Influenta familiei in orientarea scolara si profesionala

Influenta familiei in orientarea scolara si profesionala

Familia contemporana nu mai are, in totalitate, caracteristicile avute cu doar cateva decenii in urma. Ambii parinti sunt angajati in munca, copiii ramanand singuri de dimineata pana seara tarziu. In vacante, care adesea nu coincid, fiecare membru al familiei are alte obiective: copiii merg in tabere, iar parintii pleaca in locuri diferite. In aceste conditii nu este de mirare faptul ca statutul si ponderea figurii parentale sunt afecatate. Si ca urmare alte persoane au inceput sa se impuna universului social si psihoafectiv al copilului: cercul de prieteni, figuri publice, eroi din filme.

Parintii, fortati de imprejurari, transfera institutiilor o buna parte din obligatiile si misiunile lor fata de proprii copii. Acestia sfarsesc prin a se maturiza de timpuriu si, la varste mai mici, sunt ingrijorati de subiecte precum: terorismul, drogurile, armele nucleare, coruptia, saracia.

Aceste caracteristici specifice mediului socio-cultural al dezvoltarii copilului, modul particular de intelegere si rezonanta lor pe plan intern determina pattern-uri comportamentale foarte diferite in ceea ce priveste decizia cu privire la cariera. Se intalnesc astfel alegeri:

social orientate: prestigiu, succes, pozitie;

altruiste: sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate (persoane cu handicap, bolnavi);

egoiste/autonome: confortul personal, castig material, munca usoara si fara responsabilitati;

reactive/frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorintei celor cu care este in conflict;

conformiste: acceptarea solutiei gasite de adulti si plierea aspiratiilor in acest sens;

hedonice/narcisiste: motivate prin placerea in sine, riscul, romantismul, satisfactia furnizata, viata usoara.

Ponderea influnetei parintilor asupra copiilor lor in alegerea unei cariere este, de multe ori, decisiva. Modelele comportamentale ce tin de munca si care sunt vehiculate in familie (de apreciere sau dimpotriva, deprecierea propriei profesii sau a altora) vor fi preluate si de copii, contribuind treptat la conturarea alegerilor. De asemenea, atitudinile puternic autoritare sau, din contra, total neutre, neimplicate, precum si cele de tip compensator (de "realizare prin copii") au fiecare rata lor de manipulare, in sens pozitiv sau negativ.

Din motive lesne de banuit (legaturile psihoafective intrafamiliale speciale) multi parinti isi supraapreciaza copiii, lucru bun doar pana la un anumit punct, si le impun trasee educationale si filiere profesionale la care acestia nu adera cu convingere sau pentru realizarea carora vor face fata cu greu, in mod penibil, cu esecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt care se va rasfrange si asupra satisfactiei si reusitei lor ulterioare in munca.

Lipsa de consens intre parinti cu privire la viitoarea profesie a copiilor va influenta alegerea in sensul ca aceasta se va contura cu greu, adeziunea la decizia luata va fi redusa, iar materializarea  optiunii ezitanta si fara entuziasm. Parintii transfera uneori copiilor lor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, banoasa, sigura, murdara, de presitigiu) sau propriile aspiratii nerealizabile, faptul avand efecte nefavorabile asupra acestora in alegerea si realizarea carierei.

Ponderea in care elevii tin seama de dorinta parintilor cu privire la filierea scolara de urmat si profesia viitoare scade pe masura ce acetia sunt inclusi in niveluri mai inalte de scolarizare (invatamant superior, liceu). In general criteriile pe care le au in vedere parintii in influentarea alegerii scolar-profesionale a copiilor se refera la:

siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca;

durata studilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp in care tanarul este dependent material de familie);

costurile financiare (taxe ale educatiei);

avantajele materiale asteptate;

pozitia sociala conferita de profesie;

potentiale riscuri ale muncii in exercitarea profesiei.

La copii, in etape de varsta mai mici, sunt predominante "criteriile" afectiv-motivationale, dar treptat locul acestora este luat de "argumente" mai practice si mai consistente.