Valoarea si limitele operationalizarii obiectivelor pedagogice

Valoarea si limitele operationalizarii obiectivelor pedagogice

Valoarea obiectivelor operationale rezulta, mai intai din functiile pe care le indeplinesc.

Functia de organizare si reglare a procesului de predare-invatare

Obiectivele operationale permit realizarea obiectivului fundamental al activitatii didactice, ele interrelandu-se cu obiectivele de nuanta formativa care nu se pot operationaliza. Obiectivele operationale, prin exprimarea clara - pe baza "verbelor de actiune' - dirijeaza secvential, in mod riguros, procesul de invatare, in cadrul unei comunicari pedagogice bazate pe feedback-ul continuu. In cadrul procesului de predare-invatare focalizat pe obiectivele operationale, elevii sunt in mod implicit indrumati spre diferentierea esentialului de neesential, iar cunostintele asimilate vor fi eficiente, functionale. Anuntarea elevilor asupra obiectivelor urmarite joaca un rol nu numai orientativ, ci si stimulativ. Obiectivele operationale permit esentializarea continutului si accesibilizarea acestuia, ajungandu-se mai usor cu marea majoritate a elevilor sa se atinga "obiectivele de stapanire a materiei' si "obiectivele de transfer'. Valoarea reglatoare a obiectivelor operationale rezida si in faptul ca ele permit o mai adecvata diagnosticare a dificultatilor de invatare ale elevilor si, in consecinta, se poate apela in chip optim la invatamantul diferentiat, alegandu-se strategiile didactice eficiente, prin implicarea unor metode, procedee si mijloace de instruire racordate la capacitatile diferitilor elevi. Operationalizarea obiectivelor pedagogice introduce criterii mai ferme pentru proiectarea, desfasurarea si evaluarea procesului de predare-invatare si pentru reglarea din mers a acestuia.

Functia de anticipare a rezultatelorpredarii-invatarii

Se realizeaza in mod riguros prin operationalizarea obiectivelor, in intrepatrundere cu specificarea obiectivelor formative care nu se pot operationaliza, dar sunt urmarite de profesor. In proiectarea sistemelor de lectii, a lectiilor sau a altor forme de activitate didactica - in raport cu continutul informational si cu capacitatile cognitive ale elevilor, cunoscute prin evaluarea predictiva - se specifica performantele si competentele la care se asteapta profesorul prin atingerea de catre elevi a obiectivelor operationale si a celor neoperationale.

Functia de evaluare se realizeaza prin insasi criteriile ce stau la baza operationalizarii obiectivelor pedagogice: criteriul performantei si criteriul competentei. De fapt, obiectivele operationale reprezinta serioase puncte sprijin in elaborarea de catre profesor a unor teste docimologice, ele contribuind, totodata, la realizarea unei evaluari formative si la dezvoltarea capacitatii de autoevaluare in randul elevilor. Obiectivele operationale permit introducerea unor criterii mai precise si mai ferme in evaluarea activitatii de invatare a elevilor, in cadrul fiecarei lectii, ajungandu-se la un grad mai mare de obiectivitate in notare.

Limitele operationalizarii au fost reliefate atat in literatura de specialitate, cat mai ales in practica didactica. Astfel, uneori unii pedagogi, metodicieni sau profesori din invatamantul preuniversitar au incercat sa "forteze nota' si sa incerce sa operationalizeze si ceea ce nu este posibil (obiective afective, caracterial-atitudinale etc.). La fel s-a intamplat si cu incercarile de operationalizare a rezolvarii de probleme pe cai euristice, in acest mod s-a ajuns la "cultul obiectivelor comportamentale' (P.D. Michell, 1977). De asemenea, uneori s ' ajuns la atomizarea predarii-invatarii, la o faramitare a intentiilor instructiv-educative, ale procesului de predai invatare, care a devenit greoi, dificil de transpus in practica tocmai din cauza numarului exagerat de obiective operationale (sute de obiective pentru un sistem de lectii, pentru un capitol al unei discipline scolare). Dupa cum spune si M. Stefan, afirmand ca totul trebuie operationalizat, unele cadre didactice au ajuns pur si simplu sa spana "verbe de actiune' in fata unor obiective ce practic nu se pot operationaliza si pentru a caror atingere trebuie parcurs un proces educational mai indelungat, uitand, deci ca exista capacitati care prind consistenta treptat si ale caror performante observabile nu pot fi produse ad-hoc (1988, pag. 150).

Rezulta deci, ca atat obiectivele care se pot operationaliza, cat si cele care nu se pot operationaliza trebuie cat mai bine precizate de profesor si urmarite spre a fi atinse prin intermediul celor mai adecvate strategii, intrucat obiectivele sunt pretioase prin continutul lor stiintific, cultural, axiologic in sens larg. contribuind la asimilarea si structurarea unor cunostinte functionale, a unor deprinderi intelectuale sau/si psihomotorii, a unor priceperi, strategii cognitive etc.. precum si a unor trasaturi ale proceselor psihice implicate in invatare si a unor trasaturi de personalitate.