DEMERSURI CREATIVE SI INOVATIVE IN DIDACTICA

DEMERSURI CREATIVE SI INOVATIVE IN DIDACTICA DE SPECIALITATE[1]

Cuvinte cheie: creatie; inovatie; invatare; invatare de mentinere; invatare inovativa, anticipativa, participativa; continut disciplinar, multidisciplinar, interdisciplinar de invatare, tehnologie informatica.

1. Contextul general al demersurilor inovative in Didactica specialitatii

Necesitatea abordarii prospective si a innoirii continue a ansamblului educatiei, recunoscuta dintotdeauna, a devenit astazi nu numai presanta, ci si inevitabila. Factorii care genereaza o asemenea necesitate sunt multipli: unii sunt cvasipermanenti si au aparut odata cu aparitia educatiei ca proces de educare si de valorificare a resurselor umane, altii au aparut treptat, pe masura dezvoltarii si evolutiei educatiei, in relatie cu dezvoltarea din ce in ce mai rapida, mai complexa si mai inedita a cunoasterii stiintifice si a progresului tehnic, dar si in relatie cu dezvoltarea culturii si a structurilor economico-sociale, politice, culturale din societatile moderne.

Constientizarea acestor realizari a fost exprimata succesiv, in formule emblematice, de catre multi reprezentanti ai stiintelor sociale si umane, intre care, nu in ultimul rand, ai psihologiei si ai stiintelor educatiei. Astfel, un reprezentant al antropologiei culturale sustinea ca: ".nimeni nu se naste in societate in care traieste si nu va muri in cea pe care a cunoscut-o."

Un reputat reprezentant al UNESCO (Edgar Faure, presedintele unei comisii internationale UNESCO, care a elaborat un Raport asupra dezvoltarii educatiei, publicat in anul 1972) atrage atentia asupra faptului ca educatia si invatamantul, in toate componentele lor, pot fi cu adevarat eficiente numai in masura in care vor reusi sa pregateasca noile generatii pentru viitor, pentru a fi capabili sa munceasca, sa traiasca si sa se realizeze in sisteme sociale care nu exista in prezent. Reluand aceste evaluari, Gaston Berger, psihopedagog francez, intr-o lucrare consacrata omului modern si educatiei sale, arata ca noi, scoala si educatorii ".trebuie sa pregatim tineretul in vederea rezolvarii unor sarcini pe care nu le putem prevedea exact; nu putem invata pe copiii nostri tot ce vor trebui sa stie timp de 30-40 de ani de activitate profesionala, pentru ca nu stim inca in ce va consta aceasta activitate si pentru ca o parte importanta din cunostintele indispensabile pentru aceasta perioada nici nu sunt descoperite."

Astazi, cand suntem martori la/partasi ai debordantului progres al cunoasterii umane si al dezvoltarii tehnologice fara precedent, al profundelor transformari ale structurilor economice, sociale si politice, care au facut ca, in prezent, societatile contemporane sa devina din ce in ce mai evident "societati ale cunoasterii si ale informatizarii". In aceste conditii, toate datele sistemelor educationale sunt radical schimbate, ceea ce face necesar ca vechile viziuni si perspective asupra directiilor si asupra sensurilor dezvoltarii si innoirii acestora sa fie radical reconsiderate.

In conditiile in care societatea cunoasterii si informatizarii reprezinta in secolul XXI echivalentul multiplicat al revolutiei industriale din secolul al XIX-lea,, este evident ca toate strategiile, politicile, programele si actiunile vizand realizarea educatiei ca educatie a societatilor cognitive, sa fie reconsiderate si reelaborate.

Incepand cu obiectivele invatarii, continutul, modalitatile de organizare a sistemelor si a institutiilor educationale si de invatamant, incheind cu sistemele si procesele si activitatile de predare-invatare-evaluare de la nivelul de baza al sistemelor - cel al scolii si al celorlalte formatiuni de lucru, ale organizatiilor si institutiilor sociale educationale. Adica, la nivelul la care "prind viata", se realizeaza efectiv toate proiectiile si programele dezvoltarii si modernizarii educatiei si invatamantului.

2. Coordonate teoretico-metodologice ale modernizarii Didacticii de specialitate

In acest cadru, un loc si un rol central il ocupa preocuparile de adoptare a unei viziuni si a unei conceptii noi asupra didacticii , de reelaborare a didacticii generale a invatamantului si de modernizare a didacticii specialitatilor din intregul sistem de invatamant, care se constituie in unul din obiectivele strategice majore ale politicilor educationale ale statelor in perioada contemporana.

In procesul de realizare a unui atat de redutabil obiectiv, este necesara valorificarea cat mai deplina si cat mai eficienta a potentialului creativ si inovativ al tuturor factorilor politici-administrativi, stiintifici, al intregului personal didactic si de specialitate si, nu in ultimul rand, al factorilor de decizie cu responsabilitati in domeniul educatiei si invatamantului. In acelasi timp, problemele teoretice, cat si cele practice, organizationale, economice, materiale, financiare si manageriale ce se cer a fi corect solutionate sunt de extrema complexitate si de mari dimensiuni, cu impact profund si cu implicatii majore in toate componentele societatii si vietii individuale si sociale ale intregii populatii.

Concret, abordarea si solutionarea creativa a fundamentelor teoretice ale modernizarii practicii didactice reclama, intre altele:

a.       schimbarea paradigmei invatarii ca proces esential al educatiei, in sensul trecerii si inlocuirii treptate a invatarii de mentinere, preponderenta in prezent in invatamant si educatie, cu noile tipuri de invatare creativa, inovativa, anticipativa si participativa, ca mijloace de pregatire atat a oamenilor, cat si a societatilor pentru a fi in masura sa actioneze adecvat la situatiile noi, mereu schimbatoare si in ritmuri din ce in ce mai alerte;

b.      revederea si reformularea finalitatilor invatarii, in directiile:

cultivarii generalizate a autonomiei, respectiv a capacitatilor si aptitudinilor oamenilor - individual si in grupuri sociale - de a se baza, cat mai mult posibil, pe fortele proprii si de a-si organiza viata pe baza eliberarii cat mai extinse de toate categoriile de dependente;

dezvoltarii capacitatilor oamenilor de a crea relatii si sisteme de relatii cat mai extinse, de a stabili legaturi si de a coopera cu altii in eforturile de realizare a cat mai multor scopuri si obiective comune; deci, de intelegere a sistemelor mai largi, a ansamblurilor din care fac parte, a interdependentelor si a deschiderii fata de noi forme si tipuri de participare;

reconsiderarii locului si rolului valorilor si a relatiilor interumane in ansamblul proceselor de invatare si plasarea lor corecta in sistemele si ambiantele de invatare, alaturi de  cele care mediaza invatarea:

dezvoltarii limbajului si a altor instrumente (imagini, unelte, masini etc), atat in calitatea lor de "instrumente ale invatarii" cat si ca obiective ale acesteia;

c.       solutionarea unor multiple si complexe probleme in legatura cu exigentele modernizarii continutului proceselor de invatare care trebuie sa fie puse de acord cu natura si nivelul actual de dezvoltare al cunoasterii si al stiintei si cu tendintele de evolutie a lor, in sensul trecerii din ce in ce mai exprese de la continuturi disciplinare (de invatare) la noi continuturi multi si interdisciplinare, care reflecta, din ce in ce mai adecvat, unitatea esentiala a diverselor domenii de studiu ale stiintei si unitatea epistemologica a campului de studiu al disciplinelor stiintifice, care face posibila si necesara utilizarea aparatului logic si epistemologic al unei stiinte in altele, in vederea dezvoltarii lor.

3. Noile tehnologii informatice si modernizarea Didacticii de specialitate

Un domeniu esential al didacticii generale si a specialitatii care reclama eforturi sustinute de innoire si de solutionare creativa si inovativa a problematicii modernizarii activitatii didactice, il reprezinta cel al relatiilor dintre procesele de invatare si noile tehnologii informatice. Aceasta, deoarece noile tehnologii informatice nu reprezinta numai modalitati si instrumente noi de a face lucruri "vechi", ci un factor esential al transformarii functiilor si structurilor invatamantului in mai multe sensuri si al rolurilor si relatiilor dintre cele doua categorii fundamentale ale activitatii didactice: educatorul si educatul.

In acest context, este necesar ca ansamblul strategiilor, programelor si actiunilor consacrate valorificarii acestor noi tehnologii in invatamant sa porneasca de la premisa ca utilizarea noilor tehnologii in procesele de predare-invatare si evaluare trebuie sa reprezinte, in primul rand, o resursa inestimabila a modernizarii invatarii si, in al doilea a rand, instrumente de invatare, in toate disciplinele predate si in activitatile instructiv-educative extraclasa si extrascolare. Realizarea practica a acestui deziderat presupune:

a)      noile tehnologii informationale sa se regaseasca in mod adecvat in toate componentele metodologiei activitatii didactice, incepand cu "tehnologia instruirii", sistemul de metode si procedee didactice, mijloacele de invatamant, mijloacele tehnice de instruire, sistemul formelor de organizare a activitatii instructionale si educationale, in proiectarea, elaborarea si implementarea tuturor tipurilor de strategii didactice in general, in proiectarea, realizarea si evaluarea intregului proces de invatamant, in cocncordanta cu obiectivele asumate ale acestuia;

b)      asigurarea caracterului dinamic si deschis al metodologiei didactice - ca o premisa esentiala a cresterii capacitatii acesteia de a incorpora in mod creativ generatiile succesive de categorii de mijloace de invatamant si, in mod deosebit, a celor din ultimele generatii (PS, noi tehnici de comunicare, CD-R, soft-urile educationale etc);

c)      diversificarea si multiplicarea formelor de organizare si desfasurare a activitatilor didactice si reunirea lor intr-un sistem coerent si cuprinzator, pe baza unei taxonomii, elaborate potrivit unor criterii stiintifice, logice, epistemologice si pedagogice valide, semnificative;

d)      includerea in procesul de modernizare a metodologiilor si tehnologiilor didactice a tuturor categoriilor de educatie: formala, nonformala si informala, in perspectiva valorificarii didacticilor modernizate in cadrul unui sistem global, integrat de educatie, in cadrul caruia sa se poata asigura in mod eficient, complementaritatea invatarii formale, nonformale si informale;

e)      formarea si pregatirea cadrelor didactice in concordanta cu noile exigente antrenate de incorporarea in sistemele moderne de invatamant a didacticilor de specialitate, bazate pe utilizarea si valorificarea noilor generatii de mijloace si tehnologii informatice;

f)        identificarea si determinarea cat mai elaborata a principiilor teoretico-metodologice generale ale proceselor de innoire a sistemului didacticilor de specialitate este din ce in ce mai actuala si prezenta, datorita faptului ca, practica educationala si didactica se afla in prezent in procese din ce in ce mai alerte de transformari din ce in ce mai inedite, care ofera o baza de date si de experiente din ce in ce mai "provocative", atat pentru teoria, cat si pentru metodologia si practica educationala.

O serie de directii de reflectie si de actiune propuse deja, reclama raspunsuri validate stiintific, intrucat astazi se discuta, din ce in ce mai insistent, despre: 

"descolarizarea" societatii si inlocuirea actualelor forme de invatamant si educatie cu altele, bazate pe continuturi de invatare liber alese, asimilate fara profesori sau educatori profesionisti.

crearea unor noi tipuri de "configuratii educationale" (agentii de materiale educationale, retele de comunicatii, laboratoare, banci de date si de informatii) in materiile de educatie, accesibile oricarei persoane interesate sa invete singura, care sa inlocuiasca actualele tipuri de scoli;

Info-scoala, utilizand PC-ul si Internetul si promovarea invatarii asistate de calculator;

Radio-tele-scoala, ca nou tip de scoala, capabila sa ofere, prin intermediul sutelor de sateliti de telecomunicatii mii de programe TV, inclusiv programe de invatamant si educatie;

aparitia "scolilor de sambata si de duminica", a "scolilor de vacanta" sau a "scolilor pe roti", bazate pe produse "ludice", pe utilizarea eficienta si constructiva a timpului liber, pe educatie prin excursii si calatorii etc.

invatamantul la distanta (invatamantul deschis la distanta - IDD) ca directie deja viabila de dezvoltare a sistemelor educationale a generat o arie de tehnologii de invatare, aflate in procese rapide de extensie si de diversificare;

Universitatea deschisa si universitatile libere au determinat noi directii de evolutie si de dezvoltare a unor noi tehnologii si metodologii didactice;

noua ramura industriala "Edu-taintment", cuprinzand companiile de cablu, grupele de telecomunicatii, de filme, Cd-uri, legata de industria de software etc, toate au deja implicatii profunde asupra educatiei si invatamantului.

Multe din aceste idei si sugestii par destul de utopice. Unele marcheaza evolutii promitatoare. Toate la un loc reclama, insa, examinari atente si eforturi de corelare a educatiei si invatamantului, inclusiv a metodologiilor si tehnologiilor didactice, cu evolutiile societatii si civilizatiei contemporane, ca temei al asigurarii calitatii, eficientei si performantei necesare in aceste domenii fundamentale ale progresului uman si social.