SCOALA FARA NOTE

Motivatia poate fi inteleasa ca un ansamblu de motive ce actioneaza dinauntru in afara si care mobilizeaza, activeaza, imping spre actiune. La elevii din ciclul primar evaluarea realizandu-se prin calificative, valorificarea optimala a feed-back-ului pozitiv oferit de calificativ are o eficienta mai mica. S-a constatat ca la scolarii mici este foarte productiva motivatia externa exprimata prin stimulari premiale(lauda, incurajare) care au un ecou puternic in plan afectiv si care pot fi receptate de copii ca raspunsuri pozitive la nevoia de aprobare din partea celorlalti.

Propun cateva modalitati de recompensa externa care utilizate cu maiestrie de dascali pot avea efecte

benefice in optimizarea invatarii la elevii din clasele mici: acordarea de diplome, la intervale saptamanale, lunare, semestriale, pentru recompensarea celui mai bun "scriitor", "matematician", "pictor", "fotbalist" sau pentru cel mai harnic elev, cel mai activ sau intreprinzator elev al clasei etc.

Atribuirea unui rol in cadrul colectivului clasei: seful clasei, asistentul invatatoarei, responsabilul cultural, sportiv, sanitar, D.J. al clasei etc.

Oferirea mascotei clasei (jucarie, simboluri, embleme), pe perioade determinate (pentru o zi, o saptamana) uneori cu posibilitatea de a fi dusa si acasa

Oferirea unor ecusoane de tipul "Cel mai bun.""Mapa cu surprize" ca oferta de teme diferentiate la diferite discipline, fara a specifica sau a se considera ca sunt teme pentru acasa. Mesajul care va insoti aceasta oferta va insista pe efectul surprizei si pe increderea ca vor putea rezolva sarcinile cuprinse in mapa, asimiland astfel activitatea cu un joc.

Realizarea unei expozitii cu cele mai deosebite produse ale activitatii: compuneri, obiecte confectionate, teste , lucrari, desene, poezii realizate de elevi, care se va reactualiza la intervale de timp (saptamanal, lunar, semestrial ); intervalele mai scurte sunt mai stimulatoare.

Realizarea unei expozitii panou, pentru castigatorii diferitelor competitii la nivelul clasei, scolii sau in afara lor.

Pentru rezultate medii sau bune raportate la nivelul clasei, dar foarte bune pentru un anume elev, se pot acorda ecusoane care sa marcheze progresul lui, mobilizandu-l in acelasi timp: "Din ce in ce mai bun", "Aproape de foarte bine", "Daca vrei poti !", "Vei fi si tu intre cei buni!"

Pentru cei care au lacune sau perioade de declin in invatare, se pot pregati si oferi ecusoane, embleme, care sa atentioneze in acest sens: "Straduieste-te mai mult!","Poti si mai bine!"

In cazul elevilor cu abateri disciplinare, cu atitudini negative fata de invatare, de colegi , profesori, dezaprobarea poate fi manifestata in forme diferite, fara a se accentua ideea de pedeapsa; de exemplu: excluderea temporara din componenta echipei participante in concurs, pe perioada de o zi, o saptamana, retragerea unor roluri dobandite deja sau interdictia de a le primi pe o perioada determinata (DJ clasei, asistentul invatatoarei, responsabil sportiv etc)

In cazul in care se impun sanctiuni, pedepse, recomandam ca ele sa fie alese si aplicate cu discernamant si obligatoriu diferentiat ca severitate si frecventa, raportate la particularitatile individuale ale elevilor. Se impune astfel cunoasterea psihopedagogica a copilului si colaborarea cu familia. Este bine sa se insiste pe rationalizarea, constientizarea problemei, pe componentele emotionale, evitandu-se jignirea, umilirea, ridiculizarea, blamarea si amenintarea agresiva a copilului. Utilizarea acestor metode va genera in plan psihologic efecte pozitive:

Dezvoltarea identitatii de sine, a constiintei de sine

Construirea unei stime de sine pozitive

Formarea capacitatii de evaluare, de autoevaluare

Formarea abilitatilor de comunicare in grup

Constientizarea rolului si a responsabilitatilor aferente

Dezvoltarea spiritului competitional

Intensificarea suporturilor motivationale si afective

Formarea si consolidarea deprinderilor de conduita civilizata

TINERII CAPABILI DE PERFORMANTE SUPERIOARE - SA-I CUNOASTEM!

Este laudabil principiul de ordin umanitar etic de a fi incurajati prin diferite mijloace si forme copiii defavorizati. Aceeasi grija exprimabila in fonduri, instrumente didactice moderne, persoane competente trebuie acordata copiilor capabili de performante superioare, valori umane capabile sa impulsioneze progresul.

Scoala, organizatie specifica prin care se exercita in principal functia educativa are rolul de a descoperi incuraja si stimula pe toate caile pe cei capabili de performante superioare. Daca misiunea scolii este depistarea si dezvoltarea copiilor capabili de performante superioare, atunci este necesara cunoasterea trasaturilor generale ce caracterizeaza acesti copii.

Tinerii capabili de performanta constituie o categorie aparte in cadrul populatiei scolare, valorificarea potentialului lor intelectual si aptitudinal solicitand aplicarea unor strategii specifice atat in domeniul de manifestare al performantei, cat si din punct de vedere psihopedagogic.

Cercetari recente asupra diferitelor aspecte ale personalitatii copilului/tanarului supradotat (National Association for Gifted Children- Washington), ale mediului familial si scolar au conturat cateva directii de interventie in procesul de consiliere a acestor tineri. Prezentam cateva din trasaturile generale ce caracterizeaza acesti copii:

Caracteristicile generale ale personalitatii tanarului care obtine performante deosebite vizeaza urmatoarele aspecte: independenta, disciplina, perseverenta, rabdarea, vointa puternica, existenta unui scop, autodirijarea, echilibrul. Acest patern de trasaturi nu exclude existenta unor probleme de adaptare cauzate de evenimente familiale negative, respingerea din partea covarstnicilor, lipsa canalizarii intereselor si a organizarii activitatilor.

Elevii capabili de performanta proveniti din medii socio-economice defavorizate pot prezenta diferente calitative in plan motivational si emotional in ceea ce priveste modul de raportare la performanta scolara. In cazul elevilor capabili de performanta se remarca o incidenta crescuta a perfectionismului, a stresului si a epuizarii mentale.S-a constatat ca poate aparea din partea profesorilor tendinta de suprasolicitare a acestei categorii de elevi, prin ignorarea caracteristicilor varstei si a caracterului specific al domeniului de performanta. Se remarca o crestere a performantelor si optimizarea adaptarii scolare a tanarului supradotat in cazul in care i se ofera posibilitatea de a lucra independent, fara accentuarea exagerata a competitiei in grup.

Experientele de invatare din copilaria timpurie, stilul parental bazat pe respect contribuie la dezvoltarea sanatoasa a personalitatii copilului supradotat.

Suportul persoanelor semnificative are un impact puternic asupra stimei de sine, sentimentului de autoeficienta si asupra motivatiei de a reusi.

In relatia parinti-scoala s-au conturat doua tendinte: pe de o parte parinti care se concentreaza pe completarea programului scolii, iar pe de alta parte parinti care se simt exclusi de la deciziile educationale privind copiii lor, distantandu-se si mai mult de scoala.

Tinerii cu un potential creativ mare se pare ca au parinti care incurajeaza independenta, accepta comportamentul neconventional si sunt deschisi la experiente noi. Copilul supradotat poate avea un impact negativ asupra familiei, determinat de perceperea discrepantei intre capacitatea intelectuala a acestui copil si cea a altor membrii ai familiei. In familia copilului supradotat pot aparea probleme in relatia dintre parinti, in special daca acestia nu se pun de acord in privinta modului de tratare a acestui copil; existenta unui copil capabil de performanta poate afecta imaginea de sine a parintilor in sens pozitiv sau negativ.

Atmosfera familiala echilibrata si sigura, acceptarea copilului pentru ceea ce este si nu doar pentru performantele sale asigura dezvoltarea afectiva armonioasa a acestuia. Indiferent de calitatea de parinte sau de profesor este foarte important sa fie respectate principalele trebuinte, nevoi ale tanarului: trebuinte de sanatate si securitate fizica,

trebuinta de a se simti dorit si acceptat de parinti si de alte persoane reprezentative pentru el,

trebuinta de a fi acceptati si de a coopera cu alti tineri de varsta lui,

trebuinta de explorare, de stabilire a propriei competente si realizarenevoia de joc: fizic, social, de imaginatie.