Programa scolara - document oficial de planificare a continutului ÎnvatamÂntului

PROGRAMA SCOLARA - DOCUMENT OFICIAL DE PLANIFICARE A CONTINUTULUI ÎNVATAMÂNTULUI

Programa scolara reprezinta un document oficial de planificare a continutului învatamântului bazat pe 'un ansamblu de actiuni proiectate special pentru a suscita instruirea': definirea obiectivelor generale si specifice; stabilirea continuturilor care trebuie predate-învatate-evaluate; anticiparea metodelor si a tehnicilor de evaluare; prezentarea materialelor necesare pentru realizarea activitatii de învatare (manuale scolare etc); precizarea dispozitiilor necesare pentru formarea initiala si continua a cadrelor didactice (vezi Mialaret, Gaston, 1991, pag. 198).

Proiectarea programei scolare în perspectiva curriculara presupune elaborarea unor raspunsuri coerente la patru întrebari fundamentale (idem, vezi pag. 199-201);

a) Pentru ce învatam ? - vezi stabilirea criteriilor de elaborare a programei prin raportare la finalitatile macrostructurale (ideal pedagogic - scopuri pedagogice);

b)  Ce învatam ? - vezi alegerea continuturilor programei în raport cu obiectivele pedagogice generale si specifice (definite la nivel de politica a educatiei) si cu cerintele pedagogice (definite în termeni de coerenta interna Ilogica disciplinei respective si externa Hogica. legaturilor interdisciplinare);

c)  Pentru cine învatam ? - vezi structurarea continuturilor programei în raport cu posibilitatile minime-medii-maxime de învatare ale elevului, în termenii optimizarii corelatiei dintre informare-formare-dezvoltare;

d)  Cum învatam ? - vezi metodele (de predare-învatare-evaluare) si conditiile (interne-externe) necesare pentru valorificarea deplina a capacitatilor de învatare ale e-levului.

Structura programei scolare presupune ierahizarea cunostintelor la nivelul unor tipologii pedagogice definitivata în functie de obiectivele generale si specifice asumate

în sens prioritar formativ. O asemenea tipologie ierarhica angajeaza cinci tipuri de cunostinte:

a)  cunostinte de baza, care formeaza nucleul epistemic tare al stiintei/disciplinei scolare, indispensabile pentru formarea-dezvoltarea personalitatii elevului în perspectiva educatiei permanente;

b)  cunostinte functionale, care stimuleaza întelegerea fenomenelor studiate prin redefinire/interiorizare si relationare, în diferite contexte de transfer operational;

c)  cunostinte catalizatoare, care conditioneaza (intelectual sau/si socioafectiv) realizarea unor secvente de învatare ulterioara;

d) cunostinte deschise, care antreneaza orizontul cultural al elevului. 'în sens gratuit (fara nici o coloratura peiorativa)';

e) cunostinte închise, 'care încarca memoria' (idem, vezi pag. 207. 208).

Elaborarea programei scolare reprezinta o actiune specifica, realizabila în concordanta cu liniile de proiectare curriculara stabilite la nivelul planului de învatamânt. Aceasta actiune specifica presupune ierarhizarea urmatoarelor operatii pedagogice: raportarea la obiectivele specifice; stabilirea structurii tematice a disciplinei scolare respective; precizarea îndrumarilor metodologice; proiectarea calendaristica a activitatilor de predare-învatare-evaluare.

A)  Raportarea la obiectivele specifice presupune traducerea în plan didactic a orientarilor valorice stabilite în plan macrostructural pentru fiecare nivel si treapta de învatamânt. Aceste orientari actioneaza ca finalitati microstructurale intermediare între obiectivele generale ale planului de învatamânt si sarcinile didactice concrete, operati-onalizate de profesor la nivelul fiecarei activitati de predare-învatare-evaluare.

B) Stabilirea structurii tematice a programei scolare presupune respectarea unor criterii functionale: a) accesibilitatea cunostintelor si a capacitatilor care urmeaza sa fie dobândite de elevi în diferite etape ale scolaritatii; b) gradarea corecta a cunostintelor si a capacitatilor, în raport cu resursele de spatiu si timp existente; c) deschiderea cunostintelor si a capacitatilor spre diferite tipuri de corelatii disciplinare, intradisci-plinare, interdisciplinare, transdisciplinare. Respectarea acestor criterii functionale asigura atingerea unor indicatori calitativi specifici activitatii de proiectare curriculara a programei scolare: a) relevanta continutului instruirii; b) secventialitatea continutului instruirii; c) consistenta continutului instruirii.

a) Relevanta continutului instruirii presupune evidentierea valorii formative a cunostintelor si a capacitatilor incluse la nivelul programelor scolare. Ea reflecta unitatea metodologica existenta între premisa stiintifica a continutului si consecinta pedagogica a acestuia asumata în functie de specificul fiecarei trepte si discipline de învatamânt.

In plan stiintific, structura tematica a programei vizeaza selectia, dozarea si ierarhizarea datelor, faptelor, evenimentelor; notiunilor, conceptiilor, regulilor, principiilor, legilor; paradigmelor, teoriilor, categoriilor, modelelor de analiza si sinteza etc.

în plan /jedagog/c/metodologic, structura tematica a programei vizeaza selectia. dozarea si ierarhizarea cunostintelor si capacitatilor proiectate la nivel: monodiscipli-nar, intradisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar.

In plan didactic, structura tematica a programei scolare vizeaza selectia, dozarea si ierarhizarea cunostintelor si capacitatilor incluse în trunchiul comun de cultura generala activat la nivel: instrumental, în învatamântul primar; de baza, în învatamântul gimnazial; de profil, în învatamântul liceal; de specializare, în învatamântul profesional; de specializare superioara, la niveluri profesionale de vârf, în învatamântul universitar.

Selectia, dozarea si ierarhizarea cunostintelor si a capacitatilor la nivelul programelor scolare asigura: ponderea formativa a informatiei, dependenta de valoarea sa metodologica si practica, perfectibila în timp si spatiu; deschiderea psihosociala multipla a obiectelor sau a modulelor de învatamânt, cu relevanta interdisciplinara; eliminarea balastului informational prin raportare la conceptul de 'trunchi comun de cultura generala', operabil la toate nivelurile sistemului.

b) Secventialitatea continutului instruirii presupune operationalizarea unor circuite de programare a materiei, în variante traditionale si (post)moderne. exprimate la nivel liniar, concentric, modular, integrat..

Programele scolare liniare sunt structurate prin 'adaugiri succesive de informatii si prin amplificarea exigentelor fata de activitatea cognitiva a elevilor'. Acest tip de programa urmareste, în mod special, asigurarea accesibilitatii cunostintelor, proiectate de la simplu la complex, corespunzator fiecarei etape de vârsta în conditii de maxima securitate psihologica si pedagogica.

Programele scolare concentrice sunt structurate prin 'reluarea acelorasi notiuni, cunostinte, deprinderi, într-o forma amplificata pe diferite trepte ale sistemului scolar (niveluri de vârsta)' - vezi Olga, Oprea, 1979, pag. 144.

Acest tip de programa urmareste, în mod special, aprofundarea cunostintelor în cadrul unei noi trepte scolare, în conditiile unei noi etape de dezvoltare psihica a personalitatii elevului. Mecanismele de proiectare vizeaza o noua structura de organizare a cunostintelor, acumulate deja. prin dezvoltarea acestora în contexte metodologice si aplicative superioare. Din aceasta perspectiva sunt semnificative programele scolare propuse, de regula, în domeniul matematicii, gramaticii, stiintelor sociale si umane.

Didactica moderna si postmoderna valorifica cele doua modalitati clasice de organizare lmiara si concentrica a programelor scolare, remarcabile prin capacitatea lor de asigurare a accesibilitatii cunostintelor în conditii de deplina securitate psihica, discutabile însa datorita caracterului lor predominant monodisciplinar si înclinatiei lor spre gândirea inductiva si convergenta, care întretine anumite limite si întârzieri în planul cunoasterii comprehensive, conceptuale, critice.

Evolutia programelor scolare liniare si concentrice în contextul proiectarii auriculare angajeaza întreaga structura a activitatii de predare-învatare-evaluare, orientata pedagogic în conditii de interdiscipîinaritate si de instruire diferentiata. Aceasta evolutie determina aparitia unor noi modalitati de programare a continutului instruirii, respectiv a unor noi tipuri de programe scolare (în spirala, modulare, integrate).

Programele scolare în spirala sunt structurate în jurul experientei cognitive de baza a elevului, care asigura însusirea de noi cunostinte 'încadrate continuu în noi contexte si sisteme ce se largesc si se restructureaza neîncetat, solicitând capacitati si operatii intelectuale din ce în ce mai complexe'. Proiectarea în spirala îmbina programarea concentrica - care în aceasta situatie presupune 'reluarea problemelor fundamentale, care reprezinta structura de baza a obiectului' - cu programarea liniara, care presupune însusirea de noi cunostinte dupa reactualizarea problemelor fundamentale (vezi Oprescu, N; Blideanu, E, în Curs de pedagogie, 1988, pag. 173).

Programele scolare modulare sunt structurate pe baza unor seturi de cunostinte, situatii de învatare, strategii speciale de predare-învatare-evaluare, care faciliteaza realizarea independenta a sarcinilor de instruire într-un timp pedagogic optim. Elaborarea modulelor presupune definirea unui set de situatii didactice, pe de o parte inde-

pendente, iar pe de alta parte, interdependente în raport cu sarcinile de învatare trecute si viitoare.

Aceast tip de programa scolara are o structura tridimensionala bazata pe: continuturi specificate, cu precizarea cunostintelor anterioare necesare si a diverselor itine-rarii curriculare posibile; ansamblu de submodule, fiecare incluzând obiectivele con-crete-situatiile de învatare necesare-probele pentru trecerea la un nou submodul; probe terminale pentru evaluarea gradului de realizare a obiectivelor modulului, pentru recuperarea pierderilor, pentru asigurarea trecerii ia modulul urmator (vezi Cretu, Carmen, în Psihopedagogie, coordonatori, Neculau, Adrian. Cozma, Teodor. 1994. pag. 134-136).

Programele scolare integrate sunt structurate pe baza strategiilor de organizare interdisciplinara/transdisciplinara a continurilor formale-nonformale-informale, care angajeaza întreaga experienta de predare-învatare-evaluare a profesorului si a elevului. Aceste programe - care reprezinta scoala viitorului - valorifica 'unitatea funciara a demersurilor stiintifice', urmarind integrarea orizontala si transversala a disciplinelor de învatamânt în functie de urmatoarele criterii de selectie a continuturi lor instruirii:

- criteriul teoretic, care vizeaza schemele conceptuale, obiectul si metodele de cercetare, paradigmeie de abordare, valabile în cadrul mai multor stiinte;

criteriul aplicativ, care vizeaza tehnologiile comune dezvoltate la nivelul mai multor stiinte, cu referire la domeniul vietii profesionale, mediului ambiant, relatiilor de familie;

criteriul personalitatii, respectiv a 'obiectului educatiei', care vizeaza formarea constiintei stiintifice a elevului, relevanta pentru modelarea raporturilor sale cu lumea si cu sine;

- criteriul social, care vizeaza abordarea unor aspecte istorice, tehnologice, economice etc, semnificative pentru rezolvarea ''unor probleme ale societatii', respectiv pentru 'natura umanitatii' (idem, pag.137-138).

c) Consistenta continutului instruirii este realizabila la nivelul programei scolare în plan intern (vezi structura programei scolare) si extern (vezi structura de relatie a programelor scolare).

Consistenta interna a programelor scolare vizeaza asigurarea unui raport pedagogic optim între logica stiintifica a continutului instruirii - controlabila în plan epis-temic - si logica didactica a continutului instruirii, vaîorificabila în plan formativ.

Consistenta externa a programelor scolare vizeaza asigurarea unor raportari pedagogice optime cu celelalte programe scolare, plasate pe orizontala, verticala si transversala pianului de învatamânt, în cadru! trimestrului/semestrului, anului, ciclului (pre)scoîar sau universitar respectiv.

C). Formularea îndrumarilor metodice vizeaza elaborarea strategiilor de predare-învatare-evaluare necesare pentru realizarea obiectivelor specifice programelor scolare la un nivel de eficacitate pedagogica optima. Angajarea proiectarii curricu-îare presupune integrarea 'îndrumarilor metodologice ' în structura interna a programelor scolare, pentru sustinerea consistentei pedagogice a acestora în diferite circumstante didactice si extradidactice.

Delimitarea orientativa a 'îndrumarilor metodice' implica raportarea profesorului ia dimensiunea functionala a obiectivelor generale si specifice ale procesului de învatamânt. Proiectarea lor ca virtuale strategii de predare-învatare-evaluare angajeaza decizia manageriala a profesorului, relevanta pedagogic pe linia de interactiune existenta între: metoda de învatamânt aleasa, cu prioritate, datorita resurselor sale formative maxime si capacitatii sale de integrare deplina a altor metode si procedee eficiente -stilul educational adoptat pentru valorificarea deplina a resurselor existente la nivelul structurii actiunii didactice - marja de optimizare a activitatii didactice, operabila în cadrul spatiului si timpului disponibil pentru instruirea în clasa si în afara clasei.

D) Proiectarea activitatii de didactice este detemiinata la nivelul programelor scolare care directioneaza actiunea de elaborare a 'planului calendaristic' necesar fiecarui cadru didactic în contextul trimestrului si al anului scolar. Optimizarea 'planului calendaristic' implica adaptarea obiectivelor generale si specifice la conditiile existente ia nivelul fiecarui colectiv de eievi.

Programa scolara poate sugera mecanismele posibile de operationalizare a obiectivelor în contextul resurselor de spatiu si timp aflate la dispozitia cadrului didactic. Aceasta presupune avansarea unor structuri de proiectare flexibile care vizeaza : Capitolul - Numarul de ore saptamânal - Succesiunea activitatilor didactice/lectiilor etc. - Termenele stabilite - Obiectivele propuse - Continuturile necesare - Strategiile didactice posibile - Criteriile de evaluare - Observatiile care se impun. - Vezi Continutul procesului de învatamânt, Curriculum, Proiectarea pedagogica