Evaluarea normativa si evaluarea criteriala

Evaluarea normativa si evaluarea criteriala

Indiferent de strategia evaluativa adoptata, conexiunea inversa conduce la cuantificarea rezultatelor si la exprimarea lor intr-un sistem de referinta cunoscut celor implicati in actul evaluativ. Criteriile de apreciere a rezultatelor scolare sunt diferentiate in functie de termenul de referinta/raportare adoptat.

Notarea prin raportare la cerintele programei si/sau la standardele curriculare de performanta constituie unul din sistemele de referinta, care poate functiona separat, dar si in corelatie cu evaluarea normativa si evaluarea criteriala, in cazul in care norma sau obiectivul formulat este o finalitate prevazuta in programa (obiectiv cadru/competenta generala; obiectiv de referinta/competenta specifica). Programele scolare precizeaza tipuri de finalitati corespunzatoare elementelor de continut pentru fiecare disciplina si an de studiu, pentru toti elevii din sistemul national de invatamant: obiective-cadru si obiective de referinta (Programele scolare pentru clasele I-IX), respectiv competente generale si competente specifice (Programele scolare pentru clasele X-XIII).

Notarea prin raportarea la norma presupune compararea rezultatelor unui elev cu rezultatele obtinute de alti elevi din:

a)   grupul de referinta, grup ce poate fi un grup standard (esantion national reprezentativ) sau alt grup de elevi (clasa paralela, din alta scoala sau clasa din anul scolar trecut); in acest caz, norma este stabilita de scorurile grupului si poate fi standard de performanta;

b)   grupul de apartenenta, situatie in care rezultatele unui elev sunt apreciate prin raportare la performantele grupului caruia ii apartine; in acest caz, norma este media clasei.

In ambele cazuri, evaluarea este denumita normativa. In acest sens, D.B.Litzler (1985) apreciaza ca: "Cel mai mult utilizata, evaluarea normativa permite compararea performantei unui individ cu cele ale indivizilor din grupul lui, la o aceeasi proba". De aici, avantajele acestui demers: unicitatea criteriului de apreciere (unificarea instrumentelor de testare, prin standardizare); evaluarea starii de pregatire generala, in raport cu grupul; decizii asupra ritmului de invatare a elevilor, in raport cu o sarcina de invatare comuna.

Limitele evaluarii normative sunt evidentiate, mai ales, la nivelul raportarii la norma ca medie a clasei: raportarea la media clasei nu este o apreciere obiectiva; introduce o stare conflictuala si competitiva intre elevi; notele acordate intr-o clasa pot sa nu fie pe deplin comparabile sau echivalente cu notele acordate, la aceeasi disciplina si aceeasi proba, in alta clasa. Aceste neajunsuri pot fi depasite prin raportarea la norme standardizate care au fost validate pe esantioane mari.

Notarea prin raportare la obiective (denumita si evaluare criteriala) consta in compararea performantei elevului cu un obiectiv dezirabil, formulat in termeni de comportament observabil, educatorul instituind criteriul de performanta minima admisa. Ele se regasesc in formularea obiectivelor operationale si sunt, de obicei, anuntate prin formula: "In urma activitatii (ora de curs, activitate personala de invatare), elevii vor fi in masura sa .". Cadrul de referinta este ansamblul obiectivelor si activitatilor de invatare:

a)    daca obiectivele sunt diferentiate pe niveluri de performanta (descriptori de performanta: foarte bine, bine, suficient), rezultatele scolare ale elevilor pot fi comparate, numai daca raportarea se face la acelasi obiectiv (acelasi nivel al obiectivelor).

b)    daca elevul este apreciat in raport cu el insusi, nu cu ceilalti elevi, notarea criteriala are in vedere si un criteriu de progres al nivelului de pregatire al elevului, fata de nivelurile achizitiilor sale anterioare.

Testele de cunostinte, ca teste standardizate, pot fi teste criteriale si teste normative. "Principala diferenta dintre testele criteriale si cele normative sta in modul in care sunt interpretate rezultatele candidatilor" (A.Stoica, 2003, p.102). In acest sens, sunt sugestive exemplele urmatoare:

Evaluare normativa: rezultatul este comparat cu rezultatele obtinute de ceilalti membrii ai grupei: "Ariana a sarit 1,10 m. Este prima din clasa.";

Evaluare criteriala: "Petre a sarit 1,20 m. Criteriul de reusita a fost fixat, pentru el, in acest an, la 1,25m. Obiectivul nu a fost atins" (Ph.Raynal, A.Rieunier, 1997).

Daca se postuleaza ca invatarea scolara trebuie sa aduca cu sine schimbari la elevi, masurarea trebuie atunci sa permita formularea unei judecati de valoare asupra calitatii acestor schimbari, nu in scopul de a sanctiona, ci mai degraba de a le ameliora.

In concluzie, pentru aprecierea rezultatelor scolare am retinut doua modalitati de referinta: raportare la obiective (evaluare criteriala), raportare la norma/media grupului (evaluare normativa, pe baza de standarde). Daca evaluarea criteriala indica nivelurile la care a elevul ajunge sa realizeze obiectivele, in diferite momente, evaluarea normativa indica scoruri statistice (arata pozitia relativa a elevului in raport de media grupului de apartenenta) si/sau standardizate (validate pe esantioane mari, la nivel national, international).