Inadaptarea scolara

Inadaptarea scolara

Definitii, factori, cauze

Obiective:

Insusirea corecta a conceptelor: adptare/inadaptare sociala si scolara

Cunoasterea factorilor ce pot influenta inadaptarea scolara

Cuvinte cheie:

Adaptare / inadaptarer scolara

Interconditionarea factorilor

Integrarea copiilor cu nevoi speciale

Cursantii vor sti:

Sa utilizeze corect conceptele invatate

Sa abordeze nuantat problematica inadaptarii in vederea participarii cu mijloacele asistentei sociale la procesul de integrare sociala si scolara

Sfera tulburarilor de adaptare este foarte larga, incluzand:

Copiii indaptati profund, cu deficite si tulburari fizice, psihice si morale;

Copiii bolnavi, cu maladii organice (epilepsie, encefalite) sau mentale (psihoze, nevroze, etc.), cu deficite senzoriale grave, cu tulburari emotionale (hiperemotivitate), caracteriale si volitionale (impulsivitate, instabilitate si apatie), etc.

Categoria celor care, din diferite cauze, nu se adapteaza mediului scolar sau unor dimenisiuni mai inguste ale acestora (metoda, disciplina, forme de organizare); numiti si inadaptati relativi, ce prezinta variate dificultati in zona caracterului, comportamentului si randamentelor.

Putem intelege adaptarea scolara si in termeni de concordanta dintre natura capaacitatilor individuale si nivelul cerintelor formulate.

Initial dificultatile sunt de natura socio-adaptativa, atragand in timp, odata cu nerezolvarea lor, greutati de invatare.

Distictia dintre reusita scolara si adaparea scolara: cea din urma are o sfera mai larga de cuprindere, presupunand implicarea inteligentei dar si a dimensiunii afective, motivationale si volitive, la care se mai adauga si factorii de personalitate (interese, sentimente, atitudini, insusiri temperamentale, trasaturi de caracter, etc.).

Prin urmare, adaptarea, respectiv inadaptarea, este o functie a intregii personalitati a elevului. Astfel trebuie avuta in vedere personalitatea in ansamblul ei si nu doar aspectele ce s-au relevat deficitare.

Conditiile adaptarii scolare pot viza atat factori interni cat si factori externi. Prima categorie este constituita din factori de ordin biologic si din varietatea factorilor de natura psihologica.

La randul lor factorii de ordin biologic includ: dezvoltarea fizica, varsta cronologica, starea generala a sanatatii, echilibrul endocrin, rezistenta la efortul fizic si intelectual, echilibrul sistemului nervos central.

Factorii de natura psihologica pot fi:

intelectuali: mobilitatea proceselor intelectuale, capacitatea de concentrare a atentiei, selectivitatea perceptiilor, aptitudinea scolara, etc.

non-intelectuali: motivatie (trebuinte, implusuri, interese, dorinte, aspiratii), ritmul de activitate, puterea de munca, trasaturi de vointa (tenacitate, perseverenta, fermitate, promptitudine), rezistenta la efort.

Cea de-a doua categorie de factori, cei de natura externa inglobeaza atat factori de natura pedagogica, cat si factori socio-culturali, familiali.

Cei de natura pedagogica vizeaza: cerintele programei scolare (gradul de adecvare al acesteiala nivelul de dezvoltare al elevilor, caracteristicile mediului scolar, modul de elaborare si realizare efectiva a obiectivelor, modalitatile de evaluare folosite, orarul zilnic, aptitudinile pedagogice, tactul si competentele instrumentale ale profesorilor, nivelul de activizare, motivare si intarire a invatarii, etc.

Factorii legati de mediul familial includ: climatul cultural educativ, climatul emotional, regimul de munca si odihna al copilului, nivelul de aspiratie al parintilor, atitudinea parintilor fata de rezultatele obtinute de copii la invatatura, etc.

Factorii de natura socio-culturala se refera la: relatia profesor - elev, structura clasei scolare, institutiile de cultura, influenta mass-media, etc.

Dupa cum s-a putu observa, conceptul de inadaptare nu are o definitie clara si distincta, acest lucru demonstrand tocmai complexitatea acestui fenomen. Se desprind insa si puncte comune precum posibilitatile reduse sau chiar incapacitatea individului de a-si asuma rolul sau normal in viata sociala, de a satisface normele, regulile, etc., toate exigentele mediului sau ambiant, in conditiile in care el dispune de o dezvoltare psihofizica relativ normala.

In functie de dimensiunile si situatiile sociale in care se manifesta, inadaptarea va lua forme specifice: sociala, familiala, scolara; inadaptarea scolara reprezinta doar o forma specifica a inadaptarii sociale.

Problema trebuie vazuta in termeni de interconditionare dintre cerintele scolare si posibilitatile elevului. Se naste astfel "disputa" adaptarii elevului la cerintele scolare "versus" adaptarea scolii la nevoile elevului.

Intrebarea care se ridica in cazul categoriei celor inadaptati social vizeaza tipul suportului si ajutorului necesar. Cazurile de inadaptare scolara reclama cerinte educative speciale, resurse speciale din partea scolii. Tratarea psihopedagogica, asistarea sociala a acestor elevi trebuie sa fie parte integranta din sarcinile cotidiene ale scolii si sa vizeze cu prioritate dimensiunile profilactice si terapeutice.

Cuvantul cheie al zilelor noastre vis--vis de majoritatea copiilor cu nevoi speciale este integrarea, ce trebuie sa vizeze restructurarea si inovarea strategiilor si metodelor pedagogice in directia individualizarii si abordarii diferentiate.

Inadaptarea se materializeaza pe un fond intelectual normal, de aceea cauzele trebuie cautate in factorii non-intelectuali cu efect perturbator ce vizeaza doua dimensiuni ambientale distincte si independente: insuficiente ale mediului scolar si ale celui familial, ultima categorie incluzand comportamentul deviant al parintilor, deficienta valorilor familiale, divortul, viata familiala dezorganizata, lipsa parintilor, climatul social neadecvat, modul inadecvat de utilizare a pedepselor si recompenselor, stari conflictuale si tensionale intra-familiale de lunga durata, dezinteresul parintilor fata de copil; intercomunicarea insuficienta dintre parinti si copii, copii proveniti din medii familiale defavorizate.

Cauzele ce tin de mediul scolar includ: exigente prea ridicate, climatul rigid, rece si tensionat, metode inoportune si neinspirat utilizate, greseli educative ale profesorilor, stilul autocratic in dirijarea activitatii scolare, relatia profesor - elev deficitara, programe supraincarcate, severitate exagerata, cunoasterea insuficienta a personalitatii elevilor de catre cadrele didactice, nivelul ridicat de competitivitate, etc.

La toate acestea se mai adauga si dificultati de natura pedagogica proprii elevilor: lacunele de cunostinte, lipsa unor scheme operationale, insuficienta unor deprinderi scolare, modalitate necorespunzatoare de invatare, folosirea nejudicioasa a timpului.

Sintetizand, putem concluziona ca inadaptarea scolara este determinata de trei grupe de cauze:

primare: efectul traumatizant al conditiilor familiale si scolare precare, precum si al unor tulburari la nivelul sistemului nervos central;

secundare: caracteristicile personalitatii elevului, consecutive factorilor primari;

tertiare: trasaturi neadecvate ale personalitatii copilului, ca hiperemotivitatea, labilitatea afectiva, pasivitatea, dezinteresul.

In concluzie, trebuie avut permanent in vedere ca inadaptarea scolara este cauzata de cele mai multe ori de un complex de factori, structurat din elemente de natura cat se poate de diferita. Aceasta natura multicauzala ne determina sa nu putem vorbi de fenomenul inadaptarii scolare in sine, ci doar de elevi care prezinta tulburari de adaptare. De unde si necesitatea unei abordari individualizate a programelor recuperatorii.