Fundamente ale Pedagogiei. Teoria curriculumului

Pedagogie I

Fundamente ale Pedagogiei. Teoria curriculumului

STIINTELE EDUCATIEI

Toate au ca obiect de studiu: Educatia

Se constituie la interferenta Pedagogiei (principala stiinta a educatiei) cu alte stiinte

Stiintele educatiei sunt:

Psihologia Educatiei (pedagogie+psihologie)

Sociologia Educatiei (pedagogie+sociologie)

Filosofia Educatiei (pedagogie+filosofie)

Politici Educationale (pedagogie+politica)

Pedagogia Artei (pedagogie+arta)

Management Educational (pedagogie+management)

Pedagogie Speciala (pedagogie+psihologie+medicina)

Didactica Specialitatilor   (pedagogie+Stiinte)

Istoria Pedagogiei (pedagogie+istorie)

etc.

PEDAGOGIA

Stiinta si arta a educatiei - stiinta socio-umana aflata intre rigoarea studiilor si arta practicilor.

Explicatii etimologice

gr. Paidos (copil) + agoge (a conduce) = calauzirea copilului, educatia copilului

Evolutie istorica

Apare pentru a structura, sistematiza, pozitiva si imbunatatii influentele educative

-Pedagogie populara (observatii, generalizari, proverbe, practici)

-Pedagogie filosofica (reflectii, deductii ale marilor ganditori)

-Pedagogie experimentala (studii ale actelor educative)

-Pedagogie ca ramura a stiintei - industrialism in educatie

-Pedagogia ce imbina arta cu stiinta

Pedagogia relationeaza cu

-alte domenii ale umanului (mediul social, ereditatea)

-alte stiinte ale educatiei (psihologia educatiei, sociologia educatiei, psihosociologia grupurilor mici, psihologia comunicarii, psihologia virstelor si a dezvoltarii, filosofia educatiei, .)

Domenii in pedagogie

Pedagogie generala - Fundamente si concepte, Instruire, Curriculum, Evaluare

Pedagogie comparata - Compararea diverselor sisteme de educatie din lume

Istoria Pedagogie - O privire istorica a ganditorilor si curentelor din Pedagogie

Pedagogia varstelor: Pedagogie timpurie (a copilului mic si a prescolarului), Pedagogie scolara (Didactica, Managementul scolar, Consilierea scolara), Educatia adultilor

Pedagogie speciala - Educatia oamenilor cu deficiente

etc.

Teme fundamentale in Pedagogie

Cunoasterea copilului, Comunicarea didactica, Organizarea parcursului scolar, Orientare scolara si profesionala, Psihopedagogia varstelor, Proiectarea lectiei..

Elemente de sprijin necesare Pedagogiei

Cunoasterea copilului, Lucrul in echipa, Didactica materiilor de specialitate, Formarea cadrelor didactice.

EDUCATIA

Este:

-obiectul de studiu al Pedagogiei, dar si al tuturor stiintelor educatiei

-domeniu al structurarii umanului alaturi de mediu si ereditate

-forma specific umana de adaptare la mediu

-natural (prin modificarea creativa a acestuia)

-social (prin modificare de sine)

-un proces de transformare pozitiva a omului catre devenirea sa matura, responsabila

-un proces de formare, specific uman care dureaza intreaga viata, dar care este mai accelerat in perioada copilariei si a tineretii

-o actiune sociala planificata pentru realizarea unui model de personalitate

-o relatie umana constienta, inchegata cu scopul de formare a personalitatii

-un ansamblu de influente.

Definitie de lucru:

toate actiunile intentionate sau sistematice care duc la formarea omului (educatia formala si nonformala), la care se adauga si influentele neintentionate (educatia informala).

Etimologie

latina   educo-educare - a alimenta, a ingriji; (functie materna in educatie)

educo-educere - a duce, a conduce (functie paterna in educatie)

Scopul formarii este adaptarea la mediu (natural si social) precum si dezvoltarea spirituala.

Mijlocul ce face posibila educatia este capacitatea creativa a omului. Aceasta este specific umana, general umana, dar, printr-o tratare inadecvata ea poate fi inhibata mai mult sau mai putin. De aceea educatia ar avea nevoie de elemente de sustinere si stimulare a creativitatii.

Procesul de formare se refera la omul ca intreg, cu toate dimensiunile sale in interdependenta (fizica, intelectuala, afectiva, sociala).

Presupune o relatie afectiva importanta si transformatoare (bidirectional)

Definitii ale unor mari ganditori (filosofi, oameni de cultura, pedagogi)

Thoma D"Aquino - A cultiva curatenia sufleteasca si bunacuviinta

Kant - Activitate de cultivare, disciplinare, civilizare

Herbart - Actiunea de formare a individului pentru el insusi.

Dezvoltarea unei multimi de interese

Durkheim - Actiunea adultilor asupra tinerilor cu scopul de a le forma stari fizice, intelectuale si mentale necesare vietii sociale

Dewey - Reconstructia, reorganizarea experientei

Spranger - Iubire generoasa pentru ceilalti, pentru ca ei sa-si dezvolte receptivitatea la valori si capacitatea de a crea valori

Hubert - Integrarea fortelor vitale pentru un organism sanatos; formarea de aptitudini sociale pentru adaptarea la grup. Dezvoltarea personalitatii

Barsanescu - Activitatea constienta de a-l influenta pe om printr-o tripla actiune: ingrijire, indrumare, cultivare pentru crearea valorilor culturale

Formele educatiei (cum educam)

Formala: influente sistematice, intentionate prin intermediul institutiei Scolii

Nonformala: influente sistematice si intentionate oferite prin intermediul unor institutii diferite de scoala, institutii care nu au ca principala functie functia educativa (Muzee, Scoli populare, Camine culturale, Camine de copii, Azile de batrini, Spitale, Centre de zi, Centre ale diverselor asociatii, Firme, Activitati de libera practica)

Informala: influente nesistematice, neintentionate ale comunitatii (Mass-media, internetul, grupuri etc.)

Factori sociali de educatie (institutii educative)

Familia; Scoala; Comunitatea ( Biserica, Institutii culturale, Mass-media, Asociatii)

Educatia permanenta

Este un concept ce apare la primii teoreticienii ai educatiei, dar isi afla o prima descriere prin Comenius.

-se refera la nevoia general umana de a cunoaste precum si de a se adapta la schimbari interne (generate de virsta, interese, experiente) si externe (sociale).

-"omul cit traieste invata" - proces continuu ce nu se sfirseste niciodata

Motivatii:

- depasirea permanenta a propriilor limite (pentru individuare)

- nevoia interna de a afla , de a sti (pentru a face fata necunoscutului)

- adaptare la nou, la schimbari (pentru supravietuire)

-adaptare la noi modele de existenta sociala, de comunicare (pentru integrare sociala)

Dimensiuni:

-dimensiune longitudinala, pe parcursul intregii existente (educatia timpurie si educatia adultilor)

-dimensiune transversala (formare sub toate dimensiunile umane si prin factori de educatie care nu tin neaparat de scoala)

Principii

1. Expansiunea - informatiile si sistemele de invatare se extind la nivelul intregii vieti

2. Inovatia - accent pe creativitate in invatare

3. Integrarea - informatii axate pe valori, pe fundamente, pe esente

Context de aparitie

-explozie informationala

-democratizarea invatamintului - educatia se adreseaza tuturor

-dezvoltare pe intreg parcursul vietii

-schimbari multiple pe piata muncii

Consecinte pentru educatie

-aparitia preocuparilor pentru virstele neincluse in scolaritate genereaza nevoia adecvarii metodelor si studiilor de intelegere a acestor virste (apar ed. timpurie si ed. adultilor)

-accent pe metoda, pe individualizare, pe formarea de capacitati si nu pe informare

-includerea unor institutii educative pentru formare care nu sint scolare: mass-media, familia, comunitatea, locurile de munca

-profesorul orienteaza invatarea - individualizare, centrarea pe calitate

-nevoie de flexibilitate

-accent pe "a invata sa inveti", "a invata sa fi"

-accent pe autodezvoltare, autodirijare, autoinvatare, autoevaluare.

CURRICULUM EDUCATIV

Etimologie - lat. - cursa, alergare, parcurs, car; parcurs educativ

Elaborarea unui curriculum tine de:

-Definirea intentiilor (politica educativa, continuturile ed., obiective)

-Definirea populatiei si continuturilor (studii psihoped. nivel socio-lingvistic)

-Definirea cailor si mijloacelor (resurse, idei pentru valorificare, strategii), determinarea situatiilor de invatare, realizarea de documente,

-Evaluarea (obiectivelor, mijloacelor, resurselor, efectelor)

Definitii

Siegel

Curriculum este un proiect educativ care defineste telurile, scopurile si obiectivele actiunii educative; caile mijloacele pentru atingerea scopurilor, metode de a evalua in ce masura actiunea a dat roade.

Curriculum educativ poate fi privit ca:

- proiect (tine seama de contextul general si social),

- proces (aplicare).

L.D'Hainaut

Curriculum educativ consta in documentele necesare planificarii educatiei sub aspectul ei permanent.

Ausubel

Curriculum se refera la continutul educatiei care trebuie organizat sub forma ideilor ancora. Pe baza acestor idei centrale se pot realiza proiecte interdisciplinare si teme aplicative.

Abordari

-disciplinara - organizare clasica pe discipline. Acestea insa pot fi organizate tinand seama de psihologia varstelor si a invatarii, se pot face suporturi educationale (scheme, organizari),

-pluridisciplinara - cumul al unor discipline

-interdisciplinara - prin arii disciplinare,

-transdisciplinara - fenomenul in globalitatea lui, centre de interes, teme, proiecte.

Centrarea poate fi

-pe continut - organizare in functie de stiinta predata

-pe factorul uman (centrare pe profesor -magistrocentrism, pe cel care invata -pedocentrism)

-pe educatie - metode, tehnici de predare si comunicare didactica

	Bruner	Gagne	Ausubel	Bloom
Centrare pe	Metodica predarii	Psihologia invatarii	Nevoile de educatie	Continutul disciplinei
Organizarea continutului	Diferentiere progresiva, de la general la particular	Accent pe elem. psihologice	Spirala, scheme logico- conceptuale	Operationalizarea obiectivelor
Cum se invata	Prin descoperire, intuitiv	Descoperire dirijata, secvente de invatare	Prin receptare individuala	Prin organizarea continutului
Abordare	Metabolizarea personala a continutului	Algoritmi de invatare,	Centrare pe copil, ritm propriu, preferinte	Centrare pe predarea stiintei (disciplinei)
Elemente reper	Se poate preda orice, la orice varsta daca se alege o metoda adecvata	Pentru invatare trebuie create si intretinute conditiile interne si externe propice	Idei ancora Organizare spiralata a continutului	Taxonomia obiectivelor: scop, obiective generale, obiective operationale

METODOLOGIA CERCETARII IN EDUCATIE

Tipuri de cercetare:

Fundamentala - calitativa (cercetare de documente)

Statistica - cantitativa (cercetare de teren, are nevoie pentru relevanta de esantion reprezentativ si de o metodilogie standardizata)

Cercetare-actiune - calitativa, implica participarea cercetatorului la procesul observat.

Demers:

1. sesizarea unei probleme,

2. emiterea unei ipoteze de lucru

3. selectarea bibliografiei si documentare,

4. stabilirea metodelor de investigatie (in functie de specificul problemei,   resurse, rezultate asteptate),

5. stabilirea populatiei de investigat (esantion),

6. aplicarea instrumentelor de cercetare,

7. interpretarea datelor culese,

8. formularea unor concluzii si recomandari.

Metode - sunt imprumutate din statistica, sociologie, psihologie:

observatia, convorbirea, interviul, chestionarea, experimentarea

. (fiecarei metode ii corespund instrumente specifice),

Instrumente - grila de observatie (pentru cercetare cantitativa) ghid pentru observatia participativa (pt. cercet. calitativa), focus grup, ghidul de interviu, chestionar.

ALTERNATIVE EDUCATIONALE

CE FUNCTIONEAZA IN ROMANIA

Peterson Planul Jena

-scoala e o comunitate de munca si viata - e necesara colaborarea cu parintii.

Scoala trebuie sa fie ca o casa: sa asigure confort, siguranta, intimitate.

Continuturile educative organizate interdisciplinar. Se creeaza situatii autentice de invatare. Copilul e orienta spre observarea mediului inconjurator.

Organizarea copiilor in : grupuri de baza (cu virste diferite, sint realizate activitatile generale), grupuri de nivel (pentru instructie), grupuri de masa, grupuri optionale, activitati individualizate.

Activitati fundamentale: conversatia, jocul, lucrul, serbarea.

Maria Montessori -psihiatru, se ocupa de copii.

Critica Dewey (material artificial); Piaget (accent pe senzatii izolate); Ped.experimentala (doar masurari)

Conceptie:

-o regenerare umana data de schimbari in educatie -> manifestarea libera a copilului,

-educatia: -pregateste mediul pentru independenta copilului;

-tine seama de crestere stadiala si diferentiata - etapele nu se mai repeta;

-dezvoltare prin instincte si divin (impuls interior);

-descopera stadiile dezvoltarii si materiale de stimulare: figuri geometrice, totul la dimensiunea copilului;

-mediul limitat la figuri geometrice cu destinatie precisa;

-munca: copilul e fericit cind participa la activ.adultilor; mina -instrument de exersare a mintii;

-etape: prescolara (mediu adaptat la copil); scolara (adaptare la mediu prin munca); adolescenta (munca serioasa);

-mama educator: stimuleaza in conditii de libertate

STEINER

Creator al Scolii WALDORF

Conceptie filosofica despre lume si om (trup, suflet, spirit). Ideea reincarnarii.

In devenirea umana e importanta revenirea la natura, la armonia cosmica.

E necesar un invatator constant pe o perioada de 8 ani, fara manuale, organizarea pe "epoci" in care se preda o disciplina timp de 2-4 sapt. Se formeaza vointa si ritmul prin repetare.

Spiritul se formeaza prin armonie data de stimulare prin arta plastica, muzicala prin religie

PEDAGOGIA CURATIVA

Se ocupa de copiii cu deficiente.

FREINET

Leaga scoala de viata.

Centrare pe copil.

Profesorul indruma, organizeaza, coopereaza (are nevoie de pregatire speciala).

Invatarea trebuie personalizata, realizata prin tatonare, contact direct.

E importanta responsabilizarea, se fac tabere, ateliere, scoli de vacanta.

Sunt actiuni in care se implica copiii: ziarul scolii, teatrul, filmul, conferinte ale lor.

Deschideri catre: transdisciplinaritate, centrare pe copil

SISTEME ROMANESTI DE EDUCATIE

Ion Gavanescul

Pedagogia e o stiinta practica sprijinita pe etica si psihologie.

Educatia are sarcina de a armoniza viata individuala cu nevoia sociala.

Instructia sa fie progresiva, interesanta, agreabila, si practica.

Momentele lectiei: recapitularea, tranzitia, intuitia, tratarea, corelatia, aplicarea si humanismul.

Humanismul presupune integrarea cunoasterii in cadrul afectiv al personalitatii individului.

Onisifor Ghibu

Scoala ar trebui sa fie o pepiniera de cultura nationala.

Continutul invatamintului trebuie sa fie national si practic, adaptat realitatilor nationale si sociale

Vladimir Ghidionescu

Pedagogie experimentala sustinuta de cercetare stiintifica

Pedologia se ocupa cu studiul copilului

G.G. Antonescu - scoala formativ-organicista

-invatarea nu are trebui sa se confunde cu informarea si nici cu memorarea mecanica, este nevoie de formarea spiritului copilului si de trezirea interesului propriu, de stimularea motivatiei intrinseci.

Educatia se adreseaza individului uman cu toate caracteristicile sale - o pedagogie individualista

Cultura formativa trebuie sa fie integrala: cunoasterea lumii obiective (stiinte pozitive); cunoasterea lumii subiective (discipline umaniste); formarea capacitatii de a stabili raporturi logice (logica, matematica).

Profesorul trebuie sa cunoasca legile naturale ale cunoasterii (elemente de psihologia copilului, psihologia invatarii) dar si sa le adapteze nevoilor si intereselor copiilor.

Metode didactice: socratica (euristica), intuitiva (contactul cu lucrurile, tatonarea, experienta), practica (lucrari practice).

Momente ale lectiei: pregatirea aperceptiva, expunerea sau tratarea datelor concrete, asociatia lor, generalizarea notiunilor abstracte, aplicarea.

Educatia morala: libera dar cu autoritatea profesorului: disciplina libera. E strins legata de educatia religioasa.

In formarea personalitatii sunt importante: autoobservatia, autocritica, autocreatia.

Stefan Barsanescu - pedagogia culturii

Educatia trebuie sa se adreseze intregii personalitati si nu doar intelectului (precum cea herbartiana) sau vointei (precum sistemul educativ propus de Lay).

Educatia este un act de cultura care presupune trei momente principale:

-receptarea bunurilor culturale;

-trairea lor;

-creatia culturala.

Educatia are ca scop formarea personalitatii creatoare.

Constantin Narly - Pedagogia personalitara

Prin educatie trebuie format omul ca individ dar si sub aspectul nevoii sale de integrare sociala (se depaseste opozitia dintre doctrinele individuale si cele sociale).

Omul isi asigura implinirea prin "profesia-vocatie" - in care isi manifesta si propria-i individualitate si devine si productiv social.

In educatie trebuie sa se porneasca de la interesele individuale care trebuie stimulate.

Instuirea este euristica si are urmatoarele etape principale:

-cercetarea: punerea problemei;

-intuitia: contactul cu obiectul;

-integrarea datelor noi in cunoasterea existenta;

-principiul social - manifestarea creatoare.

Educatia nu se realizeaza doar in scoala sau familie, in jurul copilului este necesara o intreaga comunitate educativa coerenta si consecventa.

Dimitrie Gusti - pedagogia sociologica

Educatia ar trebui sa se bazeze pe realitatea culturala a locului in care oamenii traiesc.

Aceasta realitate la nivel general este natiunea iar natiunea are numeroase regiuni - Astfel, educatia ar trebui sa aiba caracter national si caracteristici regionale.

El constata o inadecvare a organizarii invatamintului pentru viata de la sat de aceea propune un calendar adecvat al scolii (care sa tina seama de munca la cimp) si o sustinere financiara prin burse a copiilor saraci - Vizeaza formarea unei elite taranesti.

Simion Mehedinti - invatamint regional

Merge pe ideea unei scoli a muncii care sa reflecte specificul natural in educatie (educatia apare in vatra parinteasca prin munca).

Educatia trebuie sa fie stiintifica, libera si creatoare. Sa se faca legatura intre teorie si practica.

TENDINTE EUROPENE ACTUALE IN EDUCATIE

Probleme pe care si le-au pus pedagogii sec.XX- schimbari ale scolii europene

1. Invatamintul este prea teoretic si desprins de practica.

Deci, s-a incercat axarea scolii pe practic, pe util, pe metode inductive.

Scoala este magistrocentrista (axata pe importanta profesorului).

Deci s-a incercat centrarea scolii pe copil - pedocentrism in educatie.

Educatia nu dispune de suficiente studii despre copil, si invatare.

Deci, s-au realizat cercetari ample si numeroase pentru cunoasterea copilului.

Scoala se raporteaza la mase de elevi desi, in fapt, fiecare are individualitatea proprie.

Deci, e nevoie de individualizarea invatarii.

Educatia nu se poate limita doar la virsta scolaritatii.

Deci se introduce notiunea de educatie permanenta (care include educatia adultilor si educatia timpurie).

Realitatea nu este "feliata"in discipline.

Deci, este necesara o abordare interdisciplinara.

7. In realitate copiii nu sunt grupati dupa virsta.

Deci, e nevoie de predare pe grupuri heterogene ca virsta si gen.

8. Copilul nu este liber in scoala.

Deci, sunt introduse disciplinele optionale, predarea apare mai mult ca orientare si indrumare.

9. Cantitatea de informatie este prea mare si se modifica accelerat.

Deci, educatia trebuie sa fie axata pe formare si nu pe informare, pe dezvoltarea capacitatilor de a cauta informatia, de a "sti sa inveti".

10. Curriculum educativ este acelasi pentru spatii educative foarte diverse.

Deci, continutul educatiei trebuie adaptat la specificul zonal.

Consecinte ale schimbarilor produse in educatie si tendinte la nivelul secolului XXI.

1. Absenta studiului teoretic ii face pe copii sa nu mai aiba o vasta insertie culturala, un bagaj de cultura generala necesar manifestarii lor complexe. Copiii stiu sa "faca" multe lucruri dar rareori isi explica "de ce fac ceea ce fac".

2. Centrarea scolii pe copil il face sa nu se poata desprinde de perioada egocentrica, sa nu evolueze afectiv.

3. Numeroasele cercetari stiintifice asupra dezvoltarii copilului au permis constituirea unor modele ideale, care se refera la un copil mediu care nu prinde extremele si nici specificitatea individualului.

4. Incercarea scolii de a avea o abordare individualizata e greu de realizat in contextul unui invatamint de masa. Centrarea pe interesul copilului ajunge sa scoata din vedere posibilitatea unor oferte diverse in educatie.

5. Sub impactul faptului ideii "educatiei adultilor" scoala ajunge sa neglijeze numeroase aspecte necesare dezvoltarii. Conceptul de educatie timpurie favorizeaza acreditarea ideii de institutie la virste cind copilul are nevoie de familie si mama pentru a se dezvolta echilibrat.

6. Abordarea interdisciplinara este foarte greu de realizat deoarece presupune o vasta cultura si o importanta pregatire a profesorilor. Acestia ar fi adevarate personalitati culturale si nu pot fi atit de multi ca sa poata raspunde cerintelor unui invatamint de masa.

7. Grupurile heterogene de invatare sunt mai putin stabil,e iar copiii au nevoie sa se formeze in grupuri constante.

8. Pentru a fi pe deplin liber, omul trebuie sa poata fi si responsabil. Or, copilul nu este un adult in miniatura, deci are dreptul de a fi protejat de unele consecinte ale actelor sale pe care nu si le poate asuma. Pentru a creste echilibrat, copilul are nevoie de un mediu sigur, deci de autoritatea adultilor sai. Un copil liber este de fapt un copil coplesit de o prea mare responsabilitate personala, de aceea poate fi matur inainte de vreme sau un copil in panica (hiperactiv, nazdravan, provocator etc.)

9. Daca se renunta cu totul la functia de informatie a invatamintului se ajunge in situatia in care copilul isi satisface aceasta nevoie din surse neautorizate (mass-media de pilda) ajungind la o pseudo cunoastere, la analfabetism in conditii de scolarizare.

10. In conditiile globalizarii pregatirea pentru o existenta specifica unei regiuni este desueta si dezadaptativa pentru cei care vor sa acceseze si alte spatii culturale.

Astfel, din cauza analfabetismului celor cu scoala, a conflictului dintre scoala si familie, a lipsei de autoritate si profesionalism ale profesorilor se ajunge in scolile din Europa de Vest sa se puna problema revenirii la autoritatea profesorului, informare si constringere a copilului; de revenire la sistemul comenian de educatie pe clase si lectii.

Bibliografie

J.C. Abric  - Psihologia comunicarii. Teorii si metode - Editura Didactica si Pedagogica, Buc. 2002

C. Birzea   - Arta si stiinta educatiei -Editura Didactica si Pedagogica (E.D.P.), Buc. 1995

I.Cerghit, I.Neacsu, I.Negret-Dobridor, I.O.Panisoara -Prelegeri pedagogice- Editura Polirom, 2001 Buc.

Ctin. Cucos  - Pedagogie - Editura Polirom, Iasi 2002

J. Dewey - Fundamente pentru o stiinta a educatiei - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

S. Farca   -Ce traieste copilul si ce simte mama lui- Editura Trei, Bucuresti, 2009

Gagne   - Conditiile invatarii - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1975

P. Golu  - Invatare si dezvoltare - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1985

I. Miron   - Demersuri creative in predare si invatare - Presa Universitara Clujeana 2000

S. Moscovici  - Psihologia sociala sau masina de fabricat zei - Editura Polirom, Iasi 1997

Mucchielli, Alex - Arta de a influenta  - Editura Polirom, Bucuresti, 2002

I. Neacsu - Metode si tehnici moderne de invatare eficienta - Editura Militara Bucuresti

I.T.Radu  - Didactica - Editura Paralela 45. Pitesti 2006

P.Ricoeur  - Despre interpretare - Editura Trei, Bucuresti, 1998

I.G.Stanciu  - Scoala si doctrinele pedagogice in sec.XX - Editura Didactica si Pedagogica, Buc. 1995

G. Tomsa   - Orientarea si dezvoltarea carierei la elevi - Viata Romaneasca, Buc. 1999