Evaluarea initiala, evaluarea formativa, evaluarea sumativa

Evaluarea initiala, evaluarea formativa, evaluarea sumativa

Conceperea activitatii de evaluare intr-o viziune dinamica isi propune valorificarea concomitenta (operativa) a informatiilor privind rezultatele elevilor pe cele trei momente ale "evaluarii in trei timpi":

evaluarea initiala, care premerge un program de instruire;

evaluarea sumativa, cumulativa;

evaluarea continua, formativa.

Evaluarea initiala, denumita si evaluare de plecare (de dpart) sau evaluare preliminara (Y.Abernot, 1996) are rolul de a cunoaste ce tipuri de cunostinte si competente stapanesc elevii la momentul t₀, la inceputul unei etape de instruire. Nota definitorie a evaluarii initiale este data de organizarea sa la inceputul unui program de instruire sau chiar in perspectiva acestuia. Intrucat evaluarea initiala vizeaza si viitorul, prin stabilirea masurilor de selectie sau de orientare, estimarea posibilitatilor elevilor, evaluarea initiala este denumita evaluare didactica predictiva (J.Cardinet, 1988).

Dificultatea realizarii evaluarii initiale consta in identificarea acelor achizitii care constituie baza/premisele cognitive, motivationale si atitudinale necesare integrarii cu sanse de reusita in activitatea care urmeaza: fondul minim de reprezentari, stapanirea notiunilor-cheie, capacitatea de a utiliza informatiile, abilitatile formate, tipuri de competente, grad de motivare pentru studiu, capacitatea de a lucra independent s.a.

Evaluarea formativa

Prin introducerea conceptului de evaluare formativa, Cronbach si Scriven (1979) desemneaza cel mai bine faptul ca evaluarea face parte integranta din procesul educativ, iar erorile sunt considerate ca momente in rezolvarea de probleme (ca momente ale invatarii).

Evaluarea formativa coordoneaza crearea instrumentelor evaluative pentru toate nivelurile/disciplinele scolare, in conformitate cu urmatoarele urmatoarele actiuni:

reduce intervalul dintre perioada de instruire si introducerea secventelor ameliorative pentru programul urmator;

permite cunoasterea dificultatilor in asimilarea cunostintelor;

elimina stresul provocat de probele de evaluare, efectul de inferioritate dat de clasificare;

elimina efectul de sondaj: elevii cunosc ceea ce se asteapta de la ei.

Prin tot ceea ce presupune (organizare, metodologie de desfasurare, efecte, valorificarea acestora), evaluarea formativa este considerata o componenta fundamentala a strategiei "invatarii depline".

Evaluarea sumativa este modul traditional de verificare a pregatirii elevilor care intervine dupa un ansamblu de sarcini de invatare si care pot corespunde, spre exemplu, unui capitol, unei unitati de invatare, unui semestru sau an (ani) scolar(i). Spre deosebire de evaluarea formativa care intervine dupa fiecare activitate, evaluarea sumativa releva caracterul unui bilant. Evaluarea sumativa indeplineste, in principal, o functie certificativa intrucat ea masoara suma cunostintelor achizitionate la sfarsitul unei secvente pedagogice relativ mari, erorile/lipsa cunostintelor fiind sanctionate.

Evaluarea cumulativa realizeaza cateva sarcini importante: informeaza despre masura in care un elev a realizat obiectivele la sfarsitul unui program; conduce la ierarhizarea elevilor; opereaza selectia acestora. Prin clasificare si selectie, evaluarea cumulativa poate induce doua tipuri de efecte: pozitive - ca factor de emulatie, factor motivational; si efecte negative: individualism, egoism, incapacitatea de a raspunde adecvat solicitarilor. La sfarsitul unui ciclu de invatamant, evaluarea cumulativa indeplineste o functie sociala importanta: ofera informatii cu privire la masura in care absolventii poseda acele capacitati/competente necesare activitatii socio-profesionale spre care se indreapta.