Observatia sistematica si independenta

OBSERVATIA SISTEMATICA SI INDEPENDENTA

Observatia sistematica si independenta reprezinta o metoda didactica/de învatamânt în care predomina actiunea de cercetare directa a realitatii prin dirijarea învatarii în secvente didactice proiectate la nivelul interactiunii dintre cunoasterea intuitiva si cunoasterea logica. Acesta metoda valorifica modelul cercetarii stiintifice clasice prin intermediul unor rationamente inductive si deductive care asigura investigarea directa a unor obiecte, fapte, evenimente, relatii, corelatii

Functia pedagogica a acestei metode vizeaza formarea-dez'oltarea spiritului de cercetare obiectiva a realitatii obiective, naturale si sociale, pe baza unor criterii de rigurozitate stiintifica asumate la niveluri psihopedagogice si sociale adecvate fiecarei trepte (pre)scolare.

Realizarea efectiva a acestei functii presupune stimularea spiritului de observatie, evaluabil în termenii unei aptitudini pedagogice generale, la niveluri de competenta cognitiva superioara care angajeaza operationalitatea si flexibilitatea gândirii.

Structura metodei valorifica urmatoarele etape necesare în proiectarea si realizarea seceventelor de instruire: sesizarea elementelor esentiale ale fenomenului studiat; definirea trasaturilor generale la nivelul unor categorii observabile; exprimarea sintetica, la nivel conceptual, a functiei sociale a fenomenului studiat. Desfasurarea lor -spre deosebire de observatia stiintifica - implica interventia orientativa a profesorului, pe baza careia elevul poate obtine informatiile necesare pentru formarea si aplicarea notiunilor incluse în programele scolare, printr-un efort propriu de cunoastere nemijlocita a realitatii (vezi Surdu, Emil, 1995, pag.220).

Angajarea metodei la nivelul unor proiecte pedagogice/didactice eficiente presupune valorificarea formelor de organizare posibile (observare spontana, observare planificata; observare enumerativa, observare descriptiva, observare sistematica, observare dirijata, observare autodorijata) prin implicarea acestora în cadrul unor 'sarcini scolare care ajuta elevul sa înteleaga bogatia de aspecte ale mediului înconjurator' (Cerghit, loan, 1997, vezi pag.159, 160).

Perfectionarea metodei vizeaza asigurarea saltului de la obser>atia sistematica, dirijata de profesor, la observatia sistematica, autodorijata, realizata independent de elev prin valorificarea procedeelor de diferentiere a instruirii, aplicabile în diferite situatii didactice, în conditiile unui învatamânt diferentiat, pe grupe sau individual. - Vezi Metodele didactice/de învatamânt.