Parteneriatul scoala - familie - vector esential al managementului clasei de elevi

Parteneriatul scoala - familie - vector esential al managementului clasei de elevi.

Moto: "Prezenta parintilor poate

transforma cultura scolii "

(S. L. Lightfoot)

Parintii parteneri ai profesorului in procesul educational.

I Argument

Ce sete un copil?O implinire,o speranta,o bucurie,o regasire,o grija (sau toate la un loc) un efort de a ne prelungi viata sau poate..un dar divin-o posibilitate de a crea vesnicia sufletului nostru. Cu certitudine,copilul este un moment de turnura nu doar in viata unui individ,ci si in cea a societatii.

Reforma invatamintului modern pune accentul pe caracterul prospectiv al educatiei si pe plasarea copilului in centrul tuturor schimbarilor,el devenind subiect al procesului educational. Numai astfel de elevi in viitor vor deveni cetateni care vor edintifica temelia unei societati cu adevarat democratice.

Restructurarea sistemului educational din R. Moldova presupune initierea si promovarea unei noi orientari de stringenta actualitate , concretizate in actiuni specifice virstei si nivelului de pregatire privind educarea spiritului de raspundere/ responsabilitate (invatamint prescolar, primar, gimnazial), formarea capacitatii de a decide singur ( invatamint gimnazial si liceal), de unde rezulta antrenarea la toate virstele a independentei in gindire si actiune care stimuleaza initiativa. Toate acestea luate in ansamblu vin sa contribuie la conturarea idealului educational si anume formarea omului decident intr-o societate a cunoasterii, informatizarii, libertatii si democratiei proprii statului de drept , a globalizarii normelor de convietuire , cooperare , solidaritate, securitate colectiva si individuala. V. Cojocaru ,,Calitatea in educatie. Managementul calitatii" , pag.148 .

Suntem cu totii responsabili pentru educatia tinerei generatii. Cu cit se complica viata sociala si provocarile lumii moderne formuleaza intrebari si cer raspunsuri la care nu ne-am fi gindit acum douazeci de ani,devine tot mai clar ca este nevoie de un parteneriat educational in favoarea si pentru asigurarea viitorului,pentru cresterea mai adecvata a copiilor. Acest parteneriat presupune o interactiune,colaborare,cooperare intre factorii educationali familiie-scoala-societate. Dupa cum ii vom creste si ii vom invata sa se adapteze schimbarilor permanente din lumea noastra de azi si in cea de miine, asa vom asigura si continuitatea culturii si civilizatii umane. Reorientarea in formarea unei astfel de personalitati se recomanda a fi realizata incepind cu educatia in familie , unde cum afirma Covey, ,,sotii si parintii joaca trei roluri :producator, manager, conducator"[ Covey,S.R. Etica liderului eficient sau Conducerea bazaa pe principii.-Bucuresti:Editura Allfa,2001. , p.133]. In ipostaza de ,,producator", acestia trebuie sa fie capabili , sa fie rabdatori, sa implice copiii pentru ca ,,sa aiba motivatia de a-si duce sarcinile la capat conform asteptarilor" [Ibidem, p.133]. In rolul de manageri , parintii tind ,,sa se concentreze asupra indeminarii si nu a eficientei, asupra a face lucrurile cum trebuie, in loc de a face lucrurile care trebuie" Ibidem,p.134, fapt ce necesita ,,un inalt grad de independenta si incredere in sine" [Ibidem,p.135], pe cind in rolul de producator poti produce schimbari .ajutindu-i pe ceilalti sa se simta liberi sa-si exprime ingrijorarile si sa se implice in crearea de solutii noi,acceptabile" [Ibidem, p.135]

II Studii si cercetari in domeniul colaborarii scoala-familie

Pentru a evedentia rolul important pe care il joaca familia in dezvoltarea urmasilor si nevoia de a structura sprijinul acordat acesteia s-au realizat diferite studii la acest subiect. In continuare voi prezenta succint principalele cercetari efectuate in ultimii ani. Aceste studii confirma tot mai mult faptul ca perioada petrecuta in familie este determinanta pentru evolutia personalitatii copiilor si pentru integrarea lor scolara si sociala.

O directie predilecta a cercetarilor in domeniul familiei o constituie analiza rolului pe care il joaca mama, gradul ei de cultura, statutul social si dezvoltarea individuala, dragostea/atasamentul pentru copil. Este evidentiata valoarea relatiilor stabilite intre membrii familiei, intre frati si intre parinti ca o coordonata de influentare a copilului.

Alte cercetari studieaza elemente care influentiaza constructia personalitatii copilului si ele releva importanta familiei la diferite virste ale copilului. Studiile asupra coeficientului de inteligenta (QI) al mamei si al copilului in familie pun accentul pe rolul inteligentei materne in dezvoltarea copilului ( Heber, 1977, Remey si Campbell, 1980).

O alta directie de cercetare o constituie relatia dintre mediului familiar si rezultatele scolare ale copilului. Impactul familiei asupra dezvoltarii si achizitiilor scolare ale copilului au fost de asemenea cercetat de catre specialisti din strainatate si din spatiul romanesc. Studiile au demonstrat ca dezvoltarea copilului este influentata in proportie 70, 63 % de familie, iar adaptarea scolara este influentata de familie in proportie de 74, 47%. Studii numeroase semnaleaza actiunea reciproca intre gindire si limbaj si sprijinul pe care il poate exercita limbajul si alte sisteme simbolice asupra structurarii, gindirii si functionalitatii intelectuale.

Cercetarile internationale si nationale privitor la analiza stilurilor educative in familie atesta o multitudine de determinante ale acestui subiect.Acestea se refera la coordonatele exterioare si la variabilele interne ale vietii de familie. O serie de specialisti considera ca atmosfera familiala, climatul familiei, tehnicile de influenta ale familiei se pot identifica cu stilul educativ (R. Vincent,1972).E. Staciulescu (1997) considera acest concept ca o expresie utilizata in mod rational ,vizind natura si caracteristicile raporturilor familiare.

O directie relativ noua de cercetare o constituie constructia imaginii de sine in familie. Mediul social, limbajul si reprezentarea despre sine sunt elemente conexe in dezvoltarea copilului (R. Perron si R. Mises, 1984). Pedagogia practicata in scoala moderna, ii favorizeaza pe cei cu sanse si ii defavorizeaza ce ceilalti, care devin elevi slabi, "neinzestrati". La nivel sociologic aceasta se traduce cu trecerea de la o clasa normala la una speciala. La nivel psihologic, se formeaza si cristalizeaza astfel o imagine de sine negativa, devalorizata, corespunzatoare unui "incapabil". Se instaleaza resemnarea, pasivitatea, nu nuimai scolara, ci si socio-personala, apare fenomenul delicventei si criminalitatii juvenile.

Studii si cercetari de valoare la subiectul Parteneriat educational: familie - scoala - societate cu referire la educatia si consilierea parintilor au realizat autorii romani E. Vrasmas, A. Baran-Pescaru,Gh. Bunescu, R. Vincent, M. Voinea,E. Stanciulescu, L. Cuznetov etc.

Daca incercam o sinteza a directiilor de cercetare a realitatii mediului familial putem concluziona remarcind cresterea interesului pentru analiza acestui domeniu. Toate studiile actuale concura in a pune in evidenta importanta covirsitoare a mediului familial asupra dezvoltarii copilului. In acelasi timp ele sunt semnale de alarma intr-o societate care isi propune educatia si acordarea de sanse egale pentru toti copii, in conditiile cind un numar mare de familii sunt incomplete (divorturile, emigrarea peste hotare, etc.).

III Parteneriatul educational - principiu esential in pedagogia

contemporana.

Parteneriatul educational reprezinta o conditie a eficientei interventiilor socio-educative bazate pe scoala si comunitate.Familiile isi trimit copiii la scoala , acolo unde spera ca ei sa-si dobindeasca instrumentele necesare pentru a reusi in viata. Scolile preiau copiii si-i trimit inapoi in familiile lor,acolo unde presupun ca le va fi furnizat sprijinul de care acestea au nevoie pentru a creste si a invata.Cercul acesta , in care casa si scoala isi impart actiunea asupra capacitatilor copiilor, este unul ce a fost considerat centrul dezvoltarii,al dezbaterilor si al obtinerii informatiilor de orice natura. Majoritatea institutiilor educative are un grup formal de legatura scoala - familie, fie ca este comitetul de parinti, consiliul scolii, senatul, camera parintiloretc.Dar toti lucreaza pentru a crea o punte intre familie si sistemul de invatamint. Relatiile sunt denumite diferit: ,,implicare parentala", ,,parteneriat", ,,relatii scoala - familie", dar toate reprezinta convingerea ca daca adultii in cadrul celor doua institutii - comunica si colaboreaza, atunci cei care vor avea de cistigat sunt numai si numai copiii.

Modul cum interrelationeata parintii si profesorii isi pune amprenta pe formarea si instruirea copilului. Numeroase studii au demonstrat ca o relatie buna intre cele doua institutii ale educatiei - scoala si familia - este in avantajul dezvoltarii copilului la toate virstele. Cu toate acestea,complexitatea actului educational,a relatiilor umane si sociale contemporane si sarcinile tot mai dificile carora trebuie sa le faca fata procesul educational fac sa se identifice tot mai multe fisuri in relatia amintita.

De aceea se pune accentul mai mult pe concepte ca opinia copilului,participarea lui la deciziile care il privesc,optiunea personala,implicarea copilului,de la virstele cele mai mici in responsabilizarea si drepturile pe care le asigura societatea. 

Relatiile de parteneriat care se stabilesc intre diriginte-elev-familie trebue sa se bazeze pe urmatoarele obiective:

profeorul-manager sa acumuleze cit mai multe informatii despre preocuparile elevilor;

profesorul-manager sa inlocuiasca imitatia, improvizatia in luarea deciziilor ca metode de educatie definite stiintific;

profesorul-manager sa inlocuiasca deciziile intuitive cu cele argumentate;

profesorul-manager sa preintimpine in coectivul in colectivul de elevi tensiunile si formarea grupelor conflictuale;

profesorul-manager sa asigure unitatea intre decizie, actiune , control, reglare;

profeorul-manager sa precizeze clar sarcinile si responsabilitatile elevilor din clasa, sa evite subiectivizmul in relatiile cu elevii;

profesorul-manager sa comunice deschis cu parintii prin abordarea problemelor activitatii educative in ansamblul lor;

profesorul-manager sa adopte si sa respecte principiile participarii active si constiente a ellevilor si parintilor in activitatea clasei.

Parteneriatul educational presupune:

educatia este orientata catre motivatia si creativitatea elevilor;

educatia este centrata pe elev, ca subiect al propriei formari;

dominanta actionala este bazata pe dezvoltarea personala prin actiuni de autocunoastere in cadrul grupurilor mici;

acceptarea diferentelor si tolerarea optiunilor diferite;

egalizarea sanselor de participare la o actiune educativa comuna(scoala, familia, comunitatea,);

comunicarea eficienta, colaborare, cooperare intre participanti;

motivatiile devin prioritare.Astfel profeosrul-manager urmareste in relatia de parteneriat proiectele de dezvoltare personala a elevului, motivatia participarii si afirmarii, trairea succesului;

interactiuni acceptate de toti partenerii;

finalitatea educatiei se exprima in formarea capacitatilor elevilor de a se adapta mereu la situatiile reale sociale, ca participanti activi.

Parteneriatul educational este o forma de comunicare,cooperare,colaborare in sprijinul copilului la nivelul procesului educational.

El presupune o unitate de cerinte,optiuni,decizii si actiuni educative intre factorii educationali.

Toate formele de activitati realizate in sprijinul functiei educative a familiei respecta urmatoarele principii:

Confidentialitatea, care semnifica nevoea de a pastra secretul problemelor familiei si a datelor culese.

Respectul individualitatii- fiecare beneficiar este o persoana care are dreptul la respect si intelegere, la acceptarea sa asa cum este, fara a se emite in discusie judecati de valoare.

Sinceritatea cere o imagine cit mai clara si mai sincera a problemelor intimpinate, discutii cu beneficiarii si abordarea cit mai realista a situatiilor.

Recunastearea propriilor limite este tot o forma de sinceritatea si cere ca profesionalistul sa apeleze la un colaborator atunci cind singur nu poate gasi solutiile.

Negocierea solutiilor si respectarea deciziilor beneficiarului se refera la nevoia de a-l face pe fiecare subiect al demersului nostru, presupune discutarea tuturor pasilor in programele de interventie, ca si sprijinirea deciziilor.

Nediscriminarea se refera la respectul indentitatii culturale, etnice, religioase, sociale etc. a beneficiarului.

Acordarea unor servicii integrate presupune apelul la profisionisti diferisi in anume momente (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, asistenti sociali, medici).

Conceptul de parteneriat educational are valoare de principiu in pedagogia contemporana si este o extensie de la principiul unitatii cerintelor in educatie. Se refera la actiunea in acelasi sens,ceea ce hotaraste familia trebuie sa fie in acord cu masurile scolare si ceea ce un parinte face,nu se neaga de ceilalti.

Parintii,copii si comunitatea se influenteaza puternic unii pe altii.,mediul in care traiesc parintii poate sprijini sau devia vietile lor,poate determina multe dintre valorile lor,poate sa se compare cu o sursa de forta si siguranta. La rindul lor,parintii pot infuenta si comunitatea,pot contribui la dezvoltarea valorilor comunitatii si la fixarea prioritatilor sociale.

In conditiile actuale,scoala eficienta realizeaza un parteneriat cu familia prin valorizarea si respectarea identitatii sale,prin recunoasterea importantei acesteia si atragerea ei in procesul educational. Familia este apreciata ca mediu primordial si afectiv necesar formarii individuale. Daca familia este mediul de dezvoltare a primelor virste ale copilului,virste pe care cercetarile le dovedesc fundamentale dezvoltarii personalitatii,devine clar ca acestea trebuie sprijinita si nu inlocuita in educarea tinerei generatii si pe parcursul virstelor scolare familia ramine mediul afectiv cel mai viabil de securitate si stimulare.

Se recunoaste tot mai mult influenta altor institutii din comunitate asupra informarii si formarii copilului. Grupurile spontane,asociatiile formale si informale,societatea civila in sine,mass media cu diversitatea de influente prin reviste,ziare,radio,carti,televiziune,internet etc.Multitudinea acestor surse informationale care stau la dispozitia copilului uneori au o influenta intr-o directie negativa,educind nonvalori la tineri. Anume familia este chemata sa orienteze interesul de cunoastere a copilului intr-o directie pozitiva,fara a leza optiunile acestuia.

Formele de educare si consiliere a parintilor difera in dependenta de mai multi factori, la fel activitatile sunt variate si diversificate in dependenta de mai multe criterii.

A) In functie de tipul de actiuni. Putem detalia urmatoarele activitati prioritare ilustrate in experienta descrisa de literatura de specialitate:

Formative

Informative

De orientare

Sprijin social.

1. Cele formative sunt de doua tipuri: educative si de consiliere.

a) Educatia parintilor care urmareste:

Dezvoltarea atitudinilor si practicilor parentale;

Responsabilitatea parentala;

Comunicarea eficienta;

Negocierea solutiilor;

Luarea deciziilor;

Rezolvarea creativa a conflictelor.

b) Consilierea psihopedagogica se refera la sprijin educational si psihologic la schimbarea ideiilor, perceptiilor, atitudinilor si formarea abilitatilor practice parentale pentru rezolvarea unor situatii problema (ce tin de relatii intra- si extra familiare , conflicte adaptarea scolara, insuccesul scolar, idisciplina).

2. Informative. se refera la pregatirea si transmiterea in forme variate si eficiente a unor informatii legate de educatie in general, sanatatea, activitati si rezultate scolare, orientare scolara si profesionala, cunoasterea copilului, traditii, obiceiuri, credinte, tehnici de autocunoastere, parteneriat si colaborare in grup etc..

3. Orientarea parintilor si a relatiilor familiale care se realizeaza prin:

Decizii si accsiuni in momentele cheie a formarii copilului;

Parteneriat

Scoli si institutii extrascolare;

Alte servicii (autoritati tutilare, cabinete de consiliere psihopedagogica, cabinete psihologice, de planing familial etc.);

4. Sprijin social asigurat prin intermediul asistentului social si al colaborarii acestuia cu institutiile apte sa rezolve problemele sociale.

Implicarea parintilor in problemele scolii nu inseamna doar plata unui sprijin material (ceea ce se crede astazi in mod eronat) sau actionarea in legatura cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult, se refera la construirea unor relatii pozitive intre familie si scoala,si la o unificare a sistemului de valori si cerinte relative la copil. Aceasta poate avea un efect benefic asupra elevilor,faptul ca ii vad pe profesori colaborind cu familia. Influentindu-i pozitiv si contribuind la dezamorsarea unor probleme inainte ca acestea sa devina necontrolabile.

Parintii trebuie sa se implice permanent in activitatea scolii,nu numai atunci cind se ivesc probleme. Pentru aceasta parintii au nevoie de diferite tipuri de informatii referitoare la copii lor.

parintii au nevoie sa stie care este scopul principal al scolii,ce obiective urmareste,care sunt politicile educationale ale scolii. Acolo unde este posibil,ei pot si ar trebui implicati in luarea deciziilor (modificarea orarului,pregatirile si programele suplimentare etc.);

parintii trebuie sa fie la curent cu progresele facute de copiii lor,cu opiniile scolii despre calitatile si problemele copilului;

majoritatea parintilor apreciaza informatiile despre copilul lor pentru ca acestea contribuie la luarea anumitor decizii pentru viitor;

alt set de informatii solicitate de parinti sunt cele referitoare la modul cum isi pot ei ajuta copii acasa,in activitatea de pregatire a temelor;

un interes mare prezinta discursurile despre cauzele insuccesului scolar si trasarea cailor de depasire a lui.

Parintii pot oferi un sprijin enorm scolii prin faptul ca ei sunt cei ce-i cunosc cel mai bine pe copii sub diferite aspecte. Plus la aceasta parintii sunt o sursa de sprijin in relatiile interpersonale in care este implicat copilul lor (cu colegii,profesorii etc.).

Parintii indiferent de nivelul lor cultural sau social,ne pot oferi informatii pretioase despre problemele,crizele de crestere,dorintele,asteptarile,neincrederile,pasiunile,optiunile copiilor.

IV Strategii de promovare a parteneriatului educational..

In aceasta lume in permanenta schimbare - aflata sub presiunea competitiilor de orice fel - parintii, educatorii, oamenii de afaceri, comunitatile locale, statele si guvernele nationale se straduiesc impreuna sa incurajeze sistemele de imbunatatire a educatiei. Unul dintre mijloacele de indeplinire a acestui scop - implicarea familiei in educatie - a existat de generatii. Familiile trebuie sa fie implicate in imbunatatirea procesului educational atit acasa, cit si la scoala.

Scolile pot si chiar joaca un rol important in intarirea legaturilor dintre familie si scoala. Parintii se intorc catre scoala pentru a fi indrumati. Exista multe initiative promitatoare care demonstreaza caile inovative de realizare a parteneriatului educational scoala - familie. Incepaind cu reforma invatamintului in R. Moldova, derulata in anul 1996, si proiectele de modernizare a scolii initiate dupa 2003, fiecare scoala promoveaza parteneriatele, care determina cresterea implicarii parentale si a participarii parintilor la promovarea dezvoltarii sociale, emotionale si a celei de tip scolar a copiilor.

Parte componenta a educatiei informale, familia joaca un rol esential tn educatia tinerei generatii. Despre rolul si implicatiile familiei in educatie am vorbit si in capitolul I. In cele ce urmeaza ma voi referi la unele aspecte practice de realizare a parteneriatului educational scoala - familie. La acest capitol activitatea de consiliere si educatie a parintilor reprezinta pilonul esential al parteneriatului scoala-familie-comunitate. Initiativa desfasurarii variatelor activitati ce vin sa educe copiii in spiritul democratiei, tolerantei, a activismului civic poate veni atit de la scoala, cit si de la parinti. Principalul e ca institutia de invatamint sa-si asume responsabilitatea de animator, moderator si consilier al familiei, deoarece cadrele didactice au experienta si pregatire speciala in domeniul vizat.

In opinia noastra scoala trebuie sa cunoasca toate institutiile sociale cu caracter educativ si sa stabileasca relatii de vecinatate, adica de colaborare, elaborind un proiect special al retelei educative pe care l-am numi ,,Harta retelei educative". Aceasta harta ar trebui afisata la un loc accesibil in scoala. Ea ar putea fi analizata la prima adunare generala de parinti pentru ca acestia sa cunoasca particularitatile si posibilitatile fiecarei institutii sociale privind asistenta educativa.

Policlinica Politia

Biserica Cafenele/baruri

Biblioteca ONG sau intreprinderi

Centrul de creatie Internet cluburi

Scoala de sport /

de pictura/ de muzica

Figura . Harta retelei educative.

Recomandari pentru scoala

a.       informarea parintilor privind activitatea institutiei respective si programul instructiv - educativ la grupa sau clasa cocreta (obiective, continututri, metode etc.);

b.      informarea sistematica a parintilor privind dezvoltarea si performantele copilului (dezvoltarea intelectuala, fizica, calitati de personalitate, comportament, rezultate la evaluari, competitii si concursuri etc.);

c.       organizarea scolilor pentru parinti, bunici, adolescenti, axate pe diverse teme de ocrotire a sanatatii, a educatiei de gen, a drepturilor copilului etc.;

d.      organizarea consilierii psihopedagogice a copiilor si parintilor;

e.       implicarea parintilor in diverse activitati ale procesului instructiv - educativ ce au impact si iesire si in cadrul comunitatii (concerte, tombole, expozitii, serate, concursuri, etc.);

f.        organizarea conferintelor si meselor rotunde cu scopul de a discuta si a face schimb de opinii si experienta privind educatia copiilor.

Cit priveste greselile tipice ale parintilor in relatia cu copiii/adolescentii, acestea sunt urmatoarele:

deseori nu au incredere in copii, minimalizeaza sau, invers, exagereaza adultii nu tin cont de particularitatile de virsa ale copiilor;

• unele actiuni, fapte ale lor;desconsidera, eticheteaza, injosesc copilul;
• nu respecta drepturile copilului;

tutela exagerata sau indiferenta fata de interesele, activitatile si ocupatiile copilului;

lasa copii in grija rudelor sau chiar singuri in cazul cind sunt plecati la munci peste hotare;

abuzul psihologic si fizic (pedepse corporale, tipete, lovituri, etc.);

slaba implicare a parintilor in tot ceea ce depaseste cadrul vietii domestice;

slaba implicare a parintilor in activitati de sprijin si de control pentru lectii

comunicarea deficitara dintre parinti si copii pe teme legate de viata lor cotidiana (activitate scolara, activitati cu prietenii), dar si pe teme de mare interes pentru aceasta etapa de varsta (viitorul copilului, prietenia, dragostea, sexualitatea).

Cauzele posibile ale acestor probleme sunt:

a) nivelul cultural scazut (de ex., parintii sunt depasiti de sarcinile scolare ale copilului);

b) nivelul economic redus, care disperseaza atentia parintilor spre problemele sociale (inflatie, somaj) sau de subzistenta;

c) bugetul redus de timp liber;

d) scaderea continua a calitatii vietii si stresul social induc diferite grade de fatigabilitate si o dezorientare generala a parintilor in campul realitatii sociale.;

e) nivelul de aspiratii al parintilor;

f) legitimarea autoritatii parentale prin 'sacrificiu';

g) tendinta parintilor de a sanctiona comportamentele copilului in raport

cu reusita scolara (note, absent) si de a neglija atitudinile socio-morale si chiar comportamentale deviante ale copilului.

Copiii/adolescentii sunt oglinda familiei. Daca relatiile in familie sunt reci, distantate, coercitive, atunci copiii se comporta la fel ca si parintii si semenii lor. Deseori dau dovada de agresivitate, incapatinare, negativism, indiferenta. (Dorothy L. Nolte ,,Copiii invata din felul in care traiesc").

Din experienta de viata si cea pedagogica, cercetarile realizate in domeniul eticii relatiilor familiale sustin ferm pozitia conform careia familia, parintii si copiii, necesita ajutor din partea institutiei de invatamint.

Reiesind din cele spuse mai sus ne dam foarte bine seama de oportunitatea problemei abordate pentru eficientizarea procesului educational. La noi in institutie deja de mai multi ani adunarile cu parintii au devenit forme de eficiente de conciliere si educatie a parintilor,de realizare a parteneriatului educational.

S-a renuntat la modalitatea traditionala conform careia in timpul adunarilor se facea o analiza a rezultatelor si comportamentului fiecarui elev. S-a ajuns la concluzia ca asemenea adunari nu faciliteaza,ci din contra impiedica in realizarea unui parteneriat optim.

Lectoratele cu parintii se petrec dupa un proiect elaborat la inceput de an scolar,in care sunt specificate temele si subiectele ce urmeaza a fi discutate. Inainte de fiecare adunare de parinti se petrec seminare metodice cu toti dirigintii la care se abordeaza diferite strategii de realizare a obiectivelor propuse pentru aceste adunari.

Astfel adunarea parinteasca este transformata intr-un dialog deschis intre parinti si profesori prin utilizarea metodelor interactive. Se practica des mesele rotunde organizate intre profesori si parinti sau chiar si copii-parinti-profesori,traininguri instructiv-metodice. Sunt utile si ne ofera un feedback constructiv diversele jocuri didactice organizate atit cu parintii cit si cu elevii,chestionarele,anchetele etc. Cuvintele cheie din subiectele adunarilor parintii le definesc independent utilizind metoda asociere libera. Pentru rezolvarea unor situatii de problema se utilizeaza metoda studiul de caz. In vederea promovarii colaborarii si cooperarii in timpul adunarilor se activeaza mai mult in grupe cooperante. La discretia fiecarui diriginte ramine alegerea celor mai eficiente metode si procedee in realizarea obiectivelor propuse la fiecare intilnire cu parintii.

Practica a demonstrat ca interferenta metodelor traditionale si participativ-active in cadrul adunarilor parintesti contribuie la dezvoltarea unui parteneriat educational eficient intre parinti si scoala. In cadrul activitatilor cu parintii utilizam forme si metode traditionale si netraditionale cum ar fi:

2. Lectorate.
3. Sesiuni pe niveluri de scolarizare.
4. Intalniri cu directorul scolii.
5. Micul dejun cu profesorul.
6. Atelierele cu parintii.
7. Centre ale familiei.

7. Mese rotunde.

V. Stiluri educative in familie

Elementul cel mai important de care depinde calitatea ti eficienta educatiei in familie este stilul educativ al acesteia.Stilul educativ al familiei este modelul orientativ al actiunilor educative in familie, amprenta subiectiva care caracterizeazamediul respectiv. Practic fiecare familie are stilul ei educativ. Acesta este in principal dependent de stilul parental, cu care se si confunda de multe ori. Stilul parental se refera la modul parintilor de actionare asupra copiilor si este o unitate armonica sau dezarmonica intre stilurile personale de educatie ale celor doi parinti.

Cercetarile intreprinse in plan international si national au concretizat diferite stiluri de educatie care predomina in familie. Societatea se confrunta cu o varietate de tendinte ceea ce priveste stilurile de educare a copiilor in familie. Multi parinti sustin cu fermitate practicile autoritariste de cresterea copiilor, preluate de la parintii lor. De asemenea parintii au tendinta de a amesteca stilurile educative. Sunt tentati sa fie autoritaristi cind sunt frustrati, devin permisivi cind sunt obositi sau incearca sa compenseze prin abordari democratice. Fara indoiala ca va fi dificil de atins un consens general in ceea ce priveste modelele de educatie in familie. Dar, cum noi suntem deja in secolul al XXI - lea, amestecul acesta de stiluri imagineaza un model de consteintizare semnificativa si de schimbari pozitive, pline de speranta. Referitor la stilurile de educatie exista o lupta permanenta intre azi si ieri, care adesea se da intre mame si tati. Unul din parinti e adeptul psihologiei moderne, in vreme ce altul ridica in slavi vechiul.

Cum se pot descurca parintii cu aceste pareri, experiente si conceptii diferite care se ciocnesc unele de altele Scopul educatiei in familie este de a minializa conceptia preluata de parinti de la parintii lor si de a obtine o folosofie de educatie mai realista si toleranta.

Cercetarile au demonstrat ca exista in principal patru stiluri educative in familie, care corespund unui echilibra intre dragoste si limite :

• De respingere/neglijare: dragoste scazuta si limite scazute. In acest caz se considera ca fiind inadecvat sa intimpini nevoile copiilor. Este considerat "stil parental indiferent" datorita lipsei de implicare emotionala si de control asupra copilului. Intr-o asemenea familie copii si parintii sunt angajati frecvent in cercuri vicioase de interactiune;
• Autoritarist: dragoste scazuta si limite inalte. Acesti parinti nu-ti incurajeaza copiii sa se indrepte spre ei pentru a-si rezolva problemele si a fi intelesi. Parintii autoritaristi valorizeaza supunerea si respectul. Ei nu negocieaza reguli ai treburi casnice, cred intr-o ierarhie a familiei, cu tatal de obicei in virful piramidei, mama imediat alaturi si copiii pe ultimul loc. Acest tip de parinte are tendinta de a folosi bataia ca metoda de forta externa;
• Permisiv: dragoste ridicata si limite scazute. Parijntii permisivi sunt total de cord cu nevoile de dezvoltare si emotionale ale copiilor lor, dar au dificultati in stabilirea de limite ferme. Cea mai importanta caracteristica a lor este ca sunt inconsecventi;
• Democratic sau echilibrat: dragoste ridicata si limite inalte. Parintii si copiii sunt egali in termenii nevoii de demnitate si valorizare. E un stil parental ferm si sensibil in acelasi timp. Ferm, insemnind respectarea drepturilor si limitelor parintelui, sensibil insemnind respectarea drepturilor si limitelor copilului. Stilul democratic e bazat pe respect reciproc. Parintii democrati ofera alegeri - nu dau ordine.

(vezi A.Baran-Pescaru "Parteneriat in educatie. Famili-scoala-cominitate" , Bucuresti, 2004, pag.9-18)

Ecaterina Adina Vrasmas in lucrearea "Consilierea si educatia parintilor" analizeaza la capitolul "Stilurile educative ale parintilor" consemneaza trei tipuri de stiluri:

Permisiv- caracterizat de un nivel scazut al controlului, asociat cu identificarea starilor emotionale ale parintelui si ale copilului. Controlul este slab si responsabilitatile si normele de conduita sunt putine;

Autoritar - se asociaza cu un control puternic, o sustinere slaba in activitatea copilului, acestuia i se impun reguli si norme foarte rigide;

Autorizat - care imbina controlul sistematic cu sprijinul parental. Parintii formuleaza regului si controleaza respectarea lor, dar nu le impun. Sunt deschisi la schimburi verbale cu copii, explicindu-le ratiunile pentru care trebuie sa respecte regulele si situatiile in care se implica, stimulind totodata autonomia lor de gindire.

Alti cercetatori identifica stiluri directive (autoritare) si stiluri non-directive (liberale).

Crearea de conditii specifice pentru a democratiza relatiile parinti-copii (stimularea initiativelor copiilor, stimularea autoeducatiei, cunoasterea si respectarea drepturilor omului si ale copilului, promovarea unui mod sanatos de viata axat pe valorile moral-spirituale etc.), mentioneaza Larisa Cuznetov, impune promovarea unor principii de umanizare si democratizare a relatiilor familiale : unitate si continuitate axiologica intre educatia morala si civica; cunoasterea si promovarea consecventa a drepturilor omului si a dreptului copilului ; promovarea modelului de respectarea a egalitatii de gen; participarea activa si responsabila in viata familiei si societatii Cuznetov ,,educatia pentru democr familie ,p.16-20].

Indiferent de stilul educativ, fiecare parinte proiecteaza pentru copilul lui anumite aspiratii si dorinte pe care nu le-a realizat in viata. Pentru parinte copilul constituie un viitor.Indiferent de posibilitatile copilului si in grade diferite ,tinind cont de particularitatile personale,parintii considera propriul copil o sansa de a nu repeta greselile pe care le-au facut ei in viata.Desi exista numeroase nuante, in general , valorizarea copiilor si increderea in fortele proprii sunt interdependente si se realizeaza in primul rind in familie.

VI. Cunoasterea tipurilor de personalitate

a copiilor

Procesul de educatie va fi mult mai eficient atunci cind atit parintele, cit si adolescentul isi iau un timp de gindire referitor la ceea ce au de spus, iti planifica activitatea, se cunosc pe sine insusi si reciproc. Parintele trebuie sa recunoasca schimbarile prin care trece adolescentul si care vizeza dezvoltarea sa sociala, emotionala, intelectuala si fizica. Aceste schimbari pot aparea cind adolescentul lupta pentru independenta, sufera schimbari hormonale, isi creaza o conceptie despre viata. Intelegind caracteristicele generale de dezvoltare pentru fiecare virsta, parintii vor negocia si vor rezolva eficient orice problema aparuta in relatiile cu copiii. In acest scop parintii trebuie informati cu privire la particularitatile psihologice de caracter si temperament specifice dezvoltarii copiilor la diferite virste.

In acest sens propun in continuare descrierea citorva modele de personalitati de baza, care isi au esenta in caracteristicile innascute ale copiilor. La capitolul anexe voi include citeva modele de teste cu referire la personalitatea si temperamentul copiilor.

In cartea Copilul provocator, Greenspan descrie fiecare tip de personalitate a copilului dificil sau ,,provocator": copilul puternic sensibil, copilul introvertit, copilul sfidator, copilul neatent si copilul activ agresiv.

Parintii pot identifica apoi ce tip de personalitate se potriveste copilului lor.

Copilul puternic sensibil adesea face di tintar armasar. Isi experimenteaza sentimentele puternic si din plin. Pare a fi foarte centrat pe sine, cu toane, pretentios, autoritar, plin de ifose. Si chiar este. Se pare ca sentimentele il depasesc. Copilul sensibil se poate simti coplesit cu usurinta si de senzatii fizice. O atingere prieteneasca poate fi suparatoare. Ei se simt adesea bombardati de semzatii si emotii interne si externe, reactioneaza in consecinta complet, puternic si intens.

Copilul introvertit isi incepe adesea viata ca un bebelus ,,foarte linistit",e cel care sta retras si care poate fi incintat sa stea si doar sa priveasca atent la ceva. Pare sa priveasca in interior. Asemenea copii sunt adesea necoordonati fizic, cu o musculatura slaba. Au probleme in a intelege ce le-a fost spus, cuplate cu o dificultate in a-si transpune gindurile in cuvinte. Comunicarea cu un copil aparent neinteresat poate fi extrem de epuizanta emotional.

Copilul sfidator:,,Nu ! Nu! Nu! Tu nu esti seful meu!" Va suna cunoscut Acesti copii au o mare nevoie de a li se organiza activitatea si a fi controlati, ei se concentreaza in mod deliberat doar asupra unei sarcini. Dificultatile apar adesea in timpul tranzitiei de la o activitate la alta. Copilul sfidator are tendinta de a vedea lumea intr-un mod perfectionist de tipul ,,totul sau nimic" si poate deveni foarte suparat cind lucrurile nu merg asa cum crede el ca ar tebui sa se intimple.

Copilul neatent este vazut ca unul caruia ii este greu sa se concentreze si este usor sa-i distragi atentia. Acesti copii sunt adesea etichetati ca avind o,,tulburare deficitara a atentiei". Au probleme in a urma sfaturi si adesea hoinaresc aiurea cu gindul, cind li se adreseaza cei din jur. Se misca neobosit de la o activitate la alta, parind incapabili sa-si sentreze atentia. Sunt vazuti ca ,,aerieni".

Copilul activ agresiv este impulsiv, frustrat si usor furois, intotdeauna grabit. In mod constant ia parte la un scandal sau se bate, in timp ce parintii il denumesc,,micutul nesabuit".Pare a cere cu insistenta actiune sau miscare, desi are dificultati motorii. Acesti copii au adesea prubleme in intelegerea comunicarii nonverbale si interpreteaza gresit oamenii si situatiile. O privire amenintatoare a parintelui poate trece complet neobservata, caci el contonua sa se joace energic si sa transforme totul intr-o lupta. Nu sunt capabili de obicei sa conceptualizeze si sa verbalizeze sentimentele-prefera sa-si exprime furia in loc sa discute.

A.Baran-Pescaru Parteneriat in educatie: familie - scoala - comunitate, p.21-22)

Cunoasterea tipului de personalitate propriu copilului, cit si altor caracteristici de personalitate si de temperament ale lui se face posibila prin antrenarea parintilor in activitati cu participarea si a elevilor , spre exemplu: cluburi de dezbateri, mese rotunde, ateliere cu participarea parintilor, profesorilor,psihologului, elevilor, traininguri, lectorate, etc.

In activitatea de educatie a copiilor in familie pentru ca acestia sa devina ,,campioni", precum si oameni angajati si condusi , Covey reclama zece principii care urmeaza a fi respectate:

Consolidarea respectului de sine al copiilor;

Incurajarea maretiei personale;

Incurajarea ocupatiilor care ii pasioneaza;

Crearea unei culturi placute;

Pregatirea din timp a evenimentelor importante ale familiei;

Prezentarea de exemple de excelenta;

Cunoasterea propriului potential;

Acceptarea prietenilor lor;

Sa fie posesor de credinta, sa aiba incredere in ceilalti;

Oferirea de sprijin ,resurse si reactii sincere din partea parintilor;

A-ti induma copii sa se poarte intr-un mod acceptat si potrivit constituie o provocare pentru multi adulti. Nu exista raspunsuri rapide, usoare pentru ca fiecare copil e unic. Temperemente, personalitati, nevoi, modele de crestere, medii familiale, stiluri educative diferite influenteaza mult viata copiilor. De aceea expun in cele ce utmeaza citeva puncte cheie, ce permit parintilor sa-si educe copii:

E bine sa promovati un comportament pozitiv;

Asteptati-va ca ei sa devina ascultatori;

Fiti corect si consecvent;

Permiteti exprimarea sentimentelor;

Planificati-va actiunile viitoare;

Lasati-l pe copil sa se pronunte;

Nu va uitati valorile!

Educatia nu este numai pregatirea scolara,ci este inteleasa tot mai mult ca un flux continuu de influente modelatoare si transformatoare exercitate pe tot parcursul vietii individului.

Ele construiesc,modeleaza si transforma personalitatea,dar e necesara corespondenta cu nevoile si cerintele individuale. Educatia este eficienta atunci cind considera copilul in centrul ei ca parte activa si motivata la propria devenire. Scoala este factorul primordial si extrem de important,dar ea nu este totul,ea are nevoie de familie,de comunitate,de intreaga societate pentru a sprijini si indruma omul in devenire. Totus rolul familiei nu trebuie diminuat,el este leaganul social al copilului si sprijinul sau pe aproape toata viata.

Copiii nu trebuie priviti ca simpli beneficiari ai actiunilor de caritate si asistenta-acesta a fost si continua sa fie crezul nostru,al tuturor. Vreau sa inchei cu sloganul latin: ,,Tres facium colegium"/,,Trei fac o uniune"-adica familia,scoala si comunitatea. Si aceasta uniune este pentru interesul copilului.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

Allport, G. W., Structura si dezvoltarea personalitatii, E.D.P., Bucuresti, 1981.

Baciu, S., Unele cai de asigurare a calitatii procesului educational/, articol in Alternativa XXI, Buletin de educatie civica, nr.1, 2005, pag. 6-9.

Bauman, Laurence, Riche, Robert, Adolescenta o problema, parintii un necaz, Ed. Antet, Oradea, 1995.

Baran - Pescaru, Adina, Parteneriat in educatie: familie - scoala - comunitate, Ed. Aramis Print, Bucuresti, 2004.

Bunescu, Gheorghe, Educatia Parintilor. Strategii in programe, E.D.P., Bucuresti, 1997.

Ca sa fie eficienti in relatiile cu propriii copii, Parintii trebuie sa invete, masa rotunda/Alternativa XXI, Buletin de educatie civica, nr.1, 2006, pag. 12-19..

Chiru, M., Cu parintii la scoala, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003.

Chitoroga, L., Maximciuc, V., Cine si cum sprijina familia in stare de criza, Chisinau, UPS "Ion Creanga"/ Revista "Vocea parintilor ", nr. 4.

Cojocaru, V., Schimbarea in educatie si Schimbarea manageriala, Ed. Lumina, chisinau, 2004.

Cojocaru, Vasile, Calitatea in educatie. Managementul calitatii, Chisinau, 2007.

Conceptia educatiei in Republica Moldova/Ministerul Educatiei si Stiintei.-Chisinau: Lyceum,2000.

Cristea, S. Parteneriat profesori - elevi - parinti. Articol in ProDidactica, nr.2-3, 2006.

Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, Biciresti, 1998.

Cristea, Sorin, Parteneriatul profesori - elevi - parinti, Articol in ProDidactica, nr. 2 - 3 , 2006.

Cunoasterea elevului: consiliere si orientare. Ghid metodologic pentru formarea cadrelor didactice din invatamintul pruniversitar, Ed. Stiinta, Chisinau, 2007.

Curriculum la dirigentie, cl. V-XII (coord. V. Pislaru).- Chisinau: Editura Lyceum, 2006.

Cuzentov, L. Educatie pentru democratie in cadrul familiei//Educatie pentru democratie.- Supliment al revistei de teorie si practica educationala "Didactica Pro".-Chisinau, 2004.

Cuznetov, L., Calarasi, C., Parteneriatul familie - scoala si socializarea copilului /,articol in Univers Pedagogic, nr. 1, 2005, pag. 13-16.

Cuznetov, L., Dimensiuni psihopedagogice si etice ale parteneriatului educational, Chisinau, 2003.

Cuznetov, L., Educatie pentru democratie in cadrul familiei/ Educatie pentru democratie - Supliment al revistei de teorie si practica educationala, Ed. Didactica Pro, Chisinau, 2004.

Cuznetov, L., Etica educatiei familiale, Chisinau, 2000.

Cuznetov, L., Harta retelei educative/, articol in Alternativa XXI, Buletin de educatie civica, nr.1, 2006, pag. 19.

Ghibu, O., Despre educatie, Bucuresti, 1995.

Ghica, V., Ghid de consiliere si orientare scolara (pentru orele de dirigentie ), Ed. Polirom, Bucuresti, 1998.

Ionescu, M., Managementul clasei, un pas mai departe. Invatarea bazata pe proiect, Ed. Humanitas, 2003.

Ionescu, M., Negreanu, E., Educatia in familie. Repere si practici actuale, Ed. Cartea Universitara, Bucuresti, 2006..

Iucu, B. Romita, Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala, Ed. Polirom, Iasi, 2006.

Iucu, B. Romita, Managementul si gestiunea clasei de elevi. Fundamentele teoretico metodologice, Ed. Polirom, Iasi, 2000.

Melinte (Cristofor), D., Conditiile psihopedagogice de aplicare a aprobarii si dezaprobarii in educatia familiala/, articol in Univers Pedagogic, nr. 3, 2006, pag. 74-77.

Paun, Emil, Scoala - arbordare sociopedagogica, Ed. Polirom, Iasi, 1999.

Pislaru, Vlad, Principiul pozitiv al educatiei, Ed. CIVITAS, Chisinau, 2003.

Popeanga, Vasile, Clasa de elevi - subiect si obiect al actului educativ, Ed. Facla, Timisoara, 1973..

Scifos, L., Curajul de a fi parinte/, articol in Revista de teorie si practica educationala Didactica Pro, nr.3-4, 2002, pag. 109-110.

Stamatin, O., Gherghita, A., Adunarea parintilor ca forma de colaborare a scolii cu familia/, articol in Univers Pedagogic, nr. 3, 2006, pag.12-16.

Stamatin, O., Pregatirea cadrelor didactice pentru colaborarea cu parintii/, articol in Revista de istorie si practica educationala Didactica Pro, nr. 4, 2006, pag. 28-30.

Stan, Emil, Managementul clasei, Ed. Aramis, Bucuresti, 2006.

Stan, N., Temperamentul - latura dinamica - energetica a personalitatii/, articol in Revista de teorie si practica educationala Didactica Pro, nr.5, 2002, pag. 34-36.

Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom, Iasi, 1997.

Scoala si comunitatea. Ghid metodologic pentru formarea cadrelor didactice din invatamintul pruniversitar, Ed. Stiinta, Chisinau, 2007.

Vincente, R., Cunoasterea copilului, E.D.P., Bucuresti, 1972.

Vrasmas, E., Consilierea si educatia parintilor, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002.

Zlate, M., Psihologia sociala a grupurilor scolare, Ed. Politica, Bucuresti, 1972.