PRINCIPIILE PROCESULUI DE INVATAMANT

Didactica - cuprinde principii si metode prin care se realizeaza instruirea

- obiect de studiu: procesul de invatamant carea vizeaza activitati educationale (predare, invatare, evaluare) ce se realizeaza in scoala

Cel care a pus bazele instructiei in cadru formal a fost Comenius, in lucrarea "Didactica magna. Arta de a invata pe toti, toate"

Procesul de invatamant, ca proces intentionat si bine orientat catre finalitati definite presupune existenta unor norme la mai multe niveluri, astfel incat putem vorbi de

normativitate institutionala - cadrul legislativ si elementele de politica educationala care au caracter obligatoriu

normativitate didactiva functionala (deontologica) - e de competenta cadrului didactic, e orientata si conditionata de o serie de variabile:

de ciclurile scoalre la care se aplica

de continuturile educationale

de personalitatea profesorului

de personalitatea elevilor

de timpul de invatare

de caracteristicile socio-culturale ale gruprilor implicate in educatie (grupul de elevi si de profesori)

Principiile didactice reprezinta norme orientative cu caracter direct, menite sa asigure succesul activitatii educationale conform obiectivelor propuse, sa evite improvizatia; aceste norme sunt rezultatul unor acumulari de experienta in predare, exemplare.

Sistemul principiilor didactice

Principiul integriii teoriei cu practica

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale

Principiul accesibilitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor

Principiul sistematizarii si continuitatii in invatare

Principiul corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract ( principiul intuitiei)

Principiul participarii active si constiente a elevului in activitatea de predare, invatare ,evaluare.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor

Observatie!

Aceste principii sunt concepute si actioneaza in concordanta unele cu altele

Principiile satisfac urmatoarele functii:

orienteaza demersul educativ spre obiectivele definite de educator

reglementeaza practica educativa prin obligativitatea repetarii unor reguli psihologice, pedagogice, deontologice si stiintifice

regleaza practica educativa atunci cand rezultatele obtinute nu sunt cele scontate

Principiile didactice au caracter - sistemic-interactionist si se cer a fi aplicate simultan si nu izolat

- dinamic- nu sunt date pentru totdeauna, ci se modifica in timp, in functie de noile date psihologice, pedagogice sau stiintifice sau de experienta practica in predare

Principiile didactice trebuie privite nuantat si creativ de catre educator si trebuie aplicate si adaptate situatiei concrete de predare si invatare

Principiul corelarii teorie-practica in invatare

Observatie! A invata, in acceptiunea actuala, nu inseamna numai a invata sa sti, ci a invata sa fii, sa devii, sa relationezi cu ceilalti, adica, a invata comportamente practice in paralel cu dimensiunea teoretica a experientei, e fundamental pentru dobandirea autonomiei individuale.

Finalitatile educationale sunt prioritar de natura atitudinala si comportamentala.

Combinarea si corespondenta pe care educatorul trebuie sa o faca intre teoretic si practic in invatare are doua sensuri: - invatarea trebuie programata si realizata cu mijloace specifice si tehnice moderne

- invatarea nu exclude, ca pe un teren rupt de o astfel de experienta, practica

PROCESUL DE INVATAMANT

Procesul de invatamant e un subsistem al sistemului educational, in cadrul caruia au loc activitati de instruire si invatare specializata.

Structurile procesului de invatamant (perspective)

Procesul de invatamant functioneaza ca o legatura ce implica corelatia si acomodarea reciproca a doi actori: elev si profesor

Structura de organizare - din perspectiva macro-structurala, procesul de invatamant e organizat pe trepte, niveluri si ani de studiu

- din perspectiva micro-sistemica, procesul de invatamant poate fi organizat frontal, pe clase, pe grupe de studiu, serii si pe lectii, consultatii individuale si de grup

Ca structura de actiune, procesul de invatamant apare ca o relatie intre predare (comunicare pe care o initiaza profesorul), invatare ( efect al experientei pe care o initiaza profesorul si/sau elevii), evaluare (verificarea cunostintelor)

Structura de proiectare a procesului de invatamant presupune un demers logic ce incepe cu obiectivele ( ca finalitate, educatia microstructurala), continuturile, metodele, mijloacele de invatare, strategii.

Procesul de invatamant ca relatie predare-invatare-evaluare

Din punct de vedere actional, procesul de invatamant e un sistem complex si dinamic de componente: predare, evaluare

Actiunea de predare se afla in relatie structurala si functionala cu invatarea.

Predarea implica producerea unor rezultate in conduita elevilor, iar profesorii trebuie sa realizeze un acord intre schema invatarii si predare.

Rezultatele invatarii sunt determinate atat de caracteristica intrinseca a procesului de invatare, dar si de forta cu care profesorul reuseste sa mobilizeze si sa induca invatarea ( de aici importanta acordata momentului initial intr-o activitate educationala)

Predarea implica invatarea pentru ca profesorul isi propune sa obtina un rezultat cu valoare de succes si prin care sa se inregistreze un progres.

Invatarea si predarea se manifesta ca procese coevolutive. Evolutiile care se inregistreaza la nivelul uneia implica si evolutia celuilalt proces.

Predarea e un proces secvential ( proiectat pe pasi mici) si reversibil (insuccesul in invatare trebuie sa intoarca cu un pas inapoi predarea)

Predarea e un proces normativ, adica e reglementat de principii pedagogice si psihologice.

Predarea, prin efectele pe care le are in invatare, faciliteaza dezvoltarea progresiva a personalitatii elevilor.

Pe langa actiunea de comunicare pedagogica, predarea inseamna anticiparea rezultatelor, proiectarea activitatii, stapanirea unei tehnici didactice ( metode, procedee si strategii de predare), proiectarea activitatii de evaluare ( in functie de tipul de evaluare si de modelul de predare al profesorului, elevii si structureaza un anumit stil de invatare).

Predarea ca actiune complexa implica atat comportamente observabile la profesor, cat si comportamente inchise, implicite, interiorizate, dar nu mai putin importante. Comportamentul nonverbal e foarte important pentru relatia dintre profesor si elev.

Procesul de invatare ca atitudine fata de cunoastere si fata de viata

Invatarea pune accent pe initiativa individului si depaseste experientele acumulate intr-un cadru formal; ea e o activitate, un proces si, in acelasi timp, un produs.

Invatarea, in prezent, devine o problema de schimbare, care priveste atat comportamentul, dar si reorganizarea experientei si elaborarea, reluarea permanenta a acestei experiente si continuturi.

Rolul predarii este de initiere si dezvoltare a atitudinii pozitive fata de invatare

Evaluarea reprezinta procesul final si initial de invatare:

Initial pentru ca evaluarea realizeaza un feed-back necesar pentru un nou proces didactic( ofera date despre nivelul, conditiile care trebuie avute in vedere atunci cand se proiecteaza o experienta de invatare pentru elevi)

Final, ca feed-back prin care se dezvaluie rezultatul invatarii si predarii. Esenta evaluarii o reprezinta cunoasterea efectelor prin raportare la obiective si fundamentarea actiunii de formare a noilor obiective pentru un nou proces didactic.

Rolul profesorului in procesul de invatamant

Functiile pe care le indeplineste profesorul in procesul de invatare au grade de generalitate diferite:

Se pot raporta la elev- functia de suport pentru cristalizarea unei grile de valori, captarea si controlul atentiei, asigurarea conexiunii inverse, modelarea experientei de invatare,

Se pot raporta la social- functia de participare la imbogatirea experientei comunitatilor sociale, participare la viata profesionala si civica, participare la activitati in scoala ( formale si informale)

Se pot raporta la procesul de invatamant - functia de concepere, organizare a procesului de invatamant, de proiectare, conducere, evaluare, autoevaluare (functii manageriale)

Profesorul indeplineste rolul de conducere al procesului de invatamant; aceasta functie e data de caracterul procesual al activitatii educationale, a carei desfasurare presupune utilizarea unor resurse, tehnologii specifice, articularea diverselor variabile pentru succesul activitatii ( un proces decizional)

Competentele didactice reprezinta atitudinea si aptitudinea cadrului didactic de a produce, a intelege si a transmite un numar infinit de enunturi, princiii, actiuni, modele practice etc.

Clasificarea competentelor:

de organizare si structurare ( organizarea activitatii prin obiective, introducerea elevilor in structura interna a unei discipline, structurarea unor continuturi si relatii educationale, expunerea demonstrativa si argumentarea continutului , organizarea si conducerea efectiva a clasei de elevi)

de comunicare si distributie a comunicarii( solicitare frontala pentru elevi, solicitarea si conducerea conduitelor verbale individuale ale elevilor, solicitarea de raspunsuri interactive)

rezolutive si evaluative( dirijarea activitatii intelectuale, practice, afective si morale ale elevilor prin conduite evaluative pozitive sau negative)

de manifestare a potentialului formativ al activitatii ( obiectivarea si stimularea conduitelor de exprimare directa a opiniei critice, de exprimare personala si interpretativa, de exprimare constructiva a elevilor, dublate de un autocontrol progresiv)

de modelare a valorilor( introducerea si valorizarea de modele, valori si atitudini sociale pozitive si puternice, exersarea si transferul orizontal - de la elev la elev- si vertical - profesor-elev - de modele si experiente sociale pozitive

referitor la climatul socio-afectiv al clasei ( presupune tipuri si stiluri de actiune si de influenta ale profesorului in sfera particularitatilor personalitatii elevilor si a grupului, cu dominanta valorilor empatice)

competente de stimulare a creativitatii ( presupune atitudini deschise si strategii care sa vizeze stimularea conduitei creative, in functie de experienta si de tipul de invatare; aceasta conduita poate fi accentuata, modelata sau difuza)

Observatie!

Aptitudinea pedagogica e unul dintre factorii esentiali pentru succesul procesului de invatamant. Modelul profesorului ideal cu vocatie pedagogica poate fi explicat printr-o serie de insusiri pedagogice alaturi de caracteristici de personalitate. Cele mai importante trasaturi : - capacitatea de a intelege elevul

- creativitate in activitatea didactica

- capacitate organizatorica

Modelul factorial al personalitatii didactice ideale:

Capacitatea conturarii si interpretarii exacte a unei situatii pedagogice

Capacitatea de identificare rapida a momentului oportun din punct de vedere educational. Aceasta implica: spirit de observatie general, interes crescut pentru elevi si practica scoalara, disponibilitate pentru efort

Capacitate de analiza a elementelor care intervin intr-o situatie

Capacitatea de a prevedea masurile necesare rezolvarii unei situatii. Aceasta presupune: imaginatie, capacitate de proiectare si estimare a efectelor

Anticiparea de noi situatii educative

Capacitatea de a utiliza un model de actiune educativa adecvat fiecarei situatii pedagogice:

Capacitatea utilizarii anticipate a modelului ( presupune transpunerea in rolul elevului si capacitati de dedublare)

Maiestria pedagogica ( rapiditatea folosirii efective a modelului. Presupune: atentie distributiva, memorie rapida si fidela , orientarea multilaterala a gandirii, capacitati organizatorice, calitati comunicationale, insusiri afective, volitive si fizionomice cerute de elevi)

Capacitatea de a crea noi modele de actiune educativa