MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI.

I.CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Etimologia termenului de management (Cf.E. Joita, 2000) provenita din lat.manus (mana, manevrare, pilotare, conducere, strunirea cailor), fr.manege;it.maneggio;engl.to manege (a reusi, a conduce, a rezolva, a face fata, a dirija, a izbuti, a struni elemente pentru un tel, a administra, a manevra, a stapani, a se descurca, a gasi mijloace, a reusi ,a se pricepe sa, a carmui, a duce la bun sfarsit,);engl. management (activitatea/arta de a conduce, abilitate, organizare, reusita in atingerea obiectivelor, adaptarea deciziilor optime in proiectarea si realizarea proceselor);engl.manager (conducator, administrator, director, coordonatorul unei

echipe,) a generat un polisemantism aparte.Cele mai frecvente semnificatii etimologice ale termenului sunt cele de conducere, organizare, reusita .Implicarea mainii, a abilitatii, a priceperii fac trimitere la arta manageriala.Numarul mare de semnificatii

apropiate se explica prin prezenta necesara a managementului in toate tipurile de activitati, in toate etapele de desfasurare a acestora. Enumerarea semnificatiilor multiple indica doua acceptiuni: sensul larg, de activitate umana, complexa, de pregatire, concepere, organizare, coordonare, administrare a elementelor implicate in atingerea unor obiective si sensul restrans de conducere operativa, curenta.

Din antichitate pana la inceputul sec XX s-a utilizat termenul de conducere, paternitatea termenului de management ( fiind atribuita lui F.Taylor si apoi lui H.Fayol (Cf.E.Joita, 2000).Prin lucrarile lor de pionierat, Principiile managementului stiintific(1911) si respectiv Administratia industriala si generala.Prevederea ,organizarea ,comanda coordonarea , controlul(1916) ei au definit specificul, continutul functional al noului domeniu de studiu, criteriile dezvoltarii economiei, ale obtnerii eficientei ei. De la aparitia primelor lucrari despre management ( pana in prezent s-au dezvoltat mai multe scoli si orientari manageriale, dintre care S. Iosifescu (2001) se refera la :

1.managementul clasic, reprezentat de H.Fayol, James si Mooney;

2.managementul stiintific (Taylor)

3.birocratia (Weber)

4.miscarea resurselor umane (Mayo)

5.scoala calitatilor;

6.teoriile sistemice;

7.abordarile contextuale, situationale

Intr-o enumerare mai analitica E.Joita (2000) prezinta principalele scoli si modele de interpretare manageriala :

scoala clasica;

scoala conducerii functionale;

scoala empirica;

scoala relatiilor umane;

scoala sistemelor sociale;

sistemul bazat pe comportament;

scoala cantitativa;

scoala teoriei deciziei;

scoala sistemelor de comunicare;

orientarea sistemica;

modelul japonez;

modelul american

scoala moderna de conducere.

Toate aceste scoli si orientari manageriale pun in evidenta una sau alta dintre ideile

definitorii ale managementului:

q       managementul clasic: managerul este creierul organizatiei;

q       managementul stiintific: rationalizarea fortei de munca;

q       birocratia: reguli, reglementari, procedee;

q       miscarea resurselor umane: nevoile salariatilor;

q       scoala calitatilor:calitatile personale ale managerilor;

q       teoriile sistemice:organizatia ca sistem deschis;

q       abordarile contextuale,situationale; rolul determinant al contextului ,al situatiei.

Stiinta manageriala evolueaza de la considerarea rolului determinant al managerului in managementul clasic, stiintific la:

q       sublinierea functiilor manageriale (scoala conducerii functionale);

q       promovarea experientei curente (scoala empirica);

q       solutionarea problemelor prin folosirea relatiilor interpersonale

q       (scoala relatiilor umane);

q       rolul subsistemelor in organizatie (scoala sistemelor sociale);

q       v teza adaptarii oamenilor la specificul organizatiei (sistemul bazat

q       pe comportament);

q       introducerea instrumentelor matematico-statistice (scoala

q       cantitativa);

q       teoria deciziei (scoala teoriei deciziei);

q       considerarea managerului ca centru de comunicatii (scoala

q       sistemelor de comunicare);

q       abordarea organizatiei ca sistem (orientarea sistemica);

q       modelul japonez care insumeaza mai multe reguli atat de traditie

q       cat si de modernitate pentru obtinerea eficientei;

q       scoala moderna de conducere care evidentiaza ancorarea

q       cercetarii manageriale in domeniul practicii, reglementarea

q       relatiei centralizare-descentralizare, ridicarea gradului de

q       importanta acordat aspectelor psiho-sociale.

Insasi evolutia teoriilor si modelelor manageriale reflecta drumul spre maturizarea

conceptuala si aplicativa a managementului, spre extinderea conceptului de

management   si in domeniul educational.

Daca pana in decembrie 1989 la noi s-a vorbit despre conducerea invatamantului conceptul de management (educational este aparut recent, avand o sfera mai larga decat cel de conducere a invatamantului.I.Cristea (1996) se refera la dificultatile metodologice de definire a managementului educational.E.Paun (1999) face trimitere la moda managementului ca la un pericol in procesul de conceptualizare a managementului educational.E.Joita (2000) subliniaza necesitatea abordarii interdisciplinare a managementului educational din punct de vedere: psihologic, sociologic, ergonomic, filozofic, politologic, juridic,epistemologic,etc.

Astfel Gilbert de Landsheere (1992) defineste managementul educatiei sau pedagogic ca o disciplina pedagogica, nterdisciplinara care studiaza evenimentele ce intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si in gestiunea programelor

educative.

I.Jinga (1998)considera ca in esenta managementul pedagogic (educational) poate fi definit ca stiinta si arta de a pregati resursele umane , de a forma personalitati potrivit unor finalitati acceptate de individ si de societate. E.Joita (2000) considera managementul educatiei ca fiind teoria si practica , stiinta si arta proiectarii, organizarii, coordonarii, evaluarii, reglarii, elementelor activitatii educative , ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa a individualitatii umane, in mod permanent pentru afirmarea autonoma si creativa a personalitatii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educationale.

Observam in incercarile anterioare de conceptualizare ale managementului educational apropierea semnificatiilor acestui termen de semnificatiile notiunii de pedagogie. Pedagogia insasi a fost definita ca stiinta si arta conducerii proiectate si planificate a

copilului, de la stadiul de fiinta dependenta la stadiul de fiinta autonoma si creativa.Managementul educational ca disciplina pedagogica studiaza tehnicile stiintifice prin care activitatea educationala se poate proiecta, organiza, coordona, regla,

conduce cu scopul cresterii eficientei sale, pentru modelarea personalitatii umane complexe, autonome si creative.

Un concept subordonat managementului educatiei este managementul clasei de elevi.R.Iucu (2000) defineste managementul clasei de elevi ca: domeniul de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat perspectivele de abordare ale clasei de elevi

(didactica si psihosociala) cat si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica, psihologica, psihosociala, normativa, relationala, operationala si creativa ) in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatii de crizamicroeducationala(indisciplina, violenta, non-implicare ) si a evitarii consecintelor negative ale acestora, prin exercitiul microdeciziilor educationale. Analizand comparativ cele doua concepte constatam :

a.managementul educational se refera la intreg sistemul educational, la toate nivelele institutionale, la relatia dintre institutiile educationale, la relatia dintre actorii implicati in contextul educational;

b.managementul clasei de elevi se refera la clasa de elevi, la coordonarea tuturor resurselor umane, materiale si financiare ale acesteia cu scopul cresterii eficientei educationale;

c.cele doua tipuri de management sunt intercorelate, managementul clasei de elevi fiind parte componenta a managementului educational;

d.managementul educatiei si managementul clasei de elevi ca discipline pedagogice interdisciplinare sunt din punct de vedere epistemologic la intersectia dintre stiinta, tehnologie si arta;

e.criteriul eficienta educationala constituie nucleul celor doua tipuri de management.

Pentru a pune mai bine in evidenta deosebirile dintre termenii semnificativi pentru activitatea manageriala de: administrator, manager, lider-concepte prezente si in evolutia istorica a managementului prezentam urmatorul tabel (Cf.Iosifescu, 1999):

ADMINISTRATOR MANAGER LIDER

OBIECTIVE

Stabilite in termeni generali si revizuite la intervale nedefinite

Stabilite prin teluri strategice ,sprijinite pe obiective pe termen scurt si detaliate. Schimba ceea ce este necesar

Promoveaza schimbarea

CRITERII DE

SUCCES

Evitarea greselilor

Performanta rar masurata

Cautarea succesului

Performanta concret masurabila

Actioneaza transformational

FOLOSIREA

RESURSELOR

Incadrarea in consumul normal

Promovarea,utilizarea eficienta dar si efectiva

Introduce reguli noi

LUAREA

DECIZIEI

Se iau putine decizii dar care afecteaza multi oameni si iau mult timp

Se iau multe decizii,in timp scurt,ce afecteaza putini oameni

Incurajeaza creativitatea

STRUCTURA

Ierarhii inalte,delegare limitata

Ierarhii plate,delegare maxima

Elimina constrangerile

ROLURI

Arbitru

Protagonist

Elibereaza

ATITUDINI

Pasiva

Activa

COMPETENTE Conformitate

Independenta

q       Situat intre administrator si lider managerul are pozitia cea mai echilibrata in ceea ce

q       priveste;

q       strategia si tactica , imbinarea intre telurile strategice si obiectivele concrete;

q       succesul si eficienta activitatii , efectele subiective si obiective ale acesteia;

q       raportul intre numarul de decizii si gradul de delegare a membrilor colectivului;

q       rolul de protagonist al managerului dar si de motivator al atitudinilor active ale membrilor colectivului.

Managementul actual valorifica ideile esentiale ale celorlalte scoli si orientari istorice fiind insa un tip de management

situational si contextual.Cele mai bune decizii manageriale se iau in functie de situatia concreta, raportata la contextul respectiv dar si la sistemul mai larg din care face parte.Deciziile educationale de la nivelul clasei de elevi depind de:

-situatia concreta, descriptibila,

-actorii implicati: profesori, elevi, parinti,

-sistemul educational in ansamblul sau.

Eficienta managementului educational depinde de viziunea sistemico-contextuala asupra proiectarii, organizarii, coordonarii, consilierii, conducerii, evaluarii activitatii didactice si educationale.Managementul clasei de elevi nu poate fi separat de

managementul educational desi el se raporteaza la resursele umane, materiale si financiare ale clasei de elevi.Managementul clasei de elevi este eficient prin activismul sau, prin descentralizarea reala, prin situarea elevului in centrul activitatii educationale, prin motivarea adecvata a profesorilor si elevilor, prin imbinarea rolurilor profesorului cu functiile sale manageriale .Managerul clasei de elevi-profesorul- nu executa doar deciziile centrale de politica educationala, nu administreaza doar resursele clasei, nu gestioneaza doar spatiul si timpul educational.El are o viziune de ansamblu asupra invatamantului si educatiei, initiaza proiecte educationale, organizeaza activitati didactice si educationale, coordoneaza resursele umane, materiale si financiare, ia

decizii impreuna cu cei implicati in procesul educational, rezolva situatiile conflictuale, consiliaza elevii cu probleme, dirijeaza procesul de invatare creativa a elevilor,etc.

II.TIPURI DE CULTURI ORGANIZATIONALE

Clasa de elevi constituie un grup primar in care relatiile dintre membri sunt directe, predominant psiho-sociale, de tip fata-n fata.Dar in viziunea sistemico-situationala a managementului educational actual analiza acesteia nu se poate face decat ca o parte

componenta a scolii-care este considerata un grup secundar, o organizatie.Pentru a identifica specificul managerial al clasei de elevi, autonomia ei, sa analizam perspectiva sistemica a acesteia ca subsistem socio-cultural al scolii.

Ch.Handy (1985) stabileste patru tipuri de culturi organizationale dominante:

1. cultura puterii centralizate sau cultura panza de paianjen;

2. cultura rolului specializat sau cultura templu;

3. cultura sarcinii sau cultura retea;

4. cultura personala sau cultura roi.

Cultura puterii este caracteristica micilor organizatii de tip antreprenorial, companii comerciale , organizatii politice.Conducerea si controlul se realizeaza centralizat, de catre persoane cheie, alese conform unui numar restrans de reguli si

proceduri.Atmosfera acestor organizatii este severa, moralul este scazut si de aceea fluctuatia fortei de munca este foarte mare.Managerii sunt orientati spre putere, ei valorizeaza persoanele care se supun, care nu sunt interesati sa se afirme in mod

independent.Scopul scuza mijloacele pare sa fie deviza preferata a acestor organizatii.(E.Paun,1999).

Cultura rolului (Cf,E.Paun,1999) este intalnita cu precadere in marile organizatii de tip birocratico-formal, cu o structura bine definita, bazata pe sectoare specializate, in cadrul carora pot aparea subculturi diferentiate.Aceste organizatii se caracterizeaza printr-un grad inalt de formalizare si standardizare, posturile si atributiile lor sunt definite clar, controlul realizandu-se prin reguli si proceduri precise.Fisa postului este mai importanta decat cel ce ocupa postul.In general sunt preferati oamenii care au nevoie de securitate profesionala si personala, care se simt bine intr-o astfel de organizatie ce promoveaza un climat calm si protector, oferind sanse de promovare pe baza modului de realizare a rolului.Echipa manageriala este restransa si de calitate, conducerea fiind plasata la varful organizatiei sau in acoperisul templului.Rationalitatea si precizia alocarii responsabilitatilor se afla la baza reusitei.Valorile promovate sunt: stabilitatea, predictibilitatea, disciplina, respectarea regulilor.

Cultura sarcinii este centrata pe exercitarea sarcinii si orientata catre persoana.Sarcinile sunt distribuite in functie de potentialul indivizilor, valorificarea maximala a acestui potential fiind una dintre valorile de baza ale organizatiei.Cultura

sarcinii este o cultura de echipa, in care calitatile si competentele profesionale conteaza mai mult decat statutul conferit de pozitia ierarhica.Aceasta cultura constituie o interactiune intre valori colective cum ar fi : cooperarea, identificarea cu obiectivele

organizatiei, activitatea in echipa, mobilizarea colectiva si valori individuale: pretuirea individului, autonomia si libertatea individuala.Conducerea este flexibila si stimulativa, bazata pe valori ca increderea in om, in capacitatile sale creative si de

autocontrol.Delegarea unor atributii si responsabilitati la nivelul echipelor de proiect constituie o strategie importanta, specifica managementului participativ.Cultura sarcinii este modelul cel mai apropiat de cultura scolii.(Cf.E.Paun). Scoala a fost considerata o organizatie care invata ea insasi ca organizatie, cele mai importante finalitati ale sale fiind legate de formarea si dezvoltarea personalitatii. Scoala ca organizatie este centrata atat pe sarcina, pe activitatea de invatare cat si pe persoana, in procesul de invatare.Cele doua caracteristici nu numai ca nu sunt contradictorii intre ele dar se conditioneaza reciproc.Interactiunea intre activitatea educationala si persoana care invata este cu atat mai puternica cu cat procesul

educational este mai personalizat si mai individualizat.Cu cat conducerea clasei de elevi si a scolii este mai activ-participativa si stimulativa cu atat rezultatele anticipate sunt mai eficiente.Cu cat valorile colective si cele individuale se imbina mai bine, cu cat

munca in grup si colectiv este mai stimulativa pentru munca individuala cu atat managementul educational este mai performant.

Cultura personala

Acest tip de cultura este relativ rar intalnit.El se caracterizeaza prin faptul ca individul reprezinta punctul central, organizatia fiind subordonata intereselor individuale.Valorile individuale tin de individualism si de inalt profesionalism.Acest tip de cultura este intalnit in firme de consultanta, barouri de avocati, asociatii de artisti.(E.Paun,1999). Daca din punct de vedere teoretic cultura scolii si implicit a clasei reprezinta culturi de tipul sarcinii, in practica educationala se intalnesc in proportii diferite toate tipurile de culturi organizationale.Anumite elemente din cultura puterii, din cultura rolului si din cultura personala sunt necesare in scoala si clasa de elevi. Autoritatea legitima a profesorului, respectarea disciplinei asumate de catre elevi, corectarea deviatiilor comportamentale fac parte dintr-o cultura a puterii acceptabile si dintr-o cultura a rolului benefica. Dar atunci cand cultura sarcinii se indeparteaza prea mult de esenta sa folosind mecanismele constrangerii, ale pozitiei sociale dominante a profesorului, sau decade intr-un individualism extrem apar disfunctiile manageriale care trebuie corectate, recuperandu-se cultura autentica a sarcinii. Intr-o analiza privind relatia dintre sistemele de invatamant si caracteristicile

psihologice ale diferitelor popoare J.Lion propune o tipologie menita sa puna in evidenta izomorfismul dintre cele doua realitati-psihologia popoarelor si a sistemele lor de invatamant.Cele cinci tipuri de sisteme de educatie sunt caracterizate de Emil

Paun(1999) astfel:

1. Tipul latin care se distinge in mod predominant prin intelectualism, prin cultivarea performantei intelectuale la elevi.Franta constituie exemplul tipic in aceasta privinta.Copilul este considerat a priori dominat de instincte primitive, ca urmare educatia trebuie sa fie de tip dominator, autoritar, coercitiv, sa se desfasoare intr-un climat auster, bazat pe disciplina impusa.

2. Tipul germanic se centreaza pe socializarea copilului si pe formarea cetateanului.

3. Tipul scandinav promoveaza o cultura de tip comunitar cu valori care sunt egalitatea, libertatea, autonomia, cooperarea, toleranta, spiritul practic.

4. Tipul britanic imbina autoritatea cu libertatea.

5. Tipul american promoveaza valori dominante ca succesul si reusita, incurajeaza autonomia si creativitatea.

In Romania la intersectia dintre sistemul de invatamant si psihologia romanilor se contureaza tipul de invatamant latin, caracterizat prin intelectualism, prin dominarea teoretizarii asupra activitatii practice, prin stiluri didactice si

manageriale autoritariste. Dar consideram noi- tipul de invatamant latin nu se explica doar prin argumente de psihologia popoarelor ci si prin efectele sistemului politic comunist asupra invatamantului.Conducerea dictatoriala a societatii , subfinantarea cronica a tuturor domeniilor de activitate s-au reprodus la nivelul sistemului de invatamant. In lipsa unei dotari materiale elementare , cu laboratoare, cabinete si mijloace didactice si educationale adecvate invatamantul s-a orientat spre

activitatea teoretica. Disciplina impusa, coercitiva, controlul cvasitotal, conducerea ierarhica, autoritarista erau modalitatile de perpetuare la nivelul scolii a sistemului politic dictatorial de la nivelul societatii.

III.ACTIVITATI MANAGERIALE ALE PROFESORULUI

Procesul educational nu este doar un proces instructiv-educativ ci si unul managerial, fiind o activitate complexa proiectata, organizata, coordonata, corectata, condusa potrivit unor principii de eficienta si succes, cu ajutorul unei metodologii praxiologice

specifice. Daca pana in prezent aspectele manageriale ale procesului educational erau mai mult implicite reforma educationala demarata in Romania dupa decembrie 1989 are o componenta manageriala explicita.Cele mai importante directii manageriale ale

reformei educationale din Romania sunt:

Descentralizarea sistemului de invatamant atat din punct de vedere institutional cat si educational propriu-zis prin imbinarea deciziilor de politica educationala centrala cu cele de politica educationala locala (disciplinele la decizia scolii, consiliile de proiecte curriculare locale, finantarea locala a scolilor, parteneriatele scolii cu comunitatea socio-economica locala), etc.

Centrarea invatamantului pe elev ca nucleu al procesului educational, ca modalitate de inlocuire a autoritarismului de tip magister dixit cu o conducere participativa si stimulativa pentru elevi.

Corelarea perspectivei strategice cu cea tactica asupra invatamantului in sensul cresterii interactiunii dintre idealul educatiei prefigurat si stipulat in Legea invatamantului si scopurile si obiectivele procesului educational.

Accentuarea relatiei simbiotice intre aspectele teoretice-de stabilire a obiectivelor, a resurselor, a criteriilor de evaluare si cele practice- de organizare, control , indrumare, reglare ale reformei educationale.

Viziunea sistemico-situationala asupra educatiei si invatamantului la nivelul obiectivelor, metodologiei si evaluarii acestuia.Managementul eficient al obiectivelor educationale consta in imbinarea obiectivelor cognitive cu cele afective, psiho-motorii si volitiv-caracteriale care sa raspunda necesitatii de modelare a intregii personalitati a educatilor.Managementul eficient al metodelor,tehnicilor si mijloacelor didactice se refera la interactiunea unor tipuri diferite ale tehnologiei didactice cu deplasarea accentului pe metodele activ-participative responsabile pentru invatarea creativa, pentru formarea si dezvoltarea unei personalitati autonome si performante.Managementul evaluarii este eficient daca se imbina toate tipurile de metode de evaluare, la inceputul anului, pe parcurs, la sfarsitul anului, daca evaluarea este globala , la nivelul institutiilor, a profesorilor, a elevilor, daca accentul se deplaseaza pe evaluarea formativa.

Generalizarea comunicatiilor electronice ca modalitate de perfectionare a tuturor componentelor manageriale: informarea, proiectarea, comunicarea, organizarea, conducerea, feed-back-ul, controlul procesului educational.

Coordonarea educatiei formale cu cea non-formala si informala in cadrul educatiei permanente sau a formarii continue.Una dintre marile deficiente ale managementului educational actual este lipsa de comunicare, chiar fractura evidenta dintre cele trei forme ale educatiei.Desi din punct de vedere teoretic educatia formala, oficiala, realizata in scoala are un rol coordonator ,din punct de vedere practic intre scoala, mass-media si societate au aparut conflicte si contradictii esentiale.Managementul educational eficient nu trebuie sa se opreasca la portile scolii,ci trebuie sa si manifeste forta de influenta asupra

familiei, mass-mediei si asupra intregii societati.

Procesul managerial in educatie parcurge etapele general-valabile ale managementului ca: previziunea, planificarea, proiectarea, decizia, organizarea, coordonarea, realizarea, indrumarea, consilierea, evaluarea.Profesorul isi poate constitui procesul managerial-arata E.Joita,1999-in diferite maniere:

a.linear, cu respectarea proiectarii initiale,

b.situational, prin adaptarea continua la noile situatii,

c.corectiv, prin reluarea rezultatelor, a cauzelor si a solutiilor,

d.alternativ, cu inlocuirea solutiilor in functie de eficienta lor.

In procesul educational, chiar daca cea mai actuala forma de management este cea situationala-consideram ca toate modalitatile de constructie manageriala sunt necesare.Interactiunea dintre cele patru tipuri de constructie manageriala- initial lineara

si treptat corectiva si situationala in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor, de tipul si nivelul scolii, de situatia concreta de invatare-asigura eficienta procesului educational.

1.Decizia este considerata de managementul actual principala functie a procesului de conducere deoarece aceasta poate armoniza obiectivele cu resursele si cu oamenii devenind motorul , centrul vital al procesului. Aplicand procesului educational principiile de eficienta ale managementului in general referitoare la rolul informatiei, al constientizarii acesteia, al unitatii de actiune, echilibru si armonie pentru a fi eficient profesorul manager trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa acumuleze cat mai multe si mai variate informatii asupra problemei, sa inlocuiasca treptat intamplarea, improvizatia , imitatia, in luarea hotararilor si sa foloseasca metodele stiintifice, sa preintampine tensiunile si conflictele, sa asigure unitatea intre decizie, actiune, control, reglarea activitatii, sa precizeze aspectele operationale cum ar fi sarcinile, responsabilitatile,

modalitatile de rezolvare, conditii, timp, factori implicati, rezultate asteptate.

Profesorul de o anumita specialitate este conducatorul activitatii educationale la disciplina si la clasele sale.Pedagogia si managementul educational subliniaza necesitatea ca profesorul sa devina profesor-decident punand in evidenta necesitatea

formarii unei culturi manageriale ,a formarii sale ca managemer pentru optimizarea procesului educational.Principalul instrument al profesorului-decident este decizia.Decizia a fost definita ca activitatea constienta de alegere a unei modalitati de actiune din mai multe alternative posibile in vederea relizarii obiectivelor propuse.Dupa mai multe criterii deciziile au fost clasificate astfel (E.Joita, 1999):

1. dupa amploarea implicatiilor asupra activitatii profesorului:

a.strategice ( de proiectare, planificare),

b.tactice (de programare),

c.operative (curente).

In sistemul educational romanesc deciziile strategice sunt deficitare atat la nivel central cat si la nivel local.Cele mai frecvente

decizii sunt tactice si operative.Una dintre cele mai importante limite ale deciziilor manageriale in invatamantul romanesc actual este caracterul lor aleatoriu.Decizii de reforma educationala cu privire la planurile de invatamant, la admiterea in diferite nivele ale invatamantului-de exemplu:

q       au fost luate in mod arbitrar, fara o cercetare pedagogica preliminara care sa le confere legitimitate pe termen lung.Ca urmare consideram necesara cresterea gradului de previziune, de proiectare si planificare pe termen mediu si lung a activitatii educationale(5-10-15) ani, cu evitarea schimbarilor radicale de la un an la altul.

2. dupa certitudinea atingerii obiectivelor :

a..certe- de exemplu obiectivele operationale la lectie,

b. de risc- de exemplu noi metode de invatare,

c .incerte- de exemplu noi masuri de reforma.

3. dupa sfera de cuprindere deciziile sunt:

a. individuale,

b. colective, de grup

4. dupa continutul functional

a. de previziune, proiectare, planificare, programare,

b. de organizarea activitatii,

c. de reglare si evaluare.

5. dupa frecventa elaborarii :

a.periodice- anuale, semestriale,

b.aleatorii- situatii neprevazute,

c.de exceptie- evenimente deosebite.

6. dupa tipurile de situatii problematice:

a. de corectare,

b. de ameliorare,

c. de prevenire.

Procesul decizional are mai multe etape, metode si tehnici specifice.Intr-o ordine manageriala logica etapele procesului decizional au fost prezentate astfel:

identificarea, stabilirea, definirea problemei

stabilirea obiectivelor specifice, operationale

informarea, documentarea, analiza informatiilor variate ale problemei

elaborarea variantelor posibile de rezolvare

alegerea variantei optime de actiune

comunicarea, transmiterea deciziei

aplicarea masurilor stabilite

controlul continuu, compararea rezultatelor obtinute cu proiectul elaborat

B.Iucu (2000) identifica urmatoarele etape:

pregatirea deciziei

adaptarea deciziei

aplicarea deciziei si urmarirea indeplinirii ei.

S.Iosifescu, 2000 considera procesul decizional un proces de rezolvare a problemelor cu etapele sale de:

definire a problemei

elaborare de alternative

selectare si aplicare a solutiei.

Cele mai importante metode si tehnici decizionale sunt considerate de E.Joita : analiza de sistem, observatia, analiza comparativa, analiza cauzala, analiza factoriala, analiza rolurilor, analiza operationala, analiza riscului, analiza de caz, analiza -diagnostic, analiza contextuala, analiza situatiei, analiza de sarcina.

E.Mihuleac,1999 si O.Nicolescu ,1999 se refera la:

conducerea prin alternative

analiza abaterilor

analiza problemelor potentiale

arborele decizional

simulare decizionala-jocul de rol

tehnici de rationalizare a deciziei -compararea variantelor in perechi, tabelul decizional

regula optimista, care sustine ca varianta optima este cea pentru care se obtin cele mai multe avantaje

regula optimalitatii, care arata ca intre maxim si minim se alege varianta optima

regula proportionalitatii, care sustine ca varianta optima este cea pentru care media consecintelor este cea mai favorabila

regula minimalizarii regretelor, care arata ca managementul este bun cand regretul de a nu fi ales varianta buna este cel mai mic

regula pesimista, care sustine ca varianta optima este cea pentru care se obtin cele mai mari avantaje in conditiile cele mai nefavorabile. Activitatea decizionala a profesorului nu este una simpla.Factorii care determina dificultatea luarii deciziilor educationle cele mai eficiente sunt mediul educational complex in care doar o parte din influente sunt controlate, personalitatea in formare a elevilor cu particularitatile lor de varsta si individuale, personalitatile diferite ale profesorilor de la clasa, roblematica resurselor financiare si materiale ,comunicarea etc.

Profesorul ia decizii didactice, educationale si manageriale cu privire la proiectarea, planificarea, organizarea, consilierea, conducerea, reglarea activitatii de la clasele sale, din scoala, dar si de la activitatile extrascolare, informale.Rolul decizional al

profesorului nu este suficient de recunoscut potrivit tuturor deciziilor pe care trebuie sa le elaboreze si sa le duca pana la capat acesta.El este considerat inca mai mult executantul deciziilor directorului sau ale politicii centrale si nu conceptorul de decizii

in colaborare cu alti profesori, cu directorul, inspectorul, ministrul. Reforma educationala acorda un loc important si cresterii rolului decizional al profesorilor prin participarea lor in consiliile curriculare ale scolii, prin alegerea curriculum-ului aprofundat si extins, prin curriculum-ul optional , prin imbinarea educatiei formale cu educatia non-formala si informala.

Procesul de luare a deciziilor se poate invata si perfectiona.Adina Andrei, 1999 prezinta 10 reguli ale unei decizii eficiente:

1.Consultati-va colaboratorii apropiati in legatura cu decizia luata, pentru a beneficia de un punct de vedere obiectiv!

2.Examinati modul in care iau decizii colegii dumneavoastra care au succes si incercati sa le intelegeti secretele!

3.Examinati modul in care iau decizii colegii dumneavoastra care nu au succes si incercati sa intelegeti de ce!

4.Incercati sa obtineti un punct de vedere impatial inainte de decizia finala!

5.Ganditi-va intotdeauna bine inainte de a lua decizii importante!

6.Cunoasteti-va punctele dumneavoastra slabe inainte de a lua decizii si incercati sa le depasiti!

7.Incercati diferite metode de luare a deciziilor si alegeti pe cele care vi se potrivesc!

8.Lucrati sistematic si nu evitati nici o etapa in luarea deciziilor!

9.Evitati rutina, dezvoltati o experienta bogata in luarea deciziilor!

10.Lucrati pentru devoltarea propiei creativitati!.

Decizia este in stransa legatura cu celelalte roluri manageriale ale profesorului.

2.Previziunea: prognoza, proiectarea, programarea

Previziunea este ca si decizia o etapa cu un pronuntat caracter conceptual, al managementului educational.Aceasta isi propune obiective cum ar fi :

- anticiparea problemelor pe o perioada de 2-4 ani,

- pregatirea unitatii de actiune,

- conturarea directiilor de reinnoire a activitatii,

- anticiparea consecintelor schimbarilor introduse,

- structurarea politicii manageriale la fiecare ciclu curricular in raport cu curriculum-ul dat.

La inceputul anului scolar-care reprezinta un reper important al previziunii educationale- profesorul care debuteaza cu o noua clasa si disciplina va studia documentele curriculare: planul-cadru, cu obiectivele-cadru, cu scopurile, continuturile, criteriile finale de performanta.

Prognoza il ajuta pe profesor sa stabileasca si sa analizeze nivelul initial-diagnoza- in asa fel incat pe baza ei sa prevada principalele directii de actiune.In acest sens prognoza educationala poate cuprinde:

a.precizarea obiectivelor cadru ale formarii-dezvoltarii elevilor pentru etapa ce urmeaza , conform documentelor curriculare,

b.analiza obiectivelor-cadru , a situatiei initiale ,cu evidentierea punctelor tari si a punctelor slabe, a aspectelor critice sau de dezvoltare,

c.conturarea unei linii de perspectiva pe 2-3 ani.

Proiectarea si planificarea

Proiectarea manageriala da raspunsuri la problemele de baza ale previziunii, pe durate medii, de un an, un semestru,un capitol.Inainte de calca pe un drum trebuie sa-l veziafirma Kotarbinski-parintele praxiologiei ! Profesorul depaseste stadiul ipotetic al previziunii-arata E.Joita si realizeaza operatii cum ar fi :

evaluarea initiala a resurselor (umane, materiale, ergonomice, sociale), a nivelului elevilor, in functie de obiectivele cadru date,

stabilirea obiectivelor specifice, a celor operationale, a continuturilor adecvate, a directiilor metodologice, a timpului necesar,

evaluarea problemelor critice, a tipurilor de decizii necesare, a variantelor de solutionare a acestora,

stabilirea criteriilor de performanta pe obiective si modalitati de control

Proiectarea si planificarea didactica parcurg etapele specifice oricarui proces managerial:

1. stabilirea obiectivelor,

2. evaluarea starii initiale,

3. elaborarea planului de actiune (planificare semestriala, anuala),

4. aplicarea,

5. evaluarea finala

Un proiect managerial al profesorului, la disciplina sa trebuie sa indeplineasca anumite cerinte dupa S.Iosifescu:

o adecvarea la scopurile si la obiectivele stabilite,

o realism in legatura cu evaluarea initiala,

o economicitate,

o simplitate si precizie,

o sistematizare si claritate,

o operationalitate,

o unitate conceptuala,

o continuitate intre actiuni,

o flexibilitate,

o incadrarea optima in timpul dat,

o respectarea bazei stiintifice, pedagogice, manageriale,

o prevederea unor alternative metodologice,

o stabilirea criteriilor de evaluare.

Programarea indica mijloacele pentru atingerea obiectivelor specifice si operationale

derivate, pe secvente: la lectie, la activitati concrete, pe subiecte delimitate si actiuni.

Un profesor manager poate alcatui programe pentru diferite obiective:

- la lectie,

- pentru eficientizarea resurselor,

- pentru corelarea activitatii scolare cu cea in afara scolii si a clasei,

- pentru reorganizarea sistemului informational,

- pentru sprijinirea tratarii diferentiate a elevilor,

- pentru dezvoltarea creativitatii elevilor, etc.

Prognoza, proiectarea si programarea se realizeaza prin metode bine determinate, cum ar fi :

1. managementul prin proiect cu etapele sale de stabilire a temei, a obiectivelor, elaborarea strategiei si a actiunilor, promovarea

ghidului de desfasurare, executarea proiectului, finalizarea si evaluarea proiectului,

2. managementul prin obiective operationale, care trebuie sa fie explicite, performante, in acord cu posibilitatile elevilor si care sa

antreneze elevii in realizarea lor,

3. metoda compararii cu alte planuri si proiecte,

4. metoda reflectiei individuale sau in grup, metoda normativa ,prin reactualizarea principiilor,

5. tehnici de creativitate,

6. metoda scenariului.

In concluzie previziunea reprezinta o functie manageriala de natura predominant conceptuala, care atunci cand este bine realizata creste rationalitatea si eficienta managementului educational.Dar aceasta eficienta este asigurata doar prin parcurgerea

circularitatii decizie, previziune, organizare, coordonare, conducere, reglare, evaluare.

3.Organizarea

Etimologic gr.organon=armonie organizarea desemneaza ansamblul actiunilor menite sa utilizeze rational si eficient resursele umane, materiale, informationale ale procesului educational la nivelul clasei de elevi, al didacticii disciplinei pe care o preda profesorul dar si rolurile, sarcinile, actiunile, situatiile, relatiile, conturate in raport cu obiectivele stabilite.

Organizarea poate fi atat actionala cat si structurala.

Prin organizarea actionala profesorul armonizeaza activitatea clasei la disciplina sa, dozeaza sarcinile de lucru, creaza motivatia participarii elevilor, diversifica modul de antrenare a lor, coordoneaza programe pe diferite obiective.Profesorul organizeaza

relatia intre educatia formala, educatia non-formala si informala, invatarea frontala, pe grupe si individuala, imbinarea metodelor, mijloacelor si formelor de organizare a procesului educational.Cele mai actuale solutii de organizare actionala sunt cele care

combina criteriul pedagogic, cu cel praxiologic si managerial, printr-o abordare situationala a lectiei, respectand principiile de rationalitate si creativitate, de eficienta si coparticipare.

Organizarea actionala parcure etapele cunoscute de :

o definirea scopului si a obiectivelor generale, cadru,

o definirea obiectivelor specifice,

o stabilirea ansamblului de actiuni,

o elaborarea modalitatilor de organizare: predare, invatare, evaluare,

o definirea atributiilor, proceselor, formelor de realizare,

o stabilirea operatiilor si actiunilor concrete.

Organizarea structurala-devine mai activa pentru rolul de diriginte, dar este valabila pentru orice profesor.Organizarea structurala presupune animite cerinte din partea profesorului:

o sa cunoasca regulile de organizare si functionare a scolii, regulamentul de ordine interioara, organizarea formala a scolii si clasei,

o sa cunoaca si sa utilizeze sistemul informational existent in scoala,

o sa cunoasca si sa utilizeze relatiile ierarhice din scoala,

o sa promoveze initierea elevilor in largirea relatiilor de comunicare, in implicarea lor in organizarea activitatilor,

o sa faciliteze constientizarea elevilor pentru realizarea sarcinilor .

Una dintre cele mai noi teorii cu privire la scoala ca organizatie se refera la faptul ca scoala este o learning organization, o organizatie care invata.Aceasta conceptie reprezinta de fapt aplicarea managementului situational la organizatia numita

scoala.Specificul acestei organizatii este invatarea.Dar in scoala nu invata doar elevii, ci si profesorii, parintii, insasi organizatia invata.Acasta subliniere se refera la faptul ca organizatia creste, se maturizeaza, se specializeaza, traversand momente de stagnare si chiar de declin.

.Dirijarea-conducerea si coordonarea

Conducerea propriu-zisa ca dirijare efectiva, operativa se realizeaza pe baza autoritatii investite, statuate, a profesorului autoritate care-i confera dreptul de a decide.Conducerea efectiva reprezinta manifestarea autoritatii dar si a libertatii

responsabile a elevilor prin participarea lor la activitatile manageriale.Conducerea nu se realizeaza pas cu pas in sens behaviorist ci este un sistem de actiuni si mijloace prin care profesorul influenteaza elevii, pentru realizarea obiectivelor stabilite.De aici rezulta corelarea stansa a conducerii cu coordonarea si indrumarea elevilor.

Conducerea este legata de realizarea deciziei si consta intr-un lant de actiuni progresive:-comunicarea deciziei -clarificarea ei motivarea elevilor-convingerea elevilor -sprijinirea realizarii responsabile -evaluarea si reglarea continua.

Coordonarea, lat.ordo= a randui, a uni vizeaza armonizarea resurselor, a operatiilor, a eforturilor depuse de elevi, a metodelor, mijloacelor, formelor de organizare a activitatii, a timpului.De aici rezulta si etapele coordonarii: determinarea sarcinilor si

cerintelor de rezolvare-stablirea sistemului de comunicare -precizarea nivelului asteptarilor -precizarea modalitatilor de rezolvare si de prevenire a abaterilor. Actiunile specifice de coordonare sunt cf.E.Joita,1999:

armonizarea

corelarea

echilibrarea

sincronizarea

ordonarea

integrarea

reglarea

In limbajul actual a patruns termenul de monitorizare a activitatii prin care se raporteata activitatea la :-context iesiri efecte -reactiile elevilor eficienta -performante.In plan managerial se foloseste termenul de leadership sau coordonarea relatiilor

Cele mai importante metode de realizare a conducerii,dirijarii,coordonarii activitatii

sunt:

q       motivarea

q       conducerea prin proiecte

q       delegarea

q       conducerea prin exceptii, abateri

q       cooperarea

q       conducerea prin alternative

Pentru aplicarea acestor metode de conducere profesorul trebuie sa-si cunoasca elevii, cu interesele si atitudinile lor pentru a identifica principalele directii motivationale ,pentru a-i stimula si sustine in eforturile lor, metodele colaborative, activ-participative si creative se dovedesc eficiente atat la lectie cat si in conducerea propriu-zis

manageriala.

5.Evaluarea si reglarea manageriala

Desi nu se confunda cu evaluarea didactica evaluarea manageriala a fost raportata la aceasta.In acest sens evaluarea manageriala a fost definita ca un ansamblu de actiuni grupate grupate in jurul a trei procese da baza:-controlul sau verificarea-analiza

cantitativa sau masurarea-analiza calitativa sau valorica.(El Joita, 1999).

S.Iosifescu (2000) considera ca evaluarea manageriala are o sfera mai larga decat cea didactica deoarece cuprinde evaluarea:-educatilor, -a educatorilor -a institutiilor-a sistemului educational.

Luand ca reper momentele diferite ale anului, prin analogie cu evaluarea didactica evaluarea manageriala a fost clasificata in:

evaluare initiala-de informare

evaluare continua-de progres

evaluare finala-de apreciere cantitativa si calitativa.

Functiile evaluarii manageriale au fost identificate de asemenea prin raportare la

functiile evaluarii didactice:

de constatare a nivelului de realizare a actiunilor,

de informare a factorilor responsabili,

de prevenire a situatiilor disfunctionale,

de recuperare a timpului,a resurselor,

de stimulare a persoanelor implicate,

de reglare a activitatii.

Daca tipurile de evaluare manageriala si functiile acesteia sunt semnificativ similare cu cele ale evaluarii didactice, metodele si modalitatile de control ale evaluarii manageriale se deosebesc de cele didactice dupa mai multe criterii.Cele mai importante modalitati de control folosita in evaluarea manageriala au fost clasificate in:

1. dupa momentul efectuarii:

a.preliminara

b.concomitenta

c.post-actionala

2.dupa orientarea spre depasirea abaterilor

a. de conformitate

b.de depasire

3.dupa obiective de:

a.predare-invatare

b. utilizare a resurselor

c. aplicare a proiectului

d .utilizare a strategiilor

e.comunicare

f. ameliorare a relatiilor cu elevii

g.etc.

4. dupa aria de cuprindere:

a.generala si particulara

b.pe o activitate, pe intreg sistemul

5. dupa metodele folosite:

a. observativa

b. prin analiza documentelor

c. prin discutii libere

d. de autoevaluare

e.prin schimb de experienta

f. prin studii de caz

g.prin proiecte de ameliorare

Evaluarea nu este un scop in sine, scopul ei este feed-back-ul si reglarea activitatii.Informarea factorilor responsabili cu privire la rezultatele activitatii si reglarea activitatii insasi se poate realiza prin diversificarea feed-back-ului, prin descentralizarea evaluarii.

Feed-back-ul a fost si el clasificat in mai multe categorii dupa:

calea urmata in feed-back direct, la clasa si indirect-prin intermediul profesorilor, parintilor

dupa momentul aparitiei feed-back-ului: concomitent si ulterior

dupa modul de codificare a feed-back-ului: verbal, nonverbal si paraverbal

dupa semnificatiile sale: in feed-back pozitiv de confirmare si negativ-de

infirmare

dupa continut: in feed-back limitat prin da si nu si liber,detaliat

dupa metoda folosita: prin observatie, analiza raspunsurilor, analiza produselor

activitatii, exprimarea opiniilor colegilor

dupa functionalitate: informational, corectiv, de intarire.

Cu cat se folosesc mai multe modalitati de feed-back si de reglare a activitatii cu cat obiectivele activitatii sunt mai clare si mai concrete, cu cat activitatea este mai stimulativa cu atat creste eficienta acesteia.

IV.CLASA DE ELEVI

Pentru a dezbate problematica specifica clasei de elevi parcurgem mai multe etape referitoare la definirea grupului, clasificarea grupurilor umane, abordarea clasei de elevi ca grup primar, caracteristicile si structura colectivului de elevi.

1.GRUPUL.CLASIFICAREA GRUPURILOR UMANE

Termenul de grup desemneaza un ansamblu de persoane, aflate in interrelatii , in

vederea atingerii unui scop si care se diferentiaza dupa functii sau sarcini.De exemplu: familia, echipele sportive, sau artistice, asociatiile religioase, bandele, partidele politice

etc.

Anzieu D.Martin-1969 au clasificat grupurile umane in mai multe categorii astfel :

1. multimea

2. banda

3. gruparea

4. grupul primar sau mic sau restrans

5. grupul secundar sau organizatia

Criteriile dupa care au fost clasificate grupurile umane in aceste categorii sunt:

1. numarul de indivizi

2. relatia dintre indivizi

3. durata grupului

4. structura de grup

5. credinte si norme de grup

6. constiinta scopurilor

7. actiuni commune

Dupa aceste criterii caracteristicile grupurilor umane sunt redate in urmatorul tabel:

Denumirea grupului

Structura de grup,organizare

Durata

Nr. de indivizi

Relatii intre indivizi

Efectul asupra credintelor

Constiinta scopurilor

Actiuni comune

multimea

foarte slaba zile

mare

Contagiune emotionala

Irumperea credintelor latente

slaba

apatie sau actiuni

paroxistice

banda

slaba

luni

mic

cercetari asemanatoare

intarire

mijlocie

spontaneitate dar putin importanta

pentru grup

gruparea

mijlocie

luni

mic, mijlociu

mare

relatii

umane

superficiale

mentinere

slaba sau mijlocie

rezistenta pasiva

sau actiuni latente

grupul

primar

mare

ani

mic

relatii

umane

bogate

schimbare

ridicata

vederi innoitoare

grupul

secundar

foarte mare Decenii

mijlociu sau mare

relatii functionale introduce presiuni slaba sau ridicata obisnuinte si planificare.

Printr-o abordare analitica a caracteristicilor grupurilor umane observam:

cresterea gradului de organizare a grupului pe masura ce se trece de la multime la grupul primar si secundar,

evolutia relatiilor dintre indivizi de la cele emotional-primitive specifice multimii si bandei spre cele afectiv-superioare si functionale specifice grupului primar si secundar,

nivelul maxim de dezvoltare a constiintei la grupul primar si posibil la cel secundar,

actiuni innoitoare la grupul primar si planificate la grupul secundar.

2.GRUPUL PSIHO-SOCIAL, MIC, RESTRANS, PRIMAR

Grupul primar reprezinta un ansamblu restrans de persoane intre 2 si 45 care interactioneaza direct, avand o viata afectiva comuna, manifestata intr-o unitate de opinii si atitudini comune, orientat spre realizarea unei sarcini comune, potrivit unor

norme comportamentale acceptate, avand constiinta apartenentei la grup.

Cele mai multe studii si cercetari stabilesc urmatoarele caracteristici ale grupului mic sau primar:

1. Numarul restrans de persoane,intre 2 si 45 .Familia, grupul de vecini, de prieteni, clasa scolara, grupul de discutie, grupul de laborator sunt exemple semnificative in acest sens.

2. Interactiunea directa ,fata-n fata, nemijlocita dintre membrii grupului.Daca in grupul primar relatiile dintre membri sunt de natura afectiva, in grupul secundar de exemplu in scoala ele sunt de natura indirecta, mijlocita iar in partidul politic sunt predominant functionale.

3. Relatiile afective sunt puternice, fie ca sunt de coloratura pozitiva (atractie, simpatie), fie de coloratura afectiv-negativa, manifestate prin respingere si antipatie.

4. Sarcina comuna este orientata spre realizarea unui scop comun .De exemplu familia spre perpetuarea speciei, clasa de elevi spre educatie,formare-dezvoltare, echipa de lucru spre munca.

5. Diferentierea de roluri si statute care contribuie la realizarea unei structuri interne de: comunicare, sarcina, influenta si socio-afective.In functie de aceste rol-status-uri grupul este de lucru, de distractie, de antrenament, de presiune, etc.

6. Constituirea unor credinte, norme, reguli ,simboluri ,ritualuri specifice care diferentiaza grupurile intre ele.De exemplu munca cinstita, uniforma, copiatul, femeia in bucatarie, barbatul in atelier.

7. Echilibrul intern si extern in relatiile cu propriul grup si cu alte grupuri, manifestat prin: coeziunea interna, prin realizarea sarcinilor, prin posibilitatea de a progresa, prin relatii armonioase cu alte grupuri.

8. Inconstient colectiv comun populat cu diferite credinte, atitudini, opinii mai mult sau mai putin constiente in functie de tipul grupului primar.De exemplu elevii de la tara au mai mult bun simt, fetele sunt mai cuminti,etc.

9. Constiinta comuna de grup, alcatuita din idei comune, reprezentari comune, aspiratii comune, ideal educational, principii morale: respect, demnitate, adevar, sinceritate, atitudini comune.

10. Personalitatea de grup sau sintalitatea grupului care reprezinta emergenta personalitatilor individuale si a interactiunilor dintre acestea.De exemplu stiluri de lucru, motivatii comune,etc.

3.COLECTIVUL DE ELEVI

Pentru definirea clasei sau mai corect a colectivului de elevi se porneste de la analogia acestora cu grupul mic, restans sau primar luandu-se in consideratie genul proxim de totalitate sau grup si diferenta specifica referitoare la scopul urmarit: invatarea.

Colectivul de elevi a fost definit ca un grup de munca specific, compus dintr-un numar de membri egali intre ei (omogenitate) elevi si un animator-profesor, ale caror raporturi sunt reglementate oficial, de tipul sarcinii si de normele de functionare.

Caracteristicile colectivului de elevi sunt urmatoarele:

1. Marimea colectivului de elevi se situeaza intre 10-15 si 40-45 de elevi.Marimea optima a clasei de elevi a suscitat foarte multe discutii deoarece s-a constatat ca daca este mai mare creste tendinta de subdiviziune, iar daca este mai mica creste tendinta de subiectivizare a membrilor clasei de elevi.

2. Relatiile dintre membrii colectivului de elevi sunt directe, de tipul fata-n fata, de natura afectiva, pozitiva si negativa, spre deosebire de relatiile functionale specifice grupului secundar.

3. Clasa de elevi este un grup angajat in activitati educationale avand scopuri si obiective specifice ,de invatare, formare si dezvoltare.Scopurile colectivului de elevi pot fi : comune, de subgrup, individuale.

4. Coeziunea grupala constitue o rezultanta a concentrarii tuturor fortelor ce actioneaza asupra membrilor sai pentru a se mentine in cadrul grupului aceasta fiind si cea mai importanta variabila de grup.

5. Structura de grup poate fi divizata in structura de :-sarcina -comunicare-

conducere -socio-afectiva.Aceasta structura reprezinta sinteza dintre personalitatea fiecarui membru al grupului si indicatorii de marime, scopuri, interactiune.

6. Dinamica clasei de elevi care este data de fortele ce actioneaza in interiorul grupului.

K.Lewin face din dinamica grupului studiul sistematic si experimental al structurii si proceselor ce se petrec in grup si determina relatiile acestuia cu exteriorul.

Dinamica clasei de elevi se refera la:

ansamblul fenomenelor psiho-sociale ce se petrec in colectivul de elevi cum ar fi:-relatiile cu mediul-inluenta grupului asupra membrilor sai-viata afectiva a grupului-coeziunea si disocierea colectivului de elevi

ansamblul metodelor de actiune asupra personalitatii prin intermediul grupului:

studiul proceselor de schimbare -utilizarea proceselor de grup pentru tratarea tulburarilor de personalitate -studiul schimbarilor sociale prin intermediul grupului mic.

7.autonomia si dependenta

8.conformismul si nonconformismul

9.permeabilitatea sau impermeabilitatea

10.stabilitatea sau instabilitatea

Clasa de elevi este autonoma daca structura sa este bine determinata,daca are scopuri si obiective functionale,benefice,daca relatiile interpersonale interne si cu alte grupuri sunt predominant de colaborare si nu conflictuale.Dependenta clasei de elevi poate fi fata de seful dominator,fata de anumite subgrupuri interne sau fata de alte grupuri externe.Conformismul si nonconformismul exprima intr-o anumita masura gradul de mentinere a coeziunii si a specificitatii grupului sau gradul de schimbare ,chiar de disolutie a grupului.Daca grupul este permeabil el permite patrunderea unor schimbari pozitive,daca este cristalizat devine impermeabil la schimbare si perfectionare.Clasa de elevi are nevoie de o anumita stabilitate pentru a se mentine si a evolua dar si de o anumita mobilitate care sa permita transformarea ,innoirea,invigorarea.

4.STRUCTURA CLASEI DE ELEVI

Prin structura se intelege organizarea interna,modelul comportamental si continua adaptare la modelului la cerinte in functie de natura grupului concret.Principalele componente structurale ale grupului mic,restans sau primar sunt:

q       structura de sarcina sau de activitate,care este data de modelul rolurilor pe care le au membrii grupului sau unele subgrupuri,

q       structura de putere care reflecta pozitiile membrilor si relatiile dintre aceste pozitii,

q       strutura de comunicare sau totalitatea retelelor de comunicare dingrup .

Dar grupul se structureaza treptat in evolutia sa atunci cand ajunge sa indeplineasca o serie de criterii care se refera la apartenenta perceputa la grup a membrilor sai:

q       orice membru al grupului trebuie sa cuprinda in campul sau psihologic ansamblul celorlalti membri,considerati in calitate de grup,

q       membrii grupului trebuie sa fie uniti unii cu altii printr-un sistem de interactiuni dinamice,determinate de relatiile orizontale si verticale,chiar de aparitia subgrupurilor.

A.Sarcina clasei de elevi este de natura educationala ,de formare initiala si continua a subiectilor educationali.Aceast sarcina sau activitate educationala are caracteristicile sale cu privire la obiectivele anticipate,la continuturile selectate si transmise,la invatarea propriu-zisa,la rezultatele invatarii in functie de particularitatile de varsta si individuale ale educatilor.Activitatea educationala genereaza rol-status-urile membrilor grupului ca si dinamica acestora.Astfel statusul se structureaza treptat ca un ansamblu de cerinte,de dispozitii oficiale care reglementeaza pozitia sociala a fiecarui membru al grupului.Rolul se defineste treptat ca totalitatea conduitelor realizate din perspectiva unui anumit status.Mai mult decat atat rol-statusul profesorilor si elevilor nu sant separate ci intr-o interdependenta permanenta ,rolul elevilor fiind determinat de cerintele legitime si statuare ale profesorilor ,iar rolul profesorilor de cerintele de status ale elevilor.

Grupul scolar este din punct de vedere al structurii sale un grup omogen ,din punct de vedere al varstei,al scopurilor,intereselor fundamentale si aspiratiilor.Daca in raport cu alte tipuri de grupuri clasa de elevi este predominant omogena in raport cu activitatea interna s-a formulat problema care dintre tipurile de grupe este mai eficient in lucrul pe grupe- grupul omogen sau eterogen.Experimentele au scos in evidenta faptul ca grupul eterogen este eficient din mai multe puncte de vedere deoarece stimuleaza atat elevii buni pentru a-i ajuta pe cei slabi cat si elevii slabi pentru a obtine rezultate mai bune.

Dupa criteriul cooperarii sau al competitiei cea mai eficienta modalitate de organizare a clasei de elevi s-a dovedit a fi cea de cooperare.Cooperarea intr-o sarcina comuna stimuleaza comportamentele de facilitare a succesului,creste stima de sine,increderea in fortele proprii,diminueaza anxietatea,intensifica atitudinile pozitive fata de profesor.

Structura de sarcina ,de activitate educationala determinata de interactiunea rol-statusurilor in clasa de elevi reprezinta structura formala a colectivului de elevi.

Structura informala este data de relatiile afective stabilite spontan si natural intre membrii grupului ,intr-un cadru social concret.Aceste relatii pot fi :de simpatie,de antipatie,de indiferenta.Relatiile afective ale unui elev fata de ceilalti alcatuiesc

expansiunea sa sociala.Relatiile afective ale colectivului fata de fiecare membru al sau constituie incluziunea sociala.Structura informala a grupului este data de corelarea dintre cele doua dimensiuni.

In relatiile intergrupale doua sunt conceptele fundamentale care intereseaza structura clasei de elevi:

categorizarea sociala

identitatea sociala

Potrivit experimentelor psihologului Tayfel categorizarea sociala are ca efect favorizarea de catre indivizi a grupului caruia ii apartin.Teoria identitatii sociale arata ca apartenenta la un grup ii determina pe indivizi sa se autodefineasa in termenii

caracteristici grupului respectiv.Astfel grupul ofera membrilor sai o anumita identitate sociala pozitiva sau negativa.Identitatea sociala pozitiva coreleaza puternic cu stima de sine.Daca identitatea devine negativa individul fie paraseste grupul fie lupta pentru castigarea de catre grup a unei alte identitati.

B.Structura de comunicare in clasa de elevi

Un grup social nu exista ca grup decat in masura in care membrii sai intra in relatii de comunicare intre ei.Ansamblul comunicatiilor efectiv schimbate intr-un grup formeaza structura de comunicare a grupului.Cel care a pus pentru prima data problema comunicatiei in grup a fost K.Lewin.El a aratat ca rezolvarea blocajelor de comunicare duce la cresterea productivitatii si creativitatii in grup. Atunci cand comunicatiile sunt structurate si articulate in asa fel incat sa devina accesibile tutror membrilor sai ele constituie retele de comunicare.Dupa gradul de organizare a grupului reteaua va oferi membrilor sai si directia pentru a se ajunge la ei. In functie de tipul grupului au fost identificate de mai multi autori mai multe tipuri de

retele de comunicare:

1.RETEAUA LANT

A-B-C-D-E

=4O

2.RETEAUA FURCA

A

B

C

D

E

3.RETEAUA ROATA,STEA SAU RAZA

A

B

C

D

E

4.RETEAUA CERC

A-B-C-D-E-A

5.RETEAUA PRIMARA SAU COMPLETA

A B C

D E A

Analizand retelele de comunicare se observa ca de la reteaua lant pana la cea completa suma distantelor dintre membrii grupului scade de la 40 pana la 20.Aceasta inseamna ca gradul de comunicare creste pe masura ce se trece de la reteaua lant spre cea

completa.Cu cat fiecare membru al grupului trebuie sa parcurga o distanta mai mica pana la ceilalti membri cu atat comunicarea intragrupala este mai buna.In legatura cu tipul de retea,reteaua cerc si reteaua completa favorizeaza conducerea democratica iar

reteaua lant,raza si furca favorizeaza conducerea centralizata. Cu cat comunicatiile din interiorul grupului vor fi mai deschise mai pozitive si mai solidare cu atat comunicatiile grupului cu alte grupuri vor avea sanse mai mari de autenticitate.

A.Bavelas unul dintre discipolii lui K.Lewin a aratat ca procesul de comunicatie nu exista decat atunci cand intre doua sau mai multe persoane se stabileste un contact psihologic.Cu cat contactul psihologic va fi mai profund cu atat comunicarea va avea

sanse mai mari de autenticitate.Cu cat expresia eului va fi mai mult integrata comunicarii verbale si non-verbale cu atat schimburile cu celalalt vor fi mai autentice.

Cu cat comunicatia se va stabili de la om la om lasand la o parte personajele,mastile,statusurile si functiile cu atat va fi mai autentica.

Comunicarea manageriala este o functie fundamentala a managementului educational care este in acelasi timp o conditie preliminara a realizarii tuturor celorlalte functii .S-a constatat ca 70%din timpul managerilor este folosit pentru comunicare.

Comunicarea a fost definita ca procesul de schimb substantial,energetic si/ sau informational intre elementele unui sistem sau intre mai multe

sisteme(P.P.Neveanu,1976). Aceasta definitie este referentiala pentru sistemul educational care realizeaza atat schimburi intrasistemice:materiale,afectiv-motivationale si informationale cat si schimburi intersistemice, intre sistemul educational si alte

sisteme.Transferul de informatie sub forma de cunostinte,vehicularea de trairi afective si de motivatii, folosirea metodelor si mijloacelor didactice si educationale ca suporturi informationale fac parte componenta a comunicarii instrumentale specifice procesului educational.De asemenea in procesul educational si intersistemic au loc toate tipurile de comunicare :verbala-prin limbajul verbal,nonverbala-prin privire,mimica si gestica si paraverbala-prin intonatie,ritmul vorbirii,prozodia vorbirii.Comunicarea verbala este predominant informationala,iar comunicarea nonverbala si paraverbala este

predominant afectiva si atitudinala. Cu cat exista o mai buna interactiune intre cele trei forme ale comunicarii cu atat creste eficienta comunicarii educationale. Functiile general-valabile ale comunicarii :cognitiva,afectiva si de reglaj sunt valabile

si in procesul comunicarii educationale.In procesul educational functia cognitiva consta nu atat in insusirea cunostintelor ci in dezvoltarea capacitatilor si competentelor,in realizarea performantelor,in cresterea progresiva a caracterului formativ al

cunoasterii.Functia afectiva a comunicarii poate fi realizata prin intermediul obiectivelor afectiv-motivationale ,prin controlul asupra emotiilor si sentimentelor formate in scoala,prin vehicularea continuturilor sensibile,valoric superioare.Functia de

reglare a procesului educational prin intermediul comunicarii se poate obtine prin rezolvarea conflictelor,prin depasirea blocajelor si disfunctiilor comunicarii. Daca blocajul comunicarii inseamna intreuperea acesteia din anumite motive,filtrajul

comunicarii se refera la selectia inadecvata a informatiilor ,iar disfunctiile de comunicare sunt cele mai numeroase.Acestea pot aparea datorita oboselii,incongruentei codurilor intre partenerii comunicarii,interferentei intre cunostinte,experiente,deprinderi

(I.Radu) sau din alte motive. Modalitatile de depasire a dificultatilor de comunicare pot fi de asemenea de tipuri

diferite:

cognitive,prin schimbarea cognitiilor,reprezentarilor,ideilor

comportamentale,prin modificarea comportamentelor deficitare

educationale prin invatarea sociala,pe baza de modele.

Una dintre cele mai eficienta scheme ale comunicarii in context educational este schema cibernetica a comunicarii,care poate fi redata astfel:

E

R

Re

Rr

Unde E este emitatorul,R este receptorul,Re este repertoriul emitatorului,iar Rr este repertoriul receptoriului.Interactiunea dintre Re si Rr indica gradul de comunicare .

In clasa de elevi emitatorul oficial este profesorul ,care se manifesta ca atare la lectie,in activitatile non- formale,-cercuri pe discipline,excursii,cluburi.Receptorul oficial este elevul .Acesta poate deveni si emitator de informatie ,prin participarea lui la lectie,prin folosirea metodelor stimulativ-creative,sau in relatiile dintre elevi.Unul dintre cele mai importante elemente ale comunicarii didactice si educationale este mesajul care nu se confunda cu transmiterea informatiilor.Mesajul este cognitiv dar are si o componenta ectosemantica ,afectiv-atitudinala.Repertoriul emitatorului este dat de totalitatea shemelor valorice ale emitatorului,prin care acesta filtreaza mesajul sau.Repertoriul receptoului este dat de totalitatea schemelor valorice ale receptorului prin care el primeste informatia.Cu cat gradul de interactiune intre cele doua tipuri de repertorii este

mai mare cu atat comunicarea este mai eficienta. Conditiile unei bune comunicari manageriale sunt complexe:-de natura fizica(prezenta la ore,de exemplu)-de natura fiziologica(integritatea senzoriala)-de natura psihica (intalnirea valorilor )si de natura sociala(de exemplu climatul de grup)Toate aceste conditii ale comunicarii eficiente in grupul primar numit clasa de elevi se pot realiza prin formare manageriala a profesorului,prin antrenarea functiilor manageriale ale comunicarii.

C.STRUCTURA DE INFLUENTA,CONDUCERE,AUTORITATE SI PUTERE

Pentru a intelege dezvoltarea structurii de influenta,conducere,autoritate si putere in clasa de elevi este necesara diferentierea termenilor respectivi.

Semnificatia cea mai larga a notiunii de influenta se refera la cea de actiune constienta sau inconstienta exercitata de un subiect asupra altuia care determina modificari in orientarea si comportamentul acestora.

G.Tarde arata ca termenul de influenta se apropie de notiunile de :sugestie, imitatie, hipnotism, magnetism, persuasiune,scotand in evidenta sensul de reducere a gradului de constientizare a receptarii mesajului.

Fr.Barricaud arata dimpotriva ca influenta este chemata sa micsoreze ineficacitatea si ambiguitatea sistemelor.

R.Mucchielli se refera la doua tipuri de influenta a grupului asupra membrilor sai:-o influenta informationala -o influenta normativa, de conformare la norme, la standarde, sau incorporarea membrilor in grup.

In acceptiune proprie termenul de influenta are sfera cea mai larga in raport cu termenii de conducere, autoritate, putere si consta in actiunile mai mult sau mai putin constiente de modificare pozitiva sau negativa a comportamentului general al unei persoane sau al unui grup.

Termenul de conducere(leaderschip) are in psihologia sociala mai multe sensuri:

de exercitare a autoritatii si a puterii asupra grupului,

de dominare prin influenta,

de organizare si focalizare a energiilor grupului in directia scopului propus.

Dintre aceste semnificatii in mod evident cea de organizare si focalizare a energiilor grupului in directia scopului propus este cea mai convenabila ,deoarece se diferentiaza de componentele negative ale puterii ,restrangand sfera de actiune a influentei

,centrandu-se pe mobilizarea membrilor grupului si pe sarcina de grup.

Pentru notiunea de leader au fost elaborate mai multe definitii care scot in evidenta semnificatiile de :

sef oficial, institutional, impus colectivului,

liderul ca personalitate care primeste stima si consideratie din partea membrilor,

personalitatea preferata , agreata, placuta, simpatizata cu un inalt status sociometric,

persoana care se angajeaza efectiv in procesul conducerii, interiorizandu-si problemele grupului,

persoana cea mai eficienta.

Dintre aceste definitii ale liderului ultimele doua consideram noi-sunt cele care corespund viziunii actuale despre managementul participativ,centrat pe probleme si eficienta dar si pe interesele grupului.

Dupa alte criterii liderii au fost clasificati in mai multe categorii :

A.Liderul institutional,formal,de exemplu profesorul-diriginte,

B.Liderul organizator,

C.Specialistul in sarcina,

D,Persoana centrala care poate fi:

1. suveranul patriarh,

2. liderul,

3. tiranul,

4. obiect de dragoste

5. obiect al pulsiunilor agresive,

6. organizatorul,

7. seducatorul,

8. eroul,

9. persoana influenta,

10. bunul exemplu.

E.Persoana preferata-liderul sociometric.

Raportandu-ne la aceasta clasificare putem observa diferentierea liderilor dupa functiile manageriale de: organizare, conducere, mobilizare , coordonare, cu alunecarile lor intr-o directie sau alta:dominatia prin putere, prin dragoste, prin agresivitate.Liderul modern si eficient este cel care reprezinta cel mai bine interesele grupului, cumuland functiile de organizator, specialist in sarcina, bun exemplu indepartandu-se in mod constient de tentatiile conducerii tiranice, prin mecanismele seductiei, ale iubirii sau agresivitatii . Psihologia sociala, actuala renunta la dihotomia clasica a fenomenului conducerii in conducator si condusi considerand ca o conducere efectiva rezulta din interactiunea grupala in care fiecare participant exercita o influenta mai mare sau mai mica asupra conducerii in ansamblu.

Termenul de autoritate a fost definit ca :

impunerea unor influente recunoscute de catre un subiect asupra altui subiect, realizata prin consens sau prin acceptare,

institutionalizarea drepturilor,

puterea legitima,

personalizarea regulilor.

Toate aceste semnificatii subliniaza criteriile de recunoastere ,de consens,de legitimitate esentiale pentru conceptul de autoritate.

Fenomenul psiho-social al autoritatii a fost caracterizat de Gh.Bourceanu astfel:

putere obiectiva si obiectivata in norme,regulamente,uzante,simboluri,

intemeiata pe consimtamant si conformitate ,fiind produsul unui proces de evaluare

presupune prezenta unei ierarhii de roluri sociale.

Puterea raportata la autoritate este predominant subiectiva, intemeiata mai mult pe constrangere decat pe consimtamant.

Puterea imbinand constangerea cu legitimitatea a fost clasificata de Franch si Raven in 5 categorii:

1. puterea fondata pe recompensa,

2. puterea fondata pe pedeapsa,

puterea fondata pe legitimitate,

puterea fondata pe competenta,

puterea fondata pe identificare.

Dintre aceste tipuri de putere cele bazate pe legitimitate si pe competenta acumuleaza cel mai mare numar de bile albe ,desi in practica se intalnesc toate formele dar in grade diferite.Puterea bazata pe recompensa,pe pedeapsa si pe identificare foloseste

constrangerea ,pozitiva sau negativa,dependenta fata de sef a membrilor grupului. In clasa de elevi profesorul sau profesorul diriginte reprezinta autoritatea bazata pe legitimitate,el este managerul oficial,cu un anumit rol-status predeterminat.Evolutia

pozitiva a relatiilor intragrupale ar trebui sa conduca la mentinerea autoritatii sale legitime ,la care sa se adauge autoritatea de competenta fara alunecari spre extrema puterii.In realitatea educationala ca si-n alte domenii de activitate mirajul puterii este

foarte mare.Tentatia de a folosi mijloacele de constangere ,de a manevra recompensa,pedeapsa chiar si identificarea pentru obtinerea puterii personale este prezenta si-n invatamant sau in clasa de elevi.Astfel profesorul foloseste diferite forme

si grade de constangere de la metodele expozitive de predare-invatare pana la cele de constrangere fizica .

J.Muller identifica mai multe feluri de constrangere:

directa si indirecta,subtila,

fizica si psihica

ele fiind moduri nelegitime de exercitare a puterii.

Din categoria constrangerii directe Muller se refera la tortura,bataia,luarea ca ostatic,izolarea fizica.Constrangerea indirecta mai subtila este considerata:insulta,amenintarea,tipatul,ironia,critica,intreruperile,neascultarea,analiza excesiva,folosirea jargonului,izolarea psihica.Constrangerea fizica este concretizata in :tipat,gesturi amenintatoare,plans,privirea trista,priviri incarcate cu ura,spatiu amenintator,atitudini devalorizante.Constrangerea psihologica este cea mai puternica si

mai perversa dintre toate ,aceasta fiind realizata prin:minciuna,retinerea informatiei,flatare,simularea bolii,culpabilizarea,moralizarea,pasivitatea,metaforizarea,a spune e spre binele tau. Aceste tipuri de constrangere se folosesc in mod cu totul nepedagogic in clasa de elevi.Astfel mai exista profesori care folosesc cu totul inadecvat moralizarea,tipatul,ironia,culpabilizarea in locul convingerii elevilor sau elevi care folosesc minciuna ,simularea bolii,pasivitatea in loc de a recunoaste nepregatirea temelor,lipsa de motivatie,de interes pentru invatare.Daca constrangerea psihica este

nociva si malefica ,constrangerea fizica si directa este interzisa in invatamant.Aceste tipuri de constrangere au fost redate schematic astfel(Cf.S.Iosifescu,2001):

STILURI DE CONDUCERE

Problema stilurilor de conducere a evoluat si ea in functie de evolutia scolilor manageriale de la stilul dictatorial al managementului clasic unde conducatorul era considerat creierul ,la stilul participativ specific managementului situational,

caracterizat prin adaptarea comportamentelor manageriale la situatie,prin mobilizarea eforturilor membrilor echipei pentru realizarea sarcinii dar si prin obttinerea satisfactiei in activitate.

Unul dintre cele mai cunoscute experimente cu privire la stilurile de conducere este cel organizat de Lewin,Lippit si White care pun in evidenta trei stiluri de conducere in trei situatii psiho-sociale diferite.Acesti autori alcatuiesc echipe a cate cinci membri fiecare ce actioneaza in situatii diferite:

1. climat si stil de conducere autoritar,in care liderul ia deciziile,

2. climat si stil de conducere democratic ,in care deciziile se iau in comun,

3. climat si stil de conducere laisser-faire,nedirijat.

Intr-un interval de 6 saptamani la fiecare echipa se schimba conducatorul.La sfarsitul experimentului se analizeaza rezultatele obtinute dupa cele trei criterii urmarite:productivitate,agresivitare,satisfactie.Astfel rezultatele obtinute sunt:

1. dupa criteriul productivitatii:

la grupul autoritar aceasta este mare,

la grupul democratic aceasta este foarte mare,

la grupul nedirijat aceasta este mica.

2.dupa criteriul agresivitatii :

la grupul autoritar se constata o reactie pasiva,de opozitie

la grupul democratic agresivitatea este redusa,

la grupul nedirijat aceasta este mica.

3.dupa criteriul satisfactiei :

la grupul autoritar satisfactia este mica,

la grupul democratic satisfactia este mare,

la grupul laisser-faire satisfactia este mica.

Acest experiment dovedeste faptul ca stilul de conducere democratic a obtinut scorurile cele mai bune la criteriile productivitate,agresivitate,satisfactie. Dar analizand critic rezultatele obtinute se poate considera ca nu exista un stil de conducere general valabil pentru orice tip de activitate si situatie.Pentru situatiile care impun un grad mare de ordine si discipluna ,care solicita decizii rapide ,executate imediat,stilul de conducere autoritar este cel mai avantajos.Pentru situatiile care solicita mobilizarea membrilor echipei ,pentru care motivatia si creativitatea acestora este esentiala ,stilul de conducere democratic isi dovedeste superioritatea.In situatiile de joaca,divertisment,placere stilul de conducere laisser-faire poate sa fie adecvat.

Dupa N.Maier relatia dintre diferite tipuri de conducere poate fi redata astfel:

Aceste stiluri de conducere pot fi redate si sub forma retelelor de comunicare ,ele fiind intalnite atat in colectivele restranse cat si in colectivele mari.

O alta teorie numita de autorii ei J.Tannembaum si L.A.Schmidt continuumul stilurilor de conducere adopta criteriul de diferentiere autoritatea managerului in relatie directa cu autoritatea subordonatilor.Dupa aceste criterii au fost identificate sapte

trepte caracterizate prin nivelul tot mai scazut al autoritatii si nivelul tot mai ridicat al libertatii subordonatilor.Aceste trepte sunt:

1. managerul ia decizii si le anunta,

2. managerul ia decizii si le vinde,

3. managerul prezinta ideile si invita la intrebari,

4. managerul prezinta o propunere de decizie care va fi dezbatuta,

5. managerul prezinta problema ,asculta sugestiile si apoi decide,

6. managerul defineste limitele si cere echipei sa decida,

7. managerul permite echipei sa decida in limitele prescrise de constrangerile exterioare.

Desi acest model indica o crestere a libertatii de decizie a subordonatilor drept criteriu de eficienta manageriala el nu ia in consideratie decat dimensiunea relationala a unui stil de conducere ,data de relatia sef-subordonati.

Teoriile situationale pun in evidenta si alte dimensiuni ale stilului de conducere.

Modelul elaborat de Blake si Mouton identifica 81 de stiluri manageriale

(Cf.Iosifescu,2001) clasificate dupa doua dimensiuni ale situatiei:orientarea spre sarcina si orientarea spre oameni.

Dintre aceste 81 de stiluri manageriale 5 sunt mai reprezentative:

1. 9,1-nivelul rezultatelor ridicat nivelul relatiilor scazut, acest stil este orientat spre indeplinirea sarcinilor ,personifica stilul antreprenorial ,fiind cunoscut sub numele de stil asertiv.

2. 1,9-nivelul rezultatelor scazut ,nivelul relatiilor ridicat este cunoscut sub numele de stil preocupat,

3. 1,1-nivelul rezultatelor scazut,nivelul relatiilor scazut este stilul pasiv,

4. 5,5-nivelul rezultatelor mediu,nivelul relatiilor mediu este stilul numit administrativ,

5. 9,9nivelul rezultatelor ridicat,nivelul relatiilor ridicat este stilul motivant.

Aceste stiluri de conducere au fost caracterizate astfel:

Preocupatul

q       ii pasa de oameni

q       vrea sa fie agreat de colaboratori si de subordonati

q       evita conflictele deschise,

q       daca scoala este fericita nimic altceva nu conteaza,

q       ajunge sa-i flateze pe ceilalti pentru a obtine rezultate,

q       are tendinte sa conduca bazandu-se pe comportamentul subordonatilor,

q       este dispus sa acorde o mana de ajutor.

Motivantul

q       face fata cu calm conflictelor

q       deleaga clar sarcinile,

q       ia decizii atunci cand este necesar,

q       ajuta colaboratorii si subordonatii sa-si imbunatateasca performantele,

q       agreiaza stabilitatea clara de teluri si actioneaza pentru indeplinirea lor,

q       agreiaza planurile de actiune pe care le si monitorizeaza,

q       implica subordonatii in luarea deciziilor care ii afecteaza

Pasivul

q       nu face mai mult decat i se cere de catre superiori,

q       are rezistenta la schimbare,

q       acuza pe ceilalti pentru conditiile intolerabile in care-si desfasoara activitatea,

q       devine delasator daca nu este controlat,

q       este foarte preocupat de statutul profesiei si de propriul sau statut,

q       este foarte atent la greselile pe care le comit ceilalti,

q       critica mereu.

Asertivul

q       vrea ca lucrurile sa se faca asa cum spune el, dar fara a incalca drepturile celorlalti

q       spune,dicteaza dar si asculta,

q       isi manifesta sentimentele si opiniile neingradind libertatea de manifestare a celorlalti

q       pune accent pe controlul dar si pe colaborarea subordonatilor,

q       dirijeaza activitatea ferm spre rezultate.

Administratorul

q       lucreaza ca la carte,

q       mentine starea existenta de lucruri,

q       este mai mult constiincios decat creativ sau inovator,

q       este ferm.

Analizand aceste stiluri de conducere se poate observa prezenta unor aspecte pozitive dar si negative in fiecare tip de conducere,dar cel care cumuleaza cele mai multe componente benefice grupului este stilul motivant.Daca raportam acest stil de

conducere la celelalte clasificari putem constata ca stilul motivant este predominant democratic,fiind centrat atat pe sarcina cat si pe membrii grupului.

Dupa acelasi criteriu al interactiunii intre centrarea pe sarcina si centrarea pe relatiile umane P.Hersey si K.Blanchard identifica 4 stiluri principale :

1. Stilul directiv(Tell), pentru subordonatii care nu vor si nu pot sa realizeze activitatile cerute managerul spune ce trebuie sa faca subordonatii si controleaza fiecare actiune a lor fiind centrat pe sarcina.

2. Stilul tutorial(Sell) pentru subordonatii care nu pot dar vor sa realizeze activitatile solicitate, managerul vinde sugestii, incercand sa convinga ,fiind centrat atat pe sarcina cat si pe relatiile umane.

3. Stilul mentoral(Participate), pentru subordonatii care pot si vor, dar a caror motivatie mai trebuie dezvoltata, managerul participa cu sugestii cand ii sunt solicitate, fiind centrat pe relatiile umane.

4. Stilul delegator(Delegate), pentru subordonatii care pot si vor in masura suficienta, managerul deleaga autoritatea de luare a deciziilor, el nu mai este centrat nici pe sarcina, nici pe relatii umane.

Aceste 4 stiluri manageriale pot fi adaptate in procesul educational cu foarte mare

succes.

Elevii cu un nivel de pregatire redus si cu un grad de mobilizare scazut au nevoie de un stil didactic predominant directiv, de dirijare si control.Elevii cu un nivel de pregatire redus dar cu un nivel de mobilizare bun au nevoie de un stil de conducere didactica tutoriala,bazata pe sugestii .Elevii cu un nivel de pregatire ridicat si cu un grad de mobilizare medie au nevoie de un stil didactic mentoral,participativ.Stilul delegator consideram noi este adecvat elevilor cu un nivel de pregatire inalt si cu un grad de mobilizare ridicat .

Daca in pedagogia clasica profesorul adopta stilul didactic cel mai adecvat personalitatii sale lectia fiind centrata pe profesor-pedagogia moderna solicita tot mai mult stiluri didactice diferentiate in functie de elevi-lectia centrata pe elev si pe situatia de invatare.

Stiluri specifice au fost identificate inclusiv in domeniul procesarii informatiei(Cf.S.Iosifescu,2001):

1. Analistul-prefera informatiile concrete despre o anumita situatie in locul conceptelor abstracte sau vagi.El tinde sa neglijeze sentimentele grupului in activitate si in negociere.Analistul se concentreaza pe fapte, sarcini, probleme si nu pe oamenii chemati sa le rezolve.

2. Exploratorul prefera sa lucreze cu idei abstracte, sa generalizeze, sa priveasa ideile in context cat mai larg si sa le puna intr-o ordine logica. Neglijand latura emotionala si sentimentele celor implicati, nu poate anticipa conflictele.Uneori nu poate intelege de ce subalternii se opun ideilor lui atat de logice.

3. Reactivul imparte cu analistul preferinta pentru fapte si informatii concrete fiind concentrat pe aici si acum.Abordeaza adesea problemele pe latura lor emotionala, actionand sub impulsul starilor emotionale.Reactivul ia decizii cu ajutorul grupului, bazandu-se pe oameni si pe consimtamantul lor, dar tinand cont mai putin de logica.

4. Visatorul prefera sa priveasca faptele, ideile, problemele intr-un context larg ,cu trecutul si viitorul lor fara sa tina cont de ordonarea lor logica.Abilitatea lui de a gandi holisticsi dincolo de logica ii ofera un potential ridicat de creativitate.Poate genera solutii novatoare,noi alternative in jurul carora sa se creeze consensul.Visatorul este cel mai bun atunci cand nu i se impune nici o

ingradire, prefera metode cum ar fi brainstorming-ul.Neavand spirit practic visatorul are nevoie de ajutor.Analistul il tine cu picioarele pe pamant, exploratorul ii verifica logica,iar reactivul ii testeaza relevanta viselor.

Profesorul sau profesorul diriginte in rolul sau informativ ,de culegere,prelucrare si transmitere a informatiilor este eficient in masura in care imbina caracteristicile analistului,cu cele ale exploratorului,ale reactivului si visatorului-cumuland aspectele pozitive si anihiland aspectele negative:

informatiile concrete de la analist si cele abstracte de la explorator,

logica analistului si exploratorului cu emotiile reactivului si ale visatorului,

centrarea pe oameni a visatorului si reactivului cu cea pe sarcini a exploratorului si analistului.

Unul dintre conceptele pe care managerii la considera eficiente in stabilirea stilurilor de conducere este asertivitatea.Comportamentele noastre se pot clasifica in trei categorii, dupa raporturile dintre respectarea drepturilor proprii si ale celorlalti:

1. agresivitatea,

2. non-asertivitatea,

3. asertivitatea.

Managerul agresiv respecta drepturile proprii in defavoarea drepturilor celorlalti.Managerul non-asertiv respecta drepturile celorlalti si incalca propriile drepturi.Managerul asertiv respecta atat drepturile proprii cat si drepturile celorlalti.Ca urmare managerul agresiv isi atrage atitudinea ostila a celorlalti,managerul non-asertiv devine autoagresiv,pierzandu-si stima de sine , managerul asertiv fiind singurul echilibrat in ceea ce priveste drepturile proprii si ale celorlalti. Asertivitatea reprezinta un tip de comportament dezirabil atat pentru profesor cat si pentru managerul educational sau al clasei de elevi.

V.STRUCTURA DIMENSIONALA A MANAGEMENTULUI CLASEI DE

ELEVI

In planul real al existentei grupului inclusiv al clasei de elevi structurile si procesele de grup se obiectiveaza in fenomene de grup.Fenomenele de grup au fost clasificate de psihosociologi in:

A.stilul de conducere-leadership

B.climatul psihosocial al grupului,

C.moralul grupului,

D.coeziunea,

E.conformismul si devianta,

F.conflictele intergrupale.

Climatul psiho-social este considerat fenomenul cheie in intelegerea dinamicii microgrupurilor sociale.El reprezinta ansamblul trairilor subiective ale membrilor generate in contextul obiectiv de grup.Climatul psiho-social reprezinta nivelul superior

de integrare a factorilor externi si interni ,obiectvi si subiectivi care au o semnificatie pentru grup.De la aparitie si pana la disolutia sa climatul psihosocial isi dezvolta anumite caracteristici.

Caracteristicile climatului psiho-social au fost considerate urmatoarele:

climatul reprezinta rezultanta factorilor externi si interni,obiectivi si subiectvi,avand prin urmare un caracter sintetic,

climatul dobandeste o anumita stabilitate si independenta in raport cu factorii care l-au generat ,el se dezvolta treptat si nu se modifica cu usurinta,

climatul are un caracter generalizat la nivelul grupului chiar daca unii membri au alte pozitii.

Aparitia ,dezvoltarea si dezagregarea climatului psihosocial este determinata de urmatorii factori:

fizico-materiali-de exemplu conditiile de spatiu, dotarea materiala, asezarea bancilor,iluminarea,aerisirea,etc.

Sociali-relatiile sociale,politice,culturale din scoala,din societate,din clasa de elevi,

Psiho-sociali caracteristicile psihice ale membrilor grupului care definesc personalitatea.

In clasa de elevi una dintre dimensiunile managementului educational este dimensiunea ergonomica(R.Iucu,2000).In economia generala a procesului educational considerat si proces managerial conditiile ergonomice :spatiul numit clasa de elevi,dispunerea

mobilierului scolar,luminozitatea,aerisirea,amenajarea estetica,incep sa-si castige treptat importanta cuvenita,atat in sine cat si in relatiile cu celelalte dimensiuni manageriale ale clasei de elevi.

Dispunerea mobilierului in clasa de elevi a avut o anumita evolutie istorica de la masa simpla la banca introdusa la noi in 1830 ,pana la mobilierul modular de astazi. Intrebarile actuale care pot fi ridicate in legatura cu dispunerea mobilierului in clasa de

elevi sunt:

Mobilierul scolar eficient se realizeaza potrivit caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor sau potrivit obiectivelor instructiv-educative ale activitatii?

Dispunerea mobilierului scolar este mai eficienta daca este realizata frontal,in semicerc sau in cerc?

Raspunsurile la aceste intrebari nu pot fi radicale.Mobilierul scolar eficient este cel care respecta conditiile de ergonomie scolara dar si pe cele didactice si educationale,in functie de modalitatile de lucru cu clasa :frontala,pe grupe,individuala,centralizata sau

democratica.Una dintre noutatile dispunerii mobilierului in clasa de elevi este modularizarea acestuia ,asezarea lui in asa fel incat sa poata fi compus si descompus,organizat si reorganizat in functie de obiectivele didactice,de sarcina de invatare,de stilul profesorului.

O conditie de igiena a muncii pe care dispunerea mobilierului scolar trebuie s-o indeplineasca este vizibilitatea ,care consta in adaptarea spatiului scolar al clasei la necesitatile somato-fiziologice si de sanatate ale elevilor.

Pavoazarea salii de clasa constituie o alta conditie care poate constitui baza culturii estetice a clasei de elevi.Formarea colectivului de elevi incepe cu elementele exterioare ,inclusiv de amenajare estetica a clasei de elevi.Componentele estetice de natura didactica(harti,tablouri ale scriitorilor,citate)dar si de natura manageriala (fotografii ale elevilor,simboluri,sloganuri)contribuie la conturarea identitatii clasei,la dezvoltarea unei culturii expresive si apoi instrumentale prin intermediul unor parghii de tip managerial.

Climatul psihosocial se realizeaza la doua nivele :

1.tranzitoriu,care se refera la atmosfera de grup determinata de factorii aleatori ai grupului,

2.de fond ,care se refera la factorii stabili ai grupului:

Dimensiunea socio-afectiva,

Dimensiunea motivational-atitudinala,

Dimensiunea cognitiv-axiologica,

Dimensiunea instrumental-executiva,

Dimensiunea proiectiv-participativa,

Dimensiunea structurala.

Dimensiunea socio-afectva contine factorii care se refera la urmatoarele aspecte de grup:a.relatiile de simpatie,antipatie si indiferenta dintre membrii grupului,b.exixtenta subgrupurilor ca rezultat al scindarii grupului pe plan afectiv,c.gradul de

acceptare/inacceptare afectiva a liderului formal si a unor lideri informali,d.gradul de integrare socio-afectiva.Aceste aspecte care caracterizeaza dimensiunea socio-afectiva a climatului psihosocial pot fi cunoscute prin intermediul metodelor

sociometrice.Relatiile afective in clasa de elevi se stabilesc la nivel orizontal intre elevi,sau intre profesori ,la nivel vertical intre profesori si elevi depinzand de particularitatile de varsta si individuale ale acestora.

Comunicarea afectiva la nivelul clasei de elevi desi neglijata in procesul educational constituie fundamentul constituirii celorlalte tipuri de relatii :de munca si invatare, formeaza liantul dezvoltarii individuale si de grup, al socializarii si al rezolvarii

conflictelor.

Dimensiunea motivational atitudinala include urmatoarele categorii de factori:

q       atitudini interpersonale,

q       atitudini fata de activitatea desfasurata,

q       interesele comune,

q       atitudinile de satisfactie-insatisfactie.

Dimensiunea motivational-atitudinala constituie motorul generator de energie si sustinere a eforturilor educationale ale elevilor in procesul de invatare.Atitudinile interpersonale ale elevilor pot fi de colaborare sau competitie ,de respect sau de lipsa de consideratie ,de incredere sau neincredere,predominant pozitive sau conflictuale si agresive.Motivatia elevilor pentru activitatea didactico-educationala poate fi intrinseca,pozitiva ,superioara ,de dezvoltare a personalitatii dar si extrinseca,

negativa,sau de indiferenta,apatie,respingere a invatarii si autoritatii.Sistemul educational romanesc actual cunoaste ambele tipuri motivational-atitudinale ,dar si o anumita alunecare spre indiferenta si apatie,spre motivatia predominant extrinseca.

Interesele comune ale elevilor pot fi dezvoltate pentru disciplinele care alcatuiec trunchiul comun de pregatire ,care constituie filiera,profilul si specializarea lor.Dar elevii pot avea interese comune si pentru activitati de socializare,distractie,relaxare.Important este faptul ca intre cele doua categorii de interese sa existe un echilibru, sa nu apara disocieri sau chiar rupturi. Atitudinile de satisfactie-insatisfactie depind de relatia membrilor de grup cu seful,cu

tipul de sarcina,cu ceilalti membri ai grupului, cu propria lor persoana.Gradul de integrare a tuturor acestor atitudini determina profilul dimensiunii motivational-atitudinale a climatului psiho-social.

Dimensiunea cognitiv-axiologica se refera la elementele cognitive cum ar fi reprezentarile sociale,ideile si conceptiile

comune,opiniile,convingerile,normele,simbolurile,valorile specifice grupului respectiv. Evolutia comuna a clasei de elevi faciliteaza aparitia unor imagini,idei,reguli de conduita ,convingeri comune fie ca sunt pozitive fie ca sunt negative.Din practica

educationala actuala putem selecta comportamente cum ar fi absenteismul,copiatul,agresivitatea care nu sunt intamplatoare ci corespund unor reprezenari comune de dispret fata de elevul constiincios confundat cu tocilarul, de admiratie fata de falsele valori ca agresivitatea confundata cu atitudinea curajoasa etc. Aceste comportamente negative de grup dovedesc aparitia unor disfunctii cognitiv-axiologice ,semnalizeaza chiar anumite elemente ale crizei educationale.Dar ele nu epuizeaza dimensiunea cognitiv-valorica a managementului clasei de elevi. Clasa de elevi in procesul de autoconstructie isi elaboreaza anumite credinte, reguli norme proprii.Acestea prin repetitie,acceptare si asumare de catre membrii sai formeaza normativitatea clasei de elevi.E.Paun ,1999 arata ca normele sunt ansambluri de reguli care regleaza desfasurarea activitatii.Acelasi autor arata ca normele in clasa de elevi pot fi :

a.norme explicite care au fost divizate la randul lor in: norme constitutive activitatii(normativitatea didactica) si norme institutionale specifice institutiei scolare.

b.norme implicite ,care repretinta ansamblul de reguli generate de viata in comun a grupului si care se refera la :-interiorizarea normelor explicite,-importul de norme de la alte grupuri,-interactiunile din viata grupului.

Profesorul are un rol bine determinat cu privire la dimensiunea cognitivo-valorica a managementului clasei de elevi:

q       cunoasterea normelor explicite si implicite particulare ale clasei de elevi,

q       acceptarea sau neacceptarea lor,

q       prezentarea normelor explicite elevilor pentru a-i ajuta sa la interiorizeze,

q       rezolvarea unor posibile conflicte normative,

q       motivarea elevilor pentru viata de grup,

q       cunoasterea atitudinilor celorlalte grupuri asupra grupului respectiv.

Dimensiunea instrumental-executiva se refera la :

q       relatiile functionale dintr-un grup,

q       coparticiparea la realizarea sarcinii,

q       stilul de conducere,

q       coordonarea externa a grupului,

q       conflictele intra si intergrupale.

Sarcina grupului primar numit clasa de elevi este invatarea realizata intr-un context mai larg educational Sarcina clasei de elevi depinde de :

particularitatile individuale si de grup ale membrilor clasei,

profilul si specializarea clasei,

colectivul de profesori,

relatiile dintre elevi,

relatiile dintre profesori,

relatiile dintre profesori si elevi,

Etc.

Un factor integrator al particularitatilor individuale ale elevilor este considerata capacitatea de munca a acestora.

Dupa Florea Voiculescu -1997 capacitatea de munca a elevilor reprezinta potentialul energetic si functional,fizic si psihic,de care trebuie sa dispuna elevul pentru a desfasura la nivelul optim de intensitate,ritmsi eficienta activitatea educationala.Duoa acelasi autor-Cf.R.Iucu,2000 capacitatea de munca a elevilor este alcatuita din urmatoarele componente:

q       Capacitatea de munca nominala care reprezinta totalitatea resurselor energetice si functionale ale elevilor care alcatuiesc potentialul maxim fizic si intelectual,

q       Capacitatea functionala de munca care reprezinta energia fizica si psihica solicitata si utilizata efectiv in activitatea scolara,

q       Capacitatea de munca disponibila care reprezinta diferenta dintre primele doua, rezerva de energie psihica si fizica investita in activitatea scolara,

q       Capacitatea de munca auxiliara ce reprezinta potentialul energetic secundar,necesar pentru desfasurarea cu succes a sarcinilor extrascolare.

Rolul managerial al profesorului cu privire la capacitatea de munca a elevilor consta in :

-cunoasterea acesteia prin observatie sistematica,prin rezolvarea temelor pentru acasa,prin probe de efort si rezistenta ,prin chestionare si teste,

-dezvoltarea capacitatii de munca a elevilor prin intermediul metodelor activ-participative,prin metoda lucrului in clasa, prin studiu individual ,prin studiu in grup.

Dar capacitatea de munca la elevi se refera la principala activitate a acestora invatarea.Managemetul clasei de elevi are in centrul preocuparilor sale mai multe tipuri de invatare:

1. invatarea didactica propriu-zisa ,asimilarea cunostintelor,formarea abilitatilor ,dezvoltarea capacitatilor si competentelor,

2. invatarea socio-relationala, pe baza de model,formarea atitudinilor fata de sine,fata de altii,fata de activitate,dezvoltarea comportamentelor sociale,

3. invatarea normativa ,a regulilor si normelor morale, scolare, de grup. Pentru dobandirea eficientei in procesul managerial al tuturor acestor tipuri de invatare profesorii in rolul lor de manageri trebuie sa cunoasca-cf.R.Iucu,2000:

stadiul dezvoltarii bio-psiho-sociale a elevilor (Piaget),

experienta cognitiva a elevilor (Gagne)

componenta motivationala a elevilor (Ausubel)

Raportandu-se la aceste nivele initiale ale procesului managerial profesorii-manageri trebuie sa-si elaboreze strategii educationale de dezvoltare cognitiva,afectiv-motivationala,volitiv-comportamentala a elevilor .

In termeni specifici managementului Florea Voiculescu prezinta urmatoarea structura a capacitatii de invatare a elevilor:

1. Resurse intelectuale care se refera la:

a.informatia stocata in memoria de lunga durata,

b.algoritmi de operare cu informatiile,

c.strategii de gandire.

2. Resurse reglatorii care constau in:

a.trebuinte de diferite niveluri,

b.motive de diferite intensitati si forme,

c.interese ,

d.insusiri ale vointei

3.Resurse comportamental-instrumentale ca:

a.deprinderi,

b.comportamente,

c.condiute

Pornind de la cunoasterea structurii capacitatii de invatare a elevilor sai profesorul din punct de vedere managerial trebuie sa:

orienteze resursele intelectuale ale elvilor spre ideile ancora,capabile sa fie organizate in sisteme informationale complexe,

dezvolte acele strategii de gandire complexe bazate atat pe gandirea convergenta cat si pe cea divergent-euristica,atat pe cea cristalizata cat si pe cea fluida,

antreneze nivelele superioare ale trebuintelor de natura socio-culturala,

stimuleze motivatia intrinseca pozitiva,cretiva,

dezvolte structurile volitive,neglijate de pedagogia clasica bazate pe adevar,convingere,initiativa,performanta,

formeze deprinderi,priceperi,capacitati,competente potrivit cerintelor practice-aplicative ale pedagogiei moderne,

dezvolte conduite moral-superioare in unitate cu constiinta morala.

Coparticiparea la realizarea sarcinii se produce intre elevi si intre elevi si profesori

Treptat se contureaza doua tipuri de culturi:

1. cultura profesorilor,

2. cultura elevilor

Aceasta tendinta preexista constituirii grupului ca atare deoarece fiecare categorie sociala are caracteristicile ei.Cultura profesorilor se edifica pe valorile educatiei ,ale scolii si ale modelarii personalitatii elevilor.Cultura elevilor nu are totdeauna tentatia de a se supune culturii active de modelare a personalitatii elevilor de catre profesori.Ca urmare nu de putine ori cultura profeorilor intra in contradictie cu cea a elevilor.

Dimensiunea intrumental-executiva este in stransa legatura cu dimensiunea operationala care se concentreaza pe punerea in practica a dimensiunii normative a clasei de elevi.Contradictiile si conflictele dintre cele doua tipuri de culturi pot fi rezolvate prin modalitati diferite de interventie-Kessel,1995:

1. strategia de dominare vizeaza in mod special pedeapsa.De cele mai multe ori dominarea elevilor de catre profesori prin constrangere,prin metode punitive si agresive nu da rezultate.Pedeapsa poate fi aplicata dar in anumite conditii:

imediat dupa savarsirea greselii,daca relatia dintre profesor si elev este calda si apropiata ,daca este echilibrata fata de fapta comisa.

2. negocierea este o forma de intalnire dintre cele doua parti,dintre elevi si profesori si este de cele mai multe ori eficienta.Negocierea poate fi explicita ,deschisa si implicita ,ascunsa.

3. fraternizarea profesorilor cu elevii scoate in evidenta o anumita neputinta a acestuia,ca urmare profesorul se aliaza cu elevii generand un univers interactional inadecvat.

4. strategia bazata pe ritual si rutina cand profesorul isi bazeaza interventia pe standardizare si uniformizare.

5. terapia ocupationala cand elevii sunt stimulati de rolul organizator al activitatii atractive si interesante.

6. strategia de sustinere morala cand profesorul incearca sa imbine reusita sociala cu reusita scolara.

Dimensiunea proiectiv-anticipativa se refera la perspectiva grupului, la anticiparea rezultatelor activitatii, la starile de incertitudine sau neliniste in legatura cu viitorul grupului, la unitatea de vointa a unui grup in raport cu obiectivele urmarite.

Dimensiunea proiectiv-anticipativa se poate concretiza in clasa de elevi la increderea elevilor in filiera,profilul,specializarea aleasa de elevi si la viitorul oferit de acestea.Din punct de vedere comportamental anumite clase ofera modele predominant pozitive iar altele predominant negative.In cazul in care conflictele intragrupale sunt dominante grupul este in pericol de a se dizolva.Anticiparea unor posibile probleme si conflicte, rezolvarea lor in timp util inainte de a deveni insolubile este conditia unei dimensiuni proiectiv-anticipative mature si superioare a grupului,inclusiv a clasei de elevi.

Dimensiunea structurala a grupului se refera la structura si compozitia umana a grupului,la varsta medie a grupului,la omogenitatea pregatirii generale, la dispersia notelor,la proportia intre barbati si femei,la mediile sociale de provenienta.Pentru clasa de elevi predominarea fetelor sau a baietilor, a mediului urban sau rural, clasa de copii,de puberi sau adolescenti ,clasa de elevi slabi,buni sau foarte buni genereaza profile diferite in totalitatea lor.

Moralul grupului reprezinta nivelul sintetic de incredere in grup,nivel care reflecta toate celelalte dimensiuni ale grupului atat cele tranzitorii cat mai ales cele de fond.

Coeziunea grupala se refera la gradul de unitate si integrare a membrilor colectivului ,la rezitenta acestuia la destructurari,la sentimentele de apartenenta la grup,la satisfacerea nevoilor membrilor grupului de catre grup.Cei mai importanti factori de mentinere a coeziunii de grup sant:

motivarea elevilor prin cooperare sau competitie,

valorizarea problemelor de ordin afectiv,

atitudinea deschisa a profesorilor fata de elevi.

Motivarea elevilor reprezinta unul dintre elementele principale ale managementului clasei de elevi,potrivit celor mai actuale teorii manageriale democratice,motivante,participative.

Pentru a descoperi cele mai eficiente modalitati de motivare a elevilor trecem in revista cateva dintre cele mai cunoscute teorii motivationale:

1. Teoria X si teoria Y a fost elaborata de Douglas Mc.Gregor in lucrarea Latura umana a intreprinderii,in 1960.Aceasta teorie identifica doua seturi de ipoteze despre oameni si munca lor:

a.Teoria X arata ca:

Omului ii displace munca si daca poate o evita,

Omul trebuie fortat sau mituit pentru a depune efortul necesar,

Omul prefera sa fie directionat in loc sa accepte raspunderile,

Omul este motivat in special de bani si de nelinistea fata de siguranta sa,

Cei mai multi oameni dispun de creativitate limitata in afara de cazurile

in care vor sa evite regulile impuse de sefii lor.

b.Teoria Y sustine ca:

Munca este o activitate fireaca si necesara pentru dezvoltarea spirituala a omului,

Omul doreste o activitate interesanta si daca are conditii prielnice va munci cu placere,

Oamenii in context adecvat cauta si prefera raspunderile,

Omul este motivat de dorinta de a-si realiza potentialul si disciplina autoimpusa este adesea mai severa si mai eficienta,

Creativitatea si ingeniozitatea oamenilor sunt larg distribuite si prea putin valorificate.

Dintre cele doua teorii Teoria Y este in mod evident superioara putand fi adaptata cu mult succes in procesul educational.Activitatea principala si definitorie a elevului este invatarea.Aceasta este o conditie sine gua non a dezvoltarii fizice,psihice si spirituale a elevilor.Didactica moderna a experimentat si dovedit eficienta conditiilor de activizare a

elevilor,a metodelor activ-participative,a imbinarii unor sarcini de lucru diferite si interesante.Educatia noua,activa,pe masura elevului-J.Dewey, Ed.Claparede, A.Ferriere, etc. reprezinta orientarile si scolile didactice care demonstreaza superioritatea

activismului,a motivatiei intrinseci,a intereselor in invatare,in dezvoltarea personalitatii.Managerul scolar ,profesorul sau profesorul-diriginte pot motiva elevii prin intermediul activitatii diverse si interesante,solicitandu-le capacitatea de a cauta

informatii noi,de a le selecta,de a realiza sarcini de lucru creative.

2.O alta teorie motivationala poate cea mai cunoscuta este cea cunoscuta sub denumirea de Piramida lui Maslow.A.Maslow identifica mai multe nivele ale trebuintelor:

q       Nivelul 1 care se refera la trebuintele fiziologice ca de exemplu aer,hrana,apa,somn,etc.

q       Nivelul 2 care indica trebuintele de securitate sau siguranta fizica sau psihica,de casa,liniste,relaxare,aparare,

q       Nivelul 3 care pune in evidenta trebuintele de apartenenta si afiliere la grup :de familie,prieteni,dragoste,societate,

q       Nivelul 4 care se refera la trebuintele de apreciere si stima atat fata de sine cat si fata de ceilalti ,nevoia de independenta si libertate,

q       Nivelul 5 care se mai numeste de autorealizare a personalitatii :profesionala,cognitiva,estetica,religioasa etc

Aceasta clasificare a trebuintelor poate fi redata sub forma unei piramide la baza careia se afla nivelul 1 si in varful careia se afla nivelul 5.Piramida lui Maslow functioneaza dupa anumite reguli:

o Nivelele de la baza sunt cele mai puternice ,ele avand rol de determinare asupra nivelelor superioare ,care la randul lor le influenteaza pe cele inferioare,

o Nivelele 1,2,3 sunt comune omului si animaleleor dar nu si identice,

o Nivelele 4 si 5 sunt specific umane,superioare, de natura socio-culturale,

o Piramida lui Maslow este activata progresiv,pe masura ce sunt satisfacute nivelele inferioare intra in actiune nivelele superioare,

o Nivelele superioare pot bloca pentru moment nivelele inferioare intrand in actiune si influentandu-le.

Adaptand Piramida lui Maslow la procesul educational si de invatare putem face urmatoarele observatii:

q       Procesul de invatare nu poate avea loc fara respectarea unor conditii elementare de hrana,aer,somn,apa.Pentru cresterea

q       eficientei invatarii profesorul manager trebuie sa informeze elevii cu privire la aceste conditii,sa dezbata la orele de dirigentie

q       problematica alimentatiei adecvate pentru elevi,a igienii muncii ,a conditiilor ergonomice ale invatarii.

q       Trebuintele de securitate,de asigurare a linistii fizice si a climatului psihic de relaxare sunt de asemenea determinante

q       pentru invatarea eficienta.Rolul profesorului-diriginte este de a asigura climatul scolar cel mai favorizant pentru dezvoltarea

q       elevilor.

q       Mediul familial,grupul de prieteni,de invatare constituie contextul uman care in functie de caracteristicile sale stimuleaza sau inhiba procesul de invatare.Echilibrul,organizarea,colaborarea reprezinta conditii stimulative ale procesului educational.Perturbarea acestor conditii explica cele mai multe dintre disfunctiile invatarii in

actualitate.

q       Atat elevii cat si profesorii au nevoie sa fie apreciati pentru activitatea lor dar sa si aprecieze activitatea celorlalti.Ca urmare

q       satisfacerea acestor necesitati este vitala si pentru desfasurarea activitatii educationale.Experimentele au dovedit ca cea mai

q       eficienta functie a evaluarii/aprecierii nu este cea de control ci cea stimulativa, de asigurare a increderii in posibilitatea

q       progresului.

q       Nivelul 5 de autorealizare a personalitatii este cel mai semnificativ pentru procesul educational.Nevoile cognitive,de

q       cunoastere a realitatii,de autocunoastere,nevoile estetice de traire si creatie a frumosului,nevoile religioase de a trece cu gandirea si imaginatia dincolo de realitatea imediata sunt specific umane de natura socio-culturala care definesc insasi umanitatea din om.

3.Teoria celor doi factori-Frederick Herzberg

In general se considera ca prezenta unor obiecte,persoane ,stari sufletesti produce satisfactie,iar absenta lor produce insatisfactie.Dar este posibila si reactia inversa potrivit careia prezenta unor obiecte,persoane,stari sufletesti sa produca insatisfactie iar absenta lor satisfactie.Aceasta este o conceptie unifactoriala care aseaza pe acelasi continuum gradat satisfactia si insatisfactia.

Herzberg elaboreaza o teorie bifactoriala , a factorilor de satisfactie si a factorilor de insatisfactie .

Factorii de satisfactie sunt cei a caror prezenta si forta de motivare crescanda genereaza satisfactia:

Munca in sine,

Rezultatele obtinute,

Recunoasterea meritata a realizarilor,

Detinerea de reponsabilitati,

Cresterea,dezvoltarea personala.

Factorii de insatisfactie sunt cei a caror prezenta sau absenta produce mai ales insatisfactie:

Salariul,

Relatiile personale la locul de munca,

Conditiile de munca si siguranta muncii,

Modalitatile de supervizare si control,

Politica generala a organizatiei.

Managerul clasei de elevi poate motiva elevii in mod eficient asigurand conditiile igienice ,de intretinere a efortului de invatare,creand un mediu educational favorabil, relatii de colaborare intre profesori si elevi,intre elevi deci inlaturand factorii de

insatisfactie si apoi poate solicita cresterea gradului de efort in invatare la elevi, stimuland invatarea propriu-zisa.

4.Teoria expectantei-V.Vroom

Fiecare dintre teoriile anterioare despre motivatie incearca sa generalizeze problematica motivatiei :

a.conceptia celor doua teorii Xsi Y avanseaza doua ipoteze pe care le considera general- valabile pentru toti oamenii,

b.piramida lui Maslow identifica 5 nivele ale motivatiei pornind de la cele elementare pana la cele superioare aplicabile considera Maslow atat animalelor cat si oamenilor, c.teoria celor doi factori generalizeaza factorii de satisfactie si factorii de insatisfactie ai

motivatiei umane.

Limitele tuturor acestor teorii constau in lipsa de personalizare si individualizare a problematicii motivationale in functie de seturile de valori,atitudini,modele proprii de comportament ale persoanei cu o anumita experienta de viata, cu o anumita

personalitate.

Teoria expectantei elaborata de Victor Vroom incearca sa compenseze aceste limite pornind de la urmatoarele premize(Cf.S.Iosifescu.2000):

q       comportamentul uman nu este determinat de realitate ci de modul in care aceasta realitate este perceputa de fiecare individ in parte, raportarea la realitate este influentata de preferintele persoanei,de valoarea pe care aceasta o atribuie unui element sau altul din realitatea perceputa, fiecare persoana are asteptari in legatura cu posibilitatea ca anumite actiuni sa duca la anumite rezultate, actiunile sunt intrumente care trebuie sa duca in principiu la rezultatele pe care persoana le doreste si le percepe ca recompensatorii.

Conceptele fundamentale ale acestei teorii sunt:

1. expectanta sau asteptarea ca o anumita actiune sa duca la anumite rezultate,

2. valenta sau valoarea pe care o persoana o atribuie rezultatelor actiunii respective .

Prin urmare in conceptia lui Vroom motivatia reprezinta expectanta ca o anumita actiune sa instrumentalizeze un rezultat cu valenta mare,potrivit formulei:

M=f(VxE) unde

M este motivatia ,V valenta ,E expectanta, prin urmare motivatia reprezinta functia personala a produsului dintre valenta si expectanta asociate rezultatelor actiunii noastre.

Aplicata in procesul educational profesorul manAGER este eficient in motivarea elevilor cunoscand asteptarile si valorile acestora pentru a veni in intampinarea lor, pentru a le dirija,coordona,consilia actiunile ,pentru a armoniza actiunile elevilor cu cele ale profesorilor.Reforma invatamantului romanesc,centrata pe elev, caracterizata prin personalizarea si individualizarea procesului de invatare poate fi perfectionata prin accentuarea componentei motivationale a ei.Cunoasterea factorilor motivationali ai elevilor de catre profesorii lor este o prima conditie pentru modelarea acestora cu scopul

cresterii eficientei invatarii ,al obtinerii performantelor si satisfactiei.

In acest sens alti autori (Porter,Lawler)au introdus si alti factori motivationali cum ar fi :

efortul depus,

recompensa,

performanta,

satisfactia,

care explica situatiile extrem de diverse ale relatiei motivatie-activitate.

MORALUL GRUPULUI-reprezinta capacitatea de mobilizare a resurselor psiho-fizice ale unui grup in contextul unor situatii problematice .Factorii latenti ai moralului devin activi o data cu declansarea situatiei problematice conducand la rezolvarea acesteia.

COEZIUNEA GRUPULUI este ansamblul fortelor care mentin impreuna un grup coeziunea grupala este un factor sintetic al integritatii grupului.Coeziunea grupului este data de:

sentimentul de a fi impreuna,de a coopera

nevoia de a avea obiective comune

posibilitatea constatarii unui progres

existenta unor sarcini specifice pentru fiecare membru.

Coeziunea grupala se manifesta prin conformism si devianta.Conformismul reprezinta modalitatea de exprimare a aderarii,a asimilarii si exercitarii riguroase a rolurilor in grup.Devianta reprezinta tendinta de a se abate de la masurile si modelele acceptate de grup.

VI.PROFESORUL-MANAGER

Definitia educatiei insasi ca activitate constienta,organizata,planificata de formare si dezvoltare a personalitatii implica elemente manageriale esentiale.Procesul de invatamant a fost definit de I.Nicola,1996 ca proces managerial.Metodele de invatamant

ale pedagogiei moderne predominant participative sunt specifice orientarilor manageriale actuale sistemico-situationale,in care se raporteaza situatia educationala concreta la contextul educational mai larg al clasei de elevi,al scolii,al zonei de

dezvoltare socio-economica ,la sistemul educational in intregimea sa.Principiul descentralizarii invatamantului este un principiu definitoriu atat al reformei educationale actuale cat si al managementului actual.Conceptia parteneriatului educational intre profesor-elev-parinte-comunitatea socio-economica locala care prinde tot mai mult contur in practica educationala de la noi este o conceptie manageriala sistemica si participativa.

Toate acestea sunt argumente nu numai ale posibilitatii ca profesorul sa devina un adevarat manager dar si al necesitatii implicate de insasi natura activitatii sale.S.Iosifescu,2000 enumera cateva dintre trasaturile profesorului- manager:

rationalitatea,inlocuirea controlului cu participarea,stimularea elevilor,optiunea strategica pentru comunicare,formare,motivare.

D Hainaut,1981 identifica mai multe roluri comune ale profesorului ca educator si ca manager:

1. dupa mediul caruia ii apartine profesorul- manager este membru al unui mediu :

profesional

familial

politic

cultural

social

2.dupa tipul de activitate pe care o desfasoara in aceste medii profesorul-manager

este:

receptor

emitator

participant

realizator

responsabil

proiectant

o initiator

agent de solutii,consilier,mediator

agent al progresului,cercetator

utilizator,etc.

D.Davitz, 1978 si Neacsu,1999 pun in evidenta rolurile inter-active ale profesorului-manager:

q       provoaca interactiunile

q       organizeaza activitatile

q       decide

pune in scena roluri diferite

E.Woolfolk, 1990 se refera la functiile de :

a. expert al actului de predare-invatare

b. agent motivator

c. lider

d. consilier

e. model

f. profesionist-reflesiv

In sistemul educational romanesc se poate formula intrebarea daca accepta profesorul noile roluri manageriale,in ce etapa de acceptare se afla profesorul- manager,ce bariere intampina in procesul de transformare a profesorului in profesor-manager?

Profesorii romani se impart in mai multe categorii asa cum este si normal:profesori care neaga necesitatea de a deveni manageri din diferite motive,-profesori care considera ca indeplinesc conditiile manageriale,-profesori care se afla in diferite stadii de acceptare:

o sesizarea problemei,

o amanarea problemei,

o acceptarea problemei in sine,

o tatonarea practica,

o interiorizarea ca demers educational,

o generalizarea,construirea sistemului.

S.Iosifescu,2000considera ca cele mai multe bariere care-l impiedica pe profesorul roman sa devina profesor- manager sunt:

1. perceptive:

a.saturatia,

b.stereotipia,

c.tinta falsa,

Profesorii de o anumita varsta dar nu numai ei pot intra intr-un proces stereotipic de predare-invatare-evaluare,cristalizat,inertial,impietrit in care nu mai lasa loc schimbarii,innoirii,perfectionarii.Acesta este una dintre cele mai periculoase etape de manifestare a procesului educational.

2. cognitive :

a.ignoranta,

b.precedenta,

c.inflexibilitatea,

d.retentia selectiva.

Lipsa de informatii in legatura cu managementul educational,faptul ca in clasa sau scoala respectiva nu s-a formulat problema profesorului- manager ,retinerea selectiva a unor aspecte dificile sau mai putin importante constituie tot atatea bariere cognitive ale procesului managerial.

3. emotionale:

a.capriciul,

b.obisnuinta,

c.preferinta pentru ceea ce este familiar,

d.teama de risc,

e.dogmatismul,

f.respectarea stricta a normativitatii,

g.siguranta afectiva.

Drumul deja cunoscut,batatorit,riscurile schimbarii ,tipul de personalitate anxioasa sau conformista sunt exemple de bariere care din punct de vedere emotional pot impiedica transformarea profesorului in profesor-manager

4.de mediu:

a.homeostazia,

b.lipsa sprijinului din partea grupului,

c.neacceptarea criticii,

d.dominarea sefilor,

e.afirmarea unor profetii autorealizabile.

Pastrarea echilibrului dat,un colectiv de profesori nereceptiv,un sef dominator,autoprogramarea negativa la nivelul unui intreg colectiv pot constitui obstacole de mediu care blocheaza transformarea manageriala a profesorului.

5. culturale:

a.presupozitii intelectualiste,

b.respectarea traditiilor,

c.gandirea prin procura

Profesorul trebuie sa ramana profesor,prin traditie el nu se ocupa decat de predare- invatare-evaluare,lucrurile trebuie sa ramana asa cum sunt -iata cateva dintre barierele culturale ale managementului educational.

Toate aceste bariere ale schimbarii se pot depasi prin ceea ce se numeste profesionalizarea manageriala a profesorului.Stadiul actual de moda in care este perceput managementul in educatie se va transforma intr-un curent managerial care va determina pregatirea manageriala a profesorilor.Dar aceste schimbari de viziune trebuie introduse treptat ,strategic,coerent,stimulativ in asa fel incat ele sa duca la valorificarea superioara a resurselor umane .Profesorul insusi trebuie sa fie atat cel care accepta cat si cel care determina managementul schimbarii.El trebuie sa inteleaga noua misiune manageriala a profesorilor,sa abordeze pe termen lung, strategic procesul edcational dar si pe termen mediu si scurt.Treptat profesorul trebuie sa-si dezvolte o cultura manageriala care sa cuprinda urmatoarele componente:

1) cunostinte manageriale generale si specifice educatiei,

2) cunostinte pedagogice

,psihologige,sociologice,etice,juridice,ergonomice,axiologice,informatice referitoare la educatie si la procesul de invatamant,

3) capacitati intelectuale flexibile,competente operationale de aplicare a acestor cunostinte in situatii educationale concrete,in proiecte strategice,si programe.

4) profesionalizarea activitatii manageriale prin pregatire teoretica si practica,prin trecerea de la conceptul de ocupatie manageriala la cel de profesiune manageriala.

In acest fel se pot defini rolurile manageriale ale profesorului ,in mod interdisciplinar,se poate dezvolta personalitatea manageriala a acestuia.

Henry Mintzberg identifica 10 roluri diferite ale managerului,pe care la grupeaza in trei mari categorii :

A. Roluri informationale:

1. monitor

2. difuzor

3. purtator de cuvant

B. Roluri interpersonale:

1. figura reprezentativa

2. lider

3. legatura

C.Roluri decizionale:

1. initiator

2. factor de solutionare a perturbarilor

3. factor de alocare a resurselor

4. negociator.

Aplicand aceste roluri manageriale in educatie si invatamant putem face urmatoarele observatii:

a. profesorul-manager este centrul retelei de informatii doar din punct de vedere didactic,el este prin natura

profesiei sale cel care selecteaza informatiile didactice,le organizeaza in continuturi didactice,le transmite elevilor,le evalueaza.Din alte puncte de vedere profesorul-manager poate sa delege aceste roluri informationale sau chiar sa le cedeze unor

lideri informali ai grupului:colegi sau elevi.

b. rolurile inter-personale sunt indeplinite de profesorul- manager de asemenea in situatiile oficiale in care el este figura reprezentativa a grupului,liderul si persoana de legatura cu alte grupuri.

c. rolurile decizionale sunt in cazul profesorului-manager valabile in toate ipostazele acestora.Profesorul- manager modern trebuie sa aiba initiativa,sa motiveze elevii pentru activitate,sa se preocupe de alocarea resurselor financiare,de dotarea

materiala a clasei de elevi,sa previna conflictele ,sa le rezolve atunci cand apar,sa negocieze in numele grupului.

Toate aceste roluri ale profesorului- manager se grefeaza pe o anumita personalitate vie si concreta care le interiorizeaza intr-o maniera proprie.

Personalitatea manageriala a profesorului a fost structurata intr-un nou model(R.Iucu,2000) pornind de la achizitiile cunoscute despre personalitate in :

I. personalitate de baza (Kardiner)

II. camp psiho-pedagogic

III. reprezentari psiho-pedagogice

IV. credinte si convingeri psiho-pedagogice

V. personalitate cristalizata (Cattell)

VI. stil educational

VII. stil managerial

I.Personalitatea de baza reprezinta structura personalitara interna,flexibila ,partial polivalenta cu care profesorul intra in campul profesional psiho-pedagogic.Aceasta contine doua mari dimensiuni:

1. personalitatea reala alcatuita din functii,procese,tendinte,interese,reprezentative pentru educatie

2. aptitudinea psiho-pedagogica reprezentata de elementele:

a. temperamentale

b. intelectual-cognitive(senzoriale,de

limbaj,capacitati intelectuale)

c. afectiv-motivationale

d. instrumentale

e. stilistice

f. reglatorii(atentia,vointa)

g. relational-valorice(caracter,imaginea de sine).

Referindu-ne la aptitudinea psiho-pedagogica-consideram ca nu exista un temperament predeterminat pentru educatie dar pot fi modelate acele insusiri temperamentale ca:echlilbrul,forta,mobilitatea.rezistenta la efort si la stress, sociabilitatea, activitatea,

dinamismul,care sa constituie baza dezvoltarii personalitatii educational-manageriale eficiente.Trasaturile intelectual-cognitive din structura aptitudinii psiho-pedagogice sunt:fluiditatea, flexibilitatea,sensibilitatea probleme, originalitatea, productivitatea,

gandirea convergent-euristica, explicativa care sa faciliteze intelegerea, consolidarea si prelucrarea cunostintelor de catre elevi.

Componentele afectiv-motivationale se refera la coloratura pozitiva , optimista si echilibrata a afectivitatii si motivatiei, la capacitatea de modelare si dezvoltare a motivatiei intrinseci la elevi, la controlul emotivitatii, la dezvoltarea sensibilitatii

superioare, umaniste.Componentele instrumentale eficiente sunt deprinderile, priceperile pedagogice, abilitatile socio-educationale.Componenta relational-valorica reprezentata sintetic de caracter este una dintre cele mai importante componente ale

aptitudinii psiho-pedagogice consideram noi chiar nucleul ei. Atitudinile fata de sine,atitudinile fata de altul si atitudinile fata de activitate sunt grevate de elementul valoric, de auto-apreciere si inter-apreciere.Din pacate caracterul este neglijat atat in

profesionalizarea profesorilor cat si in procesul educational de formare initiala a elevilor.

II.Campul psiho-pedagogic este definit potrivit teoriei campului elaborata de K.Lewin spatiul de viata ,subiectiv al profesorului-manager50

.El este reprezentat de :

1. statutul socio-economic al profesorului in societate,

2. influentele externe asupra sa:

a. sociale (expectantele societatii)

b. politice (atitudinile fata de

politica educationala)

c. familiale (relatiile cu parintii)

d. factorii ergonomici-baza materiala a scolii

e. norme deontologice

f. comunicare interactionala la nivel macroeducational-cu cadrele didactice si la nivel microeducational cu elevii.

III.Reprezentarile psiho-pedagogice ca idei,perceptii,imagini,atitudini au fost clasificate de R.Iucu   in mai multe categorii:

1. didactice de:

a) proiectare

b) strategie

c) interactionale

d) evaluare

2.socio-educationale :

a) statutul

parintilor

b) pozitia familiala

c) sex

d) rasa

e) etnice

3.deontologice,de etica

profesionala.

Care sunt ideile profesorilor despre proiectarea didactica,ce importanta atribuie acestei activitati,cum o realizeaza practic,au o conceptie strategica, pe termen lung,pe care o imbina cu cea tactica sau pe termen scurt ?Care sunt imaginile profesorilor despre rolul etniei in activitatea educationala,despre criteriile de sex si rasa in procesul educational, dar despre comportamentul lor de etica profesionala?

IV.Credintele si convingerile psiho-pedagogice

Potrivit lui Kaes credinta reprezinta o organizare durabila a perceptiilor si cunostintelor relative dintr-un domeniu specific al vietii cotidiene.Credinta are o structura complexa :

axiologica

obiectiva

psihologica(cognitiva,afectiva,volitiva)

experientiala

Credintele si convingerile psiho-pedagogice relativ putin cercetate au un nucleu psihovaloric important datorita caruia se formeaza in timp mai indelungat,sunt puternic interiorizate si sunt greu de schimbat.Cunoasterea si autocunoasterea lor este o conditie de eficienta manageriala. Credintele cu care a crescut copilul in familie,regulile impuse de parintii sai raman la nivelul inconstientului personal o lunga perioada de timp daca nu pentru toata viata.Regulile impuse de scoala asimilate in diferite grade de catre copil se metamorfozeaza treptat ,devenind credinte sau chiar convingeri despre educatie.Profesionalizarea in domeniul educatiei implica nu numai invatarea de cunostinte teoretice sau practice, formarea de capacitati, dezvoltarea de atitudini

educationale ci si inradacinarea de credinte si convingeri mai mult sau mai putin constiente, mai mult sau mai putin determinante.Modelele pe care le-au avut copiii ,in familie, in scoala, in societate,care rezoneaza mai mult sau mai putin cu propria personalitate in formare sunt decisive in formarea credintelor si convingerilor educationale .La nivelul credintelor si convingerilor imbinarea dintre cognitiv, afectiv si volitiv este mai puternica decat la alte fenomene psihice, tocmai de aceea ele sunt mai inertiale si mai greu de schimbat.Credintele si convingerile au nu numai o structura complexa ci si ambivalenta:pozitiv-negativa.Credinta in adevar, dreptate, frumos, bun simt,buna cuviinta este dublata de credinta in minciuna, nedreptate, urat, obraznicie, nesimtire, care poate fi la fel de activa si puternica ca prima.Disocierea intre ele este dificila ,se realizeaza in etape diferite ale dezvoltarii moralitatii si personalitatii elevilor.

V.Personalitatea cristalizata este alcatuita din :

1.competenta stiintifica:

a) abilitati de manipulare a cunostintelor

b) informatie stiintifica selectata,veridica

c) capacitati de transmitere a cunostintelor

d) inteligenta,intelepciune

e) experienta didactica flexibila

f) aptitudini pentru cercetare

g) capacitati si strategii creative

h) capacitati de transfer si aplicare.

2.competenta psihosociala:

a) capacitati de a stabili relatii cu elevii

b) adaptarea la roluri diferite

c) comunicarea cu grupul

d) relatie autoritate-libertate

e) entuziasm,intelegere,autoritate

3.Competenta manageriala:

a) capacitatea de influentare a clasei

b) abilitati de proiectare si planificare

c) forta si oportunitatea decizionala

d) organizarea si coordonarea activitatii clasei

e) administrarea corecta a recompensei si pedepsei

f) suportabilitatea in conditii de stress

4.Competenta psihopedagogica :

a) capacitatea de accesibilizare a informatiei

b) capacitatea de intelegere a elevilor

c) capacitatea empatica

d) capacitatea de munca educativa

e) atitudinea stimulativa

f) spiritul metodic de clarviziune

VI.Stilul educational a fost definit de R.Iucu ca un set de constante asociate comportamental situate in regiunea de contact cu credintele si convingerile ,direct perceptibile.Stilul educational este alcatuit din:

componente de personalitate neoperationale

variabile organizationale

variabile directionale,de directivitate si

permisivitate

variabile socio-afective

VII.Stilul managerial al cadrului didactic poate fi redat dupa modele diferite.Dupa Vroom au fost identificate mai multe stiluri manageriale ca:

autocrat I,unde managerul ia singur decizia pe baza informatiilor detinute pana atunci,

autocrat II-managerul obtine informatii suplimentare si apoi decide

consultativ I-managerul prezinta problema unor membri relevanti si apoi ia singur decizia,

consultativ II-membrii grupului iau decizia,

grup II- managerul implementeaza decizia luata de grup.

Likert identifica 4 sisteme de guvernare si de conducere:

1. autoritar-exploatator:detine puterea,controlul,monopolizeaza decizia,este varful ierarhic

2. autoritar-binevoitor:dezvolta oportunitati pentru consultare,

3. consultativ:dezvolta interactiuni profunde,recompensare,un grad mare de asumare a raspunderii

4. participativ:se incurajeaza comunicarea laterala,se realizeaza un climat favorabil bazat pe respect.

Dintre aceste stiluri manageriale stilurile consultativ Isi II,dupa Vroom si consultativ si participativ-dupa Likert pot fi considerate cele mai eficiente in procesul educational,pentru profesorul-manager..Managementul sistemic,situational ca orientare manageriala si stilurile democratic,consultativ,participativ,motivant sau care se numesc altfel dar care conduc la luarea deciziilor in comun,la stimularea elevilor dar si la asumarea raspunderii lor sunt cele mai eficiente in procesul didactic si educational.

Stilul managerial al profesorului consultativ sau participativ-aplicate contextului educational reprezinta stiluri educationale dezirabile care au desigur profilul personalitatii profesorilor respectivi.

VIII. CUNOASTEREA COLECTIVULUI DE ELEVI

Cunoasterea colectivului de elevi vizeaza surprinderea acelor caracteristici ale colectivului de elevi prin care acesta se defineste ca un tot, ca un sistem ,cu autonomie dar si ca un subsistem al unui sistem mai cuprinzator-sistemul social.

Specificul sistemului numit clasa de elevi se refera la natura psihosocio- educationala a acestuia ,la interdependenta intre factorii psiho-sociali si cei educationali in formarea,dezvoltarea si modelarea personalitatii.Pentru punerea in evidenta a acestui specific este necesara cunoasterea colectivului de elevi,cu metode specifice. I.Nicola,1978 sintetizeaza urmatoarele obiective ale cunoasterii colectivului de elevi:

descrierea si relevarea particularitatilor structurale ale clasei de elevi-structura formala si structura informala,

cunoasterea relatiilor dintre liderii formali si liderii informali,

detectarea normelor,valorilor si regulilor care tind sa determine viata interna a colectivului de elevi,

problematica coeziunii colectivului de elevi,

identificarea legitatilor colective rezultate prin interactiunile dintre personalitatile individuale si personalitatea de grup a colectivului.

Observam ca aceste obiective se refera la caracteristicile clasei de elevi ,la dimensiunile colectivului de elevi,la dimensiunile managementului clasei de elevi. Raportandu-ne la clasificarile pedagogiei moderne ale obiectivelor educationale am

putea identifica urmatoarele obiective ale cunoasterii colectivului de elevi specifice mai ales pentru lectia de dirigenti:

obiectivele cognitive (analiza,sinteza,intelegere,evaluare)a principaleleor particularitati de cunoastere ale membrilor colectivului de elevi si ale clasei de elevi .

obiective afectiv-motivationale ,de modelare a afectivitatii ,de dezvoltare a motivatiei pozitive,intrinseci,superioare de natura socio-culturala.

Obiective psiho-motorii si comportamentale de dezoltare a deprinderilor,priceperilor,abilitatilor socio-comportamentale

mature,echilibrate,potrivit varstei dar si cerintelor societatii.

Obiective volitiv-caracteriale, atitudinale , de formare si dezvoltare a caracterului elevilor neglijat de procesul educational, de modelare a nucleului personalitatii eul ,de structurare a atitudinilor de responsabilitate,initiativa,consecventa,corectitudine in relatiile cu propria persoana si cu ceilalti.

Din punct de vedere pedagogic toate influentele mediului socio-educational se rasfrang asupra constiintei si conduitei elevilor prin intermediul conditiilor interne ale personalitatii lor.

I.Nicola arata ca daca la nivelul personalitatii unui membru al grupului este valabila relatia :

1.M - P- R

unde M=mediul social,P=personalitatea ;R=raspunsul↔

la nivelul personalitatii de grup sete valabila relatia:

2.M- S- R

unde M=mediul social, S=sintalitatea (personalitatea de grup), R=raspunsul,

Dar cea mai completa relatie care surprinde interactiunea intre personalitate si sintalitate este dupa I.Nicola urmatoarea:

3.M- P-S R unde P=personalitatea iar S=sintalitatea .

Daca in prima formula personalitatea individuala este cea care filtreaza influentele mediului exterior ,in formula a doua acest rol este indeplinit de personalitatea de grup sau sintalitate iar formula a treia ,cea mai completa pune in evidenta relatia de

interdependenta intre personalitatea individuala si cea de grup care realizeaza selectia influentelor externe.Profesorul-manager si profesorul-diriginte trebuie sa cunoasa atat personalitatea individuala a membrilor grupului sai cat si personalitatea lor de grup in

asa fel incat sa poate dirija si coordona influentele mediului educational cu scopul modelarii benefice a personalitatii elevilor cu ajutorul factorilor educationali.

Metode si tehnici de cunoastere a colectivului de elevi

Dintre cele mai cunoscute tehnici de cunoastere a colectivului de elevi I.Nicola se refera la :

I.Tehnica studierii transversale sau structurale ,la un moment dat a colectivului de elevi care se refera la descrierea caracteristicilor de structura ale acestuia.

II.Tehnica studierii longitudinale sau dinamice a transformarilor petrecute in timp la nivelul colectivului de elevi.

Tehnica studierii transversale se refera la analiza,intelegerea,evaluarea caracteristicilor structurale ale clasei de elevi in ceea ce priveste numarul elevilor in clasa,raportul intre numarul de baieti si numarul de fete,rezultatele la invatatura ale elevilor,aptitudini si capacitati speciale determinate de profilul si specializarea clasei,alte inclinatii,interese si

aspiratii ale elevilor la momentul respectiv.

Tehnica studierii longitudinale impune cunoasterea colectivului de elevi pe o perioada mai indelungata, optim ar fi pe o perioada de 4-5 ani.In acest fel se pot pune in evidenta stabilitatea anumitor trasaturi ale sintalitatii clasei de elevi sau schimbarea

acestora,dinamica sau transformarea lor,consistenta sau instabilitatea acestora. Tehnologia cunoasterii colectivului de elevi a realizat un salt de la cunoasterea empirica, nemijlocita a manifestarilor exteriorizate si accesibile direct la cunoasterea

mijlocita ca rezultat al prelucrarii si interpretarii datelor.Una dintre cele mai folosite mijloace de cunoastere a colectivului de elevi este:observatia psihosociala.

Observatia psihosociala se caracterizeaza-dupa autorul citat prin:

Contactul nemijlocit intre observator profesorul-manager sau profesorul-diriginte si colectivul de elevi,

Caracterul participativ,din interior al observatorului,profesorul fiind liderul formal al colectivului de elevi dar putand sa devina si lider informal,

Delimitarea obiectivelor observatiei :conduita colectiva,aspecte normale si exceptionale ale clasei de elevi,devieri de comportament,performante ale elevilor,progrese sau regrese la invatatura,etc.

Observatia psihosociala este eficienta daca raspunde la anumite intrebari:

a) Cand s-a produs fapta respectiva?

b) Cum s-a produs aceasta,in ce conditii,in ce context?

c) Care sunt cauzele posibile ale faptei respective?

d) Care sunt factorii responsabili de producerea faptei ?

I.Nicola realizeaza urmatorul model al observatiei psihosociale:

DATA

OBSERVATIEI

MANIFESTARI ALE

SINTALITATII

INTERPRETARI IPOTETICE

MANIFESTARI PSIHOSOCIALE

INTERPRETARI IPOTETICE

Observatia psihosociala poate fi o metoda de sine statatoare de cunoastere a sintalitatii colectivului de elevi dar si un procedeu in cadrul unor metode mai complexe de cunoastere sau interventie psihosociala cum arfi:experimentul,jocul de rol,brainstormingul.

Toate metodele de cunoastere a personalitatii individuale a elevilor.conversatia,chestionarul,testul,analiza produselor activitatii,etc.sunt valabile si in cazul cunoasterii sintalitatii grupului cu adaptarea lor la specificul de grup,la

problematica activitatii de grup. De exemplu ne intereseaza una dintre problemele care tinde sa devina dominanta in

contextul educational liceal agresivitatea.Observam pe parcursul unui an scolar fapte individuale si colective de agresivitate la doua clase paralele dar cu rezultate opuse la invatatura:o clasa foarte buna si o clasa foarte slaba.Ne intereseaza relatia

dintre agresivitate si rezultatele la invatatura.Pentru aceasta notam toate faptele de agresivitate individuala si colectiva ca si interpretarile pe care le dam la momentul respectiv acestor fapte.De asemenea notam elevii cu rezultatele cele mai bune si cele

mai slabe la invatatura.Comparam situatiile si constatam relatia intre cele doua  variabile agresivitatea si notele la invatatura.Aceast situatie prezentata este de fapt un experiment care contine in cadrul sau mai multe procedee de observatie:la

inceputul experimentului,pe parcurs,la sfarsitul experimentului.De asemenea pentru a fi eficient experimentul trebuie sa aiba ipoteze bine delimitate care sa fie bazate pe datele observatiei,trebuie sa se raporteze la doua grupuri unul experimental si unul

de control,monitorizate cu ajutorul obervatiei si sa conduca la concluzii bine argumentate,in concordanta cu datele observatiei.

Tehnicile sociometrice

Sociometria se ocupa de studiul relatiilor interpersonale stabilite in cadrul unui grup social.Initiatorul acestei discipline este considerat american de origine romana Iacob

Moreno.In 1934 Iacob Moreno publica lucrarea Who Shall Survive ?care este considerata lucrarea de baza a sociometriei.In 1954 aceasta lucrare va fi tradusa in franceza sub titlul Fondamentes de la sociometrie ,punand in acest fel bazele

sociometriei.

Tenicile si metodele socimetrice reprezinta un ansamblu de intrumente si procedee destinate sa masoare configuratia si intensitatea relatiilor interpersonale din interiorul unui grup social.Cele mai cunoscute metode sociometrice sunt:

Testul sociometric

consta in formularea unor intrebari prin intermediul carora se solicita fiecarui elev sa-si exprime simpatiile si antipatiile fata de

ceilalti colegi ai sai.Pentru a fi eficient testul sociometric trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

formularea clara a intrebarilor,

determinarea unor raspunsuri sincere din partea elevilor,

intrebarile sa reflecte preocuparile si interesele subiectilor testati,

subiectii sa-si exteriorizeze anumite trairi afective.

De exemplu putem intreba elevii : Cu cine ati prefera sa invatati impreuna?

Datele testului sociometric sunt inregistrate intr-un tabel cu dubla intrare unde atat pe orizontala cat si pe verticala sunt trecuti elevii din colectivul respectiv.Sa luam situatia urmatoare:un grup educational alcatuit din 6 membri.Dupa aplicarea testului

sociometric s-au obtinut urmatoarele rezultate care au fost trecute in matricea sociometrica:

Matricea alegerilor

Nr.ord.

Alegeri

exprimate

Alegeri

primite

Interpretand aceasta matrice a alegerilor constatam ca elevul 1 si-a exprimat 3 alegeri,elevul 2 a ales 4 elevi cu care ar invata impreuna,elevul 3 are ca si elevul 4 doar 2 alegeri,elevul 5 a facut 3 alegeri ca si elevul numarul 1.Elevul 6 si-a manifestat 4 alegeri ca si elevul 2.Prin urmare elevul cu cele mai multe alegeri exprimate sau cel mai sociabil este elevul 2 .

Dar matricea alegerilor nu pune in evidenta doar alegerile exprimate ci si alegerile primite .In acest sens cel mai mic numar de alegeri primite il are elevul 4-doar doua alegeri.Elevii 1,2,3,6 au un numar egal de alegeri primite trei.Elevul 5 are cel mai

mare numar de alegeri primite patru, fiind prin urmare liderul grupului in ceea ce priveste sarcina respectiva.

Dar matricea sociometrica nu pune in evidenta doar alegerile ci si respingerile.Testul sociometric poate sa formuleze urmatoarea intrebare:Cu cine nu ati prefera sa lucrati in aceeasi grupa?Sa presupunem ca la aceasta intrebare s-au obtinut urmatoarele date:

Nr.ord.

Respingeri

exprimate

Respingeri

primite

Interpretand matricea respingerilor constatam ca cel mai mic numar de respingeri exprimate il are elevul 2-o singura respingere.Elevii 1,3,4,5 au acelasi numar de respingeri manifestate, adica doua.In ceea ce priveste respingerile primite cel mai

mic numar de respingeri primite il au elevii 1 si 6 o respingere.Elevii 2,4,5 au fiecare cate doua respingeri iar cel mai mare numar de respingeri il are elevul 3. Dintre acesti indici suma algebrica a alegerilor exprimate si a respingerilor exprimate formeaza expansiunea sociala a fiecarui elev,iar suma algebrica a alegerilor primite si a respingerilor primite formeaza incluziunea sociala a fiecarui elev.

Pentru a pune in evidenta acesti indici realizam urmatorul tabel sintetic:

Nr. Ord.

Expansiunea

sociala

Incluziunea

sociala

Din acest tabel rezulta faptul ca elevul cu expansiunea sociala cea mai mare este elevul numarul 2,care are expansiunea sociala egala cu 3.Elevii cu cea mai mica expansiune sociala sunt elevii nu numerele 3 si 4 care au obtinut -1.

Elevii cu cea mai mare incluziune sociala sunt elevii cu numerele 1 si 6 iar cei cu cea mai mica incluziune sociala sunt elevii 4 si 5, care sunt sunt de fapt niste izolati

Indicii sociometrici

Formula pe care o prezinta I.Nicola pentru calcularea indicilor sociometrici este urmatoarea:

X

I=───── x 100 unde I=Indicele sociometric,X=datele (N-1).C brute ale expansiunii sociale sau ale in-

cluziunii sociale pentru fiecare elev,

N=numarul elevilor din colectiv,

C=numarul de criterii.

I

SIC=INDICELE DE SIMPATIE A INDIVIDULUI FATA DE COLECTIV

Daca din matricea alegerilor luam ca exemplu elevul numarul 1 constatam ca el si-a exprimat 3 alegeri.Putem aplica formula de mai sus astfel:

I

--- x 100=60

I

sci=

INDICELE DE SIMPATIE A COLECTIVULUI FATA DE INDIVID

I=----x100=60-5

IX. MANAGEMENT DE SUCCES

. Succesul managerial

Succesul nu este doar realizarea izbutita a unei actiuni ci si un criteriu de orientare spre un scop stabilit (E.Geissler,1977).

Succesul consideram noi poate fi privit ca anticipare a unei actiuni ,ca proiectare mentala a acesteia,ca feed-back continuu ,ca realizare finala a unei activitati.Succesul managerial reprezinta criteriul definitoriu al managementului ,desi nu singurul.A urmari

doar succesul sau reusita unei actiuni ,cu orice pret,incalcand alte criterii, cele etice in primul rand este o modalitate de autocombatere a succesului insusi.Succesul managerial poate fi considerat un criteriu de apreciere a activitatii respective pe parcursul desfasurarii sale daca se respecta si alte criterii manageriale:

rationalitatea,anticiparea,constientizarea,comunicarea eficienta,empatica,conducerea participativa,organizarea sistemica ,cooperarea.

E.Joita,2000 arata ca profesorii de succes :

isi propun obiective rationale,

abordeaza problemele activitatii in ansamblul lor,

constientizeaza mai bine aspectele nerezolvate sau dificile,

isi rationalizeaza resursele materiale,didactice,psihice,de timp,

se informeaza in mod variat,

isi proiecteaza actiunile pe termene diferite si la niveluri diferite,

alege din mai multe variante organizatorice pe cea mai directa si economica,

comunica cu partenerii de actiune ,ii antreneaza in decizii,etc.

S.R.Covey, 1995 identifica sapte principii sau trepte ale eficientei si succesului:

1. A fi proactiv, a avea interes, a mari cercul de influenta,

2. A incepe cu finalul in minte, a preciza scopuri si intentii, a preciza modul

de conducere optimala, a ordona factorii si principiile, a actiona cu convingere si credinta,

3. A da prioritate prioritatilor, a planifica in functie de importanta, a gestiona timpul, a identifica rolurile, a alcatui variante de programe,

4. A gandi in termeni de castig-castig,

5. A comunica empatic, a cauta mai intai sa intelegi si apoi sa fii inteles,

6. A actiona sinergic, a coopera creativ, a raporta actiunea la grup,la relatii

interdisciplinare,a pretui partenerii,

7. A invata continuu, a reinnoi celelalte dimensiuni ale cunoasterii, a regla activitatea, a admite perfectionarea intr-o spirala crescatoare.

Atitudinea proactiva ,de cautare si identificare a problemelor este mai eficienta decat cea reactiva , de raspuns la provocarea realitatii deoarece ea implica si pregatirea pentru rezolvarea problemelor, montajul psihic pentru obtinerea succesului.A nu te lasa

surprins de varietatea si dificultatea problematicii educationale presupune pregatirea pentru situatia problematica,mai mult chiar anticiparea problemelor posibile si construirea montajelor psihice capabile -activate fiind- sa rezolve aceste

probleme.Proactivitatea reprezinta una dintre cele mai importante conditii ale creativitatii in general si o prima treapta a managementului modern,creativ inclusiv in clasa de elevi.

Scopurile si obiectivele clar stabilite, in functie de problemele si succesele anterioare, de solicitarile prezente, de aspiratiile cu privire la viitor constituie a doua treapta a obtinerii succesului managerial.Scopurile si obiectivele activitatii activeaza montajele

psihice deja construite si le adapteaza la cerintele realitatii educationale.Pedagogia moderna acorda o importanta deosebita problematicii finalitatilor educationale potrivit cercetarilor si orientarilor pedagogice ale autorilor Bloom, Kratwooll,

Simpson.Clasificarea obiectivelor educationale,dupa aceste criterii, aplicarea lor la toate nivelele invatamantului, valorizarea si operationalizarea lor constituie una dintre directiile de reforma educationala dupa decembrie 1989 in Romania.Stabilirea unor

obiective generale, medii si specifice, cognitive, afective, psiho-motorii si volitiv-caracteriale poate fi aplicata in practica atat din punct de vedere didactic cat si educational.Activitatea educationala si lectia de dirigentie sunt deficitare in ceea ce

priveste problematica scopurilor si obiectivelor educationale.Criza educationala a invatamantului romanesc este in acelasi timp o criza a idealurilor, a scopurilor si a obiectivelor educationale.A sti sa stabilesti scopuri si obiective este o activitate care se

invata ,pornind de la criza de scopuri si obiective.

Principiul 3 -a acorda prioritate prioritatilor- presupune cresterea gradului de organizare si planificare a activitatilor,antrenamentul profesorilor in managementul eficient al timpului,pentru a putea ierarhiza activitatile in functie de importanta lor raportata la timp.Spiritul latin al invatamantului romanesc se constituie intr-un obstacol in ceea ce priveste organizarea activitatilor de aceea este necesara atentia concentrata asupra dezvoltarii spiritului de disciplina si disciplinare a procesului educational.

Principiul 4 ne introduce in problematica rezolvarii conflictelor inevitabile in orice activitate-cu atat mai mult in activitatea educationala- si care pot fi rezolvate cel mai eficient prin formula castig-castig.Toate celelalte formule de rezolvare a conflictelor

castig-pierdere , pierdere-castig sau pierdere-pierdere nu pot fi la fel de generatoare de succes ca formula castig-castig.Cele doua parti pot fi : profesorii si elevii cel mai frecvent dar si elevii si parintii,profesorii si profesorii,elevii si elevii.profesorii si

parintii etc.Intr-un conflict posibil si probabil intre aceste parti formula de succes asigurat este cea de castig-castig, atunci cand in urma negocierilor castiga ambele parti, cu conditia sa cedeze ambele parti.

Comunicarea empatica poate fi considerata baza, climatul si modalitatea ideala de obtinere a succesului educational,a unui bun management educational.Situarea mentala a fiecaruia in locul partenerului sau educational este un exercitiu de flexibilitate psihica, de mobilitate a punctelor de vedere,de depasire a centrarii rigide pe propriile interese. Profesorii si elevii nu fac parte din doua tabere diferite de interese ci din aceiasi tabara, din ceea ce se numeste in prezent parteneriat educational.

Cooperarea creativa cu scopul cunoasterii si actiunii comune este de asemenea indispensabila intr-un management educational de succes.Managementul educational si al clasei de elevi implica mai multe personaje si rol-statusuri care pun in joc forte si

personalitati diferite dar cu obiective comune care doar printr-o cooperare creativa si sinergica por conduce la succes.Toate principiile si treptele anterioare ale managementului de succes presupun invatarea continua ,sub forma corectarii

permanente a activitatii,a reglarii si autoreglarii continue dar si sub forma invatarii creative.

C.Cretu, 1997 elaboreaza un model al succesului global care este in viziunea autoarei:

q       Multideterminat din punct de vedere social,economic,cultural ,individual,

q       Multidimensional , reprezentat de componente diferite: psihologice, sociale, pedagogice,praxiologice,

q       Multinivelar ,pe trepte decizionale ,

q       Multifunctional,

q       In relatie cu insuccesul,

q       Particularizat.

Succesul educational,al sistemului educational in intregimea sa nu poate fi extras din contextul socio-economic-cultural al carui subsistem este .Teoria generala a sistemelor- Berthalanffy ca si managementul actual ,sistemic sunt argumentele teoretice care sustin multideterminarea succesului global mai ales in plan educational.Mentalitatile societatii, nivelul de dezvoltare economica,orientarile culturale dominante in societate se reproduc si se dezvolta in si prin sistemul educational.

Multidimensionalitatea succesului global se reflecta in trairea starii de succes,in exteriorizarea acesteia pe plan social, prin noi comportamente sociale ,in evolutia persoanei datorita succesului ,in eficienta practica a succesului:prin capacitatile si

competentele dezvoltate,prin abilitatile antrenate,prin performantele obtinute.

Componenta multinivelara-decizionala se raporteaza la nivele diferite ale sistemului de invatamant minister,inspectorate scolare,universitati si scoli unde se aplica deciziile de politica educationala elaborate la nivelul parlamentului.Succesul educational din punct de vedere decizional este determinat de legislatia in vigoare ,de Legea invatamantului,cu modificarile sale si cu metodologiile sale de aplicare ,in relatie cu alte legi ale personalului didactic, cu alte ordine de ministru si hotarari de guvern.

Succesul educational este multifunctional in ambele directii de actiune conceptual si practic , confirmand valoarea principiilor,a legilor,a deciziilor luate la nivel central dar si prin actiunea sa practica in spatiul educational.

Intre succes si insucces exista o lupta permanenta in care rolul principal considera noi il are persoana,omul in situatia concreta,data.Capacitatea sa de depasire a obstacolelor,de mobilizare a tuturor fortelor pozitive,de reglare si corectare a situatiei,de reluare si adaptare a procesului managerial toate acestea se constituie in modalitati particularizate dar esentiale in construirea succesului educational.Succesul educational este un autoconstruct care se poate realiza-in opinia noastra-prin aplicarea conceptiei autoconstructului elaborata de Kelly.Elaborarea mentala a conceptului de succes,proiectarea sa etapizata,planificarea in timp,organizarea factorilor si fortelor responsabile de succes, coordonarea si conducerea adaptata situatiei toate acestea nu sunt decat etape ale managementului succesului care prin eficienta lor se transforma in

management de succes.

2. Managementul curriculumului

Privit in acceptiunea sa larga curriculumul se refera la totalitatea obiectivelor, continuturilor, strategiilor didactice si educationale.Curriculumul este gestionat atat la nivel central cat si la nivel local.La nivel central curriculumul este manageriat prin :

o elaborarea idealului educational unic ,general si publicarea lui in Legea invatamantului, dimensionarea obiectivelor-cadru si a celor de referinta pentru diferite cicluri curriculare si discipline de invatamant,

o selectarea continuturilor educationale actuale, organizarea lor didactica in Planuri de invatamant, programe analitice, manuale, cursuri adecvate particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor, o elaborarea de noi metode si tehnici didactice si educationale prin cercetare stiintifica, in institute de cercetare,institute pedagogice ,universitati,etc.

La nivel local profesorul are rolul determinant in managementul curricular.Din acest punct de vedere profesorul desfasoara urmatoarele activitati mannageriale:

planificarea, proiectarea, programarea activitatii didactice si educationale,

derivarea si precizarea obiectivelor specifice si operationale ale capitolelor, temelor, lectiilor,

organizarea didactica moderna a continuturilor ,

elaborarea unor decizii specifice si curente,

gestionarea resurselor materiale, umane, de timp ,

comunicarea cu elevii, parintii, profesorii, inspectorii, cu agentii socio-economici,

utilizarea unor sisteme diferite de informatii,

dirijarea si coordonarea fortelor si activitatilor de realizare a obiectivelor procesului de invatamant,

controlul si evaluarea activitatii didactice si educationale.

Reforma educatiei si invatamantului inceputa dupa revolutia din decembrie 1989 priveste toate aceste tipuri de activitati ale profesorului.Elementele de noutate promovate de reforma educatiei in ceea ce priveste managementul curricular

consideram a fi:

q       planificarea activitatii didactice si educationale pe o perioada mai lunga, de ciclu curricular,cresterea caracterului creativ al

q       proiectarii in relatie cu disciplinarea activitatii didactice si educationale ,

q       rasturnarea piramidei obiectivelor si situarea obiectivelor formative, de dezvoltare a competentelor ,a abilitatilor si

q       performantelor pe primul plan,

q       elaborarea interdisciplinara a continuturilor didactice si educationale si organizarea lor modulara si integrata,

q       valorificarea maximala a resurselor umane ,de timp, materiale, financiare in relatie unele cu altele,

q       realizarea parteneriatului educational intre scoala, universitate,comunitatea socio-economica locala,

q       informatizarea unitatilor de invatamant si generalizarea comunicatiilor electronice,

q       cresterea rolului decizional-creativ al profesorului,in colaborarea cu toti factorii educationali-familie,mass-media,societate,

q       dezvoltarea caracterului stimulativ al evaluarii activitatii didactice si educationale.

3.Gestiunea resurselor pedagogice

Elena Joita, 2000 se refera la urmatoarele resurse pedagogice:

a. resurse materiale,

b. resurse didactice propriu-zise,

c. resurse umane,

d. resurse temporale,

e. resurse informationale

Procesul educational se afla in prezent intr-o etapa de accentuata evolutie a resurselor materiale si informationale existand pericolul consideram noi- de neglijare a resursei umane.De aici deriva necesitatea revalorificarii resursei pedagogice umane a

profesorilor si a elevilor in primul rand.Desigur invatamantul romanesc este deficitar din punct de vedere material si informational dar reforma educationala nu se poate realiza doar cu mobilier, retroproiectoare si calculatoare.Ea se realizeaza in primul rand cu oameni ,cu profesori cu anumite mentalitati, formati in perioada comunismului si cu elevi cu alte alte mentalitati care se formeaza in perioada post-comunista, de trecere spre capitalism.Conlucrarea celor doua tipuri de personalitati nu este simpla si consideram ca reprezinta principala problema in ceea ce priveste gestiunea resurselor pedagogice in invatamantul romanesc actual.Dar bineinteles ca resursele umane nu sunt izolate ci interactioneaza cu toate celelalte tipuri de resurse.

a. Resursele materiale

Una dintre problemele bazale ale managementului resurselor materiale este asezarea mobilierului scolar in clasa.Cu privire la aceasta problema C.Birzea, 1995 scoate in evidenta semnificatiile pedagogice ale asezarii mobilierului in clasa de elevi :

q       magistrocentrismul este semnalizat de asezarea clasica a bancilor in fata catedrei,

q       scoala activa este favorizata de distribuirea pupitrelor mobile ,in patrat,cu catedra situata lateral,

q       invatamantul centrat pe grup ,pe comunicare este stimulat de asezarea in cerc a pupitrelor mobile,

q       clasa deschisa ,invatamantul centrat pe cercetare se poate realiza prin distribuirea pupitrelor mobile pe centre de invatare la care elevii participa dupa preocuparile lor .

Ne putem intreba cate dintre scolile romanesti au pupitre mobile si schimba asezarea acestora in functie de tipul de lectie, de tehnologia didactica folosita, de particularitatile individuale si de grup ale elevilor ? In felul acesta raspundem si la intrebarea ce stil didactic si managerial este predominant in clasa de elevi ? Asigurarea conditiilor ergonomice in ceea ce priveste spatiul adecvat, iluminatul, temperatura, ambientul, securitatea, umiditatea, aerisirea, coloristica este o alta problema bazala a mannagementului de resurse materiale in scoala romaneasca.Daca in scolile urbane aceste conditii pot fi imbunatatite pentru ca

exista in majoritatea scolilor rurale conditiile elementare de spatiu scolar:cladirea,incalzirea,iluminatul nu sunt indeplinite.

b.Resurse didactice propriu-zise-mijloacele de invatamant se refera la :

alcatuirea planului de dotare specifica, conforma cu obiectivele si continuturile date,

elaborarea unor solutii de procurare si amenajare a spatiilor pentru cabinete, laboratoare, ateliere,

organizarea functionalitatii acestora,

integrarea metodica a acestor resurse la lectie,in teme si capitole diferite,

initierea de cercetari pedagogice pe tema managementului acestor resurse.

Problematica mijloacelor de invatamant este una de natura instrumentala care raspunde necesitatii de a folosi cele mai adecvate tehnici si tehnologii pentru valorificarea maximala a potentelor psiho-educationale ale elevilor.Exclusiv din punct de vedere a

mijloacelor didactice invatamantul romanesc in totalitatea sa poate fi considerat innapoiat cu zeci de ani.Aceasta a condus pana in prezent la dezvoltarea excesiva a invatamantului de tip intelectualist, expozitiv, verbalist ,static.Totusi introducerea dupa

decembrie 1989 a mijloacelor moderne de invatamant inclusiv a calculatoarelor a scos la iveala receptivitatea si capacitatea elevilor in folosirea lor ,chiar potentialul acestora de depasire a handicapului de tehnologie didactica moderna.In acest fel invatamantul romanesc devine din ce in ce mai dinamic, imagistic, inter-activ datorita noii tehnologii didactice.

c. Resurse umane

Din punct de vedere al managementului clasei de elevi principalele resurse umane sunt: elevii, profesorii, parintii.Profesorul-diriginte trebuie sa cunoasa si sa poata valorifica toate dimensiunile acestor resurse umane:

q       dimensiunile psihologice:cognitive, volitive, motivationale, actionale, atitudinale,

q       dimensiunile sociologice, de integrare, adaptare, comunicare, relationare,

q       dimensiunile biologice, starea de sanatate,

q       dimensiunile axiologice referitoare la valori, norme, cultura, inovare.

Daca despre managementul disciplinei s-a vorbit si pana acum reforma educationala in privinta managementului clasei de elevi introduce concepte noi cum ar fi :managementul cooperarii intra si inter-grupale,managementul situatiilor de

criza,automanagementul profesional.

Profesorul-diriginte numai prin cunoasterea elevilor, parintilor si profesorilor de la clasa sa , a capacitatilor cognitive, motivationale, actionale, atitudinale ale acestora poate sa exercite influenta educationala asupra lor, pentru adaptarea lor la toate activitatile si scopurile comune, pentru integrarea lor valorica ,pentru a putea alcatui o comunitate de interese si actiune.In managementul disciplinei, al cooperarii, in managementul situatiilor de criza profesorul-diriginte nu poate actiona singur ci in relatie cu partenerii sai educationali, el castigand treptat rolul de coordonator.

d.Resurse temporale

Timpul este un centru nodal al unui management eficient.Un bun manager este cel care stie sa valorifice in mod superior bugetul de timp initial, pe parcursul desfasurarii activitatii, care are capacitatea de organizare eficienta a timpului.Timpul este acelasi

pentru toti, depinde cum este folosit!Daca timpul nu este organizat nimic altceva nu este organizat!Profesorii isi formeaza treptat un simt special al timpului deoarece activitatea lor este dimensionata pe cele 50 de minute ale orei scolare sau 100 de minute ale

cursului universitar.Dar din punct de vedere al managementului educational al clasei de elevi timpul romanesc al scolii ar putea fi gestionat mai bine.Romanii in general si elevii in formare consideram noi -nu stiu inca sa valorifice la maxim una dintre cele

mai pretioase resurse timpul.Pentru romani timpul subiectiv curge mai lent sentimentul romanesc al timpului are o viteza mai redusa conducand in mod fatal la o anumita ramanere in urma (fata de nemti sau de japonezi de exemplu).Filonul latin al

genei romane nu ne avantajeaza, dar gestionarea timpului se poate invata.O scoala de management al timpului, cursuri de valorificare superioara a timpului ar fi necesare invatamantului romanesc.

e.Resurse informationale

Cine detine informatia detine puterea!Acest dicton este cu atat mai actual astazi in societatea cunoasterii si a informatiei.Generalizarea comunicatiilor electronice in invatamant reprezinta modalitatea de valorificare maximala a resurselor informationale. Profesorul-diriginte are si rolul de a culege, centraliza, prelucra si transmite informatia utila procesului educational.Informatia vehiculata este didactica sau educationala, individuala sau de grup ,de la profesori, elevi sau parinti.Cele mai eficiente modalitati de valorificare a resurselor informationale sunt:

q       folosirea unor surse diferite si variate de obtinere a informatiilor,

q       inter-relationarea informatiei obiective si subiective,

q       prelucrarea informatiei in functie de interesele de grup,esentiale ale clasei de elevi,

q       luarea deciziilor dupa discutia lor in clasa de elevi dar la timp si in mod adecvat,

q       folosirea unor criterii corecte in evaluarea si diseminarea informatiei,

q       adaptarea structurilor informationale in functie de tipul de activitate,

q       evitarea investirii unor elevi cu functia de informatori ai profesorului-diriginte

q       corelarea resurselor informationale cu toate celelalte resurse educationale .

In managementul resurselor educationale resursele materiale, financiare, informationale si de timp trebuie sa ramana in sprijinul omului, al subiectilor educationali,al invatamantului centrat pe elev.

E. Mihuleac, 1999 identifica componentele sistemului informational care sunt:

a. datele si informatiile manageriale care se refera la stiri ,relatari ,descrieri ,prezentari ,anunturi , despre situatii ,actiuni ,relatii ,fenomene ,

b. circuitele si fluxurile informationale care pot fi:

- pe verticala intre profesor si elev.

- pe orizontala intre profesori, elevi, parinti etc.,

-in mod periodic, in mod ocazional.

c. proceduri informationale cum ar fi grilele de observatie,fisele de consemnare curenta,mape informative ,caietul dirigintelui,

d.tratarea informatiei prin metode ca:analiza de sistem, analiza comparativa, analiza cauzala, analiza factoriala, analiza organizatorica, analiza cantitativa, analiza riscului, analiza de caz.

Rationalizarea si monitorizarea sistemului informational intampina nenumarate dificultati ca:distorsiunile,filtrajul,redundanta.

Distorsiunile sistemului informational pot interveni la toate elementele procesului de comunicare: expeditor, mesaj, canal de comunicare, receptor, repertoriile expeditorului

sau ale receptorului, feed-forwardul, feed-backul etc.Situatii ca oboseala elevilor sau profesorilor, schimbarile accelerate introduse in procesul educational, incongruenta codurilor profesrilor si elevilor, interferentele intre cunostinte ,nepotrivirea intre

asteptarile partenerilor educationali-toate acestea pot genera distorsiuni si dificultati in procesul comunicarii educational-manageriale.

4. Marketing educational

Intr-o societate care tinde sa devina de piata scoala si procesul educational este imperios necesar sa cunoasca necesitatile si cerintele acestei societati pentru a putea raspunde la ele.Caracterul reactiv al scolii si al educatiei nu este suficient, mai stimulativ fiind caracterul anticipativ-proiectiv al acestora, anticiparea tendintelor educationale pentru a putea fi influentate si modelate.

Marketing-ul educational reprezinta un ansamblu de metode si tehnici utilizate de catre un ofertant de programe educationale, organizatie sau persoana, pentru a determina receptivitatea potentialilor clienti fata de un produs sau un serviciu

educational si promovarea unui produs /pachet educational pe o anumita piata.(S.Iosifescu,2000).Daca pana acum marketing-ul educational era o atributie a conducerii centrale acest tip de activitate devine din ce in ce mai moderna,

descentralizandu-se treptat,ca modalitate de integrare a scolii in comunitatea locala,de rezolvare a relatiei intre cererea si oferta de educatie Autori ca C.Zamfir,1994,S.Iosifescu,2000, A.Andrei,2000 identifica mai multe etape ale procesului de marketing educational:

q       cunoasterea, identificarea, evaluarea initiala a asteptarilor, a nevoilor de formare-informare-educare prin activitatea scolara(ciclu curricular, an scolar, semestru) cum ar fi : baza materiala, curriculum general si diferentiat, asteptarile parintilor.

q       elaborarea unui proiect de ameliorare si adaptare, pe termen mediu si scurt a previziunii concepute pe baza curriculunului oficial.Aceasta se realizeaza cu ajutorul analizei potrivit tehnicilor SWOT care identifica punctele tari-S,

punctele slabe-W, oportunitatile-O, amenintarile-T.

q       prezentarea ofertei ,supunerea atentiei elevilor a liniilor generale ale proiectului ameliorat pentru anul in curs,

q       promovarea pachetului de servicii ,de informare, predare, activizare, tratare diferentiata,

q       participarea si implicarea elevilor.

q       Marketing-ul educational reprezinta la nivelul sistemului de invatamant romanesc un inceput dar si un criteriu esential de realizare a reformei educationale.

5.Managementul prin motivatie

Literatura managementului a inceput sa studieze motivatia odata cu trecerea de la teoria managementului clasic, stiintific(F.Taylor, H.Fayol)la teoria relatiilor umane(E.Mayo), la teoria calitatii managerilor, la teoria abordarii sistemice, pana la teoriile actuale, situationale.In acest fel se pune mai bine in evidenta rolul esential al motivatiei in obtinerii eficientei in activitate.Cele mai cunoscute teorii motivationale sunt:

5.1. Teoria ierarhiei trebuintelor elaborata de A.Maslow arata ca orice comportament este bazat pe ideea de satisfactie/activare/privare/dominare a 5 categorii de trebuinte vazute progresiv:

- trebuinte fiziologice

- trebuinte de siguranta

- trebuinte sociale

- trebuinte de apreciere

- trebuinte de autorealizare

Toate aceste trebuinte sunt activate in diferite etape ale procesului educational, in grade diferite.Rolul managerului educational, al profesorului-diriginte este de a cunoaste ierarhia piramidala a trebuintelor umane, pentru a le putea modela, pentru a le putea

transforma in sisteme motivationale complexe si pozitive.Modalitatile de cunoastere a trebuintelor elevilor de catre profesorul-diriginte sunt diferite:

a) cunoasterea conditiilor socio-economice ale familiei elevului, ale posibilitatilor acesteia de a asigura hrana corespunzatoare efortului pe care elevii trebuie sa-l depuna in invatare, cunoasterea conditiilor de invatat ale elevului acasa, spatiul

personal, iluminat, caldura,etc.

b) cunoasterea climatului socio-afectiv al familiei , al gradului de intelegere dintre parinti,a relatiilor dintre frati,a integrarii elevului in familia sa.

c) cunoasterea gradului in care elevul comunica cu membrii familiei,cu colegii,cu amicii si prietenii ,are trebuinte sociale dezvoltate sau este timid,izolat.

d) cunoasterea de catre profesorul-diriginte a masurii in care elevul este apreciat corect de catre parinti ,de catre profesori,de catre ceilalti oameni dar si al masurii in care el apreciaza corect semenii sai sau prpria personalitate,

e) cunoasterea trebuintelor cognitive, estetice,religioase ale elevului, a necesitatilor sale de cunoastere,de intelegere a sensurilor realitatii,a dezvoltarii sentimentelor de a aprecia si a crea frumosul,a necesitatii de a se realiza pe un plan spiritual

superior.

Toate aceste date despre elevii sai sunt centralizate de catre profesorul-diriginte in fisa psiho-pedagogica, in grile de observatie, in caietul-dirigintelui.Lectiile de dirigentie, activitatile non-formale si informale reprezinta modalitati specifice de modelare a trebuintelor elevilor, care au fost anterior cunoscute.

5.2.Teoria factorilor duali(F.Herzberg,1959,1972)releva rolul discontinuitatii intre factorii care produc satisfactie in munca si invatare responsabilitatea, promovare, activitatea in sine si factorii care produc insatisfactia sefii, relatiile cu conducerea, cu colegii.

Cunoscand aceasta teorie profesorul-diriginte trebuie sa elaboreze strategia dezvoltarii motivatiei intrinseci ale elevilor si sa reduca la maxim motivatia extrinseca.Modalitatile prin care se dezvolta motivatia intrinseca se refera la folosirea metodologiei didactice activ-participative (conversatia, dezbaterea, simularea, brainstorming-ul,sinectica, lucrul pe grupe,etc.), pentru a

cunoaste particularitatile individuale ale elevilor si a le dezvolta interesele, capacitatile, competentele, performantele.

5.3 Teoria achizitiilor succeselor(D.C.Clleland,1951,1977) interpreteaza comportamentul motivat pe baza nivelului de aspiratie, a nevoii de succese anterioare.Aceasta teorie sustine efortul profesorului-diriginte de a orienta elevii spre obtinerea de succese, care contribuie la cresterea nivelului lor de aspiratii si la obtinerea de noi succese.Succesele nu au doar o valoare in

sine ci functioneaza si ca motor de punere in functiune a unor noi succese.Trairea starii de succes mobilizeaza elevii pentru efortul pe care il solicita noi succese.

5.4 Teoria celor trei nevoi individuale-existentiale, relationale, de implinire(E.R.G) arata ca ne dorim cu atat mai mult cu cat sunt implinite mai putine nevoi.Aceasta teorie poate fi privita din punct de vedere cantitativ, al numarului de nevoi activate dar si din punct de vedere calitativ al gradului de satisfacere a lor.Eficient este consideram noi-managerul, profesorul-diriginte care reuseste sa satisfaca un numar cat mai mare de nevoi ale elevilor sai intr-un grad cat mai mare asigurand echilibrul necesar intre acestea.

5.5 Teoria performantelor asteptate(V.Vroom,1973) subliniaza ideea ca motivatia unui individ de a exercita un efort la un anumit nivel de performanta este data de perceperea asociatiei dintre actiuni si realizari, a relatiei dintre factorii individuali si cei organizationali.Cu cat scoala sau clasa de elevi este percepura de acestia ca fiind capabila sa le satisfaca nevoile cu atat motivatia elevilor va creste.Ca urmare rolul profesorului-diriginte sau al managerului educational consta in cresterea prestigiului

clasei de elevi , a scolii, in armonizarea intereselor individuale si de grup in asa fel incat motivatia elevilor sa conduca spre performante.

I.Neacsu, 1978 identifica anumite modalitati de motivare a elevilor :

prin natura sarcinilor variate ,stimulative,de relationare,generatoare de autonomie,

prin activitati ludice,

prin competitie si cooperare,

generatoare de performante,

utilizand situatiile problema,

prin marirea valentelor affective ale activitatii,

prin dirijarea interesului catre studiul individual,

A.Prodan, 1999 vorbeste despre strategiile explicit manageriale,

q       strategia recompenselor mai ales morale,

q       strategia cresterii progresive a performantelor asteptate,

q       strategii de motivare prin evaluarea continua,

q       strategii de promovare a reusitei in diferite situatii,

q       acordarea autonomiei in organizare,conducere,coordonare,

q       incurajarea relatiilor intra si inter-grupale,

q       intarirea increderii in echitatea aprecierii.

6. Comunicarea in managementul educational

Comunicarea managerial-educationala nu se confunda cu comunicarea didactica.Ea se bazeaza pe relatiile inter-personale profesor-elev, este instrumental-intentionala, are un caracter afectiv pronuntat constituind baza managementului educational dar si principala modalitate de realizare a performantei manageriale.Comunicarea manageriala depinde de :

scopul activitatii,

particularitatile de receptare, de prelucrare si de redare a informatiei de care dispun interlocutorii,

continuturile de transmis,

cerintele de transmitere,

experienta anterioara a partenerilor comunicarii,

limbajul folosit,

contextul comunicarii,

tipul de comunicare dominanta verbala,non-verbala.

tipul de activitate educationala desfasurata in scoala,in afara scolii,in muzee, biblioteci, pe strada, in parcuri, prin mass-media,

stilul educational,

modelul de transmitere a informatiei,etc.

Intre comunicarea didactica si cea manageriala au fost diferentiate mai multe deosebiri:

1.Privite ca procese comunicarea didactica si manageriala se deosebesc in ceea ce priveste obiectivele, strategile si

evaluarea.Daca procesul educational are in mod predominant obiective de invatare , procesul managerial are obiective

predominant psiho-sociale.Daca strategiile didactice sunt de predare-invatare-evaluare, strategiile manageriale sunt

actionale.Daca evaluarea didactica se centreaza pe procesul de formare-dezvoltare a personalitatii evaluarea manageriala este

determinata de eficienta procesului educational.

2.Dupa criteriul organizarii comunicarii in retele de comunicare s-a constatat ca retelele centralizate ( de tip Y sau stea)sunt

preferabile procesului didactic, de transmitere, prelucrare si evaluare a cunostintelor iar retelele descentralizate(de tip lant sau

cerc) sunt preferabile activitatii educationale propriu-zise , inclusiv activitatii de dirigentie.

3.In ceea ce priveste stilul managerial acesta poate fi:

a. directional atunci cand elevii nu sunt experimentati,

b. antrenant atunci cand elevii sunt suficient de motivati,

c. sustinator cand elevii au incredere in posibilitatile lor,

d.de delegare atunci cand elevii au experienta iar sarcinile nu sunt dificile.

Profesorul-diriginte are misiunea de a diferentia obiectivele educationale prevazute in documentele scolare in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor sai, de a selecta pentru activitatea de dirigentie cele mai actuale continuturi in functie de interesele elevilor cu care lucreaza, de a-si cunoaste elevii si mediul familial in care acestia traiesc, de a folosi cel

mai adecvat model al comunicarii pentru tipul de activitate desfasurata.El trebuie sa evite limbajul inaccesibil elevilor, neincrederea in posibilitatile elevilor, stereotipia, sa depaseasca barierele de acceptare cum ar fi prejudatile si conflictele, blocajele afective, sa valorifice multitudinea tipurilor de feed-back.

In ceea ce priveste organizarea procesului de comunicare E.Joita ,2000 prezinta mai multe modele de comunicare:

1) Modelul liniar elaborat de Laswell care are la baza urmatoarele intrebari pe care trebuie sa si le puna profesorul-diriginte:

a. cine comunica?

b. ce comunica?

c. cui comunica?

d. prin ce mijloace comunica?

e. cu ce efecte comunica?

Profesorul-diriginte poate sa adapteze acest model prin analiza partenerilor comunicarii, a mesajului transmis, a mijloacelor de

comunicare, a efectelor posibile dar si obtinute ale comunicarii.

2) Modelul inter-activ elaborat de Shannon este unul dintre cele mai cunoscute modele ale comunicarii ele carui elemente sunt:

a.emitatorul,

b.receptorul,

c. canalul de comunicare,

d. mesajul,

e. repertoriile emitatorului si ale receptorului,

f. feed-forwardul sau asteptarile emitatorului,

g. feed-backul sau asteptarile receptorului.

In acest model al comunicarii se pune accentul pe repertoriile emitatorului si ale receptorului care realizeaza filtrarea informatiei iar comunicarea propriu-zisa depinde de intalnirea dintre valorile, cunostintele, atitudinile cuprinse in aceste repertorii ale comunicarii.

3) Modelul tranzactional elaborat de R.B.Adler, 1998 se caracterizeaza prin faptul ca mesajele sunt emise si transmise

simultan, reciproc intre emitator si receptor.Acest model este si mai adecvat pentru activitatea de dirigentie al carui specific poate fi considerat tranzactia mai mult decat la alte discipline de invatamant.Daca la matematica sau literatura nu putem tranzactiona

cu elevii obiectivele sau continuturile la dirigentie comunicarea tranzactionala este recomandata deoarece aceasta favorizeaza

modelarea personalitatii elevilor.Analiza tranzactionala cu modelul de personalitate pe care-l elaboreaza autorul acestei teorii poate sa constituie o metodologie adecvata de punere in functiune a comunicarii tranzactionale.

4) Modelul cibernetic N.Wiener raportat la celelalte modele pune un accent deosebit pe feed-back.Retroactiunea, raspunsurile elevilor la initiativa, la solicitarile si la mobilizarea profesorului sunt criterii de corectare sau de continuare a acestor stimuli ale profesorului fata de elevi.In invatamantul romanesc, in ceea ce priveste activitatea educationala raspunsurile elevilor la solicitarile profesorilor s-au polarizat fie la nivelul acceptarii totale fie -mai ales dupa decembrie 1989- la nivelul revoltei pe diferite planuri: invatare , disciplina , absenteism.Corectarea acestor comportamente se poate realiza in timp prin accentuarea feed-backului continuu, prin aplicarea unor forme variate de feed-back.

5) Modelul comunicarii performante elaborate de R.Ludlow, 1992 se caracterizeaza -Cf.E.Joita- prin:

Alegerea obiectivelor prioritare,

Alegerea interlocurorului,

Alegerea modelului de comunicare,

Activarea interesului pentru activitatea respectiva,

Transmiterea mesajului,

Feed-back-ul

Evaluarea .

Experienta profesorului-diriginte alaturi de pregatirea sa de specialitate dar mai ales psiho-pedagogica si manageriala il conduc pe acesta la selectia obiectivului prioritar dintre mai multe obiective in functie de interlocurorul caruia i se adreseaza, elev, grup,

clasa.Modelul de comunicare centralizat sau descentralizat, mobilizarea subiectilor educationali, transmiterea mesajului si feed-back-ul toate acestea pentru a indeplini conditiile eficientei manageriale trebuie sa fie centrate pe elevi, pe particularitatile lor

de grup si individuale.

Analizand aceste modele ale comunicarii putem observa evolutia de la modelul liniar catre cel performant a caracterului inter-actional, inter-personal, cresterea eficientei si chiar obtinerea performantei in comunicare.

7.Managementul schimbarii individuale si organizationale

Pentru a putea realiza un management de succes managementul schimbarii nu poate sa lipseasca.Managementul schimbarii priveste -in conceptia noastra-mai multe dimensiuni ale schimbarii:

q       Schimbarea individuala-cognitiva, afectiva, volitiva, comportamentala,

q       Schimbarea organizationala-referitoare la obiective, continuturi, strategii , evaluare.

q       Schimbarea individuala se refera in primul rand la conceptia despre schimbare, la ideile, principiile, metodologia schimbarii.Depasirea blocajelor perceptive cu privire la schimbare, a ignorantei, a inflexibilitatii gandirii, a stereotipiei, a retentiei selective a informatiei, a barierelor de precedenta sunt tot atatea modalitati conceptuale de realizare a schimbarii cognitive.Dintre cele mai importante principii ale schimbarii putem enumera:

q       Renuntarea la mirajul certitudinii

q       Echilibrul social nu este un dat ci o permanenta dinamica,

q       Cea mai buna cale de a prevedea viitorul este de a-l inventa,

q       Daca oamenii considera ca un lucru este real el este real prin consecintele lui.

Aceste principii sunt derivate din conceptiile terapeutice de natura cognitivista si explica atat cauzele blocajelor cognitive ale insuccesului cat si modalitatile de depasire a lor si de obtinere a succesului.Lumea in care traim a depasit etapa certitudinilor obiective sau subiective intrand in etapa in care se poate spune in mod paradoxal ca cea mai mare certitudine este incertitudinea.Realitatea predominant statica a ramas o certitudine a secolului al XIX-lea .Secolul XX este cel in care s-a

schimbat paradigma de interpretare a realitatii dupa criteriile vitezei, dinamicii si inderdependentei.Ca urmare schimbarea cognitiva vizeaza dezvoltarea gandirii divergent-euristice, a fluiditatii, flexibilitatii si originalitatii gandirii, formarea si

antrenarea spiritului antreprenorial, anticiparea si constructia viitorului, in conditii de incertitudine.

Schimbarea afectiva vizeaza depasirea sentimentelor de frica, de neincredere in fortele proprii, de supunere neconditionata fata de sefi, de anchilozare in starea se securitate oferita de trecut si dezvoltarea sentimentelor optimiste ,de entuziasm

mobilizator pentru actiune.

Schimbarea volitiva se refera la intarirea structurilor volitive de depasire a dificultatilor implicate de procesul schimbarii,la angajarea in efortul presupus de schimbare ,la corectarea erorilor care pot interveni in preocesul schimbarii.

Schimbarea comportamentala are ca obiective modelarea atitudinilor si comportamentelor valoric-superioare, de initiativa, responsabilitate, angajare, rezolvare de probleme si conflicte.

Cum se pot realiza toate aceste obiective ale schimbarii ? Ce solutii au fost identificate la problematica schimbarii ? Serban Iosifescu, 2001 identifica urmatoarele solutii:

1) Rationalitatea multipla,

2) Proactivitatea,

3) Inlocuirea managementului centrat pe control cu managementul centrat pe angajament implicativ,

4) Optiunea strategica pentru motivare,comunicare,participare si formare,

5) Abordarea constructiva si inlaturarea barierelor in calea schimbarii.

In procesul educational profesorul si mai ales profesorul-diriginte in activitatea manageriala trebuie sa identifice mai multe variante de rezolvare a problemelor, sa caute si sa stimuleze elevii in cautarea solutiilor, sa inlocuiasca metodele autoritariste,

de control , bazat pe supunere, cu cele stimulativ-participative, bazate pe implicarea, angajarea, motivarea si automotivarea subiectilor educationali.