Evolutia scolii in societatea moderna

Evolutia scolii in societatea moderna

Schimbari si modificari in evolutia scolii se pot observa de decenii, deoarece a crescut diferenta dintre cerintele scolii si ale societatii. Scolile noastre au trait perioade de reforma, luptandu-se cu crearea unei imagini particulare.

Asa cum spunea Andrei Marga: "avem nevoie de un invatamant care sa raspunda cerintelor economice, adminstrative, ale vietii culturale si sociale, la nevoile de educatie ale populatiei, la alteptarile si provocarile acesteia. Scopul educatiei este dezvoltarea capacitatilor deoarece viitorul este al omului pluridisciplinar." Avem nevoie de un invatamant retehnologizat, diversificat, care stimuleaza liniile de pregatire individuale. Invatamantul trebuie sa fie orientat spre valori, necesara fiind clarificarea adevaratelor valori in invatamant. In educatie capata importanta "educatia pentru viata, punctualitatea, sinceritatea, disciplina datatoare de performante, ajutorarea celor aflati in impas, acceptarea parerilor altora; responsabilitate, libertate, solidaritate la un loc." Acestea pot fi intregite cu responsabilitatea fata de institutie, fidelitatea fata de aceasta. Avem nevoie de un invatamant care sprijina concurenta loiala, care sprijina inovatia si integrarea in sisteme internationale.

In zilele noastre se manifesta tendinta deosebita pe doua linii: crearea autonomiei institutionale si largirea orizontului educativ al omului.

A) Crearea autonomiei institutionale

Esenta autonomiei scolare il constituie dreptul la dezvoltare in functie de caracteristicile particulare ale scolii, ale mediului inconjurator, ale materialului educabil. O institutie scolara autonoma este capabila sa dezvolte personalitati autonome, cu gandire, preocupari, realizari personale. Elevii acestor scoli traiesc o viata reala, aici isi insusesc acele continuturi, tehnologii, capacitati care ii ajuta in procesul de formare ca om, ca cetatean responsabil.

Scoala autonoma se ocupa de organizarea activitatii in asa fel incat sa creeze posibilitatea dezvoltarii capacitatilor creatoare, a unei atitudini active, mobilizatoare. Elevii sunt pregatiti pentru a se organiza, pentru a se autodezvolta, autoeduca, pentru a ajunge la dezvoltarea unei atitudini autonome. Un acest tip de scoala pune pe planul al doilea autoritatea, traditionalismul, sabloanele si aduce pe prim plan inovatia, cercetarea, problematizarea, activizarea.

Bineinteles autonomia scolara nu se realizeaza de pe o zi pe alta, fiind nevoie de decenii pentru realizarea acestui obiectiv. Totusi, si la noi se deschid drumurile spre realizarea autonomiei institutiilor scolare prin: alcatuirea curricumului la decizia scolii, aerisirea programelor scolare, mai marea libertate a cadrului didactic in structurarea materiei, posibilitatea colaborarii cu administratia locala, cu ONG-urile, inbogatirea retelei scolare cu scoli particulare, sau ale cultelor religioase, patrunderea invatamantului alternativ in reteaua scolara, etc. Se poate afirma deci ca se contureaza pe zi ce trece efectele pozitive ale functionarii autonome.

B) Largirea orizontului educativ al omului

Din unghiul de vedere al modernizarii factor determinant il constituie invatarea rolurilor. Efectele educative ale scolii sunt vizibile daca constituie parte integranta a formarii omului. Scoala trebuie sa transmita cunostinte, sa dezvolte capacitati, atitudini, sa creeze posibilitatea manipularii informatiilor, valorilor, sa determine utilizarea rationala a energiilor individului, dorinta de reinnoire permanenta. Reforma invatamantului nu trebuie sa se refere doar la institutiile scolare, ci si la institutiile conexe scolii, realizand educatia permananta.

In prim plan se situeaza in zilele noastre dezvoltarea capacitatilor, dezvoltarea priceperilor si deprinderilor, a competentelor in diferite domenii, a capacitatii de cooperare, de colaborare, de solidaritate. Scoala trebuie sa pregateasca individul pentru selectarea informatiilor, pentru utilizarea tehnicilor modrne, aplicarea acestora. Acestora li se adauga capacitatea proiectarii, planificarii, luarii de initiative. In zilele noastre scoala tinde sa se transforme intr-un sistem inovativ capabil de autodezvoltare.

Datorita schimbarii rolului scolii in societate aceasta trebuie sa indeplineasca sarcini noi si sa dezvolte sisteme de obiective educationale noi. Devine importanta atitudinea pozitiva fata de elev, relatia de colaborare dintre cadru didactic si elev, se reevalueaza sistemul drepturilor elevului, bineinteles farar diminuarea obligatiilor acestuia. Putem vorbi de o reala emancipare la nivelul scolii, cand cadrul didactic trateaza elevul ca pe un partener deschis spre acceptarea parerilor, opiniilor acestuia, respecta omul-elev, si nu se instraineaza de la ideea ca si profesorul poate invata de la elev. Pentru aceasta este foarte importanta cunoasterea psihologiei scolarului si este indispensabila empatia educatorului. Toate acestea implica indirect schimbarea atitudinii scolii fata de parinte, tratarea acestora ca parteneri in educatia copilului.

Scolile moderne au un caracter deschis, pun accent pe dezvoltarea personalitatii elevilor, pe capacitatea de colaborare, pe dezvoltarea deprinderilor necesare la locurile de munca. Caracteristica acestor scoli este dezvoltarea intregii personalitati a individului, evaluarea obiectiva, concreta si cresterea rolului motivatiei interne.

Realizarea unui astfel de organism educativ cere responsabilitate, daruire din partea cadrului didactic, care inseamna si dezvoltarea propriei personalitati si autocunoasterea educatorului. Rezultatul unei astfel de activitati este remarcabil: omul capabil de empatie, care isi iubeste munca, care isi cunoaste propriile valori si limite, capabil de inovatie, dornic sa se autoperfectioneze.