INVATAMANTUL SISTEM DESCHIS

INVATAMANTUL SISTEM DESCHIS

Abordarea sistemului de invatamant ca tip de sistem deschis impune desigur aprecierea masurii si modelului in care el verifica intr-un mod particular trasaturile generale ale sistemelor deschise si dinamice. Acesta permite distingerea specificitatii sale, prin suma de caracteristici care ii confera un loc anume in ansamblul sistemelor suprastructurale.

Mai intai sistemul de invatamant poate fi considerat in lumina tipologiei generale a sistemelor, ca un sistem integral si sumativ; chiar daca modificarile partiale ale structurilor sale (verticale si orizontale) nu transpar (in timp si spatiu) la nivelul intregului. Abordarea s-a integralista ne impune ca sa-l consideram nu numai in starea sa de unitate suprastructurata ci si dinamica ciclurilor sale succesive de schimburi cu mediul social exterior. In fond tocmai aceste schimburi, care se constituie in fluxuri a caror perioada de reinoire este in general anul, sunt indicative pentru starea de functionare actuala si viitoare a sistemelor.

Schimburile sunt preponderent de tip informational. Sistemul de invatamant nu numai ca importa, dar si stocheaza energia informationala pe care o folosesc in campul transmisiei in educationale, in schimbul de valori culturale de la o generatie la alta.

Structurile sale tind si pot, astfel sa se diferentieze si sa se ierarhizeze potrivit naturii si cuantumului de informatie stocata prelucrata si transmisa in cadrul actului educativ. Structurile sale verticale vor reprezenta - prin urmare nivele diferite de informatie utilizata in cadrul procesului educational.

Ca sistem deschis, invatamantul transforma materialele primite din exterior, le supune unei prelucrari specifice si le restituie apoi societatii intr-o forma finita sau semifinita. El produce in principal, ca urmare a acestor prelucrari, forta de munca necesara capabila prin pregatirea dobandita - sa depuna o munca socialmente utila. Avand posibilitati de organizare si autoorganizare (decizia interna din invatamant) sistemele de invatamant se supune caracteristici de negentropie specifica sistemelor deschise institutionale in general.

La fel importand informatie ca forma particulara de energie, sistemul de invatamant are capacitatea de a analiza semnalele referitoare la evolutia mediului sau si la propriul comportament in raport cu acest mediu. Informatia retroactiva specifica sistemelor deschise, care permit reglarea activitatii sistemelor prin feedback este de asemenea prezenta in cadrul retroactiunii sistemului de invatamant la contactul cu mediul sau social si economic. Este deosebit de important sa retinem ca exista o pluralitate de fluxuri de legatura intre sistemul de invatamant si societate. Inca la inceputul anilor 70 autori americani releva ca "trasatura fundamentala a relatiei dintre modernizare si educatie este dependenta dezvoltarii tehnologiei de institutia sociala a educatiei formale: o dependenta importanta a muncii in termenii transmiterii cunostintelor tehnice, ci mai ales in termenii dezvoltarii unor noi orientari instrumentale care sa permita punerea in practica a acestor cunostinte. Iar alti autori extind aprecierile de acest gen si pun in discutie raportul dintre educatie si eficienta, raportul a carui dezvoltare necesita abordarea scolii ca sistem deschis.

Privind lucrurile din aceasta perspectiva insusi " conceptul de scop al educatiei" dobandeste un sens nou rezultat al analizei sistematice, astfel ca el nu mai poate sociologic discutand doar o suma de obiective prestabilitele intentionale ci si acordul asupra comportamentului organizational actual al scolii la modelul optional al rolului sau social institutional. Trebuie sa retinem tot ca o caracteristica a sistemului de invatamant ca importul de informatie este selectiv. Sistemul de invatamant dispune si el de acele functii de codaj specifice sistemelor deschise "gratie" carora din multitudinea de informatii externe poate alege doar pe acele care contribuie la mentinerea sa in stare de functionare.

Informatia educationala ca tip de informatie este in acest caz informatie selectata. Simultan cu tendinta de ierarhizare se manifesta si tendinta de diferentiere a sistemului de invatamant, potrivit raspunsurilor adaptive pe care le da comenzii sociale si economice nevoilor globale si particulare de forta de munca utila pentru societate. Am amintit anterior ca sistemul de invatamant este nu numai un sistem deschis ci si un sistem ierarhic; fapt ce ne permite distingerea evolutiei fluxului de elevi, in cadrul sau pe baza unor indici specifici, analiza fluxurilor scolare a dinamici lor este revelatoare pentru starea de functionare a sistemului. Reprezentarea sistemului de invatamant ca o retea de pasaje la nivelele inferioare spre cele superioare permite - in masura in care se iau in considerare variabilele demografice anticiparea indicilor fiecarui nivel urmator, precum si anticiparea in timp a starii tuturor nivelelor sistemului, implicit a fluxului de iesire a produsului social al sistemului. Desigur ca aceste modele ale fluxurilor scolare au un caracter restrictiv si ele nu pot patrunde spre articulatiile mai adanci ale actului educational, spre sesizarea raporturilor nemijlocite educator-educat.

La inchiderea acestui curs dorim sa va prezentam o viziune interesanta asupra sistemului de invatamant apartinand lui Hector Correa.