Forme de colaborare a educatorilor cu familia

Forme de colaborare a educatorilor cu familia

Exista o multitudine de forme de colaborare a educatorilor cu familia. Dintre acestea amintim:

a)      intalniri programate de diriginti / invatatori (cu toti parintii clasei, cu un grup de parinti, numai cu parintii unui copil);

b)     intalniri intamplatoare (in pauze, la terminarea orelor, pe strada etc.);

c)     convorbiri telefonice;

d)     corespondenta;

e)     vizite la domiciliu;

f)      activitati non-formale (excursii, actiuni sportive, cercuri, concursuri, serbari, aniversari, momente festive etc.);

g)     consultatii la cererea parintilor

Adunarile cu parintii au mare importanta deoarece educatorul informeaza despre succesul si comportamentul copiilor si rezolva in comun anumite probleme de natura materiala, familiala sau organizatorica cand prezenta tuturor este necesara. Tot cu aceasta ocazie educatorul poate organiza si o conferinta pe marginea unei teme pedagogice sau psihologice.

Spre deosebire de alte forme de colaborare cu familia (vizite, consultatii), adunarile, prin prezenta simultana in scoala a unui numar mai mare de parinti, dau posibilitatea schimbului de experienta, a confruntarii opiniilor si cautarii unor solutii viabile pentru practica muncii educative a parintilor. Ele se axeaza pe o tematica precisa, corespunzatoare problemelor educative ale clasei sau ale scolii.

Prin contactul dintre familiile elevilor dintr-o clasa se determina unificarea atitudinilor si a actiunilor educative ale parintilor, infiriparea unor relatii de colaborare intre acestia si exercitarea unei corecte influente educative benefice.

Cu toate ca aceste argumente demonstreaza puternica valoare a adunarilor parintiilor, in practica scolii in care imi desfasor activitatea, apar uneori aspecte deficitare in organizarea si desfasurarea lor, facand astfel sa scada efectele bune care ar putea decurge pentru activitatea scolii si a familiei.

Cele mai frecvente lipsuri in aceasta directie sunt urmatoarele:

se programeaza putine adunari;

nu se mobilizeaza un numar corespunzator de parinti;

vin la adunarile cu parintii mai multi membri ai caror copii sunt foarte buni la invatatura si au o comportare buna si lipsesc tocmai parintii ai caror copii creeaza probleme in scoala;

participarea parintilor la discutii este foarte redusa si nu constituie un real schimb de experienta.

Este indicat sa se desfasoare doua sedinte pe semestru, una la inceput si alta la sfarsit.

Tematica adunarilor cu parintii poate viza organizarea activitatii scolii cu familia in ceea ce priveste analiza muncii instructiv-educative a clasei de elevi, a evolutiei fiecarui copil in microclimatul social al grupului clasei si al scolii, precum si initierea parintilor in stimularea dezvoltarii personalitatii copiilor lor.

Adunarea cu parintii la inceputul anului scolar urmareste realizarea urmatoarelor obiective:

alegerea comitetului de parinti; precizari privind activitatea din intregul an scolar;

acomodarea cu eventualele schimbari survenite in componenta colectivului clasei si in conducerea ei (un invatator sau un diriginte nou).

Reusita primei adunari cu parintii influenteaza in mare masura modul in care vor raspunde ulterior familiile elevilor la chemarile scolii.

La adunarile de analiza a muncii cu parintii elevilor din clasa pe care o conduc am cautat intotdeauna sa satisfac urmatoarele cerinte:

sa se prezinte situatia comparativ cu momentele anterioare;

afirmatiile facute sa fie fundamentate pe material faptic concludent;

sa se ajunga la depistarea motivelor actiunilor fiecarui elev si a cauzelor care au generat diferite situatii;

sa se faca sumare caracterizari privind stadiul de evolutie al grupului;

sa se traseze linii de perspectiva, atat in ceea ce priveste activitatea cu elevii cat si cu parintii lor.

Reusita adunarilor cu parintii tinute pe baza unui referat asupra problemelor de educatie este determinanta in mare masura de imbinarea organica a ideilor teoretice cu practica nemijlocita instructiv-educativa. Parintii nu trebuie sa auda numai care sunt cerintele, sarcinile lor in rezolvarea cu succes a tuturor laturilor educatiei, ci si cum se pot realiza efectiv aceste sarcini in familie si in scoala.

Iata cateva subiecte referitoare la tematica educatiei in familie:

Autoritatea parintilor;

Ce pedepse aplica parintii copiilor?

Contributia familiei la educatia estetica a copiilor.

Regimul zilnic de viata al copilului in familie.

Importanta lecturii si educarea elevului pentru lectura.

Mijloacele mass-media, selectarea acestora.

Timpul liber al copilului.

Cum ne comportam intr-o sala de spectacole?

Activitatile extrascolare si importanta lor.

Igiena zilnica.

Esec scolar / reusita scolara si altele.

Un alt aspect al pregatirii adunarilor cu parintii este cel de ordin organizatoric. Se pot programa adunari comune la care sa participe parintii si copiii.

Invitarea si mobilizarea parintilor, pregatirea salii si organizarea unor expozitii cu lucrari ale elevilor se pot realiza exclusiv de catre invatator (profesor) prin simple convocari, notate de elevi in carnetele de corespondenta intre scoala si familie si semnate de parinti, sau prin antrenarea elevilor in confectionarea unor invitatii lucrate artistic.

Dupa prezentarea referatelor, dupa discutiile organizate privind metodele folosite in educatia copiilor, s-au precizat, in concluzie, urmatoarele idei:

necesitatea cunoasterii si folosirii metodelor corecte de educatie;

neexistenta unei metode general valabila, pericolul folosirii unei singure metode;

importanta asigurarii autoritatii parintilor pentru buna desfasurare a educatiei in familie;

necesitatea individualizarii procesului educational si a coerentei in educatie;

aspecte pozitive detasate din discutii: sa ne purtam ca adevarati educatori nu numai fata de propriul nostru copil ci si fata de ceilalti copii;

importanta cunoasterii lucrarilor care trateaza probleme de educatie in familie.

Acestea au fost punctele asupra carora este necesar sa se insiste in incheierea adunarii pentru a completa si corecta intelegerea justa teoretica si a modalitatilor de actiune in practica educativa din partea parintilor prezenti la adunare.

Adunarile cu parintii, ca forma colectiva de activitate cu familia, au avut un rol insemnat nu numai pentru rezolvarea problemelor comune tuturor elevilor, ci si pentru cele specifice anumitor elevi. Faptul este explicabil prin contributia adunarilor la ridicarea nivelului pedagogic al parintilor la imbunatatirea conditiilor de activitate educativa in scoala si in familie.

Lectoratul pedagogic este forma cea mai reusita de a dezbate in fata parintilor probleme de educatie a copilului in familie si scoala. Aceste intruniri ale parintilor se pot organiza o data pe semestru.

Manifestarile de acest gen pot fi conduse de catre un responsabil cu lectoratele la clasele I - IV, desemnat de conducerea scolii din randul invatatorilor si a unui diriginte. Acestia, la randul lor, isi aleg dintre parinti cate un responsabil cu probleme organizatorice, probleme de secretariat, eventual cu probleme financiare.

Acest comitet isi desfasoara activitatea dupa un grafic intocmit la inceputul anului scolar cu o tematica bine precizata. Acestor lectorate pedagogice li se pot imprima un caracter sarbatoresc, relaxant si distractiv prin faptul ca prezentarea teoretica a referatelor pedagogice sau dezbaterea unor teme de educatie pot fi urmate de scurte programe artistice, sustinute de elevii claselor respective.

Interesante au fost lectoratele in cadrul carora s-au prezentat un grupaj de interviuri luate instantaneu unor parinti, pe o tema de educatie; dupa audierea benzii de magnetofon s-au organizat dezbateri conduse de un cadru didactic, avand ca invitati cativa specialisti din diverse domenii de activitate (jurist, medic, preot, inginer, economist, patron al unei firme etc.).

Dupa dezbatere se faceau cateva precizari de ordin psiho-pedagogic de catre conducatorul lectoratului pedagogic. Pentru aprofundarea temei educative puse in discutie, se pot aplica celor prezenti, din partea comitetului de organizare a lectoratului pedagogic, chestionare pe care sa le completeze acasa, reflectand in liniste asupra raspunsurilor solicitate, urmand ca in interval de o saptamana sa fie trimise la scoala prin elevi. Acestea se centralizeaza si se studiaza de catre un grup de cadre didactice care interpreteaza statistic si elaboreaza un material faptic ce poate da nastere unei dezbateri mai detaliate a temei respective.

Prin evaluarea raspunsurilor date de parinti la unele chestionare ne putem da seama cat de mult este implicata familia in sprijinirea scolii pentru educatia copiilor. Carentele depistate pot fi corijate sau prevenite iar aspectele pozitive pot fi popularizate (Chestionar pe tema "Cum indruma familia lectura elevilor?" - vezi Anexa 1).

Din interpretarea raspunsurilor la acest chestionar a reiesit faptul ca majoritatea parintilor poseda o biblioteca in familie, dar cartile nu sunt aranjate dupa criterii stiintifice. Nu toti parintii se preocupa de un control si o indrumare a lecturii copiilor lor. In bibliotecile proprii nu se gasesc intotdeauna cartile recomandate prin programa scolara, iar unii dintre parinti nu cunosc bibliografia indicata spre studiu. Cartile cu continut stiintific lipsesc cu desavarsire din biblioteca unor familii. Nu toti parintii exerseaza memoria copiilor lor determinandu-i sa memoreze poezii din literatura clasica si universala. Nu merg la spectacole de teatru pentru copii si nu-si rezerva intotdeauna timpul pentru discutarea cartilor citite.

Concluzionand, am constatat ca este util ca toti parintii sa-si insuseasca modalitatile de organizare a bibliotecii personale, sa indrume si ca controleze felul in care se realizeaza lectura in familie, sa cunoasca si sa aplice evaluarea lecturii prin utilizarea diagramei care ii ajuta sa-si testeze proprii copii.

Vizitele efectuate de cadrele didactice la parintii copiilor

Specificul acestei forme de colaborare intre scoala si familie il constituie contactul nemijlocit al cadrelor didactice cu conditiile concrete de viata si educatie ale copilului in familie. Tocmai acest specific confera vizitarii elevilor o importanta deosebita.

Este stiut faptul ca, de cele mai multe ori difera imaginea pe care o avem despre un elev in scoala de cea formata cu prilejul surprinderii lui, chiar si un singur moment, acasa, printre ai sai, tocmai pentru ca atitudinea si comportarea generala a copilului este influentata in mod puternic de ambianta in care se gaseste. Ar fi gresit sa atribuim unui elev anumite trasaturi, numai pe baza a ceea ce surprindem la el in scoala, fara a-l vedea si acasa, in familie.

Din acest punct de vedere si, mai ales, in legatura cu depistare conditiilor educative, vizitarea elevilor acasa ne poate furniza adesea incomparabil mai mult material decat studierea lor in procesul de invatamant.

S-a observat ca elevii manifesta un atasament sporit fata de invatatori, sunt mai apropiati si mai disciplinati dupa vizitarea familiei lor de catre cadrul didactic ori se comporta ca si cum ar fi contractat noi obligatii, in afara celor scolare, obligatii ce decurg tocmai din faptul ca se considera mai legati de invatator. Daca adaugam si faptul ca aceste vizite marcheaza pasi mari in directia stabilirii si consolidarii relatiilor scolii cu parintii, apare si mai evidenta necesitatea frecventarii de catre educator a familiilor elevilor sai. Este adevarat ca, pentru educator, poate fi mai comod sa discute cu parintii in scoala, dar vizitele la domiciliul copiilor, pe langa avantajele dezvaluirii unor aspecte de nesesizat in afara casei parintesti, mai confera discutiei intre cei doi educatori un caracter de intimitate, de apropiere, mai greu de realizat uneori intre zidurile scolii.

Invatatorul, ca si parintii, simte, in anumite cazuri, ca sunt discutii care pot fi purtate cu deosebit succes in atmosfera obisnuita in care se desfasoara procesul educativ in familie. Pentru urmarirea evolutiei copilului in familie si in societate se poate folosi, ca instrument de lucru cu elevul si parintii lui, "Caietul de cunoastere a elevului".

Observatiile asupra manifestarii elevului pe timp de patru ani de zile, inregistrate pe acest instrument de lucru, se pot sintetiza in completarea fisei scolare. Pe aceasta fisa psiho-pedagogica se pot caracteriza din punct de vedere psiho-educational si fizic toti elevii pe care ii educam.

De fiecare data cand se efectueaza o vizita la domiciliul unui elev se noteaza in caiet data, ce probleme si cu cine s-a discutat. Constatarile si masurile stabilite de comun acord cu parintii pentru indreptarea situatiei scolare sau a conduitei gresite se noteaza succint .

Planificarea vizitelor se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

frecventa vizitelor sa fie mai mare la inceputul anului scolar pentru o prima cunoastere a conditiilor de viata in familie si in etapele de efort maxim in munca de invatatura pentru urmarirea respectarii programului zilnic al elevului in familie;

se viziteaza acasa toti elevii, nu numai cei care pun probleme, difera doar ordinea programarii vizitelor, mai repede sau mai tarziu, in functie de aceste probleme;

in sistemul programarii vizitelor la domiciliu pot interveni schimbari determinate de nevoia repetarii vizitei la unii elevi;

programarea vizitelor se poate face in doua moduri: anuntate si neanuntate;

in programarea zilei si a orei vizitelor se va tine seama de regimul elevilor si de timpul optim pentru a gasi parintii acasa;

- de regula, vizitele se anunta din timp parintilor, dar cand vizita are scop controlul activitatii elevului in lipsa parintilor, nu se previne nici elevul si nici familia lui.

Vizitele la domiciliul elevilor impun invatatorului o serioasa pregatire. Astfel, nu se pot discuta toate consecintele de ordin educativ care decurg dintr-o asemenea vizita.

In fiecare vizita exista elemente comune care tin de specificul si aspectele foarte diferentiate, am putea spune chiar unice, ca urmare a conditiilor caracteristice de viata ale fiecarei familii, a particularitatilor individuale ale elevului respectiv, a momentului cand se face vizita. Inaintea fiecarei vizite, invatatorul trebuie sa se pregateasca atat pentru acele elemente generale intalnite in familiile elevilor sai, cat si pentru ce va urmari sa constate in mod expres in cazul amintit. Aceste doua aspecte s-au concretizat in intocmirea unui plan sumar cu obiectivele urmarite cu prilejul diferitelor vizite facute in familia unui elev.

Obiectivele generale au fost:

Conditiile de locuit (daca elevul are camera lui, masa lui de lucru, curatenia si ordinea); daca detine biblioteca proprie; daca are aparatura moderna si daca este amplasata astfel incat sa nu impiedice elevul in pregatire lectiilor, daca locuinta are curte sau gradina;

Observatii asupra activitatii elevului; daca se respecta regimul zilnic indicat de catre scoala;

Ce relatii par a fi intre copil si ceilalti membri ai familiei; atitudinea generala a copilului in timpul vizitei, atitudinea parintilor sau a altor membri din familie fata de invatatura;

Probleme noi care apar in legatura cu elevul, cu prilejul vizitei.

O asemenea pregatire este absolut necesara. Vizitarea ofera invatatorului un prilej de informare asupra conditiilor educationale din familiile elevilor sai, de cultivare a unui dialog pedagogic cu parintii si cu elevii, in alte imprejurari si situatii diferite de cele din scoala.

Consultatiile acordate parintilor

Aceste consultatii au mai multe puncte comune cu vizitele. Continutul lor este, in linii mari, acelasi: discutarea unor probleme ivite in legatura cu anumiti elevi care necesita solutii imediate. Aceste sunt stabilite, de regula, o data pe saptamana iar convorbirile decurg, de obicei, numai intre invatator (diriginte) si parinte.

Frecventarea acestora este deopotriva utila cadrelor didactice si parintilor. Pentru primii reprezinta o cale operativa, directa de lucru cu parintii, potrivita pentru rezolvarea problemelor speciale ale unor elevi, iar pentru parinti o posibilitate de contact organizat cu cadrele didactice, un sprijin competent, la indemana, in intervalul dintre adunarile lunare.

Reusita consultatiilor este determinata de unele cerinte organizatorice si pedagogice ca:

stabilirea orelor de consultanta atat in functie de programul cadrelor didactice, cat si de timpul optim al majoritatii parintilor; sa nu existe fluctuatii in programarea orelor care pot provoca incurcaturi;

pregatirea cadrelor didactice pentru orele de consultatii prin studierea unor material pedagogice si a situatie concrete care va fi abordata.

Atitudinea corespunzatoare, plina de tact, intelegere, stima si interes fata de parinti si problemele copiilor lor stimuleaza increderea familiei in asistenta psiho-pedagogica oferita de scoala.

Spiritul obiectiv, bunavointa, discretia, caldura si dorinta invatatorului de a rezolva cat mai bine problemele ridicate de catre parinti reprezinta, in principal, secretul eficientei acestei forme de colaborare intre scoala si familie.

In ceea ce priveste modul de abordare a problemelor mai dificile legate de insuccesele in munca educativa cu anumiti elevi, sunt de evitat, mai ales doua pozitii:

sa nu se prezinte aspectele negative in asa fel incat parintele, descurajat, sa considere ca are un copil cu defecte, din care nu se poate, in nici un caz, "scoate ceva";

sa nu fie privita familia ca singura raspunzatoare de lipsurile copilului.

Parintele trebuie sa plece de la consultatie nu numai cu nemultumirea pricinuita de cele aflate despre purtarea copilului ci si, initial, cu mijloace prin care poate interveni pentru indreptarea raului, stapanit de increderea ca se pot se pot elimina unele aspecte negative ivite in educatia copilului sau.

Alte forme de colaborare cu familia:

Scrisorile si insemnarile pe carnetul de elev

Frecventa si complexitatea acestor forme de legatura dintre cadrele didactice si parinti sunt diferite, in functie de scoala si de specificul etapei. Scrisorile sunt necesare ca mijloc operativ, comod, in conditiile cand cadrele didactice nu au posibilitatea unor intalniri directe cu parintii elevilor. Ele pot servi in munca educativa si pentru a da mai multa amploare si greutate anumitor fapte. Asa sunt, spre exemplu, scrisorile de felicitare adresate parintilor ai caror copii se disting prin realizari deosebite privind succesul scolar sau comportarea lor generala. In cazurile in care parintii nu inteleg sa pastreze legatura cu scoala, li se pot trimite scrisori care sa-i avertizeze asupra unor abateri serioase, repetate ale copiilor, indicandu-se masurile ce se impun.

Carnetul de elev reprezinta un mijloc eficace prin care se realizeaza colaborarea dintre scoala si familie. Pentru elevii din clasele primare, in special, insemnarile invatatorului sunt un bun ghid care serveste familiei pentru cunoasterea exigentelor scolii, a aprecierii asupra pregatirii elevului. Corespondenta dintre scoala si familie, indiferent de modalitatea practicata prin care se realizeaza, nu trebuie sa substituie colaborarea directa efectiva intre cadrele didactice si parinti.

Modalitatile pe care le-am folosit in vederea adunarii de informatii cu privire la scopul stabilit au fost:

a)      convorbirea cu invatatoarea unei clase si cu parintii elevilor din clasa cercetata;

b)     anchetarea parintilor, pe langa convorbire, cu scopul de a afla aspecte mai concrete despre parerea lor si modul lor de a intelege colaborarea cu scoala.

Realizarea practica a cercetarii a fost efectuata la Scoala nr. 9 din Tulbureni, judetul Botosani. Pentru cercetare s-a folosit clasa a IV-a cu un numar de 20 de elevi si tot atatea familii. Cercetarea a fost efectuata in luna martie 2000.

Prezentarea si analiza rezultatelor

Cu privire la continutul sau temele care constituie colaborarea cu aceasta clasa si familiile copiilor am putut constata ca tematicile care au fost mai des in centrul colaborarii au fost:

succesul elevilor la invatatura;

disciplina lor la scoala;

frecventarea orelor.

Din convorbirile cu parintii si, mai ales, cu invatatoarea, am constatat ca elevii, in unele situatii, manifesta cazuri de indisciplina si de absente nemotivate de la ore dar si insucces la cateva discipline scolare. De aceea, este de inteles de ce invatatoarea pune pe ordinea de zi, la fiecare intrunire cu parintii, aceste probleme. Invatatoarea constata ca nu este in masura de a rezolva singura aceste probleme; parintii, la fel, constata ca adesea nu pot face nimic si nu pot rezolva singuri problemele invatarii si a insuccesului elevilor.

Cu privire la formele de colaborare, rezultatele cercetarii au aratat ca adunarile cu parintii si vizitele unor parinti sunt formele de colaborare care se aplica cele mai des. La aceste adunari cat si in vizitele individuale, isi fac aparitia, in primul rand, parintii elevilor mai buni, iar cei care au copii mai slabi, foarte rar.

Concluzii, aprecieri, sugestii

Avand in vedere rezultatele cercetarii am desprins cateva concluzii si sugestii:

Invatatoarea clasei care a constituie obiectul cercetarii reduce tematica colaborarii dintre scoala si familie la un numar de teme limitat. Este nevoie de o tematica mai vasta, indiferent daca sunt sau nu probleme in activitatea practica. Acesta si pentru a se preveni aparitia unor greutati in practica scolara.

Cu privire la formele de colaborare intre scoala si familie, acestea trebuie sa fie cat mai variate. Nu sunt suficiente doar adunarile cu parintii si cele individuale. Trebuie exploatate toate formele pentru a se putea ajunge la o buna colaborare.

Este necesar, la nivelul scolii, un plan de colaborare cu parintii.