FORMAREA VORBIRII EXPRESIVE A COPIILOR PRESCOLARI PRIN JOCURI DIDACTICE

FORMAREA VORBIRII EXPRESIVE A COPIILOR PRESCOLARI PRIN JOCURI DIDACTICE.

Limbajul nuantat se asociaza in chip fericit preciziei si claritatii, calitati de baza ale vocabularului, aducand un plus de expresivitate in contextul comunicarii orale si scrise.

Progresul inregistrat de copii va imbratisa nu numai bagajul lexical luat ca o suma de cuvinte, ci si posibilitatea potrivit varstei de a 'opera' in actul comunicarii si alegand din multimea cuvintelor, expresiile pe care le considera ca se potrivesc atat propriilor intentii de exprimare cat si starilor lor sufletesti. Din acest punct de vedere comunicarea va depasi granita 'unei exprimari tranzitive', care au drept scop transmiterea unei simple informatii, alunecand spre 'reflexibilitatea' care exprima si participarea afectiva a vorbitorului. Ori trecerea in aceasta subtila si nelimitata sfera nu este posibila decat atunci cand subiectul, in comunicarea-i spontana, uzeaza de resursele inepuizabile ale limbajului nuantat oferite cu atata darnicie de limba romana. (T. Vianu 'Dubla intentie a limbajului si problema stilului', 1965, p.21).

Procesul de formare a laturii strict individuale a exprimarii copiilor, ca particularitate fundamentala a individului presupune si asimilarea in timp a mijloacelor de expresie ale limbajului nuantat.

De la codificarea sensului incifrat al cuvintelor in expresie pana la capacitatea de conotatie de catre copil a sensului in alte contexte, acestea din urma ca masca sigura a originalitatii - este un proces de durata. De regula cele doua elemente distincte privind sensul unui cuvant, 'sensul intelectual' care exprima reprezentarea obiectului si 'sensul afectiv' care arata reactia sentimentala a vorbitului, asigura unitar si complex puterea de transmitere a mesajului. (Iorgu Iordan 'Stilistica limbii romane', 1975, p.13).

Asadar, limbajul nuantat exprima sintetic capacitatea intelectuala si afectiva a subiectului, conferind comunicarii calitati deosebite, atat in planul cunoasterii, cat si in planul trairii estetice.

In ciuda unor influente din afara, 'numite si externe' si in randul carora putem enumera familia, presa, literatura, radioul, etc., scoala ramane factorul de baza, avand rolul hotarator in cultivarea vorbirii afective si expresive, in exprimarea scrisa si orala.

Dezvoltarea vorbirii la prescolari, in mod special la grupa mare si pregatitoare, are loc in conditiile intensificarii activitatii de intercomunicare a procesului de formare a limbajului interior si de memorare verbala. De asemenea, presupune cultivarea capacitatii de comunicare a copiilor - prin exprimarea datelor perceptive si a reprezentarilor din experienta personala, adaptata la diverse situatii si la parteneri, in vederea pregatirii pentru scoala.

Din multitudinea de obiective ce le-ar putea cuprinde acest capitol, cultivarea vorbirii adresative si reproductive, precum si expresivitatea vorbirii ocupa un loc deosebit.

Jocurile-exercitiu care se desfasoara in acest scop au urmatoarele metodologii:

- trezirea si mentinerea interesului pentru exercitiul respectiv prin elemente de joc;

- explicarea si demonstrarea modalitatii de a reda cerinta legata de vorbirea adresativa, reproductiva sau de expresivitate cu toate aspectele verbale si neverbale implicate;

- exersarea, la nevoie, inca o data de educatoare;

- exersarea, de catre copil, cu materiale diferite sau in situatii diferite;

- aprecierile se folosesc atat pe parcursul desfasurarii jocului, ca stimulente si procedee de corectare cat si finale.

Vorbirea adresativa se concretizeza prin propozitii enuntiative sau interogative in functie de scopul comunicarii si afirmative sau negative in functie de continutul lor.

In tehnica de formulare a propozitiilor, prescolarul se bazeaza, in general pe exemplul primit din partea adultului si pe simtul limbii. In tehnica formularii propozitiilor interogative prescolarilor trebuie sa li se precizeze ca: o propozitie este interogativa cand incepe cu unul din cuvintele: cine, ce, ce face, unde, de ce sau cand, prin nuantarea vocii, se reda aspectul de interogatie: 'De ce plangi copile?'.

Pentru formularea de propozitii enuntiative am organizat jocuri cum ar fi: 'Spune ce-i asta' - in care copilul denumeste obiectul sau imaginea data, formuland o propozitie enuntiativa-afirmativa.; 'Spune ce vezi' (copilul 'citeste' diverse imagini formuland propozitii simple sau dezvoltate, enuntiative-afirmative); 'Cine este si ce este?'; 'Este bine?'; 'Cand facem asa?'; 'A spus bine, n-a spus bine?' sunt jocuri prin care se realizeaza mai multe sarcini: formularea de propozitii enuntiative si interogative, afirmative si negative. Copiii sunt pusi in situatia de a formula propozitii enuntiative, de a sesiza greseala strecurata in aceasta - prin intrebarea: 'A spus bine sau n-a spus bine?' de a raspunde printr-o formulare afirmativa daca propozitia este corecta sau printr-o propozi-ie negativa, daca aceasta nu este corect formulata.

La grupa mare am folosit jocul 'Unde este greseala?'. Pe langa sarcinile enuntate mai sus, copiii depun un efort de atentie, de gandire pentru a sesiza si corecta greselile. Materialul didactic este adus sub forma unei scrisori in care se afla propozitii si fraze cu greseli; la inceput mai sesizabile; apoi mai putin sesizabile, solicitand copiilor cat mai intens atentia, memoria, gandirea.

Propozitiile interogative sunt formulate in jocul didactic 'Puneti intrebari' care are ca obiective operationale:

- sa sesizeze interogatia dupa modul de rostire;

- sa diferentieze propozitia enuntiativa de cea interogativa;

- sa utilizeze interogatia in vorbirea dialogata;

- sa faca descoperiri punand intrebari.

Sarcina didactica: sesizarea vorbirii interogative in exprimarea curenta.

Regulile jocului: se alcatuiesc pentru inceput propozitii enuntiative. La comanda 'Puneti intrebari', copiii transforma propozitia enuntiativa in propozitie interogativa. Se aplauda copiii care-si modeleaza vocea folosind intonatia. Se acorda stimulente.

Pornind de la intrebarile adresat grupei de catre educatoare legate de activitatea copiilor in gradinita, aceasta va explica notiunea de propozitie interogativa. Cand adresam intrebari? 'Cand dialogam?'; cand dorim sa aflam ceva. Exemplu: 'Ce-i intreaba educatoarea pe copii cand vin pentru prima data la gradinita?' - 'Cum te cheama?'; 'Cati ani ai?'; 'Cunosti adresa de acasa?'. Vom 'Pune intrebari' pentru a intelege ce se intampla in jurul nostru. Cand adresam o intrebare, ne modelam vocea in asa fel incat sa inteleaga cel cu care vorbim, ce dorim.

Jocul de proba: O fetita va primi rolul educatoarei si va adresa intrebari colegilor. Acestia vor raspunde, folosind intonatia corespunzatoare.

Jocul propriu-zis: 'Punem intrebari' pe tema unui tablou (la alegere). Insistam pe transformarea propozitiei enuntiative in propozitie interogativa.

Variante de joc:

a) Pe echipe: 'Punem intrebari' despre eroii indragiti din povesti si recunoastem personajele pe baza intrebarilor formulate: 'Cine are parul negru ca abanosul?'; 'Cine pregateste masa piticilor?' etc.

Se pot folosi imagini sau siluete de la teatru de papusi.

b) Pe roluri: Cu suport intuitiv sau folosind recuzita de la jocurile de creatie. Vor dialoga:

Educatoarea si prescolarul;

Invatatoarea si scolarul;

Medicul si pacientul;

Reporterul si sportivul;

Politistul si pietonul;

Vanzatoarea si cumparatorul.

Se va evidentia interogatia-dialogul.

c) Curiozitati satisfacute la 'Clubul curiosilor' - 'De ce ploua?'; 'De ce ninge?'; 'De ce pleaca pasarile calatoare?'.

d) 'Punem intrebari' formuland ghicitori. Copiii formuleaza propozitii interogative cu raspunsul la ghicitoare.

'Bosumflata si usoara

Bubuie din cale afara;'

'- Cine bubuie?' (toba)

'- Toba bubuie?'

Ghicitoarea este (prin definitie) ea insasi o intrebare.

Vorbirea reproductiva presupune relatarea unei situatii, a unui text, fix prin procedeul vorbirii directe, care cere reproducere cu exactitate in procesul comunicarii a replicii unui personaj sau a naratorului, fie prin procedeul unui personaj sub forma de povestire la persoana a III-a. Vorbirea reproductiva imbraca forma de descrie, narare, monolog sau dialog, cu precizarea ca in acel caz dialogul nu cere valoare de intercomunicare, ci apare ca procedeu pentru dramatizarea unei relatari, pentru asigurarea unei participari mai intense a celui ce asculta faptele infatisate.

Copilul trece de la propria-i povestire, la reproducerea cuvintelor personajelor. In scopul descrierii sau povestirii unei intamplari, situatii, educatoarea poate creea jocuri. Exemplu: 'Povesteste ce-ai facut ieri!'; 'Ce-ai vazut la televizor?'; 'Ce-ai facut in excursie?' etc.

Expresivitatea vorbirii este data de intensitatea, intonatia sau nuantarea, accent, ritm sau tempou, pauze, mimica, gestica sau figuri de stil. In cazul expresivitatii vorbirii: deprinderea se formeaza in cea mai mare parte prin imitatie.

Inca de la intrarea copilului in gradinita am avut in atentie pe langa pronuntia si elaborarea pronuntiei corecte din punct de vedere gramatical si exprimarea nuantata in functie de accentuarea silabelor componente ale cuvintelor, de intonatie, pauza de respiratie, tipul de vorbire (adresativa, interogativa, exclamativa) insotita de mimica si gesturi adecvate.

Date fiind particularitatile copiilor din grupa mica, cele mai multe exercitii care au avut ca scop formarea unei vorbiri expresive, le-am organizat la inceput cu toata grupa, treptat, dupa ce am cunoscut nivelul de dezvoltare al vorbirii, greutatile pe care le intampina, am inceput sa lucrez cu grupuri mici, care reprezinta un context mai eficient si mai adecvat acestui scop decat ansamblul grupei. Primele exercitii pentru stimularea expresivitatii verbale a copilului mic au avut ca scop educarea respiratiei in exprimarea orala in functie de contextul ideilor exprimate, dupa care am trecut la inlaturarea tendintelor de identificare nejustificata a unor sunete si prelungirea lor in vorbire.

Aceste obiective au fost realizate prin exercitii de gimnastica linguala si faciala si prin framantari de limba, care au fost repetate clar, ca de exemplu:

U, u, u, u, u, u, u

Trenu-i pregatit in gara

Ca sa plece azi din tara.

U, ,u, u, u, u, u, u.

El e gata de plecare

Si fluiera foarte tare.

U, u, u, u, u, u, u

Peste cateva minute

Trenul trece iute, iute

Fas, fas, fas.

Sufla vantul in tufis

Dar si apa la izvor

Fasaie saltand usor

Fas, fas, fas.

Tar, tar, tar,

Suna telefonul,

Las televizorul

Alerg la telefon

Dar nu mai are ton.

Dupa un sir de activitati prin intermediul carora s-au transmis copiilor cunostinte noi, li s-a imbogatit si activizat limbajul, le-am oferit posibilitatea, in cadrul activitatilor liber-creative sa descrie unele imagini care reprezinta actiuni ale copiilor si adultilor, aspecte de munca sociala, frumuseti ale mediului ambiant, ale naturii, etc.

Jocul didactic 'Scufita Rosie' solicita copiii grupei mici sa completeze propozitiile sau frazele enuntate de educatoare cu cuvintele potrivite pentru a le da un sens logic:

'Scufita Rosie s-a intalnit ; Lupul a intrebat-o ?'; 'Scufita Rosie a raspuns '.

In cadrul exercitiilor de recitare expresiva a poeziilor invatate, copiii au fost impresionati de frumusetea si armonia limbii literare.

Incepand cu grupa mijlocie am oferit copiilor numeroase prilejuri de a asculta cu atentie continutul unui text literar pentru a receptiona fluenta, armonia si frumusetea frazei, dupa care ii provoc la discutii pe grupuri. Astfel, dupa lecturarea povestirii 'Gainusa cea motata' de Calin Gruia am cerut:

- un grup de copii sa redea intr-o inlantuire logica, pe fragmente, continutul povestirii;

- alt grup de copii sa descrie fapte ale eroilor indragiti (broscuta, cocosul);

- alti copii au fost antrenati sa adreseze intrebari legate de textul audiat;

- un grup a raspuns la intrebari;

Procedand astfel, i-am deprins cu folosirea vorbirii dialogate. De fiecare data cand au audiat un text le-am atras atentia asupra unor expresii literare, epitete, comparatii, personificari, la nivelul lor de intelegere.

Tot cu copiii grupei mijlocii am organizat jocuri exercitii in care le cer sa explice pe scurt continutul unei idei din poeziile cunoscute, sa le recite expresiv pe fragmente, integral sau pe roluri. Interesul copiilor pentru expresivitatea cu mimica si gesturi le-am trezit organizand concursuri: 'Cel mai bun recitator'.

De asemenea, cu copiii de grupa mare am organizat astfel de concursuri, carora le-am cerut respectarea ritmului pauzelor, nuantarii vocii in timpul reproducerilor.

Expresivitatea vorbirii copiilor este data de intensitatea - puterea cu care sunt rostite sunetele, cuvintele sau propozitiile.

In acest sens am organizat jocuri-exercitii cum sunt: 'Mai tare, mai incet' in care copilul imita diverse sunete, silabe sau cuvinte cu intonatia diferita. 'Bate cum bat eu' - alternarea comenzilor-bataia in toba, rar-repede; 'Vine si pleaca trenul' - copilul imita sunetul 'u' - care sugereaza suieratul trenului - cu variatii de intensitate: crescendo cand vine trenul - descrescendo cand pleaca acesta. De asemenea, in jocul 'Cine intoneaza mai bine' am exprimat impreuna cu copiii aceeasi propozitie, dandu-i sensuri diferite prin schimbarea intonatiei, cu urmatoarele sensuri: afirmare, intrebare, indoiala, nesiguranta, dezacord, dezaprobare, entuziasm.

Intonatia sau nuantarea reprezinta variatiile de inaltime ale vocii in timpul vorbirii.

Accentul este pronuntarea mai intensa a unei vocale dintr-o silaba, a unui cuvant dintr-o propozitie sau a unei propozitii dintr-o fraza.

Cu alte cuvinte, accentul este gramatical (morfo-sintactic si semantic) si expresiv sau logic (care se refera la continutul de idei si stari sufletesti, afective). Astfel se pot desfasura jocuri-exercitii, in scopul formarii deprinderii de a accentua o idee, un sentiment, o dorinta, o opinie (in vorbirea adresativa si reproductiva) specificand ca jocurile pot avea comun si nuantarea si intensitatea. Aceste aspecte ale expresivitatii nu pot fi separate unele de altele.

Jocurile-exercitiu pe care le-am desfasurat in acest scop sunt compuse din fragmente de povesti, de basme sau situatii de joc care apar in orice joc de creatie sau dramatizari. In jocul-exercitiu 'Iedul cu trei capre' un copil interpreteaza fragmentul in care iedul cheama pe mama capra, matusa capra, accentuand cuvintele prin care se exprima rasfatul, lenea, nerabdarea. Jocul 'Cine interpreteaza mai bine?' se desfasoara sub forma de concurs, fiecare copil fiind pus in situatia de a interpreta fragmentul in care Scufita Rosie se intalneste cu lupul in casa bunicutei, accentuand pe acele cuvinte care reliefeaza uimirea fetitei si perfidia lupului; dialogul iepurasului cel trist din 'Coliba iepurasului' cu vulpea, lupul, ursul, cocosul, etc.

Pentru realizarea pauzei am selectat fragmente din povestile cunoscute cu momente care necesita momente dramatice: momentul cand Alba ca Zapada afla ingrozita ca vanatorul o va omora sau cand mama vitrega afla ca traieste dupa incercarile nereusite: fragmente din 'Capra cu trei iezi', momentul intoarcerii caprei acasa si constatarea dezastrului provocat de lup, accentuand consternarea caprei- Aceste momente le-am folosit si pentru exersarea modificarilor fizionomiei pentru a exterioriza anumite sentimente sau ganduri (mimica). In acest ssens am realizat jocul 'Cine exprima mai bine?', prin care am urmarit redarea prin mimica a cat mai multor stari sufletesti: mirare (Scufita Rosie); tristete (Iepurasul din 'Coliba iepurasului'); bucurie (piticii cand au salvat-o pe Alba ca Zapada; bunica si Scufita Rosie cand le-a salvat vanatorul); durere (lupul in groapa de jar); spaima (iedul cel mare cand a vazut lupul).

Un gest sau o miscare potrivita situatiei, o discreta schimbare, a expresiei fetei au darul de a stabili o legatura mai vie intre povestitor si ascultator, de a asigura perceperea afectiva si constienta a textelor.

Textul literar ofera admirabile clipe de audiere a unui fragment expresiv presarat cu figuri de stil care emotioneaza copilul. Am cautat sa deprind prin intermediul jocurilor mesajul etic si uman, faptele bune si cele rele, sa ofere copiilor posibilitatea de a-si exercita vorbirea monologata, contextuala, iar eu am avut posibilitatea sa verific si sa apreciez capacitatile copiilor de a folosi cele mai potrivite mijloace de exprimare, de a reproduce dialogul dintre personaje si de a expune cursiv si logic un fragment din povestirile cunoscute.

Expresivitatea vorbirii mai este data si de folosirea figurilor de stil. Figurile de stil sunt, 'abateri' expresive, constructii sugestive, cuvinte si structuri gramaticale mai putin folosite in vorbirea curenta. Consider accesibile copilului de varsta prescolara urmatoarele figuri de stil: personificarea, onomatopeea, sinteza, comparatia, antiteza, enumeratia si epitetul.

Copilul mic opereaza cu figurile de stil in doua situatii: cand reda prin reproducerea unui text literar productiile stilistice ale autorului, fara sa modifice textul; cand au ocazia unor relatari ale unor fapte, intamplari traite sau auzite.

Personificarea este figura de stil prin care se atribuie fiintelor nucuvantatoare, lucrurilor sau elementelor naturii, insusiri sau manifestari omenesti. In acest sens am jucat jocul: 'Hai sa facem o povestire'. In acest joc copiii sunt stimulati sa creeze un dialog in care personajele sunt jucarii, imagini cu animale, pasari, realizand astfel singuri personificarea.

Onomatopeea este figura de stil care exprima imitarea cu elemente sonore ale unui cuvant, anumitor sunete din natura, realizandu-se armonii imitative. Pentru folosirea onomatopeelor am desfasurat jocurile: 'Repeta cum face' - copilul audiaza un fragment dintr-un text literar care cuprinde onomatopee, apoi reproduce onomatopeele: 'De-a animalele'- copilul este pus in situatia de a imita graiul unor animale; 'Hai sa facem o poveste'- copilul este pus sa creeze o scurta poveste dupa cateva imagini, care sa ilustreze animale, in actiune, fenomene ale naturii tot in desfasurarea lor, etc., pentru a da posibilitatea sa foloseasca onomatopeea.

Antiteza consta in opozitia dintre doua cuvinte, doua fapte, doua idei, doua situatii, intre doua personaje menite sa se realizeze reciproc.

In jocul 'Oglinda fermecata' copilul descrie personaje perechi scotand in relief caracteristicile fiecaruia. Personaje perechi: 'Puf Alb si Puf Gri'; 'Fata mosului si fata babei'; 'Mama buna si mama vitrega'; 'Fat-Frumos si Zmeul', etc.

In jocul 'De-a povestile' copilul creeaza povesti care sa cuprinda personaje, situatii in antiteza (copil ascultator-neascultator, bun-rau, sincer-mincinos, etc.).

Enumeratia este o insiruire de mai multi termeni de acelasi fel - din punct de vedere gramatical (substantiv, adverbe, adjective, numerale, etc.) folosite pentru a atrage atentia asupra faptului sau asupra aspectului infatisat. Enumeratia am folosit-o in jocuri-exercitiu cum ar fi: 'Ce face copilul?'; 'Ce culori au lalelele?'. In jocul 'Hai sa povestim'- copilul are sarcina sa creeze o scurta povestire in care tema sau continutul ii permite enumerari de substantive, verbe, adjective.

Repetitia este folosirea succesiva a aceluiasi cuvant sau a unui grup de cuvinte pentru a exprima o idee, un sentiment in scopul de a evidentia un obiect, o actiune sau o situatie. In jocul 'Asculta si spune tu'- am citit un fragment care cuprinde repetitia. Am comentat de ce a fost repetat cuvantul respectiv, apoi am solicitat copiii sa redea fraza respectiva, sau unele versuri: 'ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara' etc.

Comparatia este alaturarea de doi termeni, de obiecte, actiuni, idei, personaje pe baza unor insusiri comune - de obicei primul mai putin cunoscut - pentru a realiza trasaturile specifice ale acestuia. Jocurile desfasurate in acest sens sunt: 'Cu cine sau cu ce se aseamana?'- copilul compara imagini, obiecte, jucarii pe baza de trasaturi comune, asemanari; 'Spune mai departe'- copilul completeaza propozitia data cu termeni de comparatie potriviti.

De exemplu:

'Iepurasul fuge mai repede decat ..'

'Baiatul are ochi albastri ca ..'

'Alba ca Zapada are parul negru ca ..'

'Alba ca Zapada este mai frumoasa decat ..'

'Fat-Frumos este mai bun decat ..'

Jocurile didactice in care se recita versuri sau 'framantari' de limba contribuie la intelegerea de catre copii a frumusetii limbii, sesizarea muzicalitatii ei imprimata de ritm, rima, figuri de stil, permite exersarea vorbirii expresive.

Pentru familiarizarea copiilor cu notiunea de rima am organizat jocul 'Cuvantul castigator'- am spus copiilor cuvinte sugerate de o imagine (de exemplu: masa) si am solicitat copiii sa se gandeasca bine si sa gaseasca mai multe cuvinte care sa 'rimeze' cu acesta, sa se auda frumos, adica sa aiba aceeasi silaba la sfarsit (fricoasa, casa, coasa, lasa, fioroasa, somnoroasa, pufoasa, duioasa). Am intocmit un tabel nominal, trecand in dreptul fiecarui copil cuvantul respectiv, uneori concursul ramanand deschis pe parcursul unei saptamani.

La sfarsitul concursului, cuvantul pentru care au fost gasite cele mai multe rime a fost declarat 'cuvant castigator', iar copilul respectiv- 'invingatorul'.

Dupa astfel de jocuri am desfasurat concursul 'Silaba castigatoare'. De data aceasta le-am dat copiilor o silaba urmarind ca ei sa caute cuvinte care sa se termine cu aceasta.

Pe parcursul concursului am schimbat trei silabe: silaba pentru care copiii au gasit mai multe cuvinte a fost declarata - 'castigatoare'.

- ta: rata, ata, fetita, copilita, rochita, casuta, masuta, caruta, balanta, fustita, gargarita, bentita, forfecuta, maimuta, vacuta, caprita, veverita;

- let: cosulet, omulet, bradulet, facalet, tuciulet, nataflet, pomulet, beculet, snurulet, ursulet, cerculet;

- za: vaza, varza, veioza, viteza, raza, buburuza, poza, paza, barza, pauza, treaza, teza, cauza.

Silaba castigatoare a fost 'ta'. Acest joc ii poate ajuta mai tarziu pe copii pentru intelegerea sufixelor.

Pentru a-i familiariza pe copii cu notiunea de vers si a-i ajuta sa inteleaga poezia pe langa intelegerea continutului ei, muzicalitatea, am organizat exercitii 'sa facem versuri'. Pentru ca prescolarii sa inteleaga ce este un vers am facut analiza unor poezii, reprezentand grafic pe tabla poezia in sensul propozitiei (descompunerea in cuvinte si silabe); pentru fiecare vers cate o linie orizontala, pentru cuvinte (liniute lungi si scurte), pentru silabe liniute verticale.

Am atras atentia copiilor ca la sfarsitul versului sunt cuvinte care rimeaza (pronunta cuvintele finale ale primelor versuri) folosind diferite simboluri: triunghiuri, cerculete. Daca rima este imperecheata semnele sunt asezate doua cate doua, daca rima este neimperecheata semnele sunt asezate astfel: primul cu al treilea si al doilea cu al patrulea. De exemplu:

Catelus cu parul cret __________ ______ ____ ____

______________ ___ __________ _____

/ / / / / / /

Fura rata din cotet __________ ______ ____ ____

_________ _________ _____ _________

/ / / / / / /

Si se jura ca nu fura __________ ______ ____ ____

____ ____ ______ ____ ____ ________

/ / / / / / / /

Dar l-am prins cu __________ ______ ____ ____

rata-n gura  ___ _ ___ _____ __ ______ _ _______

/ / / / / / / / /

sau

Mult e dulce si frumoasa  __________ ______ ____ __

_______ __ _______ __ ___________

/ / / / / / / /

Limba ce-o vorbim __________ ______ ____ __

_____________ _ _ _______________

/ / / / /

Alta limba armonioasa  __________ ______ ____ __

_________ ________ ______________

/ / / / / / / / /

Ca ea nu gasim __________ ______ ____ __

______ ______ ______ ____________

/ / / / /

- 'Limba romanesca', de George Sion

Am ales poezia 'Limba romaneasca', de George Sion, atat pentru sesizarea muzicalitatii, cat si pentru pregatirea activitatii de memorizare, fiind una din cele mai reusite poezii sub raportul expresivitatii. I-am intrebat pe copii daca la place poezia si de ce, adaugand ideea ca ea contine cuvinte frumoase, care suna armonios, de parca ar fi cantata.

Pentru intelegerea notiunii de ritm, am plecat de la aceleasi versuri analizate si am sugerat copiilor sa numere silabele, pentru a trage concluzia ca versurile care rimeaza au acelasi numar de silabe. Pentru intelegerea cat mai corecta a ritmului am insotit operatia de impartire a versului in silabe de batai din palme, cu piciorul in podea, am executat silabele pe clapele pianului jucarie, pe melodia compusa pentru poezia 'Limba romaneasca', facand precizarea ca ritmul si rima unei poezii dau muzicalitate versurilor si o deosebesc de povesti (care au rima si ritm). In urma tuturor acestor jocuri-exercitii am organizat jocul 'De-a libraria'. Am urmarit dezvoltarea capacitatii copiilor de a compune versuri, ghicitori cu sau fara sprijinul meu, operand cu cunostintele referitoare la rechizitele scolare, urmarind in acelasi timp si educarea spiritului de colaborare. Sarcina didactica: sa compuna ghicitori despre rechizitele scolare prin colaborare intre membrii unei echipe.

Ca material didactic am folosit diferite rechizite asezate pe raft, la fel ca intr-o librarie.

Dupa o scurta discutie prin care am reactualizat impresiile vizitei facute la librarie, am trecut la observarea minilibrariei din clasa.

Am impartit copiii in trei echipe si le-am cerut sa se opresca la un singur obiect si impreuna sa compuna o ghicitoare (despre obiectul respectiv). Eu am indeplinit rolul de vanzator si nu eliberam obiectul respectiv pana ce ghicitoarea nu indeplinea

toate conditiile. De exemplu, am compus ghicitorile:

a) despre creion: 'Eu sunt lung si subtirel

In penar stau cumintel

De m-apesi imi rupi nasucul

Si te va certa bunicul.'

b) despre ghiozdan: 'Din carton si material

Port caiete, abecedar,

Si creioane in penar

Blocul inauntrul meu

Si-mi spun toti azi ' (ghiozdanel)

c) despre stilou: 'Azi copiii pot sa scrie

Cu cerneala pe hartie'

Sarcina copiilor in cadrul jocului 'Ne pregatim pentru excursie' se complica, deoarece au de compus o poveste respectand succesiunea logica a actiunilor, sa continue expunerea inceputa de un coleg si sa o intrerupa la momentul potrivit pentru a crea atmosfera de asteptare. Prin acest joc am urmarit:

- perfectionarea exprimarii coerente, corecte si expresive;

- exersarea folosirii celor mai variate forme gramaticale si respectarea regulilor cu privire la acordul dintre predicat si subiect;

- activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la obiectele necesare unei excursii;

- educarea atentiei voluntare.

Pentru a canaliza atentia intregii grupe catre subiectul propus le-am prezentat o imagine cu un grup de excursionisti pe cararile muntelui insotita de versurile:

'Ce frumoasa-i drumetia  'Dac-ati fost candva la munte

Pe cararea cu racoare!  Aduceti.va aminte

Ne insoteste bucuria  Si spuneti-mi pe de rost

In excursiile prescolare.'  Drumetia cum a fost?'

Pentru a veni in sprijinul copiilor, urmarindu-le munca de alcatuire a ghicitorilor si povestirilor, am purtat discutii asupra excursiei pe care am organizat-o la Brasov si, totodata am organizat numeroase exercitii de vorbire dupa cartea 'Ghicitori ilustrate', unde sunt prezentate ghicitori insotite de imagini si versuri. In partea a doua a cartii sunt cerute rezolvarile diverselor sarcini, prilej cu care-si reactualizeaza cunostintele despre culori, pozitii spatiale, obiecte, fiinte, fenomene ale naturii.

Jocul 'Cine stie castiga' l-am organizat ca proba de evaluare si ca o sinteza a tuturor mijloacelor folosite pentru dezvoltarea unei vorbiri corecte, expresive, solicitand atentia, memoria, gandirea copiilor, nuantarea vocii in functie de starile afective, mimica si gestica potrivita.

Deoarece lucrez cu copii de grupa mare care cunosc povestile bine ca imagini si continut ca si caracterul de intrecere, am imprimat un ritm rapid jocului. Copiii au dat dovada de promptitudine in raspunsuri, de abilitate in miscari; au fost placut impresionati de noutati (imagini, personaje din povesti pe care nu le mai vazusera, ghicitori, fise) si au participat, cu mult entuziasm reusind sa rezolve cerintele si cei emotivi, ca si cei care in alte activitati aveau o atitudine pasiva.

In urma rezolvarii sarcinilor de munca independenta am obtinut urmatoarele rezultate:

Din 20 copii prezenti

10 copii - F.B. (50%)

8 copii - B. (40%)

2 copii - S. (10%)

Progresul inregistrat de copii va imbratisa nu numai bagajul lexical luat ca o suma, ci si posibilitatea, potrivit varstei de a 'opera' in actul comunicarii, ei alegand din multimea cuvintelor, expresiilor, pe acelea pe care considera ca se potrivesc atat propriilor intentii de exprimare, cat si a starilor lor sufletesti. Din acest punct de vedere va depasi granita unei exprimari tranzitive care are drept scop transmiterea unei simple informatii, alunecand spre reflexibilitate care exprima si participarea afectiva a vorbitorului. Ori, trecerea aceasta subtila si nelimitata ca sfera nu este posibila decat atunci cand subiectul, in comunicarea-i spontana uzeaza de resursele inepuizabile ale limbajului expresiv, oferit cu atata daruire de limba romana.

CONCLUZII

Stadiul preoperational ce cuprinde perioada de la 2 la 7 ani reprezinta o perioada de intensa dezvoltare, se caracterizeaza prin interiorizerea actiunilor, multiplicarea schemelor diferentiate si asimilate reciproc, expansiunea simbolisticii reprezentative, semnalizarii si comunicarii verbale.

Activitatea desfasurata in gradinita, caracterul organizat al activitatii copiilor se rasfrange direct asupra limbajului lor care se imbogateste cantitativ, de la o etapa la alta, castiga in coerenta, vocabularul activ creste de la 800-1000 de cuvinte la 3 ani, pana la 3500-4000 de cuvinte la 7 ani.

Gradinita ofera variate posibilitati de exersare si cultivare sistematica a limbajului activ. Limbajul oral dialogat sau monologat contribuie la dezvoltarea laturii fonematice a limbajului, la insusirea fondului lexical si a semnificatiei. Treptat, din limbajul monologat se dezvolta o noua forma - limbajul interior care sporeste posibilitatea copilului de a-si planifica mintal activitatea, contribuie substantial la dezvoltarea intelectuala a copilului.

Dezvoltarea limbajului si comunicarii orale in gradinita depinde atat de stabilirea adecvata a continutului cunostintelor, cat si de modalitatile prin care acestea ajung sa fie insusite de copii.

Jocul este activitatea fundamentala a varstei prescolare. El antreneaza intens copilul in stimularea si exercitarea vorbirii in directia propusa, fara ca el sa constientizeze acest efort.

Un mijloc de instruire si educare a copiilor specific prescolaritatii este jocul didactic, forma de invatare, care poate fi considerat activitate utila si necesara in gradinita. Jocul didactic este o activitate atractiva si accesibila copilului in care se imbina armonios elementele instructive cu activitatea de joc care bucura pe copii.

Prin intermediul acestei lucrari, am incercat sa demonstrez eficienta jocului didactic in formarea, dezvoltarea si imbogatirea vocabularului sub aspect fonetic, lexical si gramatical. Pentru a starni interesul copiilor si a fi atractive, toate jocurile didactice desfasurate trebuie sa fie concepute in mod creator, adaugand multa imaginatie si fantezie in pregatirea lor.

Jocul didactic are un continut si structura bine organizate, subordonate particularitatilor de varsta si sarcinii didactice, se desfasoara dupa anumite reguli si la momentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capata latura instructiva, elementele de distractie nefiind decat mediatori ai stimularii capacitatii creatoare.

Prin intermediul exemplelor concrete am demonstrat rolul jocului didactic in perceperea si pronuntarea clara si corecta a tuturor sunetelor si grupurilor de sunete ale limbii romane, integrate in cuvinte, cat si dezvoltarea capacitatii de diferentiere perceptiv-fonetica a sunetelor si grupurilor de sunete situate in pozitii diferite in structura cuvantului (initiale, mediane, finale), in vederea pregatirii insusirii citit-scrisului.

Activitatea astfel conceputa face ca prin jocul didactic copilul sa-si afirme disponibilitatile, sa se integreze mai usor in colectivul de copii. Legatura educatoare-copil si copil-educatoare, realizata prin jocurile didactice efectuate, are consecinte deosebite asupra dezvoltarii vocabularului, deoarece sporeste participarea activa a tuturor copiilor, pune in evidenta in mod operativ progresele realizate in procesul de insusire si activizare a vocabularului, cat si eventualele lacune in intelegerea unor notiuni.

O data cu imbogatirea vocabularului am incercat sa formez copiilor o exprimare corecta urmarindu-i indeosebi pe cei cu o exprimare greoaie, care intampina greutati in stabilirea pe plan logic si pe plan verbal a relatiilor de subordonare sau a acordurilor si legaturilor dintre cuvinte.

In joc copilul isi formeaza deprinderea de a vorbi frumos, de a folosi expresiv constructii lingvistice nuantate, comunicare expresiva. Jocurile didactice exercita o influenta multilaterala asupra dezvoltarii psihice a copiilor contribuind la dezvoltarea lor intelectuala, la educarea spiritului de observatie, a imaginatiei creatoare, a gandirii, deprinzandu-i cu o munca intelectuala independenta necesara in activitatea de tip scolar.

Jocurile didactice prin regulile impuse sunt un mijloc deosebit de eficient pentru dezvoltarea stapanirii de sine, disciplinei constiente, autocontrolului, spiritului de independenta, perseverentei, sociabilitatii. Respectarea regulilor de joc educa copiilor simtul de raspundere, onestitate, comportament si atitudini corecte pentru a nu intra in conflict cu colectivul.

Jocurile didactice exercita un ansamblu de influente pozitive nu numai asupra laturii intelectuale ci si asupra intregii personalitati a copilului.

Asadar, jocul didactic contribuie atat la imbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea lui, cat si la insusirea unei exprimari clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea independentei in vorbire si stimularea creativitatii in exprimarea orala.

Toate acestea potenteaza considerabil valoarea educativa a jocului didactic pentru dezvoltarea vorbirii.