OBIECTIVELE SI FUNCTIILE EVALUARII SCOLARE

OBIECTIVELE SI FUNCTIILE EVALUARII SCOLARE

In ceea ce priveste obiectivele evaluarii, se remarca o tranzitie de la problematica preciziei, garantata prin masurare, la o problematica a raportarii calitative, prin luarea in consideratie a fundamentelor formarii elevului. Cand se au in vedere activitati si capacitati superioare, evaluarea analitica, care pleaca de la taxonomiile obiectivelor, pare a deveni inadecvata. Doar primele obiective, cele cognitive, se preteaza mai bine unei evaluari analitice (dobandirea de cunostinte, intelegerea, aplicatia). Louis aminteste de anumite efecte ascunse ale tehnicilor analitice, in sensul ca o atare evaluare este inoperanta pentru o capacitate de sinteza, de pilda. In acelasi timp, putem observa o orientare a obiectivelor spre modalitatile care favorizeaza dezvoltarea autonomiei elevilor.

Centrarea evaluarii asupra obiectivelor vizeaza o reusita cat mai rapida, cu un consum financiar si de timp cat mai mic. Acest demers privilegiaza reusita, in detrimentul mijloacelor de a ajunge, eventual pe cont propriu, la reusita.

Se cunoaste ca obiectivele operationale constituie un reper fundamental in evaluarea randamentului scolar.

Evaluarea nu se restrange numai la aprecierea rezultatelor elevilor, ci se extinde asupra unor ansambluri de elemente mai vaste. Unii autori propun un tip prospectiv al evaluarii, care pune problema evaluarii prealabile a unui proiect sau asezamant scolar. Situatia este bizara, pentru ca se incearca evaluarea a ceva ce nu exista inca (de pilda, o lege sau o forma scolara). Dar acest demers investigativ a priori este deosebit de necesar pentru reusita unui proiect.

Obiectivele si functiile evaluarii sunt ''rescrise' pe parcursul evaluarii, in functie de transformarile previzibile sau imprevizibile.

Scopul evaluarii nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfectiona procesul educativ. Nu este vorba numai de a stabili o judecata asupra randamentului scolar, ci de a stabili actiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile educative la particularitatile situatiei didactice, la particularitatile elevilor, la conditiile economice si institutionale existente. Plecand de la evaluare ar trebui sa se determine de fiecare data in ce masura putem transforma situatia educationala intr-o realitate convenabila, adecvata obiectivelor in extensie ale scolii.

Evaluarea este o componenta esentiala a procesului de invatamant indeplinind anumite functii:

a) Functia de constatare si diagnosticare a performantelor obtinute de elevi, explicate prin factorii si conditiile care au condus la succesul sau insuccesul scolar (factori psihologici, de natura pedagogica, sociala, factori stresanti), sunt puse in evidenta si cauzele unei eficiente scazute a predarii si a invatarii.

b) Functia de reglare si perfectionare continua a metodologiei instruirii, pe baza informatiilor obtinute din explicarea factorilor si a conditiilor care au determinat rezultatele la invatatura; aceasta functie se realizeaza prin feed-back.

c) Functia de informare a parintilor elevilor si a societatii cu privire la rezultatele si evolutia pregatirii elevilor in scoala pentru integrarea lor socio-profesionala.

d) Functia motivationala, de stimulare a interesului pentru invatare, pentru autocunoastere si autoapreciere corecta, in raport cu obiectivele invatarii scolare.

e) Functia de predictie (prognostica) si de decizie privind desfasurarea in viitor a activitatii instructiv-educative in scopul ameliorarii ei, pe baza cunoasterii cauzelor ineficientei.

f) Functia de selectionare si clasificare a elevilor in raport cu rezultatele scolare obtinute.

g) Functia formativ-educativa, de ameliorare a metodelor de invatare folosite de elevi de stimulare si optimizare a invatarii si de consolidare a competentelor scolare.

h) Functia de perfectionare si inovare a intregului sistem scolar.

Raportandu-ne la derularea unei secvente de invatare, sau prin relationare la un ansamblu structurat de activitati de formare, am putea discerne trei functii ale evaluarii:

1. verificarea sau identificarea achizitiilor scolare;

2. perfectionarea si regularizarea cailor de formare a indivizilor, identificarea celor mai lesnicioase si pertinente cai de instructie si de educatie;

3. sanctionarea sau recunoasterea sociala a schimbarilor operate asupra indivizilor aflati in formare.

Daca ne raportam la nivelul unei clase, este indicat sa tinem cont de trei functiuni ale evaluarii, ca repere principale pentru reglarea actiunilor educative:

1. orientarea deciziilor de natura pedagogica in vederea asigurarii unui progres armonios si continuu in dezvoltarea elevului, prin stabilirea celor mai bune cai de incorporare a cunostintelor si deprinderilor;

2. informarea elevilor si a parintilor asupra stadiului formarii si asupra progreselor actuale sau posibile;

stabilirea unei ierarhii, implicita sau explicita, prin atribuirea, in functie de rezultate, a unui loc sau rang valoric.

Coroborand nivelurile macro- si microsistemice, unde pot fi degajate obiective specifice, vom sugera 6 functii ale evaluarii:

1. de a constata daca o activitate instructiva s-a derulat ori a avut loc in conditii optime, o cunostinta a fost incorporata, o deprindere a fost achizitionata;

2. de informare a societatii, in diferite forme, privind stadiul si evolutia pregatirii populatiei scolare;

3. de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slaba pregatire si la o eficienta scazuta a actiunilor educative;.

4. de prognosticare a nevoilor si disponibilitatilor viitoare ale elevilor sau ale institutiilor de invatamant;

5. de decizie asupra pozitiei sau asupra integrarii unui elev intr-o ierarhie sau intr-o forma ori un nivel al pregatirii sale;

6. pedagogica, in perspectiva elevului (stimulativa, de intarire a rezultatelor, formarea de abilitatii, de constientizare a posibilitatilor, de orientare scolara si profesionala) si in perspectiva profesorului (pentru a sti ce a facut si ce are de realizat in continuare).

Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. Toate functiile invocate se pot intrezari, mai mult sau mai putin, in toate situatiile de evaluare. De pilda, dupa sistemul de referinta, un examen poate dobandi mai multe functii, plecand de la intentiile diverse ale:

- profesorilor, de a controla achizitiile scolare la inceputul unui ciclu scolar, de a decide asupra promovarilor;

elevilor, de a lua cunostinta de reusitele si progresele lor;

- parintilor, de a se informa asupra directiilor de dezvoltare a copiilor, in scopul de a-i orienta scolar si profesional in cunostinta de cauza;

directorilor de scoli, de a controla profesorii, plecand de la standardele asupra carora s-a cazut de acord, de a identifica scaderi in activitatea scolii;

societatii, de a se informa asupra modificarilor aparute in cerintele si dezideratele tinerei generatii.

In desfasurarea lectiei sau a altor forme de activitate, controlul si evaluarea cunostintelor si deprinderilor indeplinesc o seama de functii :

Moment al conexiunii inverse in procesul de instruire. Procesul de invatamant face solidare doua activitati: pe de o parte actul transmiterii sau comunicarii de informatie, pe de alta - actul receptarii si insusirii acesteia. Profesorul urmeaza sa-si dea seama despre rezultatele activitati de predare, sa culeaga o informatie despre modul de receptare a datelor oferite, despre dificultati si lacune in asimilare. O asemenea informatie trebuie sa aiba un caracter sistematic si continuu pentru a 'rotunji' ciclul predarii si a 'inchide' configuratia. Altfel, dirijarea procesului didactic ar avea loc pe baza unei logici concepute de profesor mai mult sau mai putin speculate, fara un suport real. Pe de alta parte, elevul are nevoie de 'sanctionarea' corectitudinii notiunilor si rationamentelor insusite, de corectarea greselilor etc. Aceasta 'sanctionare ' inchide ciclul invatarii, al insusirii. Adesea, elevii au sentimentul validitati cu privire la cunostintele incorect fixate. Exercitiul, repetarea ca atare, fara cunoasterea rezultatelor - deci fara un moment de verificare si evaluare -nu este formativ. Repetitia singura poate lasa nemodificate erori instalate inca la inceputul secventei de invatare. Reiese ca reglarea procesului de instruire presupune functionarea continua a 'conexiunii inverse'.

Masurare a progresului realizat de elevi - este o functie importanta a verificarii si notarii este masurarea randamentului scolar, a progresului realizat de elevi pentru a sti cat mai corect unde se situeaza acestia pe firul obiectivelor prevazute ale instruirii. Cerinte de ordin practic, social extind nevoia masurarii de la marimile fizice spre sfera psihologica. Ceea ce face obiectul evaluarii sunt rezultate, prestatii, performante produse ale activitatii, etc. din care se 'citesc' apoi capacitati, interese, atitudini.

Valoarea motivationala a evaluarii. Verificarea / ascultarea ritmica face pe elev sa invete cu regularitate; intre frecventa ascultarii la lectie si reusita scolara exista o corelatie directa.

Evaluarea are o valoare motivationala; dorinta de succes, respectiv teama de esec sunt imbolduri importante in invatare. Succesul sistematic inscrie motivatia invatarii pe o spirala ascendenta in timp ce esecul poate duce la ' demotivare'.

Moment al autoevalurii, al formarii constiintei de sine. Aprecierea obtinuta in scoala este asimilata, interiorizarii de elev, devenind reper in autoapreciere, in formarea imaginii de sine. Notele scolare sunt privite, de regula, ca si note de inteligenta; disocierea dintre acestea in ochii elevilor se produce abia in clasele mari. Pe de alta parte, aprecierea profesorului este insusita de grupul-clasa, se resfrange in sfera relatiilor interpersonale, in statutul sociometric al elevului.

Factor de reglare. Datele verificarii si evaluarii constituie un factor de reglare a activitatii :

. pentru profesor: cum sa-si dozeze materialul, ce trebuie reluat in parti mai mici, evidenta surselor de eroare, etc. ;

. pentru elevi: indiciu in reglarea efortului de invatare ;

. pentru parinti: o baza de predictii sau garantie a reusitei in viitor, indiciu pentru acordarea de sprijin. Presiunea familiei impinge uneori la supramotivare, in timp ce teama de esec a copilului il face sa aspire la 'mai putin', deci presiunea spre 'mai mult' are drept efect aspiratia spre 'mai putin', ptr a evita deceptia.

In concluzie, se poate aprecia ca, principalele atributii ale evaluarii constau in masurarea eficientei si autoreglarea procesului de invatamant, profesorii putand controla achizitiile scolare, elevii luand cunostinta de reusitele si progresele lor, iar comunitatea de a se informa asupra directiei in care evolueaza scoala si orientarii tinerei generatii. In acest sens, se vorbeste despre evaluarea eficientei invatamantului, dar este la fel de necesar, sa fie asigurata eficienta evaluarii. Acest ultim aspect are o importanta deosebita, deoarece el poate fi cel mai elocvent confirmat prin trecerea de la control/evaluare la autocontrol/autoevaluare, ceea ce sustine in plan mai larg trecerea de la determinare si tutela la o autodeterminare motivata permanent.