Mass-media in scoala

Mass-media in scoala

Factorii exteriori sistemului de invatamant au un rol important in determinarea caracteristicilor educatiei. Progresul tehnologic este unul dintre acesti factori, fata de care institutiile scolare nu pot ramane indiferente. Preocupate de alinierea la dimensiunile sale, acestea promoveaza o gama larga de mijloace moderne de invatamant pentru a spori calitatea procesului educativ. Despre o astfel de deschidere George Vaideanu scrie: "S-a urmarit si se urmareste ca educatia formala(prescolara, scolara, universitara) sa se mentina la acelasi nivel tehnologic cu educatia non-formala(extrascolara) si cu cea informala(familia, mass-media, manifestarile culturale si sportive)"(1998, p.58). Este necesara o dotare a invatamantului cu mijloace tehnice utilizate in afara scolii sau similare acestora, mijloace care ii ofera solutii pentru multe dintre problemele cu care se confrunta. Prin urmare, numeroase inovatii au fost asimilate in practica educationala si folosite, in mod curent, la toate nivelurile de invatamant. De la simplele materiale didactice intuitive, cu functie ilustrativ-explicativa, s-a ajuns, in scoala moderna, la utilizarea calculatoarelor in procesul de invatamant, care ofera elevilor multiple oportunitati de invatare.

Introducerea mijloacelor de comunicare audio-vizuala in scoala nu a intrunit, dintr-un inceput, o unanimitate a aprecierilor. Confruntarile de opinii pe aceasta tema au pus in evidenta puncte de vedere uneori ireconciliabile. La o extrema s-au situat cei care, intr-o evidenta nota de conservatorism, au vazut in utilizarea noilor tehnici o instrumentalizare inadecvata a procesului de invatamant, o deposedare a profesorului de functiile sale fundamentale si chiar o alienare a relatiei profesor-elev. La cealalta extrema s-au plasat entuziastii, care le-au acceptat fara nici o rezerva. Mai toate luarile de pozitie ulterioare, bazate pe cercetari riguroase, au atestat faptul ca aceste mijloace aduc importante servicii procesului de invatamant, folosirea lor adecvata conducand la o ridicare a eficientei acestuia.

Timp indelungat comunicarea didactica a fost posibila doar datorita cuvantului scris sau rostit. Odata cu utilizarea tehnicilor audio-vizuale sunt introduse in actul de predare-invatare noi modalitati de a lua contact cu realitatea, dincolo de limitele cuvantului. Oferind posibilitati de optimizare a comunicarii, tehnicile audio-vizuale ne apar ca mijloace didactice cu virtuti de necontestat.

Un invatamant modern, preocupat de calitatea si eficienta actiunilor sale, cauta sa asigure o diversificare a resurselor de instruire si educare puse la dispozitia elevilor. Integrarea rationala a mass-media(televiziune, presa scrisa, multimedia etc.) in activitatile didactice poate asigura o astfel de diversificare, imbogatind practica predarii, care, nu de putine ori, se bazeaza pe verbalizarea excesiva si pe metodele livresti. Educarea intelectuala, moral-civica sau estetica a elevilor inregistreaza un salt calitativ, caci cunostintele dobandite pe aceasta cale completeaza, concretizeaza, ilustreaza, actualizeaza cunostintele obtinute prin lectura cartilor.

Scoala se poate folosi de mass-media, indeosebi de mijloacele audio-vizuale si de noile tehnologii informationale, ca de niste resurse in cadrul tehnologiei didactice. Datorita lor se schimba modul in care se realizeaza interactiunea dintre profesor si elevi. Actul educativ nu se mai poate limita la relatia "fata-in-fata" dintre educator si educati. Introducerea mijloacelor tehnice de instruire in procesul de invatamant face ca profesorul sa nu mai fie unica sursa de informare a elevului. Faptul ca au rapit limbajului verbal privilegiul de a fi unicul instrument de transmitere a cunostintelor le confera o valoare pedagogica deosebita. Ne referim in primul rand la mass-media, care, asa cum subliniaza Miron Ionescu si Vasile Chis(1992), joaca un rol important in comunicarea interumana si se dovedesc la fel de utile si in comunicarea pedagogica. Educatorii recurg din ce in ce mai des la astfel de mijloace, ceea ce face ca rolul jucat de comunicarea mediatica in procesul educativ sa devina tot mai semnificativ. Generand situatii de comunicare didactica autentica, diversele tipuri de media antreneaza elevii in activitati apte sa puna in miscare competente, pe care, de fapt, dorim sa le formam.

Multe dintre mass-media au fost convertite in veritabile mijloace pedagogice si folosite in cadrul sistemului institutional de invatamant pentru a facilita rezolvarea unor sarcini vizand educatia si dezvoltarea, cum ar fi: imbunatatirea tehnologiei didactice, cresterea randamentului invatarii, difuzarea de programe pedagogice, pregatirea si perfectionarea cadrelor didactice, realizarea invatamantului la distanta.

1.1.Filmul didactic

In scoala moderna mijloacele de comunicare de masa au devenit efectiv instrumente utile de instructie si educatie. Integrarea sistematica a programelor audio-vizuale in activitatile pedagogice a cunoscut, in unele tari, o amploare deosebita. Conform raportului catre UNESCO al Comisiei internationale pentru educatie in secolul XXI, in Japonia, de exemplu, 90% dintre scoli folosesc deja televiziunea in procesul educational(Jacques Delors, 2000). In ce priveste sistemul de invatamant din tara noastra, o astfel de tendinta s-a concretizat prea putin de-a lungul anilor (doar in ultimul timp cateva scoli fiind dotate cu un circuit inchis de televiziune), chiar daca preocuparile de acest gen au existat inca de acum cateva decenii(Casa Scoalelor a initiat in perioada interbelica o serie de actiuni pentru formarea unui fond propriu de filme didactice si pentru dotarea scolilor cu aparate de proiectie).

Bertrand Mige(2000) considera audio-vizualul, integrat procesului de instruire si educare, drept un "auxiliar pedagogic", o prelungire a manualului, un substitut al tablei, un mijloc eficient de exprimare si comunicare. Reportajele, documentarele, filmele de popularizare a stiintei, dezbaterile televizate sau alte tipuri de filme concepute si realizate special pentru o activitate de invatare, asigura o diversificare a surselor de cunoastere ce stau la dispozitia elevilor, contribuind la completarea sau ilustrarea continutului unei lectii.

Utilizarea in scoala a mijloacelor audio-vizuale si, mai recent, a retelelor informatice, prezinta avantaje incontestabile. Filmele de televiziune(documentare, reportaje, interviuri, dezbateri, dramatizari etc.) se dovedesc deseori utile, ca mijloc suplimentar, complementar si de adancire a predarii de la catedra. Despre potentialul lor educativ Jacques Delors afirma: "Cu ajutorul televiziunii, atunci cand acest lucru este posibil, scoala ar trebui sa contribuie la stimularea receptivitatii elevilor fata de muzee, teatre, biblioteci, cinematografie si, in general, fata de intreaga viata culturala a unei tari, astfel incat viitorul public adult sa aiba experienta unor sentimente estetice si dorinta de a tine pasul cu evolutiile din cultura"(2000, p.88). Integrata intr-un context pedagogic, televiziunea scolara reprezinta un mijloc eficient de documentare, de explorare si de exprimare. Cu ajutorul sau pot fi oferite reprezentari ale diverselor aspecte ale realitatii, dar pot fi starnite si noi trebuinte de cunoastere, mobilizandu-i pe elevi la un efort intens de invatare. Faptul ca imaginea antreneaza o puternica implicare afectiva imediata din partea elevilor constituie un avantaj in ceea ce priveste operatiile de sensibilizare si de motivare. Dar poate prezenta, in anumite situatii, si dezavantaje, datorate indeosebi volumului mare si diversitatii imaginilor sau ritmului derularii lor: confuzii in perceperea realitatii, canalizarea atentiei spre aspecte secundare, superficialitate in abordarea unor probleme etc.

Filmul didactic se dovedeste a fi deosebit de util si usor de integrat in diferitele etape ale desfasurarii lectiei, pentru a informa, a ilustra, a demonstra, a sensibiliza si a antrena elevii in activitate. Prin forme si procedee de expresie specifice, filmul comunica cu rapiditate un bogat continut informational, care le asigura elevilor o largire considerabila a orizontului cunoasterii. Cu ajutorul imaginilor pot fi prezentate aspecte ale realitatii(insusiri ale obiectelor, desfasurarea unor procese, fenomene, evenimente, relatii intre procesele naturale sau intre cele sociale etc.) inaccesibile sau greu accesibile perceptiei directe, nemijlocite(Ioan Cerghit, 1970). Cunoasterea acestora este mijlocita de imagini, care reproduc sau recreeaza realitatea intr-o forma condensata, plastica, atragatoare, asa cum profesorul sau manualul nu o pot face. Despre aportul cognitiv al filmului, Virginia Cretu scrie: "Filmul poate releva elementele esentiale ale lumii reale, si prin aceasta apare drept unul din documentele intuitive care constituie un punct de plecare pentru activitatea perceptiva si intelectuala, care contribuie la transmiterea cunostintelor instrumentale, la formarea notiunilor de baza, fara de care nici o formatie intelectuala nu este posibila"(1980, p.13-14). Avantajele nu se rezuma insa doar la ameliorarea aspectului cantitativ al invatarii. Utilizarea imaginilor filmice in cadrul activitatilor didactice asigura o calitate superioara in invatare, deoarece faciliteaza intelegerea si contribuie la formarea notiunilor stiintifice, care, in lipsa unui suport perceptiv, descriptiv, ar ramane, pentru multi elevi, pur livresti sau simple constructii verbale. Pe baza experimentelor realizate, Ioan Cerghit(1970) a ajuns la concluzia ca rezultatele obtinute de elevii care primesc o instruire suplimentara cu ajutorul filmelor depasesc cu mult rezultatele inregistrate de cei care sunt instruiti doar pe cai traditionale. Asupra posibilitatilor de imbunatatire a rezultatelor scolare prin introducerea filmului didactic, in general a mijloacelor audio-vizuale, in procesul de instruire atrag atentia Miron Ionescu si Vasile Chis(1992), care arata ca pe langa o imbogatire a volumului de cunostinte se asigura, pe aceasta cale, si o dezvoltare a capacitatii elevului de a inregistra, prelucra si interpreta mesaje informationale sau o dezvoltare a operatiilor perceptive de fixare, explorare, comparare etc. Cum se explica acest salt calitativ in invatare? Prin aportul pe care il aduc mijloacele audio-vizuale la realizarea procesului de predare-invatare. Valentele lor pedagogice sunt surprinse de catre Ioan Cerghit astfel: "Mijloacele audio-vizuale vin in sprijinul efortului de invatare cautand sa faca mai accesibil continutul invatamantului, sa usureze intelegerea, abstractizarea si retinerea mai trainica a cunostintelor, sa intensifice ritmul achizitiilor si volumul lor sau sa motiveze si sa indrume procesul de invatare, sa sporeasca receptivitatea elevului, ajutandu-l sa-si concentreze atentia, sa-i stimuleze activitatea intelectuala"(1970, p.9). Imbinarea imaginii cu cuvantul sporeste receptivitatea fata de continuturile informationale vehiculate, deoarece se adreseaza, simultan, mai multor simturi si antreneaza elevul intr-o participare intensa la actul de cunoastere. In acest fel, mesajele audio-vizuale dobandesc o eficienta sporita sub aspectul volumului de informatii receptat, intelegerii fenomenelor, proceselor sau evenimentelor prezentate si pastrarii in memorie a cunostintelor acumulate. Stimularea simultana a mai multor analizatori are consecinte pozitive pentru invatare, ceea ce constituie un motiv suficient pentru extinderea utilizarii mijloacelor audio-vizuale in procesul didactic.

Utilizarea filmului ca suport pedagogic asigura o diversificare a modalitatilor de expresie didactica, expresie care, traditional, a avut cu deosebire o forma textualizata, abstracta. Cercetarile de psihologie au pus in evidenta valoarea si importanta utilizarii simultane a mai multor analizatori si, in special, aportul analizatorului vizual: "Pedagogia de pana acum, precizeaza profesorul Miron Ionescu, se baza pe transmiterea orala a informatiei, modalitate care prezinta un neajuns - filtrul urechii este mai putin sensibil decat cel al ochiului. Exista studii care demonstreaza ca la sfarsitul secolului XX in ansamblul procesului didactic vazul va fi angajat 70% si auzul 30%. Cresterea ponderii vazului prezinta avantaje pentru asimilarea cunostintelor, deoarece invatamantul vizual antreneaza intr-o organizare cronospatiala impusa, ceea ce cu certitudine ii confera o eficienta sporita in raport cu invatamantul verbal"(1998, p.11). Cresterea ponderii vazului in receptarea informatiei prezinta avantaje din punctul de vedere al asimilarii, intrucat ofera reprezentari concrete, ca suport intuitiv ce asigura o eficienta mai mare in raport cu simpla transmitere verbala. Astfel de constatari indeamna la o regandire a strategiilor didactice, in sensul valorificarii suporturilor alternative de educatie.

Imaginile de film asigura un suport intuitiv, concret pentru informatiile abstracte transmise prin cuvantul vorbit sau scris, contribuind la o mai buna intelegere si la o mai rapida insusire a conceptelor. Datorita lor, lumea obiectelor, fenomenelor si proceselor devine mult mai accesibila cunoasterii elevilor, decat atunci cand este prezentata verbal de catre profesor sau prin intermediul textelor scrise. Cunostintele care se transmit si se insusesc cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale, precizeaza Ioan Cerghit, castiga in precizie si in profunzime, asigurandu-se o invatare temeinica, cu mult superioara calitativ aceleia care se bazeaza pe memorarea, de multe ori mecanica, a unor cunostinte abstracte al caror inteles nu a fost suficient descifrat. Implicarea mai multor analizatori in actul receptarii, suportul intuitiv oferit si gradul crescut de intelegere asigura o retinere de lunga durata a continutului informational in memorie.

Cu ajutorul filmului, continuturile informationale sunt prezentate intr-un mod dinamic, antrenant, expresiv, reusind sa starneasca atentia, curiozitatea, interesul receptorilor. Imaginile de film au o mare putere de sugestie, de impresionare a elevului, deoarece afecteaza nu doar structurile cognitive, ci si laturile afectiva si volitiva ale personalitasii sale. Ele determina sentimente si trairi sufletesti, sensibilizeaza pentru o problema, stimuland, in acest fel, curiozitatea, dorinta de a cunoaste aspecte noi ale realitatii, participarea activa la actul de invatare. Datorita acestor influente asupra personalitatii elevului, filmul didactic reprezinta un puternic factor de motivare, de stimulare a efortului sau de invatare: "Prin limbajul sau de imagini, scrie Ioan Cerghit, filmul pune in miscare sau accentueaza o serie de elemente infrarationale care intervin ca o componenta indispensabila in actul cunoasterii(invatarii); solicita cu rigoare anumite trairi afective(starea emotionala, dispozitia momentului, emotii si sentimente simtite in colectiv, impresii puternice etc.) sau acei stimuli interni motivationali cum sunt unele interese, trebuinte, mobiluri etc. pe care profesorul, cu tot talentul sau, nu izbuteste intotdeauna sa le puna in valoare"(1970, p.38). Filmul reuseste sa realizeze o imbinare a cunoasterii rationale si afectivitatii. Provocarea unei atitudini afective, stimularea unor trairi intense si sensibilizarea elevului pentru o anumita problema asigura un suport motivational necesar antrenarii acestuia intr-o activitate de cunoastere. Efortul de invatare va fi asumat voluntar, dintr-o trebuinta proprie de cunoastere si intelegere, ceea ce va conduce la o crestere a eficientei activitatii didactice. Experientele afective astfel dobandite creeaza o disponibilitate crescuta pentru receptarea si insusirea noilor cunostinte, pentru dezvoltarea unor comportamente.

Utilizarea filmului in cadrul lectiei asigura o atractivitate sporita fata de tema in discutie si anima desfasurarea procesului didactic, conducand la experiente de invatarea activ-participative. Informatiile sau modelele de comportament oferite pot constitui un punct de plecare pentru dialogul profesor-elev sau elev-elev, pe multiple teme. Sunt provocate cautarile personale si confruntarile de opinie. Interactiunile astfel stabilite permit canalizarea intereselor de cunoastere si identificarea posibilelor solutii la problemele care ii preocupa, adoptarea atitudinilor dezirabile, consolidarea unor sentimente si convingeri, formarea deprinderilor de conduita si de participare la viata sociala.

Filmul didactic pune elevilor probleme de gandire si constiinta, le formeaza capacitatea de a distinge, pretui si accepta anumite valori, asigura interiorizarea acestora si formarea unui comportament dezirabil in plan social. Televiziunea scolara poate contribui la realizarea obiectivelor educatiei moral-civice, prin: ilustrarea diferitelor aspecte ale vietii sociale, valorile si modelele umane reprezentate, formarea unor convingeri, optiunea si angajarea intelectuala si afectiva solicitata, puterea de convingere proprie mesajelor vehiculate.

Acestea ar fi, foarte pe scurt redate, principalele valente psihopedagogice ale filmului utilizat ca mijloc de instruire si educare in cadrul activitatilor scolare, consemnate, de altfel, in lucrarile de specialitate. Valorificarea lor constituie, fara indoiala, un progres pe calea eficientizarii acestor activitati. Sarcinile didactice la realizarea carora isi poate aduce cu succes contributia sunt foarte diverse. Asa cum arata Ioan Cerghit(1970), profesorul poate apela la imaginile filmice atunci cand doreste:

sa sensibilizeze elevii si sa le starneasca interesul pentru studierea unei teme ce urmeaza a fi predata;

sa creeze un climat afectiv favorabil asimilarii unor informatii sau formarii unor atitudini, priceperi sau deprinderi;

sa comunice intr-o forma atractiva cunostinte necesare pentru a dezvolta o tema, pentru a ilustra, a concretiza, a aprofunda informatiile transmise pe alte canale sau pentru a problematiza;

sa formeze si sa dezvolte priceperi si deprinderi de natura practica, aplicativa(de exemplu, aratandu-le elevilor, cu ajutorul imaginilor, cum se executa miscarile de manuire a unor instrumente, mecanisme, aparate etc.);

sa recapituleze, sistematizeze, fixeze cunostintele predate sau sa le verifice(de exemplu, elevii trebuie sa determine corect continutul imaginilor, sa descrie sau sa explice, folosindu-se de cunostintele dobandite anterior, ceea ce reproduc imaginile);

Profesorul organizeaza si coordoneaza desfasurarea procesului instructiv-educativ folosindu-se, in functie de sarcinile urmarite, de mijloacele tehnice disponibile. Filmul nu trebuie privit ca un substitut al profesorului, ci doar ca un instrument de care acesta se foloseste in scopul eficientizarii demersurilor intreprinse. Rolul sau in realizarea activitatilor didactice nu este cu nimic diminuat, dimpotriva, trebuie sa-si asume responsabilitati noi. Literatura pedagogica(Ioan Cerghit, 1970; Virginia Cretu, 1980) consemneaza acest fapt: diversificarea sarcinilor profesorului in conditiile utilizarii mijloacelor audio-vizuale in cadrul unor procese de predare si invatare complexe si multiforme. Sintetizam, dupa Ioan Cerghit(1970), aceste sarcini:

selectarea si folosirea imaginilor de film in concordanta cu tema predata si cu capacitatile de receptare ale elevilor;

selectarea doar a acelor imagini semnificative, edificatoare, care au o contributie substantiala la realizarea educatiei intelectuale, moral-civice sau estetice, si renuntarea la acelea care incarca inutil perceptia si memoria elevilor;

imbinarea rationala a prezentarii informatiei cu ajutorul filmului cu alte metode si procedee didactice(definirea, descrierea, concretizarea, compararea), ca o completare si sustinere a acestora;

asigurarea unor clarificari prealabile cu privire la continutul filmului si la scopul urmarit prin vizionarea lui;

indrumarea elevilor spre sesizarea si insusirea a ceea ce este semnificativ in fluxul informatiilor furnizate de suita de imagini prezentate;

interventia in scopul esentializarii cunoasterii astfel dobandite, asigurandu-se un caracter selectiv si critic acesteia;

orientarea si dirijarea perceptiei si gandirii elevilor, prin stabilirea anumitor repere sau criterii orientative de observatie si de integrare a informatiei;

indeplinirea rolului de mediator intre cel ce invata si aceste suporturi pedagogice; atunci cand este cazul, profesorul decodifica mesajul intr-un limbaj accesibil elevilor, amplifica unele semnale(stimuli), suprima pe cele perturbatoare;

sprijinirea prelucrarii, integrarii si utilizarii informatiilor obtinute, in sensul inlesnirii intelegerii si formarii notiunilor;

inlaturarea eventualelor neintelegeri care pot sa apara in receptarea mesajelor, controlarea si evaluarea efectelor, completarea informatiilor obtinute pe aceasta cale;

Rolul profesorului nu se rezuma la simpla organizare a activitatilor de invatare cu ajutorul filmului. Implicarea sa in procesul de comunicare mediata este necesara, pentru a indruma si sprijini receptarea, prelucrarea si integrarea mesajelor informationale. Eficienta tehnicilor audio-vizuale de comunicare depinde, in primul rand, de maiestria pedagogica a profesorului, de iscusinta cu care acesta le foloseste in cadrul activitatilor de predare si invatare.

1.2.Tehnologia informationala

Raspandirea tehnologiei informationale, care a ocupat intregul spatiu social si chiar spatiul intim al oamenilor, utilizarea acesteia in toate domeniile de activitate umana a influentat intr-un mod fundamental si educatia. Sistemul de invatamant a reactionat prompt la noile exigente de formare impuse de dezvoltarea societatii contemporane, asimiland aceste rezultate ale progresului tehnico-stiintific si integrandu-le in propriile strategii de actiune. Un efort considerabil a fost depus in ultimii ani pentru transformarea acestei tehnologii intr-o veritabila componenta a procesului de instruire si educare, chiar daca lipsa de fonduri si uneori ignoranta s-au dovedit a fi bariere greu de trecut. Pedagogii nu au ezitat sa-si exprime increderea in consecintele pozitive ale valorificarii noilor tehnologii in activitatile scolare: "Speranta fara precedent pentru viitorul invatamantului se leaga mai ales de utilizarea computerelor.", scrie Ioan Cerghit(2001, p.97). Valentele instructiv-educative ale utilizarii retelelor de computere in scoala, dovedite prin numeroase cercetari psihopedagogice, au asigurat mobilurile acestui proces de inovare.

Ca urmare a informatizarii invatamantului a aparut un nou mod de organizare a invatarii: instruirea asistata de calculator. Aceasta tehnologie de tratare, stocare si comunicare a informatiei le apare unor pedagogi ca fiind "cea mai bogata in resurse si cea mai adaptabila dintre masinile de instruire"(George Vaideanu, 1988, p.243). In aceasta calitate, calculatorul permite obtinerea unor performante scolare superioare si, in perspectiva, o mai buna integrare socio-profesionala a elevilor. Nevoile de informare si de documentare pot fi satisfacute nu numai apelandu-se la textul scris al cartii, care, binenteles, nu isi pierde din importanta, ci si la documentele informatice. Cartile nu mai constituie, precum in trecut, singurul mijloc de instruire si educare, pentru ca vastul camp al informarii si documentarii, constituit prin intermediul tehnologiilor informatice, a dobandit o importanta deosebita. Bazele de date, simularile si accesul la Internet pot inlesni experiente si informari complexe, asigurand elevilor o calitate sporita in pregatire. Avantajele utilizarii acestor noi resurse tehnologice nu se reduc insa doar la atat, contribuind la dezvoltarea invatamantului sub multe alte aspecte: "Se vor deschide noi perspective practicilor educationale, datorita unor mutatii ce vor avea loc la nivelul: structurii institutionale si functionale a invatamantului, adancirii democratizarii acestuia, organizarii cunostintelor si transmiterii acestora, adica al elaborarii programelor de studii si innoirii metodologiilor pedagogice(indeosebi a celor de informare, demonstratie, aplicatii practice si evaluare), ridicarii calitatii invatamantului, accelerarii progreselor in instruire, calificarilor profesionale, formarii personalului didactic etc."(Ioan Cerghit, Lazar Vlasceanu, 1988, p.208). Trebuie evidentiate si avantajele aduse in managementul scolar sau in cercetarea pedagogica. Exista, asadar, suficiente ratiuni pentru a incuraja patrunderea retelelor de calculatoare in campul educatiei.

Orice informatie, inclusiv fotografii, imagini in miscare si sunete, poate fi transformata intr-un mesaj multimedia. Ceea ce erau inainte media diferite sunt acum combinate intr-un singur mediu(CD-ROM computer). Mai multe media fuzioneaza pentru a oferi un tablou integrator de date; acesta este procesul formarii multimedia, care uneste moduri de expresie diferite in scopul obtinerii unei comunicari globale. Prin termenul "multimedia" desemnam, asadar, un complex tehnologic capabil sa combine intr-un tot unitar elemente care, de altfel, necesita tehnologii diferite. Astfel, un CD-ROM inmagazineaza text scris, imagini si sunete, putand fi citit cu ajutorul unui singur mijloc tehnic: calculatorul. Actualele calculatoare dispun de o gama larga de capacitati multimedia. Se spune insa ca viitorul nu apartine computer-ului individual, ci unui sistem global de calculatoare interconectate(Anthony Giddens, 2000). Reteaua Internet, considerata a fi "cel mai mare, complet si complex instrument de invatare din lume"(Allen L.Wyatt, 1995, p.4), ofera utilizatorilor posibilitati imense de comunicare si informare. Patrunderea acestei retele in toate institutiile si la toate nivelurile de invatamant reprezinta un progres remarcabil pe calea optimizarii procesului instructiv-educativ.

Stocarea informatiei in carti este inlocuita prin stocarea pe CD. Cu ajutorul calculatoarelor pot fi create retele informationale, prin utilizarea carora oameni aflati la mari distante au acces la banci de date, renuntand, de exemplu, la activitatea traditionala de lucru in biblioteca. Acest model se bazeaza, in opinia lui Bernard Mige(2000, p.124-125), pe o accelerare si accentuare a:

a).Procedurilor interactive, mai ales prin folosirea aparatelor de comunicat in retea;

b).Mediatizarii schimburilor sociale, nu numai prin intermediul noilor tehnologii de informare si comunicare, dar si prin recurgerea tot mai sporita la mediatori;

c).Informatizarii datelor de toate tipurile;

Ca urmare a unor astfel de evolutii, asistam astazi la constituirea unui vast camp al comunicarii, la o "opulenta comunicationala", zicand dupa Bernard Mige.

Utilizarea sistemului de tehnici multimedia in invatamant determina o noua situatie educationala si un nou mod de actiune. Educatia a profitat intotdeauna de inovatiile in domeniul tehnologiilor comunicationale, inovatii care au impus chiar o reconsiderare a notiunii de "nevoie educativa". Posibilitatile oferite de noile tehnologii informatice si de comunicare au determinat un interes crescut pentru utilizarea lor in campul educatiei. Introducerea lor in scoala are un impact puternic asupra procesului de invatamant, deoarece deschid noi perspective practicilor educationale si contribuie efectiv la dezvoltarea acestora.

Demersul educational bazat pe studiul cartii scolare si pe exprimarea preponderent orala a profesorului s-a schimbat, in multe din aspectele sale, odata cu folosirea pe scara larga a calculatorului si a tehnologiilor multimedia. Despre schimbarile survenite in viata scolii, sociologul Anthony Giddens scrie: "Se spune ca noile tehnologii nu doar ca vor imbogati planul de studii existent, ci il vor submina si transforma. Caci tinerii de azi deja cresc intr-o societate dependenta de media si de informatie si sunt mult mai familiari cu tehnologiile ei decat majoritatea adultilor, inclusiv profesorii lor(.). Unii vorbesc despre o << revolutie a clasei>>: aparitia <<realitatii virtuale desk-top>> si sala de clasa fara pereti"(2000, p.464). Multe experiente educationale au fost organizate pornind de la aceasta idee. La Institutul Politehnic Rensselaer din S.U.A., de exemplu, s-a renuntat la cursurile traditionale de fizica(Michael Dertouzos, 2000). Studentii au fost pusi in situatia de a invata intr-o incapere cu calculatoare, unde interactioneaza unul cu altul si cu instrumentele software.

Noile tehnologii informatice si de comunicare si-au gasit locul in campul educativ fie prin integrarea lor in procesul de invatamant traditional, fie prin folosirea lor in programele de educatie la distanta. Pentru a veni in intampinarea unei nevoi crescande de educatie, multe tari au dezvoltat, in timp, invatamantul la distanta, oferind o alternativa de instruire pentru multi oameni aflati in imposibilitatea de a frecventa zilnic institutiile de invatamant. La inceput erau folosite cursurile tiparite, care se distribuiau prin corespondenta. Treptat, odata cu dezvoltarea sistemului mass-media, modelul s-a schimbat. Incepand cu anii '70, UK Open University, de exemplu, a colaborat cu BBC pentru a furniza celor interesati materiale de curs. Ideea era de a folosi mass-media in scop educativ, oferind unui numar mare de oameni posibilitatea de a urma studii universitare. In Franta sau in S.U.A. a fost initiata transmiterea video prin satelit a unor programe educationale pentru toate nivelurile de invatamant. Programe educationale la distanta, difuzate cu ajutorul televiziunilor nationale sau al radioului, au inceput sa fie utilizate in China si in India, tari care, datorita problemelor demografice, au fost nevoite sa recurga la cai alternative de educare. Astazi, cu ajutorul noilor tehnologii informationale disponibile, tot mai multe universitati, din tot mai multe tari, dezvolta invatamantul la distanta, oferind inclusiv programe de instruire On-line(cursuri in sistem World Wide Web si World Lecture Hall sau retele globale de invatare interactiva).

Comunicarea mediatica se dovedeste a fi deosebit de importanta in programele de educatie la distanta. Universitatile deschise si proiectele de invatare la distanta, precizeaza Jacques Delors(2000), au demonstrat importanta elaborarii unei strategii educationale care sa incorporeze tehnologiile informationale. Daca in trecut era specific doar adultilor, astazi, datorita facilitatilor oferite de noile tehnologii informationale, invatamantul la distanta ii antreneaza din ce in ce mai mult pe copii si tineri. Datorita acestor mijloace este posibila crearea unor bogate si complexe medii de invatare chiar si la locuintele particulare. Implicatiile educationale sunt importante: invatarea devine relativ independenta de loc si de timp, posibila pe toata perioada vietii, oamenii avand acces la o gama larga de resurse educative.

La nivelul activitatilor de predare si invatare curente noile medii permit o comunicare pedagogica ce nu se mai reduce la vorbire sau la scriere, ci include intregul registru de mijloace specifice dinamicii comunicarii de tip multimedia. Utilizarea materialelor didactice pe suport informatic prezinta o serie de avantaje, cum ar fi: un management eficient al invatarii, informarea rapida, individualizarea instruirii, invatarea prin descoperire, realizarea unui feedback permanent apt sa asigure invatarea de tip interactiv, oportunitati de aprofundare, simulare, rezolvare de probleme, structurarea experientelor de invatare ale elevilor si studentilor in functie de nevoile si posibilitatile lor individuale. Datorita modului de lucru on-line, acestia au posibilitatea sa se implice in demersuri interactive, ceea ce mai greu se poate realiza in sala de clasa traditionala.

Un rol important in instruirea asistata de calculator il au programele(software) realizate special in acest scop si care indeplinesc functii diverse, dar complementare. O tipologie a programelor destinate activitatilor de invatare ne prezinta Jean-Pierre Dufoyer(1988):

a).Programe de informare. Cu ajutorul lor se ofera noi cunostinte, care urmeaza sa fie invatate. Structura pe care o prezinta este una de tip prezentare;

b).Programe de exercitii. In acest caz, calculatorul nu este folosit pentru a obtine noi cunostinte, ci pentru a le repeta si aplica pe cele deja acumulate;

c).Programe de evaluare. Calculatorul este utilizat pe post de interogator si de corector. Poate oferi chiar note sau un bilant, precum si sugestii pentru continuarea invatarii;

d).Programe de modelare. Prin acest tip de programe, elevul(studentul) este confruntat cu un caz particular sau cu un ansamblu de date particulare; el poate schimba cativa parametrii constatand efectele acestei schimbari, ceea ce ii permite sa construiasca, putin cate putin, un model(sau o lege generala) si sa o testeze, sa o verifice;

e).Programe de simulare. Acestea sunt destinate dobandirii de noi cunostinte si consolidarii lor in afara unor situatii adevarate, dar utilizabile in circumstante reale;

f).Programe utilitare. Nu ofera cunostinte noi, ci asigura asistenta constructiei de texte, desene, grafice etc. sau asistenta in gestionarea documentelor, a cunostintelor.

Aplicatiile software folositoare in campul educatiei au cunoscut o rapida dezvoltare in ultimul timp. Noua lume a tehnologiilor informationale(hipermedia) este legata nemijlocit de fundamentele educatiei prin culegerea, organizarea si transmiterea informatiei, simularea unor procese, asistarea invatarii unor teme sau discipline de studiu, stimularea creativitatii, stimularea activitatilor de grup sau medierea interactiunilor profesor-elev si elev-elev. Nu este vorba numai despre demersurile instructive intreprinse in scoala, ci si despre activitatile independente de invatare realizate acasa. La moda in S.U.A., arata profesorul Michael Dertouzos(2000) de la Massachusetts Institute of Technology, este utilizarea calculatorului de catre profesori pentru a inmana elevilor temele pentru acasa, pentru a primi raspunsul acestora si a da inapoi temele corectate. Firma Infonautics din Philadelphia a lansat un serviciu comercial menit sa sprijine aceste initiative, serviciu numit Ajutorul pentru tema de acasa(Homework Helper), care le permite elevilor accesul la o uriasa biblioteca interactiva, ce cuprinde o multime de reviste, ziare, carti de referinta, arhive foto etc. Internetul a permis noi dezvoltari in acest sens. Scolile din S.U.A. au inceput sa puna temele pentru acasa pe pagini proprii(home pages), la care au acces atat elevii, cat si parintii. Tot mai mult sunt folosite hiperdocumentele de cunostinte specializate, adica acele instrumente software care sistematizeaza un volum mare de cunostinte destinate activitatilor de invatare. Acestea sunt prezentate pe asa-numitele CD-ROM-uri de "edutractie"(edutainment), ce contin texte, imagini video, sunete si pot fi usor accesate cu ajutorul calculatoarelor personale. Cum decurge invatarea cu ajutorul acestor hiperdocumente? Michael Dertouzos ne ofera o ilustrare cat se poate de elocventa:

"Daca baiatul nostru Nicholas citeste despre Cristofor Columb, vede cuvantul Nia accentuat pe ecran si face clic cu mouse-ul pe el, va fi trimis la un desen al corabiei. Daca face clic pe capitanul care sta la prora, un portret al lui Columb va umple ecranul. Citind scurta legenda care insoteste imaginea, Nicholas poate face clic pe numele Reginei Isabella, fiind trimis la castelul regal spaniol unde ea i-a dat lui Columb banii necesari. Si poate sa tot mearga mai departe, atata timp cat Nicholas vrea sa exploreze, sarind de la o vinieta la alta in ordine cronologica, geografica sau dupa continut"(2000, p.167).

Cu toate ca este atractiva si prezinta virtuti de necontestat, o astfel de organizare a invatarii starneste insa o serie de indoieli in ce priveste eficacitatea. Faptul ca presupune implicare si un efort personal de descoperire este, incontestabil, un aspect pozitiv. Forma atractiva de prezentare a informatiei poate asigura, de asemenea, un plus de motivare a elevului. Dar, se intreaba Michael Dertouzos, va retine copilul respectiva informatie si o va intelege mai bine decat daca ar fi obtinut-o citind o carte sau ascultand explicatiile profesorului ? Se vor dezvolta mai bine priceperile si deprinderile ? Un raspuns transant se pare ca este greu de dat. Autorul in discutie ne indeamna la prudenta. Avantajele ce se obtin atunci cand elevul are posibilitatea de a-si autodirija si autocontrola invatarea realizata cu sprijinul calculatorului sunt puse in cumpana de pierderea indrumarii acesteia de catre profesor. Noua tehnologie este impresionanta sub aspectul posibilitatilor de transmitere a informatiei. Dar in perspectiva educationala acest lucru nu este suficient. Stimularea, indrumarea, coordonarea si evaluarea invatarii de catre profesor sunt absolut necesare. De modul in care acesta isi joaca rolul depinde succesul educatiei; un rol pe care tehnologia informationala nu-l poate suplini. Competenta si devotamentul profesorului vor ramane si in continuare cea mai importanta conditie asiguratorie a succesului.

In literatura pedagogica recenta se vorbeste despre "invatarea multimedia", ca tip de demers novator, cu un mare potential formativ, dar care solicita din partea institutiei scolare asumarea de noi responsabilitati. Despre aceasta forma de invatare, Musata Bocos scrie: "Simularea si comunicarea electronica, in general, aplicatiile si inovatiile multimedia, ofera invatamantului oportunitati de confruntari cognitive, obliga la instruire activa si interactiva, repun pe tapet practicile autoformatoare si conduc la autonomie cognitiva si informationala. Insa, la randul ei, scoala trebuie sa sufere transformari, in sensul de a favoriza elevilor apropierea de noile modalitati de lucru, specifice cybernavigarii informationale si cognitive, formarea capacitatilor de lucru specifice, construirea ocaziilor favorabile pentru ca elevii sa realizeze noi cuceriri cognitive in conditii de autoformare si autonomie castigata progresiv"(2002, p.291). Este o forma de invatare bazata nu doar pe o descoperire autonoma de noi cunostinte, ci si pe abordari interactive prin intermediul situatiilor-problema. Caracterul interactiv al activitatilor de invatare in care se foloseste computerul este subliniat si de catre alti autori. Miron Ionescu si Vasile Chis(1992) arata ca programele de instruire oferite pe aceasta cale necesita interventia elevului(studentului), prin comenzi specifice, pentru a se realiza si, fapt semnificativ, capacitatea computerului de a oferi o noua informatie drept replica la raspunsul utilizatorului(vezi figura 4). Parcurgerea acestor programe de instruire presupune un dialog continuu intre elev(student) si computer.

Fig.nr.4: Schema generala a comunicarii elev-calculator

(Miron Ionescu, Vasile Chis, 1992, p.153)

Calculatorul, sistemele multimedia sunt tehnologii de comunicare interactiva. In general, notiunea de "interactivitate" desemneaza procese de comunicare in cadrul carora emitatorul si receptorul joaca, alternativ, rolul de comunicator, fiecare primind un feedback imediat si complet. Comunicarea de masa conventionala, realizata prin presa de toate felurile, nu este interactiva decat intr-o mica masura, pentru ca, asa cum am vazut deja, fluxul unilateral de mesaje nu permite publicului sa ofere si comunicatorilor sa primeasca un astfel de feedback(Melvin L.DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, 1999). Cel care transmite mesajele nu stie ce fac membrii publicului in momentul receptarii, ce gandesc sau ce simt, iar acestia, la randul lor, nu-si pot exprima reactia fata de sursa decat eventual mai tarziu si in orice caz partial. Interactivitatea inseamna insa un control reciproc, exercitat indeosebi asupra continutului comunicarii interpersonale. Tehnologiile de comunicare nu permit acelasi grad de interactivitate ca si comunicarea interpersonala, dar, intr-o oarecare masura, datorita noilor retele informationale(Videotex, reteaua On-line, programele educationale interactive) deosebirile tind sa se estompeze.

Recursul la instruirea asistata de calculator se justifica prin avantajele pedagogice pe care le prezinta. Cu ajutorul calculatorului, elevii au acces la surse de informare dincolo de clasa si de manuale, dezvoltandu-si, totodata, abilitati de procesare a informatiei, din ce in ce mai importante in perspectiva vietii sociale active(in S.U.A. este sustinuta de cativa ani ideea constituirii unei mari "biblioteci mondiale", devenita posibila prin interconectarea tuturor bibliotecilor din lume, fiecare tara aducandu-si contributia sub forma electronica la fondul de carte). Bazele de date, CD-Rom-urile documentare, programele educative, simularile si accesul la Internet pot inlesni experiente si informari complexe, pe masura ce utilizatorii dobandesc cunostintele si abilitatile necesare, asigurandu-se o calitate sporita invatamantului. In cadrul activitatilor didactice curente sau in timpul celor desfasurate in afara scolii, calculatorul permite o documentare bogata si variata, furnizand cu rapiditate un mare volum de informatii, situatie pe care am putea sa o caracterizam, preluand o expresie a sociologului Abraham Moles, drept "bogatie comunicationala". Avantajele sunt semnificative si sub aspect formativ, pentru ca instruirea asistata de calculator permite o mai buna organizare a informatiilor, stimuleaza procesele operatorii ale gandirii, sporeste disciplina gandirii si asigura un plus de motivare a invatarii.