Planul de invatamant si programele scolare

Planul de invatamant si programele scolare

Planul de invatamant este documentul de stat in care se consemneaza parametrii generali de organizare, ierarhizare si dispunere a continutului invatamantului pe cicluri scolare, niveluri si tipuri de scoli, precum si pe clase si obiecte de invatamant, stabilind numarul de ore saptamanal (anual) pentru fiecare din ele. Prin modul sau de alcatuire si prin continutul pe care il consemneaza, planul de invatamant reflecta orientarile stiintifice, social-politice si psihopedagogice care stau la baza organizarii procesului instructiv-educativ in perioada data. Ca urmare, planul de invatamant se constituie intr-un document permanent perfectibil datorita dinamicii dezvoltarii stiintei si a tehnicii, a transformarilor economice si sociale in concordanta cu ceea ce numim comanda sociala. Astfel, asupra lui actioneaza orice modificare care se introduce in structura sistemului de invatamant sau in dimensiunea si distribuirea continutului obiectelor de invatamant.

intr-o viziune actuala, chiar interdisciplinara si sistemica, planul de invatamant a dobandit noi valente si o mu. mai larga sfera de referinte. Ca si program sau cadru general al educatiei, "curriculum', planul de invatamai are o alta structura si o alta orientare pedagogica, in prima parte, cuprinde scopurile si obiectivele generale ai scolii, esalonate pe cicluri scolare si nivele de dezvoltare a elevilor. In a doua parte, sunt explicit conturate acele criterii care au stat la baza organizarii continutului invatamantului (atat pentru invatarea "scolara'', ca1: si pentru invatarea "sociala'), cu referiri la specificul diferitelor discipline sau blocuri de discipline scolare. In a treia parte, sunt prezentate acele strategii si tehnologii didactice si extradidactice, care au o pondere in realizarea diferitelor activitati educative, iar in a patra parte, sunt prezentate acele teste, fise standardizate, care servesc la evaluarea randamentului scolar, atat la nivelul disciplinelor predate pe clase, cat si a disciplinelor in ansamblul lor.

Continutul obiectelor de invatamant este redat sintetic si sistematic in programele scolare, care il esaloneaza in capitole, teme si lectii, conducandu-se dupa prevederile si conceptia adoptata in planul de invatamant. De altfel, programa scolara este documentul care reflecta cel mai pregnant criteriile stiintifice si psihopedagogice care stau la baza elaborarii si modernizarii continutului invatamantului. Acesta este un argument in plus pentru a considera si utiliza programa scolara ca cel mai important document optional, dupa care se conduce profesorul in toate compartimentele muncii sale didactice (planificare, sistematizare, aplicare si evaluare).

In etapa actuala, in care modificarile privind continutul invatamantului sunt tot mai frecvente si mai numeroase ca urmare a necesitatilor de modernizare a invatamantului, putem vorbi de doua categorii de planuri de invatamant sub aspectul conceperii si al formei lor si anume: planuri traditionale si planuri moderne.

Prima categorie de planuri de invatamant reflecta maniera traditionala de dispunere a obiectelor de invatamant avand in vedere organizarea lor pe anumite grupe (umaniste, realiste, tehnico-practice etc.) in mod linear si concentric.

Cercetarile care vizeaza modernizarea planului de invatamant iau in considerare interactiunea mai multor criterii in care. foarte frecvent, se au in vedere, in primul rand, necesitatile actuale si de perspectiva ale dezvoltarii societatii. Ca si criterii de selectie, apar scopul educatiei, sistemul de sarcini si obiective, valorile sociale. Toate aceste criterii de elaborare a planului de invatamant trebuie sa fie adoptate din perspectiva unei culturi moderne si in corelatie cu perspectiva dezvoltarii psihogenetice a elevilor, criterii ce se regasesc si in elaborarea si structurarea programelor scolare.

Orice interventie de modernizare a conceptiei si a continutului planului de invatamant trebuie sa se reflecte si in structura si continutul programelor scolare. Aceasta cerinta fundamentala se aplica insa nu numai dinspre planul spre programele scolare, ci si invers. Interventiile in programele diferitelor obiecte de invatamant, au efectul dorit numai in cazul in care transformarile aduse sunt incorporate intr-o viziune unitara, sistemica in ansamblul planului de invatamant.

Tendinta actuala de dezvoltare a stiintei la nivelul interdisciplinaritatii isi impune amprenta pe structura si continutul planurilor si programelor de invatamant actuale. Cercetari psihopedagogice desfasurate in diferite tari au incercat sa elaboreze modalitati si forme noi de organizare a continutului invatamantului in planurile de invatamant, ca de exemplu, prin "discipline sistemice'. Pe aceasta linie se inscriu si cercetarile interdisciplinare efectuate la noi, care isi propun sa abordeze posibilitatile de predare interdisciplinara.

Din aceste cercetari, se pot desprinde cateva modalitati si niveluri, relativ distincte, de organizare a continutului invatamantului in discipline sistemice: discipline integrate, discipline integrale, discipline complexe si discipline de bloc.

La un nivel superior se situeaza disciplinele integrate, care integreaza si sintetizeaza informatii din diferite domenii ale stiintelor. In acest caz, se renunta la logica particulara a diferitelor stiinte si in selectionarea informatiilor se au in vedere aspectele comune ale diferitelor legitati generale.

O alta modalitate aplicata in unele tari este sistemul creditelor. Prin ele se renunta la ordinea stricta, uneori rigida, si Ia continuitatea in timp (care dezavantajeaza studiul adultilor), dar se mentine ponderea unor continuturi si se considera ca unitate de masura ora de activitate scolara.

Fata de aceasta modalitate, sistemul unitatilor de valoare (B. Schvartz, 1976) pune accentul pe formare celui care invata, tara a mai considera unitatea orara ca si criteriu de organizare si masurare. Unitatea ^ valoare este conceputa ca o etapa in care se vizeaza formarea complexa a unui anumit nivel.

Si emul unitatilor de valoare poate sa fie imbinat cu conceptia modulara, modulele devenind componente ale unitatilor de valoare.

Manualele scolare si alte suporturi

Daca pentru profesor documentul operational principal este programa scolara, pentru elev, un asemenea document este manualul scolar. El este primul si principalul factor si izvor de informatie pentru elev.

Continutul invatamantului proiectat in planul de invatamant si esalonat pe obiecte de invatamant, capitole si teme in programele scolare, este expus pentru elev, in detaliu, in manualul scolar.

In efortul modernizarii continutului invatamantului, manualul scolar este supus, la fel ca celelalte documente de obiectivare a continutului invatamantului, unor transformari esentiale, menite sa transpuna pe elev din postura lui de a "intelege', de a memora cunostintele elaborate si sistematizate "de-a gata', in subiect activ, parcurgand drumul cunoasterii, redescoperind informatiile stiintifice, in zilele noastre, manualul nu mai poate fi considerat doar ca un izvor de informare, ci ca un instrument de lucru care permite si impune elevului adunarea, selectarea, sistematizarea datelor si a faptelor, prelucrarea acestor informatii prin actiuni si operatii cognitive, parcurgerea drumului de la concretul obiectual la cel logic si invers, astfel concomitent cu asimilarea activa a informatiilor se asigura si dezvoltarea personalitatii elevilor.

Alaturi de manualele traditionale, in zilele noastre sunt elaborate si alte tipuri de manuale, ele avand forma de manuale programate, orientate spre descoperire si rezolvare de probleme, care sunt corelate cu fise de lucra, cu caiete de munca operationalizate si care impun totodata folosirea pe scara larga si a mijloacelor didactice. Mijloacele didactice, pe de o parte, au menirea sa furnizeze pentru elevi informatiile necesare si esentiale pentru prelucrarea informatiilor cuprinse in manual, iar pe de alta parte sa asigure efectuarea acelor operatii material/materializate si intelectuale care sa asigure asimilarea activa a acestora.

Pentru a se asigura utilizarea manualelor in functie de particularitatile de varsta, de grup si individuale ale elevilor s-au introdus, in ultimii ani, si in invatamantul romanesc manualele alternative.