Fundamentarea culturala a educatiei (raportul cultura-educatie-valori)

Fundamentarea culturala a educatiei (raportul cultura-educatie-valori

Pentru a supravietui, omul a fost nevoit sa produca diverse produse materiale si nemateriale, , o parte din acestea fiind recunoscute de majoritatea membrilor societatii ca utile pe moment pentru a fi consumate, si ca necesare in timp pentru a fi reproduse.Astfel, productia s-a permanentizat si , cum existenta societatii a devenit posibila doar pe aceasta baza, rezulta ca realizarea de produse este imanenta societatii, putand fi considerat ca "mod de a fi" al acesteia.Acest "mod", fiind in exclusivitate creat, prelucrat , deci cultivat, este prin sine un mod de "a fi" cultural.

"Totalitatea produselor nemateriale (idei, conceptii, credinte) si materiale"(mijloace de munca si bunuri de consum), deci ansamblul modelelor de gandire , simtire si actiune , insusite, practicate si perpetuate de o anumita populatie , ca si produsele rezultate din acestea , constituind o realitate structurala sociala, total diferit de ceea ce exista in natura, se defineste de la sine drept cultura. .Este vorba, de altfel, de insusi mediul pe care si-l construieste, in care traieste si se formeaza OMUL.

Prin cultura ,populatia de pe un teritoriu , dobandind un numitor comun, determinant, se delimiteaza de celelalte populatii si se transforma intr-o comunitate de sine statatoare, apta sa supravietuiasca si sa se perpetueze in mod independent, devenind astfel societate.

Cultura si societatea fiind deci imanente una alteia, rezulta ca orice cultura este prin sine sociala, si orice societate este prin sine culturala.

"Deoarece cultura fiecarei societati este pe masura mediului care a determinat-o, rezulta diversitatea culturilor, iar pentru faptul ca toate culturile trebuie sa asigure nevoia de supravietuire, si cum aceasta este universala, in toate culturile vom gasi componente cu caracter universal(universalii), cum ar fi: credintele, ritualurile, casatoria, calendarul , prepararea hranei s.a."

Nu este usor a defini cuvantul CULTURA. Intalnim adesea nenumarate definitii ale culturii.

prima definitie a culturii recunoscuta ca riguroasa din punct de vedere stiintific a fost propusa de catre antropologul britanic E.B. Tylor si presupune "tot acel complex care include cunoasterea, credinta, arta, moravurile, legea, obiceiurile si orice alte capacitati si deprinderi dobandite de om ca membru al societatii'.

Depasind aspectul valorilor materiale si spirituale Jan Szczepanski adauga culturii pe langa totalitatea de produse materiale si spirituale ale activitatii umane si valorile si modalitatile de comportare obiectivate si acceptate in anumite colectivitati.

Dar acea definitie clasica a culturii o datoram antropologului englez Edward Taylor, care a definit cultura ca reprezentand"acel complex intreg care include cunoasterea, credintele, arta, morala, legile, obiceiurile si orice fel de capacitate si deprinderi, achizitionate ca om, ca membru al societatii".

CULTRA, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunostiinte variate in diverse domenii; totalitatea acestor cunostinte; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuala la care ajunge cineva. ◊ Om de cultura = persoana cu un nivel intelectual ridicat, care poseda cunostinte universale multe si temeinice. [3]

Putem astfel vorbi despre:

Cultura ideala  > cultura ca cerinte abstracte;

Cultura materiala  >ansamblu al valorilor fizice dintr-o societate;

Cultura nemateriala > ansamblu al ideilor, cunostintelor si credintelor, specifice unei societati;

Cultura reala  > cultura ca practica concreta.

Realizarile fundamentale ale culturii, esentializand "adevarul", "binele', "frumosul' , si consacrand calitatile umane care le fac posibile, precum : inteligenta, talentul, sanatatea, competenta, harnicia, curajul, devotamentul, moralitatea, sunt atat de recunoscute , incat se impun ca adevarate etaloane sociale pentru aprecierea a tot ceea ce este uman, devenind astfel VALORI.

"Termenul de valoare vine din latinescul " valens , valoare, desemnand un ansamblu de bunuri materiale si spirituale" .Aceste valori se transpun , la randul lor, in norme, intelese ca reguli , definite social , de comportamente in situatii specifice, pe care membrii societatii le insusesc si cu o anumita fidelitate le respecta.(norme reale, ideale).

Modelele de comportament ajung si ele sa fie transmise din generatie in generatie, devenind traditii.Traditiile , fiind comportamente uzuale, specifice membrilor unei comunitati, sunt insusite de noile generatii atat prin imitare spontana(socializare), cat si prin invatarea sistematica (educatie).

Criteriile traditionale ale aprecierii "binelui" si 'raului' o constituie moravurile. "Acestea sunt preluate in succesiunea generatiilor ca un "dat" care, anuland dreptul la contestare, transcend judecata fiecarei generatii, jalonandu-i anticipat, in proiectie istorica, modul de gandire, simtire si actiune, si , deci, sensul existentei".

Insusite din copilarie, moravurile se structureaza si se fixeaza ferm in constiinta, incat dirijeaza emotional comportamentul atat prin blocare, facand astfel imposibila comiterea de acte interzise, cat si prin stimulare, facilitand infaptuirea de acte permise.

Valorile, traditiile, obiceiurile si moravurile se transmit si se fixeaza, pe parcurs, in constiinta copilului, prin educatie (nonformala, formala, si cea informala).De aceea este esential si hotarator in dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului si deci pentru integrarea cu success in societate a copilului o stransa legatura intre cele trei tipuri de educatie, mergandu-se intr-o directie pozitiva in planul familiei, al institutiilor educatiei, si in plan informal.