INTERACTIUNEA DINTRE TEMPERAMENT SI CARACTER

INTERACTIUNEA DINTRE TEMPERAMENT SI CARACTER

Integrarea insusirilor si trasaturilor de ordin dinamico-energetic ale proceselor psihice si actelor motorii, precum intensitatea, pregnant, acuitatea, modalitatea, echilibrul etc., da structura temperamentala a personalitatii.Temperamentul pe de o parte, ne furnizeaza informatii cu privire la cat de rapida sau lenta, mobile sau rigida, uniforma sau neuniforma, accelerate sau domoala este conduita unui individ-nivelul dynamic-, iar pde alta parte, ne indica modul de acumulare si descarcare a energiei unui individ-nivelul energetic-de unde atributele energic, exploziv, rezistent, expansiv si contrarele lor (deficit de energie, consum lent al energiei, risipa de energie).

In cadrul dezvoltarii personalitatii, temperamentuleate latura care se manifesta cel mai de timpuriu(observabila din copilarie, cand nu se poate spune inca nimic despre celelete laturi ale personalitatii deoarece ele nu au fost dezvoltate)si se exprima cel mai pregnant un conduit si comportament (miscari, reactii affective, vorbire).

Din punct de vedere biologic, temperamentul implica direct constitutia fizica si procesele neurochimice sau metabolice din organism.

Din punct de vedere psihologic, temperamentul implica modul cum reactionaza si se manifesta un individ, sub aspect dinamico-energetic, in diverse situatii externe.

Dinamica temperamentala se exteriorizeaza atat in miscarile persoanei, cat si in afectivitate, in conduitele voluntare sau in procesele cognitive;ea se exprima in mimica individului, in viteza si ritmul vorbirii, in particuleritatile scrisului sau etc.

Asfel, putem identifica temperamentele cu ajutorul unor indicatori psihocomportamentali, si anume:

-impresionabilitatea

-impulsivitatea

-ritmul reactiilor si trairilor psihice

-tempoul modificarilor neuropsihice temperamentale

-expresivitatea psihica

Indicatorii temperamentali nu apartin doar unui process psihic, unei anumite conduit, ci intregii personalitati, tuturor proceselor psihice(de la senzatie pana la vointa) si, totodata, nu se manifesta in mod sporadic, accidental, ci in mod constant(stabil)in conduita.

Toti acesti indicatori psihocomportamentali se manifesta intr-o stare activa a individului (nu pasiva, in somn sau in coma), intr-o anumita imprejurare de viata.

Oricum s-ar manifesta temperamentul, in psihologia personalitatii el ne releva doua aspect intim corelate, si anume:

a)temperamentele redau tabloul comportamental al indivizilor sub aspectul lor dynamic;

b)temperamentele indica asupra proprietatilor fundamentale ale sistemului nervos central.

Tipul de activitate nervoasa superioara nu se transfera, insa, direct intr-o caracteristica temperamentala, ci mediat(filtrat) de sistemul de relatii cu lumea(reflexe conditionate, experienta subiectiva).

Temperamentul, in manifestarile sale tipico-individuale, depinde in mare masura de conditiile onotogenezei.

Pavlov a aratat ca tipul de sistem nervos innascut si el nu se schimba in mod structural cursul ontogenezei.Insusirile fundamentale ale activitatii nervoase superioare nu se schimba, dar ele se dezvolta in ontogeneza, in directia cresterii, a intaririi lor, in succesiunea:intensitate-echilibru-mobilitate.

Selectia oamenilor in societate se face mai ales dupa calitatea continutului activitatii, de aceea nu putem distinge tenperamente inferioare si superioare.

Marile personalitati, precum si oamenii performanti obisnuiti se recruteaza dintre toate tipurile de temperament.

Se formeaza tipurile generale de sistem nervos:

-tipul puternic-echilibrat-mobil are drept corespondent temperamentulsangvinic:vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil, controlat.

-tipul puternic-echilibrat-inert are carespondent temperamentul flegmatic:calm, tacut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situatii noi, putin impresionabil, rezistent la stress si frustratii;

-tipul puternic-neechilibrat-excitabil are corespondent temperamentul coleric:rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv, imprudent, trairi emotionale explozive, instabilitate comportamentala, tendinta de dominare in relatiile interpersonale, saturatie si plictiseala rapida la monotonie;

-tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic:interiorizat, retras, sensibil, delicat.

Diversele tipologii temperamentale(bioconstitutionale, psihofiziologice, psihologice, psihosociologice, psihopatologice), desi isi dovedesc valoarea lor teoretica si mai ales practica, prezinta insa aspect si descrieri partiale, si nu integrale, ale personalitatii umane.

Sistemetizarea lor convenabila ramane o problema deschisa, iar cunoasterea lor deplina o problema de eruditie.

Trasaturile temperamentale nu apar si nu se manifesta izolat, ci intercorelat si definind un tip sau altul temperamental. In domeniul psihologiei personalitatii au fost elaborate mai multe tipologii temperamentale dupa diverse criterii.Au rezultat un numar mai restrains sau mai mare de astfel de tipuri.Tipologiile mai bogate sunt utile specialistilor pentru a stabili cat mai prcis particularitatile unei personae.Cele mai restranse sunt mai accesibile profesorilor de diferite specialitati care doresc sa-si cunoasca mai bine elevii si sa-si fundamenteze strategiile educationale. De aceea ne vom referi la cele patru temperamente fundamentale pe care le vom descrie ca sa oferim un ghid de interpretare a manifestarilor elevilor.

Trasaturile temperamentale se exprima in urmatoarele planuri:

-felul in care persoana se implica in activitati si realizeaza actiuni fizice si mentale;

-dinamica vietii afective;

-dinamica relatiilor cu altii;

-comportamentul verbal, oral si scris.

Portretul psihologic al fiecaruia dintre cele patru temperamente de baza poate fi un ghid util in cunoasterea prin intermediul metodei observatiei a acestor paticularitati de personalitate.

Temperamentul coleric:

-are la baza tipul excitabil de activitate nervoasa superioara(intensitate, mobilitate, ne-echilibru);

-trasatura cea mai accentuate este,, lipsa de masura", in toate manifestarile.

Implicarea in activitate:

-angajare rapida;

-energie tumultoasa pe care o cheltuieste fara masura si de aceea penduleaza intre perioade de intensa activitate si altele de retragere, stagnare;

-camp de atentie larg dar relative superficial;

-trecere usoara de la o activitate la alta;

-adaptare usoara la o noua activitate;

-miscarile sunt adesea prea intense si ne-ritmice;

-lipsit de rabdare, nu rezista in activitati migaloase si monotone;

-daca isi descopera chemarea este capabil de angajare foarte profunda, intense, innoitoare.

Dinamica vietii afective:

-expansivitate emotionala ampla si intensa:

-emotii puternice;

-sentimente arzatoare;

-intoleranta la frustratii;

-tulburat de succese si esecuri, dar avand tendinta de a uita esecurile si de a exagera succesele;

-orgolios si irascibil;

-tendinta de a se supraaprecia.

Dinamica relatiilor cu altii:

-stabileste foarte repede relatii cu altii si are multi prieteni si multe cunostinte;

-se simte mult mai bine daca este in atentia grupului si este lider;

-extravertit

-comunicativ;

-franc si agresiv.

Vorbirea

-voce puternica adesea depasind cerintele situatiilor;

-vorbire ne-ritmica si prea rapida

-gesturi exagerate, expresivitate facial accentuate.

Scrisul

-energic

-inegal:la inceputul randului literele sunt mai mari si bine conturate iar la sfarsit aproape nu se pot citi;

-asezarea in pagina nu respecta nici o regula;

-orientare spre dreapta;

-iscalitura speciala.

Temperamentul sangvinic

-are la baza tipul vioi de activitate nervoasa superior;

-trasatura cea mai accentuate,, masura in toate".

Implicarea in activitate

-angajarea rapida;

-energie mare dar cheltuiala cu masura;

-camp al atentiei larg dar aceasta este superficial;

-adaptare usoara la activitati noi

-miscari adecvate din toate punctele de vedere;

-daca este necesar, rezista la activitati intense, de durata si chiar monotone;

-tendinta de a se angaja in prea multe si de a fi superficial.

Dinamica vietii afective

-tendinta catre buna dispozitie;

-emotii coordinate ca intensitate cu imprejurarile;

-expansivitate emotional adaptata la situatie;

-toleranta la frustratie;

-traieste intens succesul si esecul dar uita la fel de repede;

-sentimentele pot fi superficial;

-atitudine relative obiectiva fata de sine.

Dinamica relatiilor cu altii

-extravertit;

-comunicativ;

-sociabil;

-are multi prieteni;

-este agreat de grup si adesea lider afectiv al grupului;

-amabil si politicos fata de ceilalti;

-se simte foarte bine in grup.

Vorbirea

-voce puternica dar intotdeauna vorbirea este adaptata la situatia de comunicare;

-vorbirea clara si expresiva;

-gesturi adecvate;

Scrierea

-scris mare si ordonat;

-inclinat spre dreapta

-fara deosebire intre majuscule si minuscule;

-trasaturi energice;

-pagina ordonata.

Temperamentul flegmatic

-are la baza tipul inert de activitate nervoasa superioara;

-trasatura cea mai accentuata:calmul.

Implicarea in activitate

-se angajeaza greu in activitate, are nevoie de timp pentru a se obisnui cu ideea;

-se implica intr-un numar restrans de activitati;

-trece greu de la o activitate la alta;

-are nevoie de un timp de adaptare;

-trece greu de la o activitate noua;

-odata integrat intr-o activitate, o duce cu siguranta la bun sfarsit si se angajeaza cu toata energia;

-respecta disciplina si ordinea pana la a devein pedant;

-miscarile sunt inadecvate ca viteza de desfasurare;

-rezista la activitati migaloase si monotone.

Dinamica vietii afective

-emotii puternice care aproape nu se exprima in afara;

-sentimente intense si de lunga durata;

-trairea intensa a succesului si esecului si persistenta efectelor lor pe o durata mare de timp;

-intoleranta la frustratii

-stapanire de sine care apare ca un calm impeturbabil;

-acesta este interrupt din cand in cand de izbucniri surprinzatoare;

-slaba expresivitatea emotional;

-are atitudine relativ obiectiva fata de sine.

Dinamica relatiilor cu altii

-comunica greu cu altii;

-se adapteaza greu la lucruri si oameni noi;

-are prietenii putine dar durabile;

-poate fi perceput de ceilalti ca om de nadejde;

-nu-I place sa fie in atentia celorlalti;

-nu-I place sa fie lider;

-se simte bine singur.

Vorbirea

-vorbeste rar, cu mari pause, fara expresivitate;

-gesturile sunt aproape inexistente si la fel si expresivitatea faciala

-poate tacea mult timp.

S crierea

-este energica dar de marime mica;

-literele bine conturate si fara diferente intre majuscule si minuscule;

-asezarea in pagina foarte ordonata, aproape tipicara;

-inclinarea spre stanga.

Temperamentul melancolic

-are la baza tipul slab de activitate nervoasa superioara;

-trasatura cea mai accentuata :neincrederea in sine;

-implicarea in activitate;

-se angajeaza greu in activitate pentru ca nu are incredere ca o va duce la bun sfarsit;

-se implica intr-un numar restrans de activitati;

-trece greu de la o activitate la alta

-se adapteaza greu la lucruri si oameni noi;

-miscarile pot fi adecvate ca viteza si ritmicitate dar sunt mult mai slabe decat se cere.

Dinamica vietii afective

-are emotii puternice dar pe care le exprima foarte greu;

-sentimentele sunt profunde si de lunga durata;

-tinde sa se subaprecieze;

-nu este tolerant la frustratii;

-inclinat spre dispozitie trista.

Dinamica relatiilor cu altii

-comunica greu cu altii;

-se adapteaza greu la oameni si locuri noi;

-nu-I place sa fie in atentia celorlalti, pentru ca nu are incredere ca va satisface asteptarile;

-se simte bine singur.

Vorbirea

-caracteristica principal este intensitatea scazuta a vocii si de aceea pierde si expresivitatea;

-gesturile sunt reduse.

Scrierea

-un scris fin care arata lipsa fortei;

-scrisul este mic, literele bine conturate cu partea inferioara a literelor mai lunga;

-orientat spre stanga de cele mai multe ori;

-asezarea ordonata in pagina.

Caracterul contine trasaturile esentiale ale personalitatii, definitorii pentru personalitate in sfera comportamentului social(appreciate in raport cu normele sociale si cu valorile societatii in care traieste individul).Sesizarea lor se poate realiza empiric prin simpla ,, statistica a reactiilor".

Omul are reactii numeroase si adesea contradictorii, dar daca urmarim care dintre acestea sunt constant si esentiale, constatam ca ele se pot grupa in cateva atitudini de baza:

-Atitudinea fata de semeni

-atitudinea fata de societate

-atitudinea fata de profesie

-atitudinea fata de propria persoana.

Caracterul implica atat un aspect etic (moral), cat si unul psihologic, acesta din urma privind structura

trasaturilor, dominantele, gradul de cuprindere a reactiilor omului.Caracterul poate sa se integreze, prin valori, deplin in societate sau poate prezenta abateri uneori majore, unele abateri facand obiectul dezaprobarii sociale.

In general exista trei modalitati de relationare intre social si individual din perspectiva caracteriala:

-concordanta totala

-discordanta totala si concordanta partial-discordanta partial.

Atitudinile si trasaturile caracteriale au componente psihice distincte:

-cognitiva

-afectiv-motivationala

-volitiva.

In ansamblu, caracterul reflecta conditia educativa(sub raportul valorilor) si la randul lui, va determina conduite selective tocmai datorita specificitatii lui.

Tipurile de relatii dintre trasaturile caracteriale(de coordonare, de competitivitate si de compensare) au sugerat elaborarea unor modele caracteriale:modelul cercurilor concentrice caracteriale:modelul balantei caracteriale, modelul piramidei caracteriale.

Trasaturile caracteriale, desi sunt destul de numeroase in general, la un individ ele sunt in numar mult mai redus, fiecare caracter reflectand partial ansamblul trasaturilor posibile.De aceea, bogatia si profunzimea trasaturilor de caracter reprezinta un indicator major al valorii personalitatii.

Ca sistem valoric si autoreglabil de atitudini si trasaturi, caracterul indeplineste mai multe functii in cadrul personalitatii, si anume:

-functia de relationare

-functia orientativ-adaptativa

-functia de mediere si filtrare

-functia reglatorie.

El valorizeaza si valorifica maximal toate celelalte subsisteme ale personalitatii.

CAI DE STIMULARE A CREATIVITATII ELEVILOR

NATURA CREATIVITATII

Activitatea creatoare este una dintre formele fundamentale ale activitatii omului (alte forme fiind jocul, invatarea, munca si comunicarea). Se deosebeste de celelalte forme de activitate umana prin caracteristicile produselor in care se concretizeaza si prin procesualitatea psihica ce ii este caracteristica

Produsele activitatii creatoare intrunesc o serie de atribute specifice: noutate, originalitate, ingeniozitate, utilitate si valoare sociala

Din punctul de vedere al structurilor psihologice implicate, creativitatea este o dimensiune integrala a personalitatii subiectului creativ: presupune imaginatie, dar nu se reduce la procesele imaginative; implica inteligenta, dar nu orice persoana inteligenta este si creatoare; presupune motivatie si vointa, dar nu poate fi explicata doar prin aceste aspecte etc.

Ca proces, creativitatea este legata de rezolvarea de probleme, insa persoana creatoare este cea care descopera noi probleme, pentru care nu exista o strategie rezolutiva anterioara, caci problema nu poate fi incadrata intr-o clasa cunoscuta de probleme.

STRATEGII PEDAGOGICE DE STIMULARE A CREATIVITATII ELEVILOR

Dezvoltarea potentialului creativ uman presupune, in primul rand, o optima interactiune educativa a tuturor factorilor de educatie care interactioneaza intr-o societate, scoala nefiind singurul factor de influeta. Sunt necesar actiuni concertate in trei planuri distincte:

a) social;

(b) individual- psihologic;

(c) calitatea vietii.

In plan social, de o deosebita importanta pentru descatusarea energiilor creatoare umane sunt preocuparile de a asigura

(1) o larga participare democratica si creativa la procesele decizionale care privesc viata oamenilor;

(2) aprecierea sociala a muncii creative si a persoanelor creative de catre societate;

(3) crearea unor posibilitati reale cetateanului de a-si petrece timpul liber prin desfasurarea unor activitati creative, dupa preferinta s.a.

In plan individual psihologic, prezinta importanta

(1) crearea unui sistem eficient de instruire si educatie permanenta

(2) ridicarea calitatii educatiei si invatantului;

(3) preocupari sistematice de calificare a oamenilor;

(4) educatia pentru creativitate s.a.

In ceea ce priveste calitatea vietii se impune crearea unor conditii favorabile unui regim de munca igienic, de natura sa sustina fizic efortul creator.

In contextul tuturor acestor conditii social-educative ale creativitatii, scoala urmeaza sa realizeze finalitati educative specifice, de care este direct responsabila. Ei ii revine responsbilitatea de a actiona pentru stimularea potentialului creativ al elevilor in urmatoarele directii:

. identificarea potentialului creativ al elevilor;

● crearea premiselor gnoseologice ale activitatii creatoare, libere si constiente a omului ( o conceptie despre lume care sa dea sens si sa orienteze activitatea creativa

● dezvoltarea posibilitatilor individuale de comunicare, care sa inlesneasca punerea rezultatelor creatiei la dispozitia societatii

● dinamizarea potentialului creativ individual, in sensul valorificarii adecvate a talentelor si a cultivarii unor atitudini creative in special a acelor care constituie principalii factori vectoriali ai creativitatii;

● asigurarea suportului etic al comportamentului creator

In cele ce urmeaza ne vom opri asupra fiecareia dintre aceste patru mari sarcini ale scolii privind stimularea potentialului cretiv al elevilor.

A. IDENTIFICAREA CAPACITATILOR CREATIVE ALE ELEVILOR

Potentialul creativ al elevilor poate fi pus in evidenta prin folosirea corelata a mai multor metode si nu prin folosirea exclusiva a uneia dintre ele.

In mod obisnuit, se incepe prin metoda analizei produselor activitatii elevilor, fiind evident ca, de exemplu, talentul plastic se vadeste in primul rand in desenele, picturile, modelele pe care este in stare sa le realizeze cineva, asa cum talentul literar apare in primul rand in forta expresiva a compunerilor lui literare.

Metoda biografica poate aduce informatii suplimentare legate de persistenta unor preocupari creative si de eventualele performante deosebite obtinute de elev cu diferite prilejuri (concursuri, olimpiade, activitati extrascolare etc).

Testele de creativitate pun in evidenta o serie de caracteristici personale de genul celor descrise anterior in legatura cu factorii instrumentali ai creativitatii. Ele ii solicita, de exemplu, subiectului sa realizeze intr-un interval de timp determinat cat mai multe desene originale pornind de la figuri date, sa imagineze pentru aceste desene titluri "la care nu s-ar gandi nimeni", sa gaseasca utilizari multiple unui obiect "banal" (de ex., o caramida), sa conceapa cat mai multe ameliorari care s-ar putea aduce unui obiect (de ex., un fier de calcat), sa imagineze un alt sfarsit al unei povestiri cunoscute etc.

Observarea comportamentului elevilor si in general a felului lor de a fi, cu scopul de a identifica trasaturi de cenul celor descrise atunci cand ne-am referit la factorii vectoriali ai creativitatii.

B. CREAREA PREMISELOR GNOSEOLOGICE ALE CREATIVITATII

Fiinta umana poate sa actioneze transformativ doar in conditiile in care se sprijina pe cunoasterea legilor obiective ale naturii si ale vietii. La cunoasterea acestor legi, individul uman se ridica treptat, in urma unui efort de conceptualizare a realitatii obiective inconjuratoare. Conceptele indeplinesc o importanta functie de ordonare mintala a realitatii inconjuratoare, clasificand faptele in categorii largi si permitand sesizarea relatiilor dintre lucruri, adica intelegerea lor. Stimularea potentialului creativ uman este de neconceput in afara unor cunostinte temeinice si reprezentari clare asupra acelor aspecte ale vietii in care individul uman urmeaza sa actioneze creativ. Scoala desfasoara o munca de durata pentru a oferi tinerilor accesul la conceptele fundamentale pentru construirea mintala a realului si intelegerea universului. Principala problema pedagogica este aceea de a forma elevilor o gandire stiintifica ce reprezinta un rezultat firesc al unor experiente proprii de cunoastere si de actiune, si nu doar o memorare a unui corpus de definitii, principii, legi, informatii specifice despre un domeniu sau altul al vietii. Din acest motiv, pedagogia creativitatii este legata de practicarea in scoli a unei instruiri creative, adica a unui mod de invatare bazat pe rezolvarea de probleme si pe invatarea prin descoperire, de catre elevii insisi. Instruirea creativa presupune punerea elevior in situatia de a concepe si realiza ei insisi diverse cercetari si experimente, de a se confrunta cu diverse situatii problematice, din care sa traga singuri anumite concluzii, a caror valabilitate urmeaza sa o verifice, ajutati de profesor, prin lectura, discutii cu alte persoane si alte experiente acumulate de-a lungul timpului in legatura cu un aspect sau altul al realitatii studiate.

C.PREGATIREA PENTRU COMUNICAREA CREATIVA

Cercetatorii problemei creativitatii disting doua aspecte convergente ale comunicarii, implicate in activitatea de creatie: comunicarea intrapersonala si comunicarea interpersonala. Primul aspect se refera la posibilitatile persoanei creatoare de a-si formula cu claritate ipotezele, de a-si reformula problemele cu care se confrunta, de a le examina din perspectiva diverselor modalitati de formulare a lor. Activitatea creatoare presupune o intensa utilizare a limbajului interior, un "dialog" continuu pe care subiectul creator il poarta cu sine insusi cu privire la problemele care il preocupa. Al doilea aspect- comunicarea interpersonala- vizeaza posibilitatile subiectului de a comunica semenilor rezultatele activitatilor sale creatoare, sustinerea propriilor idei, capacitatea de argumentare si de convingere. Pentru a asigura "conditia de comunicare" a creativitatii elevilor ei, scoala are sarcina de a actiona in trei mari directii:

. Cultivarea proprietatii comunicarii, care il va ajuta pe individ sa se inteleaga pe sine si sa fie inteles de catre altii; in scoala se realizeaza prin pregatirea lingvistic-literara a elevilor;

. Pregatirea pentru estetica comunicari, care va conduce la sporirea fortei de sugestie a ceea ce se comunica si va da un caracter personal modalitatilor de comunicare; in scoala se realizeaza prin studierea si exersarea exprimarii poetice, dar si prin initieri in artele plastice si muzica, prin preocuparea de a imbogati si de a constientiza experienta emotionala traita de copil in contactul cu arta dar si, in general, cu frumosul din natura si viata

. Largirea posibilitatilor de comunicare (disponibilitatea de comunicare), care va oferi subiectului posibilitatea de a-si alege dintr-un repertoriu mai larg disponibil, acele modalitati comunicare pe care le considera a adecvate unei situatii; In scoala se realizeaza prin initierea elevilor in limbajele informaticii, limbajele matematice, limbajele economice, limbajele tehnice si- ar tebui- chiar in limbajele audio-vizuale (in care se imbina cuvantul, sunetul si imaginea).

D. DINAMIZAREA POTENTIALULUI CREATIV INDIVIDUAL SI FAMILIARIZAREA CU ACTIVITATEA CREATOARE

Problema dinamizarii potentialului creativ latent al copiilor isi are originile in acele concluzii ale psihologiei creativitatii, potrivit carora in fiecasre individ uman exista un potential creativ- mai mare sau mai mic-ce poate fi eliberat prin educatie de diverse "blocaje' care il impiedica sa se manifeste. Scoala are misiunea de a desfasura cu elevii o serie de activitati speciale in acest sens, cunoscute si sub numele de "programe de antrenare a creativitatii' In legatura cu asemenea programe de antrenare a creativitatii, au existat, de-a lungul timpului, doua orientari: a) introducerea in planurile de invatamant a unor cursuri de antrenament creativ, ca o completare la materiile de studiu prevazute in mod obisnui; (b) realizarea acestui antrenament al creativitatii de catre fiecare profesor in cadrul activitatilor cu elevii de studiere a disciplinei scolare pe care o preda Majoritatea programelor speciale de antrenare a creativitatii si-au propus drept obiective, pe de o parte, sa ofere elevilor informatii despre specificul activitatii creatoare, caracteristicile produselor creative, caracteristicile persoanei creative, factorii care pot inlesni sau inhiba creativitatea unei persoane (s.a.) si- pe de alta parte- sa ii invete diverse metode prin care pot fi depasite eventualele "blocaje" in solutionarea creativa a unor probleme, asa cum sunt metodele 'brainstormingului", "sinetica" si numeroase alte tehnici utile in acest sens.

Cealalta orientare sustine ca dinamizarea potentialului creativ individual al elevilor se realizeaza cel mai bine prin insusi modul de predare al fiecarui profesor, care va trebui sa fie orientat spre realizarea unei instruiri creative-bazata- asa cum am mentionat anterior- pe rezolvarea de probleme si invatarea prin descoperire- dar si prin adoptarea de catre profesor a unei noi atitudini de incurajare a oricari manifestari creative a elevilor sai. Aceasta noua atitudine implica, printre altele, incurajarea comportamentului interogativ al elevilor ("curajul" de a pune intrebari si initierea in "arta" de a formula intrebari pertinente). In plus, profesorul urmeaza sa induca elevilor sai sentimentul ca au libertatea de a-si exprima orice idee in legatura cu o problema oricat de "nastrusnica" ar putea sa para, dar care este personala si urmeaza sa fie propusa spre examinare critica, fara teama ca exprimarea acestei idei ar putea atrage dupa sine dispretul celorlalti sau sanctiuni din partea profesorului. Pornind de la ideea ca cel mai sigur mod de a dezvolta creativitatea unei persoane este acela de a o pune in situatia de a creea, profesorii care practica instruirea creativa le va cere constat elevilor sa faca efortul elaborarii unor lucrari personale diverse (compuneri, referate, sinteze, confectionare a diverse obiecte etc.Instruirea creativa se preocupa de incurajarea elevilor de a manifesta curiozitate pentru o mare diversitate de aspecte ale lucrurilor si ale vietii. Este vorba despre acea calitate de a sesiza amanunte interesante ale lucrurilor, peste care, in mod obisnuit, privirea trece nepasatoare, acea calitate de a sesiza aspecte interesante chiar si acolo unde, la prima vedere, totul pare obisnuit

Intruirea creativa presupune o noua conceptie a profesorului despre evaluarea rezultatelor scolare, care va deplasa accentul de pe cantitatea de informatie memorata de elevi, pe aprecierea caracterului original, creativ al raspunsurilor elevilor. Profesorul insusi, prin activitatea sa, trebuie sa constituie un model de om creativ, caci este cunoscut faptul ca ceea ce vor invata de la el, in primul rand, elevii se vor referi la propriul sau mod de a fi, si nu neaparat la intreaga cantitate de informatie pe care le-o va oferi

E. ASIGURAREA SUPORTULUI ETIC AL CREATIVITATII

Orice activitate creatoare este orientata valoric pozitiv, in sensul ca isi propune sa contribuie la progresul cunoasterii umane, va fi preocupta de adevar si de dorinta de progres al umanitatii. Scoala, prin educatia oferita, va trebui sa induca elevilor o asemenea conceptie despre orientarea eforturilor creative ale omului: in serviciul umanitatii, nu impotriva intereselor si trebuintelor generale ale semenilor.Creativitatea nu are de-a face cu "creatiile malefice", in scopuri egoiste. Prezentarea unor modele umane exemplare din acest punct de vedere, a personalitatii si activitatii unor mari savanti, artisti, filozofi, oameni politici va oferi elevilor exemple convingatoare cu privire la menirea si modul de a fi al autenticelor persoane creative . Initierea elevilor in metodologia riguroasa a cercetarii stiintifice si in general in modalitatile de cautare si verificare a adevarului vor fi de natura sa induca elevilor respect pentru cercetarea stiintifica onesta si modestia generata de aprecierea exacta a valorii unei contributii la vastul si inepuizabilul domeniu al cunoasterii si actiunii umane

Dezvoltarea creativitatii

Multa vreme creati a fost considerata apanjul exclusiv al unei minoritati restrinse. Distingand insa mai multe trepte calitative in cereativitate si observind cum si efooturile de gandire obisnuita implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, satazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit sicreator. Orice om normal poate realza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tai, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile devvoltarii imaginatiei. Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor,, cursurii de creativitate'' si chiar,, scoli de inventica''. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii? Mai intai, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interente individului sunt denumite, de obicei, blocaje.

a) Blocajele creativitatii

1)Mai intai, sunt amintite blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorinta oamenilor ca toti cetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau comportari neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor. Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi, care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrcere.

2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune, dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de efervescenta, sa lasam ideile sa curga - doar sa le notam. Numai dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi "furtuna, asaltul creierului" - in limba noastra iol caracterizam ca "asaltul de idei" sau " evaluarea amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula, dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care vom vorbi imediat.

3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie, factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie, de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.

b)Metode pentru stimularea creativitatii

Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.

Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei, pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: "judecata critica este exclusa" ; "cat mai multe idei" ; "dati frau liber imaginatiei" si ultima: "combinarile si ameliorarile sint binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca, lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat. Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza, ci doaratinci cand impasul este bine precizat.

Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon. Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, "sinele" se exprima pri metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se face "srainul familiar" adica se clarifica bine dificultatiile problemei. Apoi se transforma "familiarul in ceva strain", adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca este "un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede" ; altcineva invoca "balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.

Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unui adunari in grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei intr-un timp maxim 5 minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloanece se va completa de catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup care adauga alte trei idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile. Conducatorul srange foile, le citeste in fata tuturor si se discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita.

Pshilips 6-6 . Este tot o metoda menita sa consulte un numar mare de persoane. Aceasta multime segrupeaza in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un coordonator si se discuta timp de 6 minute. La urma, fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o discutie generala - dupa care se trage concluzia. In felul acesta, intr-un timp scurt, se consulta opinia multora: 4-5 minute organizarea, 6 minute discutia in colectiv, 2 minute raporteaza rezultatul fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30 minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15 minute.

Discutia panel. Termenul panel inseamna in engleza,, jurati''. Si in acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari. Discutia propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,, juratii''), e format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta. Acestia pot interveni prin biletele transmise,, juratilor''. Uneori biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari, cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt primite din unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se spune,, injectorul de mesaje'' ). Discutia e condusa de un,, animator''. La urma, persoanele din sala pot interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza si trage concluzii.

Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de televiziune. Auditorul (zeci de mii de persoane) urmareste discutia acasa si poate interveni prin telefon. Ceea ce lipseste discutiilor televizate sunt sunt sintezele si concluziile animatorului, totul ramane in aer si cetatenii nu stiu ce sa creada! De altfel, nu sunt discutii urmarind creatia, ci numai informatia.

Dezvoltarea creativitatii in invatamant

Cata vreme creatia era socotita un privilgiu dobandit ereditar de o minoritate, scoala nu sa ocupat in mod special de acest aspect, desi, e drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru supradonati. Decand se arata ca automatele dirijate de calculatoare infaptuiesc toate muncile monotone, stereotipe si deci omului ii revin mai mult sarcini de perfectionare, de innoire, cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire.

In primul rand, trebuie scgimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii distinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a cobora statutul social al celor din urma. Apoi, modul de predare trebuie sa solicite pariciparea, initiativa elevilor-e vorba de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic.

Bibliografie: