INVATAREA CENTRATA PE ELEV-STRATEGII DIDACTICE ACTIVIZATOARE

INVATAREA CENTRATA PE ELEV-STRATEGII DIDACTICE ACTIVIZATOARE

Metodele de invatamant ("odos"=cale, drum; "metha"=catre, spre) reprezinta caile folosite in scoala de catre profesor in a-i sprijini pe elevi sa descopere viata, natura, lumea, lucrurile, stiinta.

Activizarea predarii-invatarii presupune folosirea unor metode, tehnici si procedee care sa-l implice pe elev in procesul de invatare, urmarindu-se dezvoltarea gandirii, stimularea creativitatii, dezvoltarea interesului pentru invatare, in sensul formarii lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel elevul este ajutat sa inteleaga lumea in care traieste si sa aplice in diferite situatii de viata ceea ce a invatat.

Metodele constituie elementul esential al strategiei didactice, ele reprezentand latura executorie, de punere in actiune a intregului ansamblu ce caracterizeaza un curriculum dat.

In acest context, metoda poate fi considerata ca instrumentul de realizare cat mai deplina a obiectivelor activitatii instructive.

"Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoastere propusa de profesor intr-o cale de invatare realizata efectiv de prescolar, elev, student, in cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia permanenta." (Sorin Cristea)

"Invatamantul modern preconizeaza o metodologie axata pe actiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care sa solicite mecanismele gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii. << Activ >> este elevul care depune effort de reflectie personala, interioara si abstracta, care intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor, de elaborare a noilor cunostinte.

<< Activismul exterior >> vine deci sa serveasca drept suport material << activismului interior >>, psihic, mental, sa devina un purtator al acestuia." (Ioan Cerghit)

Optiunea pentru o metoda sau alta este in stransa relatie si cu personalitatea profesorului si gradul de pregatire, predispozitie si stilurile de invatare ale grupului cu care se lucreaza.

Dupa functia didactica principala putem clasifica metodele si tehnicile interactive

de grup astfel:

Metode de predare-invatare interactiva in grup:

Metoda predarii/invatarii reciproce (Reciprocal teaching - Palinscar);

Metoda Jigsaw (Mozaicul);

Citirea cuprinzatoare;

Cascada (Cascade);

STAD (Student Teams Achievement Division) - Metoda invatarii pe grupe mici;

TGT (Teams/Games/Tournaments) - Metoda turnirurilor intre echipe;

Metoda schimbarii perechii (Share-Pair Circles);

Metoda piramidei;

Invatarea dramatizata;

Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare:

Harta cognitiva sau harta conceptuala (Cognitive map, Conceptual map);

Matricele;

Lanturile cognitive;

Fishbone maps (scheletul de peste);

Diagrama cauzelor si a efectului;

Panza de paianjan ( Spider map - Webs);

Tehnica florii de nufar (Lotus Blossom Technique);

Metoda R.A.I. ;

Cartonasele luminoase;

Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii:

Brainstorming;

Starbursting (Explozia stelara);

Metoda Palariilor ganditoare (Thinking hats - Edward de Bono);

Caruselul;

Multi-voting;

Masa rotunda;

Interviul de grup;

Studiul de caz;

Incidentul critic;

Phillips 6/6;

Tehnica 6/3/5;

Controversa creativa;

Fishbowl (tehnica acvariului);

Tehnica focus grup;

Patru colturi (Four corners);

Metoda Frisco;

Sinectica;

Buzz-groups;

Metoda Delphi;

Metode de cercetare in grup:

Tema sau proiectul de cercetare in grup;

Experimentul pe echipe;

Portofoliul de grup;

Prin metoda predarii/invatarii reciproce elevii sunt pusi in situatia de a fi ei insisi profesori si de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. Astfel copiii sunt impartiti pe grupe de cate patru, in care fiecare are un rol bine definit: unul este rezumator - cel care face un scurt rezumat al textului citit, unul este intrebatorul grupului - cel care pune intrebari clarificatoare (unde se petrece actiunea, de ce personajul a reactionat asa, ce sentimente il stapaneau pe, ce inseamna), altul este clarificatorul - el trebuie sa aiba o viziune de ansamblu si sa incerce sa raspunda intrebarilor grupului,  iar cel de-al patrulea copil este prezicatorul - cel care isi va imagina, in colaborare insa cu ceilalti care va fi cursul evenimentelor. Metoda este foarte potrivita pentru studierea textelor literare sau stiintifice. Elevii aceleiasi grupe vor colabora in intelegerea textului si rezolvarea sarcinilor de lucru, urmand ca frontal sa se concluzioneze solutiile. Grupele pot avea texte diferite pe aceeasi tema, sau pot avea fragmente ale aceluiasi text. Ei pot lucra pe fise diferite, urmand ca in completarea lor sa existe o stransa colaborare, sau pot lucra pe o singura fisa, pe care fiecare sa aiba o sarcina precisa.

Avantajele acestei medote de lucru sunt indiscutabile: stimuleaza si motiveaza, ajuta elevii in invatarea metodelor si tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de munca intelectuala pe care le poate folosi apoi si in mod independent, dezvolta capacitatea de exprimare, atentia, gandirea cu operatiile ei si capacitatea de ascultare activa, stimuleaza capacitatea de concentrare asupra textului de citit si priceperea de a selectiona esentialul.

Jigsaw (in engleza jigsaw puzzle inseamna mozaic) sau "metoda grupurilor interdependente" este o strategie bazata pe invatarea in echipa (team-learning). Fiecare elev are o sarcina de studiu in care trebuie sa devina expert. El are in acelasi timp si responsabilitatea transmiterii informatiilor asimilate, celorlalti colegi. Metoda presupune o pregatire temeinica a materialului dat spre studiu elevilor. Educatorul propune o tema de studiu pe care o imparte in patru sub-teme. Pentru fiecare tema in parte educatorul trebuie sa dea un titlul, sau pentru fiecare sa puna o intrebare. Fiecare membru al grupei va primi ca obiect de studiu materiale necesare fiecarei sub-teme, pentru care va alcatui si o schema. La sfarsit elevii isi comunica ce au invatat depre sub-tema respectiva. Aranjarea in clasa a grupurilor trebuie insa sa fie cat mai aerisita, astfel incat grupurile sa nu se deranjeze intre ele. Obiectul de studiu poate constitui si o tema pentru acasa, urmand ca in momentul constituirii mozaicului fiecare "expert" sa-si aduca propria contributie.

Elevii vor avea de studiat acasa materiale referitoare la aceste teme. Tema lor va fi sa caute si ei alte materiale legate de subiectul in care vor trebui sa devina experti. In primele 20 de minute ale orei ei se vor intruni in grupuri de experti pe sub-teme, asa cum sunt pe lista afisata. Fiecare va completa o fisa, consultandu-se cu ceilalti. Fisa va cuprinde cerinte specifice materialelor studiate. Dupa completarea fisei, elevii se vor regrupa: toti cei cu numarul 1 vor forma o grupa, toti cei cu numarul 2 vor forma a doua grupa etc. In cadrul acestei grupe ei isi vor prezenta materialele si concluziile la care au ajuns.

Este foarte important sa educam imaginatia copiilor pentru ca a fi un om imaginativ inseamna sa te poti adapta in situatii diverse. O metoda didactica de educare a imaginatiei copilului este "metoda palariilor ganditoare" . Aceasta este o tehnica interactiva, de stimulare a creativitatii participantilor care se bazeaza pe interpretarea de roluri in functie de palaria aleasa. Sunt 6 palarii ganditoare, fiecare avand cate o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru si negru. Membrii grupului isi aleg palariile si vor interpreta astfel rolul precis, asa cum considera mai bine. Rolurile se pot inversa, participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc, dar sa fie in accord cu rolul pe care il joaca. Culoarea palariei este cea care defineste rolul: palaria alba este neutra, participantii sunt invatati sa gandeasca obiectiv, palaria rosie da frau liber sentimentelor, ofera o perspectiva emotionala asupra evenimentelor. Palaria neagra este perspectiva gandirii negativiste, pesimiste, palaria galbena este simbolul gandirii pozitive si constructive, al optimismului. Cel ce sta sub palaria verde trebuie sa fie creativ. Gandirea laterala este specifica acestui tip de palarie. Cere un efort de creatie. Palaria albastra este dirijorul orchestrei si cere ajutorul celorlalte palarii. Ganditorul palariei albastre defineste problema si conduce intrebarile, reconcentreaza informatiile pe parcursul activitatii si formuleaza ideile principale si concluziile la sfarsit. Monitorizeaza jocul si are in vedere respectarea regulilor. Acest nou tip de metoda de predare - invatare este un joc in sine. Copiii se impart in sase grupe - pentru sase palarii. Ei pot juca si cate sase intr-o singura grupa. Impatirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important insa ca materialul didactic sa fie bogat, iar cele sase palarii sa fie frumos colorate, sa-i atraga pe elevi.

Un exemplu de intrebari / comportamente posibile in acest joc este:

Marele avantaj al acestei metode este acela ca dezvolta competentele inteligentei lingvistice, inteligentei logice si inteligentei interpersonale.

Brainstorming-ul sau "evaluarea amanata" ori "furtuna de creiere" este o metoda interactiva de dezvoltare de idei noi ce rezulta din discutiile purtate intre mai multi participanti, in cadrul careia fiecare vine cu o multime de sugestii. Rezultatul acestor discutii se soldeaza cu alegerea celei mai bune solutii de rezolvare a situatiei dezbatute. Calea de obtinere a acestor solutii este aceea a stimularii creativitatii in cadrul grupului, intr-o atmosfera lipsita de critica, neinhibatoare, rezultat al amanarii momentului evaluarii. Specific acestei metode este si faptul ca ea cuprinde doua momente: unul de producere a ideilor si apoi momentul evaluarii acestora (faza aprecierilor critice). La clasele mici posibilele teme pentru o asemenea dezbatere de grup sunt legate de crearea de reguli si obtinerea de solutii cu aplicabilitate larga, valabile intregii clase: intocmirea regulamentului de ordine interioara al clasei, al scolii, obtinerea de calificative mai bune la anumite discipline, aranjarea salii de clasa.

Metoda piramidei sau metoda bulgarelui de zapada are la baza impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in mod cooperativ, in cadrul grupurilor. Ea consta in incorporarea activitatii fiecarui membru al colectivului intr-un demers colectiv mai amplu, menit sa duca la solutionarea unei sarcini sau a unei probleme date. Aceasta metoda are mai multe faze: faza introductiva - invatatorul enunta problema, faza lucrului individual - fiecare elev lucreaza individual timp de 5 minute la solutionarea problemei, faza lucrului in perechi - elevii se consulta cu colegul de banca, sunt notate toate solutiile aparute, faza reuniunii in grupuri mai mari - elevii le consulta asupra solutiilor in grupuri alcatuite dintr-un numar egal de perechi, faza raportarii solutiilor in colectiv si faza decizionala. Ca si celelalte metode care se bazeaza pe lucrul in perechi si in colectiv, metoda piramidei are avantajele stimularii invatarii prin cooperare, al sporirii increderii in fortele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai intai in grupuri mici si apoi in colectiv. Dezavantajele inregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care si cat de insemnata a fost contributia fiecarui participant.

Metoda ciorchinelui reprezinta modelul sau ansamblul organizat al procedeelor sau modurilor de realizare practica a operatiilor care stau la baza actiunilor parcurse in comun de profesori si elevi si care conduc in mod planificat si eficace la realizarea scopurilor propuse.

Este o tehnica de predare-invatare menita sa incurajeze elevii sa gandeasca liber si sa stimuleze conexiunile de idei. Este o modalitate de a realiza asociatii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor insusite anterior. Este o tehnica de cautare a drumului spre propriile cunostinte evidentiind propria intelegere a unui continut.

Etapele metodei

l      Pe mijlocul foii se scrie un cuvant sau o propozitie (nucleu)

l      Elevii sunt invitati sa scrie cuvinte sau sintagme care le vin in minte in legatura cu tema propusa

l      Cuvintele sau ideile vor fi legate prin linii de notiunea centrala

l      Elevii lucreaza in grupe

l      Fiecare grupa prezinta "ciorchina" proprie

l      Se analizeaza fiecare ciorchina si se efectueaza una comuna pe tabla dirijata de profesor

l      Dupa rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi notiunile si legaturile create pentru a dezvolta idei despre conceptul propus.

l      Prin acest exercitiu se incurajeaza participarea intregii clase. Poate fi folosit cu succes la evaluarea unei unitati de continut dar si pe parcursul predarii, facandu-se apel la cunostintele dobandite de elevi.

l      Stimuleaza conexiunile dintre idei

l      Iese in evidenta modul propriu de a intelege o tema anume

l      Realizeaza asociatii noi de idei sau releva noi sensuri ale ideilor

l      Cauta cai de acces spre propriile cunostinte

Tehnica florii de nufar (Lotus Blossom Technique) presupune deducerea de conexiuni intre idei, concepte, pornind de la o tema centrala. Problema sau tema centrala determina cele 8 idei secundare care se construiesc in jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufar.

Cele 8 idei secundare sunt trecute in jurul temei centrale, urmand ca apoi ele sa devina la randul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufar. Pentru fiecare dintre aceste noi teme centrale se vor construe cate alte noi 8 idei secundare. Astfel, pornind de la o tema centrala, sunt generate noi teme de studio pentru care trebuiesc dezvoltate conexiuni noi si noi concepte.

Etapele metodei

l      Construirea diagramei;

l      Scrierea temei centrale in centrul diagramei;

l      Participantii se gandesc la ideile sau aplicatiile legate de tema centrala. Acestea se trec in cele 8 "petale" ce inconjoara tema centrala, in sensul acelor de ceasornic.

l      Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane

l      Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale si consemnarea lor in diagrama. Se completeaza in acest mod cat mai multe cadrane.("flori de nufar")

l      Etapa evaluarii ideilor. Se analizeaza diagramele si se apreciaza rezultatele din punct de vedere calitativ si cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursa de noi aplicatii si teme de studio in lectiile viitoare.

Evaluarea ideilor cu privire la stimularea si dezvoltarea potentialului creative poate avea si o utilitate practica. Astfel, tinandu-se cont de sugestiile oferite, se poate reamenaja sala de curs, creandu-se astfel un "laborator al creativitatii", in conformitate cu expectatiile elevilor: se poate decora clasa cu picture facute de elevi, cu fotografii din timpul copilariei, cu peisaje desenate sau fotografiate, cu jocuri menite sa stimuleze creativitatea si alte materiale didactice, materiale video cu activitati creative sau spectacole realizate de ei sau de colegii lor.

Tehnica lotus poate fi desfasurata cu success in grup, fiind adaptabila unor largi categorii de varsta si de domenii. Exista si posibilitatea dezvoltarii unui Lotus individual, ca exercitiu de stimulare a creativitatii si de autoevaluare. De exemplu, tema centrala ar putea fi intrebarea: " Ce ti-ai dori sa studiezi?", la care s-ar putea propune 8 domenii si pentru fiecare ar fi consemnate care ar fi continuturile ce corespund interesului subiectului.

Aceasta tehnica este o modalitate de lucru in grup cu mari valente formative-educative. Stimuleaza si dezvolta capacitati ale inteligentei lingvistice, ale inteligentei interpersonale, ale inteligentei intrapersonale(capacitatea de autointelegere, autoapreciere corecta a propriilor sentimente, motivatii ), ale inteligentei naturaliste (care face omul capabil sa recunoasca, sa clasifice, sa se inspire din mediul inconjurator), ale inteligentei sociale(capacitatea de relationare)

Stiu/vreau sa stiu/am invatat

Cu grupuri mici sau cu intreaga clasa, se trece in revista ceea ce elevii stiu deja despre o   anumita tema si apoi se formuleaza intrebari la care se asteapta gasirea raspunsului in lectie.

Pentru a folosi aceasta metoda puteti parcurge urmatoarele etape:

• Elevii formeaza perechi si fac o lista cu tot ceea ce stiu despre tema ce urmeaza a fi discutata. In acest timp construiti pe tabla un tabel cu urmatoarele coloane: stiu/vreau sa stiu/am invatat.
• Cereti apoi catorva perechi sa spuna celorlalti ce au scris pe liste si notati lucrurile cu care toata lumea este de acord in coloana din stanga.
• In continuare ajutati-i pe elevi sa formuleze intrebari despre lucrurile de care nu sunt siguri. Aceste intrebari pot aparea in urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de curiozitatea elevilor. Notati aceste intrebari in coloana din mijloc.
• Cereti-le apoi elevilor sa citeasca textul.
• Dupa lectura textului, reveniti asupra intrebarilor pe care le-am formulat inainte de a citi textul si pe care le-am trecut in coloana "vreau sa stiu". Vedeti la care intrebari s-au gasit raspunsuri in text si treceti aceste raspunsuri in coloana "am invatat". In continuare, intrebati-i pe elevi ce alte informatii au gasit in text, in legatura cu care nu au pus intrebari la inceput.

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii si Gandirii)

Ca metoda este tipica pentru etapa de realizare a sensului (invatare, comprehensiune).

Cunostintele anterioare ale elevilor evidentiate prin activitati specifice de evocare se folosesc ca baza de plecare pentru lectura.

Presupune urmatoarele etape:

• In timpul lecturii elevii marcheaza in text, cunostintele confirmate de text, cunostintele infirmate, cunostintele noi, cunostintele incerte.
• Dupa lectura informatiile se trec intr-un tabel.
• Informatiile obtinute individual se discuta in grup, apoi se comunica de catre grupuri profesorului care le centralizeaza intr-un tabel la tabla.

CUBUL

Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate urmatoarele etape:

• Realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza.
• Anuntarea temei.
• Impartirea clasei in 6 grupe, fiecare dintre ele examinand o tema de pe fetele cubului.

Descrie: culorile, formele, marimile etc.

Compara: ce este asemanator, ce este diferit.

Analizeaza: spune din ce este facut.

Asociaza: la ce te indeamna sa te gandesti?

Aplica: la ce poate fi folosita?

Argumenteaza: pro sau contra si enumera o serie de motive care vin in sprijinul afirmatiei tale.

o       Redactarea finala si impartasirea ei celorlalte grupe.

o       Afisarea formei finale pe tabla.

Acestea sunt numai cateva dintre metodele interactive de lucru in echipa. Fiecare dintre ele inregistreaza avantaje si dezavantaje, important fiind insa momentul ales pentru desfasurarea lor. Pedagogul este acela care are puterea decizionala si capacitatea de a alege ceea ce stie ca se poate desfasura in propriul colectiv de elevi. Important este insa ca dascalul sa fie acela care mereu va cauta solutii la problemele instructiv - educative ce apar.

In teoria si practica didactica contemporana, problematica instuirii interactive cunoaste abordari stiintifice noi, complexe, interdisciplinare, sustinute de argumente ce sustin participarea activa si reflexiva a elevilor in procesele invatarii si evaluarii. Ea "reprezinta un tip superior de instruire, care se bazeaza pe activizarea subiectilor instruirii, pe implicarea si participarea lor activa si deplina in procesul propriei formari, precum si pe instaurarea de interactiuni, schimburi intelectuale si verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. intre acestia." (Musata Bocos)

BIBLIOGRAFIE

,,Metode de nota 10'' - Ed. Risoprint- 2004

,,Strategii si demersuri activ-participative'' - suport de curs

Cerghit Ioan -"Metode de invatamant- Ed. Polirom 2006

Ionescu C. -"Strategii de predare si invatare"-Ed. Stiintifica, Bucuresti 1992

Invatamantul primar-2-3 2004

Invatarea activa-Ghid pentru formatori si cadre didactice, Bucuresti 2001

Ghid al activitatii metodice in scoala-Ed. ART 2004