza procesul de invatare (pag. 110).

Intr-o dezbatere paralela cu privire la invatarea continua, Candy (1994) sugereaza ca persoanele care invata continuu au, printre altele, capacitatea de a face corelatia diferite aspecte ale cunoasterii, precum si capacitatea de a-si administra invatarea. Knowles (1984) releva elementele invatarii care sunt necesare in munca cu adultii, proces care identifica de asemenea rolul profesorului care plaseaza elevii in centrul invatarii. Elevii trebuie sa fie implicati activ in invatare si sa isi asume un grad inalt de responsabilitate personala in acest sens. Knowles considera auto orientarea drept esenta invatarii la adulti si sustine ca necesitatile si experientele persoanei care invata trebuie sa fie mai presus de expertiza instructorului. Adultii, considera el, sunt persoane care se orienteaza singure in procesul de invatare si fiecare adult este unic datorita experientelor sale personale.

Principii

Principiile care staul la baza invatarii eficiente centrate pe elev sunt:

Accentul activitatii de invatare trebuie sa fie pe persoana care invata si nu pe profesor.

Recunoasterea faptului ca procesul de predare in sensul traditional al cuvantului nu este decat unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi sa invete.

Rolul profesorului este acela de a administra procesul de invatare al elevilor pe care ii are in grija.

Recunoasterea faptului ca, in mare parte, procesul de invatare nu are loc in sala de clasa si nici cand cadrul didactic este de fata.

Intelegerea procesului de invatare nu trebuie sa apartina doar profesorului – ea trebuie impartasita si elevilor.

Profesorii trebuie sa incurajeze si sa faciliteze implicarea activa a elevilor in planificarea si administrarea propriului lor proces de invatare prin proiectarea structurata a oportunitatilor de invatare atat in sala de clasa, cat si in afara ei.

Luati individual, elevii pot invata in mod eficient in moduri foarte diferite.

Iata cateva exemple de invatare centrata pe elev:

Lectia pleaca de la experientele elevilor si cuprinde intrebari sau activitati care sa ii implice pe elevi.

Elevii sunt lasati sa aleaga singuri modul cum se informeaza pe o anumita tema si cum prezinta rezultatele studiului lor.

Elevii pot beneficia de meditatii, in cadrul carora pot discuta despre preocuparile lor individuale cu privire la invatare si pot cere indrumari.

Aptitudinea elevilor de a gasi singuri informatiile cautate este dezvoltata – nu li se ofera informatii standardizate.

Pe langa invatarea specifica disciplinei respective, li se ofera elevilor ocazia de a dobandi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra in echipa.

Se fac evaluari care permit elevilor sa aplice teoria in anumite situatii din viata reala, cum ar fi studiile de caz si simularile.

Lectiile cuprind o combinatie de activitati, astfel incat sa fie abordate stilurile pe care elevii le prefera in invatare (vizual, auditiv, practic / kinetic)

Lectiile inlesnesc descoperirile facute sub indrumare si solicita participarea activa a elevilor la invatare.

Lectiile se incheie cu solicitarea adresata elevilor de a reflecta pe marginea celor invatate, a modului cum au invatat si de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de invatare in cazul lor

Trecerea de la axarea pe predare la axarea pe invatare

Este evident ca multe cadre didactice (din Romania si din alte tari) sunt preocupate de predarea programei si sunt tributare metodelor traditionale de predare. Aceste persoane nu considera ca au predat un anumit subiect din programa daca nu l-au rostit in fata clasei si nu au cerut elevilor sa copieze fragmente din manual sau sa le scrie dupa dictare. Cu toate acestea, in cazul acestor doua metode de predare, elevii sunt niste receptori pasivi ai invatarii; lor nu li se cere sa gandeasca sau sa puna sub semnul intrebarii ceea ce li se ofera. Lor li se cere pur si simplu sa asculte si sa scrie, fara sa se implice in continutul materiei predate.

Probabil ca, in acceptiunea profesorilor, cunoasterea este un lucru care se transmite si se invata, intelegerea apare mai tarziu, iar claritatea expunerii, insotita de rasplata pentru receptia rabdatoare, reprezinta cerintele esentiale ale unei predari de calitate. Totusi, un elev pasiv nu face decat sa receptioneze predarea; lui nu i se cere sa participe la procesul de invatare.

Trecerea la o metodologie mai activa, centrata pe elev, implica elevul in procesul de invatare si il invata aptitudinile invatarii, precum si aptitudinile fundamentale ale muncii alaturi de altii si ale rezolvarii de probleme. Metodele centrate pe elev implica individul in evaluarea eficacitatii procesului lor de invatare si in stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Aceste avantaje ale metodelor centrate pe elev ajuta la pregatirea individului atat pentru o tranzitie mai usoara spre locul de munca, cat si spre invatarea continua.



Noua programa unificata care se elaboreaza pentru scolile EITP romanesti se axeaza pe dobandirea de catre elevi a unor competente pe baza unor criterii de evaluare clar definite. De aceea, elevii sunt evaluati pe baza a ceea ce pot face pentru a-si demonstra competentele.

Predarea in vederea invatarii active: descrierea materialelor de instruire

Cadrele didactice si elevii trebuie sa fie constienti de stilurile de invatare pe care le prefera si, in consecinta, de modul cum invata cel mai ine. In materialele de instruire se prezinta un simplu chestionar care se poate folosi pentru elevi la identificarea stilurilor lor de invatare.

Cadrele didactice trebuie sa stabileasca masura in care sunt eficiente in a satisface stilul preferat de invatare al elevului. Materialele de instruire cuprind o lista de verificare in acest sens.

Materialele de instruire cuprind indrumari detaliate cu privire la strategiile de predare cu scopul satisfacerii diferitelor stiluri de invatare.

Implicatiile administrarii unei invatari diferentiate in cadrul unui grup diversificat de persoane care invata sunt prezentate sub forma de diagrama in materialele de instruire.

In materialele de instruire se ofera o explicatie detaliata a strategiilor de invatare diferentiata cu privire la diagrama.

In materialele de instruire se face un simplu rezumat al punctelor forte ale invatarii specifice emisferei cerebrale drepte comparativ cu emisfera cerebrala stanga. Trebuie subliniat ca nici una dintre cele doua dominante nu este prin definitie superioara sau inferioara, ci ca elevii vor face dovada unor aptitudini si talente diferite in functie de emisfera lor dominanta.

In materialele de instruire se prezinta o statistica privitoare la eficienta metodelor de predare, din care reiese eficienta superioara a metodelor de invatare activa.

Cum invatam activ?

(Acest capitol nu face apologia utilizarii unor desene si imagini simple ca instrument al comunicarii. Aceasta varianta de prezentare ofera un model de comunicare vizuala simpla pentru niste concepte complexe, model care poate fi folosit foarte bine in lucrul cu elevii al caror stil de invatare este predominant vizual.)

Exista in prezent un consens in randul cercetatorilor cu privire la invatare si la scoarta cerebrala, conform caruia noi nu invatam daca receptam in mod pasiv si apoi ne reamintim ceea ce ni s-a predat.

Invatarea implica mai degraba construirea activa a propriilor noastre semnificatii. Acest lucru implica efectiv crearea de conexiuni intre neuroni. Ne inventam propriile concepte si idei, legate de ceea ce stim deja.

Atunci cand invatam ceva, creierul nostru sufera o modificare fizica. Percepem cel mai acut acest proces creativ de creare de semnificatii atunci cand el functioneaza gresit. Este vorba, de exemplu, de greselile amuzante pe care le fac copiii, sau de greselile de la examen pe care profesorii le distribuie in sala profesorala si pe seama carora fac haz.

Aceste greseli veritabile arata cum functioneaza “crearea de semnificatii” in practica. Daca elevii nu ar face decat sa isi aminteasca ce li s-a spus, ei nu ar ajunge sa faca astfel de greseli, ci pur si simplu si-ar aminti sau nu. Erorile conceptuale arata ca in minte ne construim propriile conceptii si nu ne amintim pur si simplu conceptiile celorlalti.

Nu numai copiii si elevii invata in acest mod constructivist. Daca mai multi adulti cu o educatie aleasa vad acelasi film sau citesc acelasi roman si sunt rugati apoi sa il descrie, ei vor expune niste conceptii foarte diferite. Ei nu se vor afla doar in dezacord cu privire la cat de bun este filmul sau romanul. Ei vor interpreta motivatiile personajelor si semnificatiile scenariului in moduri foarte diferite. Daca adultilor li se pun intrebari privind semnificatia unor concepte ca “democratia” sau “socialismul”, din nou vor reiesi conceptii foarte diferite. Daca adultii sunt expusi aceleiasi lectii, ei isi vor fi format la finalul ei conceptii foarte diferite. Asadar, este important sa se utilizeze metode de predare care permit persoanei care invata si cadrului didactic sa depisteze conceptiile gresite si apoi sa le corecteze.

Schimbarea convingerilor cu privire la invatare

Din pacate, majoritatea elevilor si multi dintre profesori au convingerea ca invatarea este un proces prin care se transmit cunostinte si nu o perspectiva a invatarii active, iar acest lucru este foarte dificil de schimbat.

Aceasta convingere presupune ca scoarta cerebrala este un recipient gol pe care profesorii trebuie sa il umple cu cunostinte.

Dobandirea cunostintelor necesita doar ascultarea cu un grad rezonabil de atentie, sau chiar si numai prezenta fizica.

Evaluarea reprezinta verificarea gradului in care s-a umplut scoarta cerebrala

Analogiile in vederea invatarii presupun transferul si nu invatarea activa:

Ceasca este umpluta de catre ulcior

Profesorul, la fel ca un angajat al unei statii de benzina, umple rezervoarele goale ale elevilor.

Predarea in vederea invatarii active – Predarea care stimuleaza intelectul

Invatarea face necesara o etapa in care elevilor li se cere sa prelucreze informatia care li se ofera. Ei au nevoie de activitati care le impun sa interpreteze personal materia si astfel sa isi creeze propriile semnificatii.

Studiile arata ca activitatile de invatare care impun elevului prelucrarea activa duc la o fixare a cunostintelor de pana la zece ori mai buna, sunt mai indragite si duc la o invatare mai profunda.

Semnificatia este un lucru personal si unic; ea se construieste pe baza invatarii si experientei anterioare, care difera de la elev la elev. Nu exista un mod unic, adecvat tuturor elevilor, de a invata ceva; este nevoie de o multitudine de sarcini si experiente pentru a satisface necesitatile individuale.

O analogie utila cu predarea eficienta o reprezinta antrenamentul sportiv. Elevul este sportivul, iar profesorul este antrenorul sau. Profesorul (antrenorul) poate oferi explicatii, dar acest lucru nu este suficient. Elevul (sportivul) trebuie sa fie antrenat pentru a-si putea exersa si dezvolta aptitudinile, iar profesorul (antrenorul) ofera activitati potrivite pentru acest scop, dupa care ofera feedback cu privire la performanta elevului in timpul exercitiului, sugerand remedii, acolo unde sunt necesare. Sportivul nu isi poate imbunatati performanta decat prin antrenamente; elevul nu isi poate imbunatati performanta decat prin activitati de invatare.

Scoarta cerebrala nu prelucreaza informatia secvential. De aceea, persoanele care invata trebuie sa se gandeasca la parti si la intreg in acelasi timp si sa integreze subiectele.

Aptitudinile cum ar fi rationamentul de rang superior trebuie predate impreuna cu continutul programei si nu separat de acesta.

Provocarile stimuleaza invatarea, dar amenintarile o submineaza. Amenintarile provoaca eliberarea de hidrocortizon in organism, ceea ce face ca aptitudinile de gandire de rang superior sa treaca in plan secundar.

Strategii de predare in vederea invatarii active

Invatarea trebuie sa cuprinda activitati de prelucrare a noii materii invatate, care trebuie legata de ceea ce elevul stie deja. Sarcinile trebuie sa fie autentice, stabilite in context semnificativ si legate de viata reala. Ele nu trebuie sa implice doar repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la invatarea “de suprafata” si nu la invatarea “de profunzime”.

Avand in vedere faptul ca invatarea elevilor va implica erori, sarcinile trebuie sa le ofere ocazia de a se autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a primi reactia profesorului, precum si de a face alte verificari de “conformitate cu realitatea”.

Strategiile care stimuleaza intelectul implica un aport suficient de apa, oxigen, proteine, alimentatie sanatoasa, odihna si exercitii fizice, pe langa exercitiile intelectului. Invatarea scade cu 20% daca se consuma carbohidrati in exces, deoarece acest lucru provoaca eliberarea de cheratonina in sange, lucru care duce la relaxare.

Concentrarea maxima se poate realiza numai pe perioade care au ca durata acelasi numar de minute ca si varsta persoanei respective, pana la maximum 20 sau 25 de minute. Sunt utile pauzele scurte si schimbarea obiectului concentrarii.

Utilizati:

“Predarea prin intrebari” sau descoperirea sub indrumare

Explicarea sarcinilor care cer elevilor sa isi explice unii altora modul cum au inteles un anumit lucru si sa elaboreze acest mod de a intelege inainte de a-l exprima

Punerea de intrebari si raspunsuri de “diagnoza” si utilizarea raspunsurilor gresite pentru a explora si a corecta neintelegerile. “Intrebarile socratice”.

Utilizarea sarcinilor si intrebarilor care stimuleaza gandirea elevilor si se bazeaza pe Taxonomia lui Bloom si nu simpla reamintire. Aceste sarcini si intrebari necesita mai multa gandire si prelucrare.

Analiza: intrebari de tip “de ce”,

Sinteza: intrebari de tip “cum”, “ai putea sa”

Evaluare: intrebari de judecata.

Aceste intrebari de rang superior impun elevilor sa isi creeze propriile conceptii cu privire la noua materie invatata. Nu se pot face rationamente pe marginea materiei invatate inainte ca aceasta sa fie conceptualizata; de aceea, intrebarile care solicita rationamentul vor determina conceptualizarea.

Utilizarea studiilor de caz care leaga subiectul discutat de viata reala sau de experientele anterioare si deci de invatarea anterioara

Utilizarea lucrului in grup, care solicita elevilor sa discute materia invatata, astfel incat sa colegii sa se verifice intre ei si sa invete unii de la altii



Invatarea implica “construirea de modele”; de aceea, utilizati harti ale mintii si rezumate care releva relatia dintre partile subiectului si intreg. De asemenea, aratati legatura dintre subiectul de astazi si alte subiecte

Predarea aptitudinilor in contextul subiectului respectiv. Ganditi-va la dumneavoastra ca la un profesor de aptitudini care utilizeaza continutul materiei pentru a preda aptitudinile respective.

Stimularea sporeste ritmul invatarii. De aceea, utilizati resurse generoase, plurisenzoriale si activitati energice si creati o atmosfera de amuzament atunci cand este posibil.

Elevul isi formeaza niste concepte instabile. Majoritatea vor fi uitate in doua zile (daca nu se folosesc metode de invatare activa)

 
Ce este invatarea? Modelul PAR

Invatarea si predarea implica trei etape: prezentarea, aplicarea si revizuirea.

Prezentarea

Elevului i se prezinta noile cunostinte, concepte, aptitudini, teorii, explicatii etc.

Explicatiile sunt date (sau create de catre elev) pentru a lega, in mod persuasiv, materia predata de invatarea si experienta anterioara. Metode utile:

Profesorul prezinta si face o sesiune de intrebari si raspunsuri pentru verificare

Video, TI si alte instrumente vizuale

Materiale scrise

Elevii se mediteaza unul pe celalalt

Metodele invatarii active privind prezentarea sunt rare. Acestea sunt:

Elevii descopera singuri

Intrebarile socratice

etc.

Aplicarea

Elevul desfasoara o activitate care ii impune sa aplice materialul prezentat. (Invatand si facand).

Intrebari si raspunsuri

Exercitii si exemple

Fise de lucru

Intrebari din testele anterioare

Probleme de rezolvat

Evaluarea unui studiu de caz etc.

Elementele cheie sunt consolidate prin subliniere si repetitie. Acest lucru stimuleaza retentia. Elevul isi confirma conceptiile, care sunt corecte si corelate cu invatarea anterioara si isi corecteaza erorile si neintelegerile din invatare.

 

Elevul isi formeaza concepte mai stabile si le leaga de invatarea anterioara. Cunostintele si aptitudinile sunt organizate intr-o structura logica, iar aceasta stimuleaza memoria.

Pe masura ce sunt descoperite erorile si omisiunile, conceptiile formate sunt corectate si extinse

 
Pe masura ce se descopera erorile si omisiunile di conceptiile sale, elevul isi corecteaza si isi completeaza invatarea. Acest lucru este stimulat de catre:

Autoevalulare, autoverificare etc.

Verificarea si explicatiile din partea colegilor



Actiunile intreprinse in urma reactiei profesorului

Compararea propriei sale activitati cu alte raspunsuri sau cu raspunsurile-model

Efectuarea de corecturi sau completari pentru a-si imbunatati munca.

Revizuirea

Elementele cheie sunt confirmate si subliniate prin intermediul explicatiilor care fac legatura dintre noua invatare si invatarea anterioara. Acest lucru intareste legaturile care vor fi utilizate cu ocazia reamintirii ulterioare.

Invatarea nu este acelasi lucru cu luarea unui examen sau dobandirea unor calificari. Ambele sunt posibile fara o reala intelegere, care sta la baza invatarii. Evaluarea cu scopul acreditarii adauga o alta etapa optionala in acest ciclu. Totusi, aceasta forma de evaluare nu reprezinta un substitut al evaluarii progresului inregistrat in procesul de invatare efectiva, care poate avea loc si are loc fara acreditare.

Diagrama de pe pagina urmatoare prezinta etapele invatarii eficiente. Metodele utilizate variaza in functie de obiectivele de invatare ale elevului, de natura sarcinii de invatare si de stilul de invatare preferat al elevului. De exemplu, pentru unii elevi, etapa de Reflectie va presupune discutarea sarcinii in timp ce aceasta este indeplinita. Pentru altii, ea va presupune o “reluare” de zece minute la finalul activitatii. In aceasta perspectiva, toate etapele trebuie sa fie prezente pentru ca invatarea propriu-zisa sa fie eficienta. Acest lucru este valabil atat pentru invatarea in grup, cat si pentru cea individuala.

Revizuirea

Cat de bine a fost efectuata aceasta activitate. Ce s-ar fi putut face altfel? (ex. Am inteles bine? Aceasta metoda de masurare a fost cea mai rapida si cea mai buna?)

 

Obiectivele invatarii

Ce trebuie sa se invete?

(ex. conceptul de suprafata si metru patrat)

 

Invatarea ineficienta

Uneori, elevii sunt activi doar pe parcursul unei parti a acestui ciclu si pasivi in timp ce profesorii preiau controlul asupra restului ciclului. Aceasta inseamna ca ciclul nu este complet in cazul acelor elevi. In acest caz, invatarea este incompleta.

Invatarea incompleta este unul dintre modurile in care invatarea poate fi ineficienta. Exista trei alte lucruri care pot sa nu functioneze:

persoana care invata invata ceea ce nu trebuie in momentul nepotrivit: invatarea nu are nici un sens pentru persoana care invata; nu este relevanta pentru viata sa; persoana care invata nu are cunostintele, aptitudinile si intelegerea prealabila pentru a aborda acum acest proces de invatare.

persoana care invata invata ineficient: persoana care invata nu are strategiile de invatare potrivite pentru acea sarcina; sau anxietatea sta in calea dezvoltarii strategiilor adecvate

profesorul preda ineficient: profesorul a facut anumite presupuneri incorecte cu privire la cunostintele, aptitudinile si intelegerea existenta a persoanei care invata; nu au fost explicate cum trebuie conceptele cheie; indiciile verbale si de alt fel din partea persoanei care invata, care indica faptul ca “nu intelege”, sunt ignorate etc.

Invatarea ineficienta demoralizeaza si deruteaza persoanele care invata. Acestea pot ajunge sa creada ca invatarea nu li se potriveste. Uneori, invatarea poate fi structurata de asa natura, incat persoanele care invata administreaza prea putin din propria lor invatare si sunt mult prea dependente de cadrul didactic.

Evaluarea

In materialele de instruire pregatite pentru cadrele didactice se prezinta propuneri detaliate de evaluare a succesului trecerii la metodologia de invatare centrata pe elev. Accentul se pune aici pe autoevaluarea profesorului si pe practica reflectiei pentru a facilita dezvoltarea profesionala continua.

Sunt prezentate modele de plan de lectie (mostre), inclusiv un capitol adresat reflectiei profesorului si autoevaluarii, alaturi de un model de analiza a punctelor forte si a punctelor slabe in vederea satisfacerii diferitelor stiluri de invatare.

Este oferit un exemplu al unei posibile metode de structurare a unei teme, incluzand referirile la stilurile de invatare, astfel incat elevilor sa li se ofere ocazia de a excela lucrand in modul care li se potriveste cel mai bine.

Profesorii sunt indrumati sa faca o cercetare activa, alegand un grup de studiu pentru a proba noile metodologii ale predarii si pentru a evalua succesul acestei actiuni pe baza anumitor criterii.

In materialele de instruire este cuprinsa o lista de verificare pentru Asigurarea calitatii pentru uz scolar.

Bibliografie

Baldwin J & Williams H (1988) Invatarea activa: ghidul instructorului. Blackwell

Candy, P.C., Crebert, G. & O'Leary, J. (1994). Dezvoltarea invatarii continue prin intermediul invatamantului universitar. Raportul nr. 28 al Comisiei NBEET, Canberra: Casa de editura guvernamentala din Australia.

de la Harpe, B., Kulski, M. si Radloff, A. (1999). Cum se documenteaza cel mai bine calitatea actului predarii si modul cum invata elevii nostri? In K. Martin, N. Stanley si N. Davison (Eds), Predarea disciplinelor / Invatarea in context, 108-113. Lucrarile celui de al 8-lea Forum anual de predare invatare, Universitatea Western Australia, februarie 1999. Perth: UWA.

Down, B., Hogan, C., & Swan, P. (1997). Parteneriatele-proiect intre scoala si universitate.. Lucrare prezentata la Best Practice Showcase, Universitatea Edith Cowan.

R. Edwards, et al (eds) Open University/Routledge

Proiectul FEDA (RP M132 H ) 1998. Dezvoltarea stilurilor eficiente de invatare.

Proiectul FEDA CBD 204 1999. Strategii de predare care satisfac stilurile individuale de invatare.

Gibbs, G. (1992). Evaluarea mai multor elevi. Oxford: Universitatea Oxford Brookes.

Goldstein IL (1993) Instruirea in organizatii (editia a treia). Brooks/Cole

Hogan, C. (1996). Cum ii determinam pe elevi sa citeasca, sa se gandeasca la ce au citit si sa-si impartaseasca ideile si reactiile. In J. Abbott & L. Willcoxson (Eds.), Predarea si invatarea intra si interdisciplinara, 79-81. Perth: Universitatea Murdoch.

Honey P & Mumford A (1986) Manual de stiluri de invatare.

Honey P & Mumford A (1989) Manualul oportunitatilor de invatare.

Knowles M. (1996) Andragogy: An Emerging Technology for Adult Learning

Jones, K. & Sparrow, L. (1994). Module de studiu independent. Lucrare sustinuta la forumul CAUT, Universitatea Edith Cowan

Knowles, M. (1984). Andragogia in actiune. San Francisco: Jossey-Bass.

Smith A (1996) Invatarea accelerata in sala de clasa. Network Educational Press

Sparrow, L. (1999). Mi-ar placea mult sa aflu despre . Cursul ED 416 Matematica primara. Universitatea Curtin.

Sparrow, L., Kershaw, L., & Jones, K. (1994). Calculatoarele: implicatii in cercetare si in programa. Perth: Centrul educational pentru matematica, stiinta si tehnologie.

Sparrow, L., Sparrow, H. si Swan, P. (2000). Invatarea centrata pe elev: este posibila? In A. Herrmann si M.M. Kulski (Eds), Viitorul flexibil in predarea tertiara. Lucrarile celui de al 9-.lea Forum anual de predare invatare, 2-4 februarie 2000. Perth: Universitatea Curtin de tehnologie

Swan, P. (1997). Tema de cercetare. Cursul MPE 3105, Universitatea Edith Cowan.

Swan, P. (1996). Seturi de invatare autodirijata: Conferirea flexibilitatii pentru elevi si personalul didactic. Lucrare prezentata la Best Practice Showcase. Universitatea Edith Cowan.

Swan, P. & Sparrow, L. (1996). Predarea si invatarea matematicii K-7. Perth: Centrul educational pentru matematica, stiinta si tehnologie.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2565
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site