Pedagogie. Notiuni introductive.

Pedagogie. Notiuni introductive.

Etimologic, termenul "pedagogie" provine din cuvintele grecesti pais, paidos(copil) si agoge(actiunea de a conduce), din combinarea celor doua concepte se obtine paidagogus, desemnandu-se persoana care conducea copilul la scoala. In timp, termenul de pedagogie desemna ansamblul preocuparilor cu privire la problematica fenomenelor educational.

Pedagogia ca stiinta, se considera ca a parcurs doua etape principale (V. Chis, C. Stan, 2004):

a)          reflectarea in constiinta comuna a oamenilor (totalitatea cresterilor empirice, ocazionale cu privire la realizarea instructiei si educatiei);

b)          analizarea stiintifica a fenomenului educational, a constatarilor empirice acumulate(din secolul XVII s- au remarcat preocuparile sistematice pentru organizarea si realizarea practica a educatiei, prin aparitia unor teorii pedagogice).

La noi in tara conceptul s- a impus in secolul al -XVIII, de catre Iosif Moesiodax in " Tratatul despre educatia copiilor sau pedagogia", unde afirma ca "..pedagogia este o metoda care indruma moravurile copiilor despre virtutii si le pregateste sufletul spre dragostea fata de insusirea invataturilor" ( Cf. Joita E, 1999).

Ca stiinta a educatiei, pedagogia studiaza si analizeaza organizarea si structura situatiilor educatiei pentru identificarea posibilitatilor concrete de valorificare la maxim a potentialului acestora in vederea modelarii pozitive in timp a omului.

Caracterul stiintific al pedagogiei

Stiinta este un corp de teorii si legi cu valoare explicativa pentru un anumit domeniu al realitatii. O stiinta, pentru a avea statutul de stiinta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

un domeniu propriu de cercetare, adica un obiect de studiu specific;

o metodologie adecvata, mijloace anume de studiere a domeniului;

un limbaj specific, constituent pentru a descrie domeniul de realitate;

identificarea si clasificarea legietatilor ce guverneaza domeniul de realitate receptiv;

formularea pe baza legilor descoperite, a constatarilor teoretice explicative anumite predictii despre evolutia fenomenelor supuse cercetarii.

V. Chis, C. Stan (2004), sintetizeaza constatarii despre pedagogie ca stiinta:

conturarea unui obiect de interogatie- fenomenul educativ si implicatiile sale asupra dezvoltarii personalitatii umane;

regularitatile din sfera fenomenului educational au permis formularea unor legii (principii pedagogice);

rezultatele cercetarii din fenomenul educatiei se regasesc sub denumirea de teorii;

pedagogia este o stiinta descriptiva , teorie normativa si realizare practica.

Interdisciplinaritatea pedagogiei

Complexitatea fenomenului educational, diversitatea sarcinilor si a provocarilor la care pedagogia contemporana a fost nevoita sa raspunda, au determinat necesitatea consolidarii caracterului interdisciplinar. Raporturile de interdisciplinaritate ale pedagogiei cu alte stiinte sunt:

relatia pedagogie- biologie (necesitatea studierii naturii organice a dezvoltarii psihice si a bazelor neuro- fiziologice a vietii psihice, a influentelor educative asupra dezvoltarii morfofiziologice .);

relatia pedagogie- psihologie (necesitatea cunoasterii personalitatii umane);

relatia pedagogie- sociologie ( actiunea educativa este sociala);

relatia pedagogie- logica (structurarea adecvata a limbajului pedagogic);

relatia pedagogie- filozofie (dimensiunea sistemica, integratoare a actiunii educationale).

Caracterul interdisciplinar al pedagogiei si constituirea pedagogiei intr- un sistem de stiinte ale educatiei conduc la corelarea teoriei pedagogice cu directiile de dezvoltare sociala al comunitatii si cu aspiratiile celor ce educa.

Studierea evolutiei pedagogiei in raport cu alte stiinte sociale, delimiteaza doua linii de evolutie (D. Popovici , 2003, p.8,9):

a)      curentul individualist;

b)      curentul sociologic.

a)        Curentul individualist a generat pedagogia clasica individualista cu deschiderea realizata de J.J. Rousseau, continuata de Pestalozzi, Herbart. Pentru orientarea in discutie educatia nu e o functie sociala ci o functie naturala, de dezvoltare libera a omului, legatura dintre pedagogie si psihologie fiind subinteleasa. Omul nu este doar o fiinta bio- psihica dar si una bio- psiho- sociala, iar acest fapt a clatinat curentul individualist, mai ales cand a aparut sociologia ca stiinta.

b)        Curentul sociologic, sociologismul considera societatea ca beneficiind de primat functional, adica individul depinde de societate nu invers. Studierea sociologica a educatiei a devenit o preocupare stiintifica iar sociologia educatiei a devenit astfel o stiinta consolidata. Obiectul sociologiei educatiei il constituie relatiile dintre o societate (ca intreg) si educatie (fapt social). Educatia ca obiect de studiu al sociologiei cuprinde: macroeducatia (educatia la nivel global- politica educationala, strategia educationala, functionarea proceselor educative, educatia permanenta) si microeducatie (educatia la nivelul institutiilor, clasei de elevi etc).