Modelarea comportamentelor

Modelarea comportamentelor

Comportamentele copiilor sunt modelate, inca din primii ani de viata, prin influentele mediului social in care traiesc si se dezvolta, in urma carora isi insusesc, treptat, reprezentari simbolice, valori, norme de conduita, conventii tacite ale comunitatii careia ii apartin(prescriptii, interdictii, restrictii). Acest proces, arata Mihai Coman(1999), a fost "controlat" un timp indelungat de catre familie, scoala, biserica si mediul social imediat. Cresterea ponderii mass-media in ansamblul vietii sociale a insemnat si o preluare a rolului de modelare a comportamentelor umane, nu doar ale copiilor, ci si ale adultilor. Continuturile mesajelor difuzate de mass-media influenteaza nu doar modul de a gandi si de a simti al copiilor si adolescentilor, ci si modul lor de a se purta, de a actiona. Ideile, sentimentele si atitudinile formate sub impactul mesajelor audio-vizuale se exteriorizeaza intruchipandu-se in gesturi si acte de comportament. Impresiile si atitudinile formate in urma receptarii acestor mesaje le determina conduita, le influenteaza, in diferite feluri, comportamentul. Ele pot genera manifestari pozitive sau negative, idealuri si virtuti elevate sau, dimpotriva, pot submina fundamentele morale ale vietii.

Mass-media difuzeaza imagini, idei, evaluari la care membrii audientei apeleaza atunci cand isi construiesc propria linie de comportament. Pun in circulatie, de multe ori neintentionat, un anumit punct de vedere despre ce trebuie acceptat sau respins si acest punct de vedere poate fi integrat de catre indivizii receptori in propriile conceptii despre ceea ce este corect sau incorect(Denis McQuail, Sven Windahl, 2001). Filmele, reportajele, buletinele informative, anchetele prezinta o gama larga de situatii si de personaje exemplare, care pot reprezenta modele de comportament.

Sa luam, pentru ilustrare, comportamentul moral. Multe dintre emisiunile de televiziune, care prezinta instantanee ale existentei individuale si sociale, pot pune o problema morala intr-o maniera concreta si atragatoare, contribuind la clarificarea notiunilor, ideilor, sentimentelor si optiunilor morale, a modului dezirabil de rezolvare a unor situatii de viata conflictuale, ajutandu-i pe copii si adolescenti sa-si apropie continutul moralitatii nu intr-o forma teoretica, abstracta, ci plecand de la situatiile de viata in care se afla oamenii. Personajele din filme intruchipeaza personalitati si caractere, ce pot constitui subiecte de analiza si reflectie. Intr-o astfel de perspectiva, emisiunile de televiziune ne apar ca adevarate "lectii" de educatie morala, ceea ce nu inseamna ca vom exclude posibilitatea ca uneori, prin continutul lor, sa-i conduca pe copii spre comportamente indezirabile(ura, violenta etc). Contributia adusa la realizarea obiectivelor educatiei morale nu poate fi ignorata, in conditiile in care semnificatia mesajelor transmise este inteleasa corect. Prin intermediul mass-media copiilor le sunt transmise informatii despre componentele sistemului moral al societatii(ideal, valori, norme, precepte, reguli), le pot fi formate/dezvoltate convingerile si sentimentele morale, trasaturile de vointa si de caracter. Modalitatile de actiune sunt, de fapt, asemanatoare cu cele utilizate in cadrul activitatilor scolare: explicatia, dialogul/dezbaterile pe teme morale, povestirea morala, exemplul, aprobarea si dezaprobarea.

Personaje reale sau fictive prezente pe ecranele televizoarelor servesc adeseori ca modele, pe care membrii publicului doresc sa le imite. Exista tendinta, in randul receptorilor, de a adopta, mai mult sau mai putin, modelul de comportament al acestor personaje. Cu deosebire copiii si adolescentii, observa Ioan Cerghit, isi confrunta propriile ganduri, sentimente si actiuni cu cele ale modelelor: "La varsta preadolescentei si adolescentei, atunci cand incep sa se formeze idealurile morale si de viata, elevii cauta contactul cu mass-media si din nevoia de a se forma ca oameni. De multe ori, in imaginea unor personaje care evolueaza pe ecran, ei vad adevarate modele, adevarate simboluri de viata si de conduita care intruchipeaza la modul cel mai activ calitati deosebite de inteligenta, trasaturi de vointa si de caracter, de competenta profesionala etc. pe care tind cu ardoare sa si le apropie"(1972, p. 113). Dispunand de o mare putere de sugestie, aceste modele stimuleaza starile emotionale, sentimentele, dispozitiile, vointa si dorinta, determinand atitudini de aversiune si respingere sau, dimpotriva, de acceptare si adeziune. Aderarea la modele, care poate merge pana la o imitare deplina, are drept consecinta transformarea propriului comportament. Acest mimetism se intalneste indeosebi la copii si adolescenti, ale caror trasaturi de personalitate nu s-au cristalizat inca.

Identificarea si imitarea caracterizeaza indeosebi copiii, dar sunt prezente, ca proces constient de adoptare a modelelor comportamentale exterioare, si mai tarziu, la celelalte varste. Acest proces este posibil pe fondul existentei unor disponibilitati interne, potentate de catre structurile psihice proprii individului(cognitive, afective, motivationale, volitionale), structuri care permit sustinerea si realizarea actiunilor specifice modelului ales. Insuficienta cunoastere a alternativelor, similaritatea sentimentelor, nevoia de succes sau de a trai satisfactii compensatorii pentru tot felul de esecuri si frustrari il determina sa imite personaje media care promoveaza modele comportamentale asiguratorii ale reusitei. Importanta este si imaginea de sine, in functie de care individul manifesta tendinta de a se apropia de modelul ce prezinta caracteristici despre care crede ca il definesc si pe el ca personalitate. Individul proiecteaza asupra personajului ce intruchipeaza modelul propriile dispozitii si interiorizeaza prin identificare trasaturi care sustin pe mai departe imaginea de sine. Atunci cand acest proces al identificarii si imitarii este dirijat in scop educativ spre modele dezirabile se pot obtine efecte formative pozitive la nivelul personalitatii individului. Exista insa si riscul unei identificari exagerate, unor preluari necritice, cu consecinte negative in plan caracterial si comportamental.

Un numar impresionant de cercetari empirice a pus in evidenta faptul ca mass-media ofera modele simbolice pentru aproape toate formele de comportament. Membrii publicului receptor, fie ca sunt copii, fie ca sunt adulti, preiau atitudini, reactii emotionale si conduite indeosebi din filmele de televiziune. Multe din comportamentele acestora sunt structurate in urma observarii unui model(de exemplu, personajul principal dintr-un film). Individul care observa cum modelul rezolva intr-un anumit fel o problema cu care se confrunta va incerca sa adopte acel pattern comportamental ca solutie personala la o problema asemanatoare, o solutie care ii va aduce satisfactie si recompense. Acest proces de imitare se realizeaza in mai multe etape, dupa cum arata Melvin L.DeFleur si Sandra Ball-Rokeach(1999, p. 218):

a).Individul observa o persoana(modelul) care se inscrie intr-un anumit pattern de actiune;

b).Observatorul se identifica cu modelul, crede ca este la fel cu acesta sau doreste sa fie ca el, considerandu-l a fi demn de imitat;

c).Observatorul ajunge sa fie convins ca acel comportament manifestat de model va fi functional si in ceea ce il priveste, in sensul ca odata adoptat intr-o situatie asemanatoare va aduce rezultatul dorit;

d).Atunci cand se afla efectiv intr-o astfel de situatie, individul isi aminteste actiunile modelului si reproduce comportamentul acestuia;

e).Executarea actiunii aducatoare de recompensa sau satisfactie si, prin urmare, consolidarea convingerii in viabilitatea pattern-ului comportamental;

f).Consolidarea pozitiva mareste probabilitatea ca individul sa reproduca in mod repetat respectivul pattern comportamental;

Desigur, aceasta tendinta de a imita nu este stabila si nici caracteristica tuturor membrilor audientei. Unele forme de comportament sunt imitate, altele nu. Pe de alta parte, fiecare individ apartine unui anumit mediu socio-cultural, care ii va influenta raportarea la mesajele mass-media.

Unele cercetari au aratat ca influentele exercitate de mass-media, indeosebi de catre televiziune, contribuie, in general, nu atat la schimbarea unor comportamente, cat la intarirea si confirmarea celor preexistente(teoria efectelor limitate). Indivizii manifesta tendinta de a selecta din continutul mesajelor doar elementele care confirma valorile si normele ce le sunt familiare si de a le respinge pe acelea care le infirma. Conformarea la opiniile si comportamentele prezentate depinde, in mare parte, de perceptia pe care fiecare dintre ei o are despre sine si de experientele personale anterioare. Alte cercetari au ajuns la concluzia ca personajele prezentate de mass-media pot servi ca modele pentru invatarea prin imitare. Comportamentul imitativ constituie, de mult timp, un subiect de cercetare pentru psihologi. Neal E.Miller si John Dollard(Social learning and imitation, 1941) l-au considerat drept un aspect al invatarii sociale: reproducerea raspunsurilor altora devine un raspuns propriu intr-o situatie asemanatoare. Problema imitarii a fost cercetata, cu rezultate semnificative, de catre A.Bandura si colaboratorii sai(A.Bandura, D.Ross, S.A.Ross, Imitation of film-mediated aggressive models, 1963; A.Bandura, D.Ross, S.A.Ross, Vicarious reinforcement and imitative learning, 1963; A.Bandura, Vicarious processes. A care of non-trial learning, 1965; A.Bandura, W.Mischel, Modification of self-imposed delay of reward through exposure to live and symbolic models, 1965; A.Bandura, K.Whalen, The influence of antecedent reinforcement and divergence of modeling cues on patterns of self-reward, 1966 s.a.). Ideea de baza a acestor cercetari este aceea ca imitatia poate fi considerata drept o invatare mecanica: reactiile unui model intr-o situatie data sunt insusite si reproduse de catre observatorul sau. Expunerea la modelele oferite de catre televiziune conduce la trei tipuri de efecte comportamentale asupra observatorului:

a).Efectele modelarii - raspunsul modelului intr-o anumita situatie este insusit de catre observator, care ulterior va produce acelasi tip de raspuns ori de cate ori este situat intr-un camp comportamental asemanator;

b).Efectele inhibitorii si dezinhibitorii - consecintele raspunsului modelului pot stopa sau pot declansa reactii asemanatoare din partea observatorului;

c).Efectele de facilitare - raspunsul modelului il stimuleaza pe observator sa produca raspunsuri similare(acest tip de efecte difera de celelalte doua prin aceea ca raspunsurile facilitate nu sunt noi, ci fac parte deja din repertoriul observatorului, dar si prin faptul ca sunt acceptate social).

Fiecare dintre aceste trei aspecte ale invatarii prin expunere la mesajele televiziunii este ilustrat intr-un experiment realizat de catre A.Bandura impreuna cu D.Ross si S.A.Ross(Imitation of film-mediated aggressive models, publicat in Journal of Abnormal and Social Psychology, 1963, 66, p.3-11) si a constituit leit-motivul cercetarilor sale ulterioare. Dar sa vedem in ce a constat experimentul. Unor copii li s-au oferit spre observare modele agresive, altora modele neagresive, iar cei care au format grupul de control nu au avut nici un model. Observarea modelelor agresive a condus la dobandirea unor reactii fizice si verbale de acelasi tip, care nu mai fusesera manifestate inainte de catre copiii respectivi. S-a constatat, de asemenea, dezinhibarea reactiilor agresive pe care copiii initial invatasera sa le stapaneasca(cei care au urmarit modelele agresive au manifestat de doua ori mai multe reactii de agresivitate decat subiectii apartinand grupului de control). Copiii care au urmarit modelul neagresiv au manifestat un grad de agresivitate mult mai mic decat cei din grupul de control, ceea ce a dovedit efectele potential inhibitorii ale contactului cu respectivul model de comportament. Manifestarea efectului de favorizare a reactiei a fost constatata atunci cand copiii care asistasera la lovirea in mod agresiv a unor jucarii(papusi) cu ciocanul au folosit aceasta unealta mult mai des dupa aceea decat ceilalti, intr-o modalitate acceptata social, pentru a bate cuie in scanduri. In cercetarile sale, A.Bandura nu s-a multumit doar sa evidentieze efectele imitatiei, ci a cautat sa le diferentieze de efectele de intarire. Nu cu mult timp inainte, W.F.Hill(Learning theory and the acquisition of values, 1960) pornea in cercetare de la ipoteza(pe care nu reusea sa o demonstreze convingator) ca imitarea unor modele apare, in general, in conditiile de stimulare indirecta. A.Bandura, D.Ross, S.A.Ross(Vicarious reinforcement and imitative learning, publicat in Journal of Abnormal and Social Psychology, 1963, 67, p.601-607) au dovedit acest fapt intr-un experiment realizat in doua etape. Intr-o prima etapa, copiii au fost impartiti in trei grupe pentru a urmari comportamentul agresiv al unui adult. Prima grupa a urmarit un agresor care a fost rasplatit, cea de-a doua un agresor impotriva caruia nu s-a luat nici o atitudine, iar cea de-a treia un agresor care a fost pedepsit. S-a constatat, in cazul copiilor din prima grupa, ca l-au imitat pe agresor mai mult decat ceilalti. Ipoteza lui W.F.Hill, conform careia exista o probabilitate mai mare de a fi imitate modele ale caror experiente intaresc in mod indirect, a fost verificata. In cea de-a doua etapa a experimentului, copiilor le-au fost oferite stimulente atractive in cazul cand ar imita ceea ce au vazut. Diferentele dintre grupe nu au fost evidente. Concluzia la care i-a condus pe autori acest experiment este urmatoarea: prin observarea rolurilor jucate de altii se produce o intarire indirecta a manifestarii unui anumit comportament din partea copiilor(apud. Joel R.Davitz, Samuel Ball, 1978).

Efectele televiziunii asupra comportamentului individual au constituit o tema de cercetare pentru multi alti autori, care, pe baza rezultatelor obtinute, au elaborat interesante modele ale influentei. G.Comstock, S.Chaffe, N.Katzman, M.McCombs si D.Roberts(Television and Human Behavior, 1978) au oferit un astfel de model, cladit prin sistematizarea rezultatelor unor ample cercetari empirice intreprinse indeosebi asupra copiilor si adolescentilor. Ei au fost interesati de acele situatii in care televiziunea transmite individului receptor stimulii necesari pentru a pune in aplicare ceea ce au invatat din alte surse. I-au preocupat, in primul rand, agresivitatea, comportamentul prosocial si comportamentul sexual de imitatie. Vom prezenta in continuare acest model, asa cum este el rezumat de catre Denis McQuail si Sven Windhal(2001, p.61-65). Persoana care vizioneaza imagini reprezentand diferite comportamente recepteaza o serie de stimuli, care pot fi relevanti sau nu pentru propriul comportament. Acesti stimuli sunt:

a).Faptul in sine ca respectivul comportament este prezentat la televizor;

b).Apartenenta comportamentului la un sistem de valori pozitive(valorizarea pozitiva depinde, in primul rand, de modul in care sunt precizate consecintele comportamentului pentru cel ce il adopta si pentru comunitate; referirile la dimensiunea sa morala sunt facute in forma satisfactiilor, recompenselor sau pedepselor);

c).Gradul de realism: atunci cand actiunea este rupta de realitate, telespectatorul nu percepe ca fiind semnificativ comportamentul prezentat si nu tinde sa-l invete si sa-l aplice;

Constatarea autorilor a fost ca intotdeauna relevanta depinde de preponderenta unui comportament in raport cu altele, ceea ce depinde, la randul sau, de numarul altor comportamente prezentate, precum si de timpul si atentia acordate respectivului comportament oferit de imaginile televiziunii. Telespectatorul adopta doar acele comportamente pe care le percepe ca fiind relevante pentru el si le respinge pe celelalte. In acest moment, rolul cel mai important este jucat de stimularea emotionala, care se datoreaza trasaturilor intrinseci ale emisiunii, contextului in care are loc vizionarea si predispozitiilor receptorului. Accentuarea stimularii emotionale sporeste probabilitatea ca acel comportament perceput ca relevant sa fie pus in aplicare, atunci cand individul intalneste in viata reala un context in care acesta sa fie testat. Cand prezinta modelul, Denis McQuail si Sven Windahl concep si doua exemple privind functionarea acestuia, pe care le vom reproduce in continuare:

"Putem oferi doua ilustrari ipotetice ale acestui model, una in care comportamentul a fost adoptat si pus in practica, cealalta in care nu apar nici un fel de consecinte.

In primul caz, un telespectator urmareste un film politist cu un mare grad de realism, in timpul caruia eroul(politistul) are o confruntare violenta cu un traficant de droguri. Scena bataii ocupa o pozitie centrala si este infatisata intr-o maniera palpitanta, iar intriga sugereaza ca violenta fizica este o modalitate necesara, intemeiata, chiar daca ilegala, de a te comporta fata de cineva care, altfel, ar scapa nepedepsit. Relevanta scenei prezentate(bataia) este pronuntata, pe parcursul peliculei nu sunt prezentate comportamente alternative si, la scurt timp dupa vizionarea filmului, telespectatorul intalneste o situatie reala in care poate avea un comportament mai violent, de pilda, cand se joaca impreuna cu prietenii. Conform modelului, ne putem astepta la un astfel de efect, deoarece agresivitatea este valorizata pozitiv, exista conditii favorabile pentru invatare si pentru aplicarea respectivului comportament in viata reala.

In al doilea exemplu ipotetic, un film de desene animate infatiseaza o vrajitoare care otraveste o printesa buna si frumoasa. Gradul de stimulare emotionala este ridicat, dar relevanta actului propriu-zis este scazuta; mai intai pentru ca episodul nu pare a putea fi intalnit in viata de zi cu zi, deci este nerealist si, in al doilea rand, pentru ca este un act cu consecinte condamnabile infaptuit de un personaj neatractiv; in plus, o explicatie posibila este ca filmul de desene animate este plin de incidente violente, dar neveridice(prezinta un set mare de comportamente alternative). Nu se mai pune problema contextului similar din viata reala, deoarece celelalte conditii de adoptare a comportamentului nu sunt deloc indeplinite"(2001, p.65).

Exista si alte perspective asupra modului in care mass-media influenteaza comportamentul receptorilor. Conform teoriei cultivarii, propusa de George Gerbner si colaboratorii sai de la Annenberg School of Communication din S.U.A.(Violence in Television Drama: Trends and Symbolic Functions, 1971), realitatea mediatizata poate influenta convingerile si, prin urmare, actele si actiunile indivizilor. Abordarile antropologice scot in evidenta, de regula, impactul culturii asupra comportamentului, controlat de expectatiile din sistemul social, in interiorul caruia fiecare individ interactioneaza cu ceilalti. Normele culturale au furnizat fundamentul teoriei expectatiilor sociale. Prin urmare, arata M.L.DeFleur si S.Ball-Rokeach, mass-media pot adopta o asa numita "strategie socio-culturala" de persuadare, care presupune ca mesajele sa defineasca pentru individ regulile comportamentului social sau conditiile culturale de actiune. Recurgand la prezentari selective si la accentuarea unor subiecte, mass-media modeleaza comportamentele, creand publicului impresia ca normele culturale comune referitoare la subiectele accentuate sunt structurate sau definite in mod specific. Din moment ce comportamentul individual este orientat de norme culturale privitoare la un anumit subiect, mass-media, care contribuie la formarea impresiilor receptorului despre ceea ce sunt aceste norme, influenteaza indirect conduita acestuia. Modelarea comportamentala este operanta intr-un context mai larg si anume cel oferit de teoria invatarii sociale. Teoria invatarii sociale, precizeaza insa M.L.DeFleur si S.Ball-Rokeach, nu este neaparat o descriere a invatarii in urma expunerii la comunicarea de masa, cu toate ca aceasta isi are rolul ei, ce nu poate fi neglijat. Ea este, in primul rand, o explicatie generala a felului in care oamenii dobandesc noi forme de comportament: "Este numita sociala deoarece incearca sa explice modul in care indivizii observa actiunile altor oameni si modul in care ajung sa adopte acele pattern-uri de actiune ca moduri personale de reactie la diverse probleme, conditii sau evenimente din propria lor viata"(1999, p. 215). Teoria invatarii sociale surprinde un proces foarte apropiat de ideea de imitatie comportamentala. Dar acest proces este frecvent intalnit in cazul receptarii mesajelor transmise de mass-media.

Manifestarile individului sunt orientate de factori subiectivi interni, printre care se numara necesitatile, impulsurile, interesele, credintele, opiniile, atitudinile etc. Psihologia a abordat adeseori comportamentul uman prin prisma factorilor interni care determina actiunile si optiunile de comportament ale individului. Desi premisele fundamentale ale multor abordari psihologice se intemeiaza pe ideea conform careia comportamentul este controlat din interior, totusi, nu sunt ignorate conditiile mediului ambiant, ca factor situational in care individul se dezvolta si actioneaza. Premisele pe care se bazeaza stiintele sociale presupun ca, intr-o mare masura, conduita umana este modelata din afara individului(Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach, 1999). Stimulii simbolici de tot felul(mesajele) declanseaza tendinte subiective de evaluare (atitudini), care, in consecinta, motiveaza comportamentul. In conditiile in care individul beneficiaza de tehnologii electronice de comunicare tot mai performante, multimea informatiilor ce-i parvin pe aceasta cale se constituie ca un important factor situational in constituirea comportamentului sau.

Teoreticienii comunicarii de masa sustin ca un mesaj eficient are proprietatea de a modifica functionarea psihologica a indivizilor, astfel incat acestia sa reactioneze in modul de comportament dorit sau sugerat de catre cei care initiaza comunicarea. Publicitatea, de exemplu, este un mod eficient de persuasiune, care influenteaza gandirea, atitudinile si comportamentul publicului. Unele strategii de persuadare, arata M.L.DeFleur si S. Ball-Rokeach(1999), se concentreaza fie asupra factorilor emotionali, fie asupra factorilor cognitivi, cu consecinte la nivelul comportamentului individual. S-a presupus, de pilda, ca secretul persuadarii consta intr-o noua invatare, bazata pe datele oferite de cel ce incearca sa convinga, invatare care va modifica structura psihologica a individului(necesitati, temeri, atitudini etc.) cu efecte in plan comportamental.

Mass-media furnizeaza, intr-o maniera accesibila si atractiva, modele simbolice, pe care copiii si adolescentii, dar si adultii, tind sa le urmeze. Un mare numar de lucrari au demonstrat faptul ca acestia preiau atitudini si stiluri noi de conduita din mass-media, in special din filmele de televiziune. Pretutindeni a fost invocat procesul de modelare, pentru a explica formarea unor noi comportamente dupa imaginile furnizate de mass-media. Chiar daca emitatorii de mesaje nu intentioneaza ca prezentarile lor sa serveasca de modele pentru receptori si chiar daca acestia de pe urma nu intentioneaza sa se expuna la pattern-uri comportamentale si eventual sa le copieze, o fac oricum, constient sau nu.